Principiul precauției

Principiul precauției este o abordare a gestionării riscurilor în baza căreia, dacă există posibilitatea ca o anumită politică sau acțiune să dăuneze publicului sau mediului înconjurător și dacă nu există încă un consens științific cu privire la această problemă, trebuie să nu se dea curs politicii sau acțiunii în cauză. Cu toate acestea, politica sau acțiunea poate fi revizuită atunci când devin disponibile mai multe informații științifice. Principiul precauției este enunțat în articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Conceptul principiului precauției a fost stabilit pentru prima oară într-o comunicare a Comisiei Europene adoptată în februarie 2000, care a definit conceptul și a preconizat modul de aplicare a acestuia.

Principiul precauției poate fi invocat numai dacă există un risc potențial și nu poate fi folosit pentru a justifica decizii arbitrare.

Printre exemplele de cazuri în care UE a aplicat principiul precauției se numără cadrul său de reglementare pentru substanțe chimice [Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 – cunoscut sub numele de REACH] și regulamentul general privind legislația alimentară [Regulamentul (CE) nr. 178/2002].