Rețele de comunicații electronice

Astfel cum sunt definite în Codul european al comunicațiilor electronice [Directiva (UE) 2018/1972], rețelele de comunicații electronice înseamnă sisteme de transmisie, indiferent dacă se bazează sau nu pe o infrastructură permanentă sau pe o capacitate de administrare centralizată și, după caz, echipamente de comutare sau de rutare și alte resurse.

Termenul poate acoperi elementele de rețea care nu sunt active și care permit transmiterea de semnale prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețelele de sateliți, rețelele fixe (cu comutare de circuite și de pachete, inclusiv internet) și mobile, sistemele de cabluri electrice – în măsura în care sunt utilizate pentru a transmite semnale, rețelele de radiodifuziune și televiziune și rețelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informație transmisă.