Protocolul de la Cartagena la Convenția din 1993 privind diversitatea biologică (a se vedea sinteza) se bazează pe principiul precauției*. Scopul său este de a preveni orice prejudiciu adus diversității biologice atunci când organismele vii modificate* sunt transferate, manipulate sau utilizate, în special peste granițe [Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 – a se vedea sinteza]. Acesta ia în considerare riscurile pentru sănătatea umană.
Decizia Consiliului aprobă protocolul, din punct de vedere juridic, în numele UE.

ASPECTE-CHEIE

Fiecare semnatar al protocolului:

adoptă măsurile juridice, administrative și de altă natură, necesare și corespunzătoare pentru a-și îndeplini obligațiile în aplicarea angajamentelor;
se asigură că elaborarea, manipularea, transportarea, utilizarea, transferul și eliberarea oricărui organism viu modificat previne sau reduce riscurile pentru diversitatea biologică;
poate lua măsuri suplimentare pentru a proteja conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice;
este încurajat să ia în considerare activitatea și expertiza organismelor internaționale specializate în riscuri pentru sănătatea umană;
poate participa la acorduri și înțelegeri bilaterale, regionale și multilaterale, inclusiv cu țări care nu sunt semnatare, cu condiția ca acestea să furnizeze un nivel de protecție cel puțin egal;
trebuie să aplice mecanisme, măsuri și strategii adecvate pentru a controla riscurile identificate;
cooperează pentru identificarea organismelor vii modificate care ar putea avea efecte dăunătoare;
cooperează pentru a dezvolta resurse umane și instituționale pentru a proteja biosecuritatea* și pentru a sensibiliza publicul;
trebuie să anunțe țările afectate sau potențial afectate, Centrul de informare pentru biosecuritate și, după caz, organizațiile internaționale relevante cu privire la orice incident din jurisdicția sa care ar putea provoca daune transfrontaliere;
asigură manipularea, ambalarea, identificarea și transportul în condiții de siguranță a organismelor vii modificate exportate, împreună cu documentația necesară;
furnizează Centrului de informare pentru biosecuritate detalii privind legile sale naționale, evaluările riscurilor, deciziile și alte informații pe care protocolul le cere;
pune în aplicare măsuri interne adecvate pentru a preveni și penaliza comerțul ilegal cu organisme vii modificate;
se poate retrage din protocol la un an după notificarea scrisă.

Protocolul se aplică tuturor mișcărilor internaționale, tranzitului, manipulării sau utilizării organismelor vii modificate care ar putea dăuna diversității biologice și sănătății umane, cu excepția medicamentelor umane acoperite de alte acorduri sau organizații internaționale.

O procedură avansată de acord în cunoștință de cauză se aplică primului export de organisme vii modificate care urmează să fie introdus în mod deliberat în mediu, cu excepția celor deja identificate ca nefiind dăunătoare biodiversității sau sănătății umane. Acest lucru necesită:

țara exportatoare trebuie să notifice în scris, în prealabil, autorităților importatoare relevante detalii specifice (stabilite în anexa I) cu privire la transport;
autoritățile importatoare trebuie să confirme primirea notificării în termen de 90 de zile și să decidă dacă importul poate continua. Acestea ar putea:
- aproba importul, cu sau fără condiții;
- refuza importul;
- solicita informații suplimentare;
- decide pentru mai mult timp pentru a procesa notificarea;
- schimba o decizie anterioare datorită noilor informații științifice;
- aplica o procedură simplificată în anumite circumstanțe;
- permite ca anumite informații transmise de notificator să rămână confidențiale. Acest lucru nu se aplică unei descrieri generale a articolului, unui rezumat al evaluării riscurilor sau măsurilor de abordare a unei situații de urgență.

O procedură specifică se aplică organismelor vii modificate pentru utilizare directă ca hrană, furaje sau procesare. O țară care decide că un articol poate fi utilizat sau vândut pe piața sa internă, care ar putea fi apoi exportat, trebuie să furnizeze informații detaliate (prevăzute în anexa II) altor semnatari prin intermediul Centrului de informare pentru biosecuritate.

Protocolul prevede evaluări ale riscurilor bazate pe metodologii științifice solide (anexa III).

Un punct focal național din fiecare țară este în legătură cu secretariatul stabilit prin convenție. Autoritățile naționale specificate îndeplinesc sarcinile administrative necesare protocolului.

Se înființează Centrul de informare pentru biosecuritate pentru:

a gestiona schimbul de informații științifice, tehnice, de mediu și de reglementare;
a ajuta semnatarii, în special pe cei mai nevoiași, la implementarea protocolului.

Conferința părților, care implică toți semnatarii convenției, revizuiește protocolul, îl evaluează la fiecare cinci ani, recomandă luarea măsurilor și înființează organe subsidiare.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Protocolul a intrat în vigoare la 11 septembrie 2003.

CONTEXT

Convenția privind diversitatea biologică a Programului Organizației Națiunilor Unite pentru mediu a intrat în vigoare la 29 decembrie 1993.
Protocolul de la Cartagena la Convenția privind biosecuritatea a fost adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000.
În 2013, prin Decizia 2013/86/UE, Consiliul a încheiat, în numele UE, Protocolul adițional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea și repararea prejudiciului, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Principiul precauției: atunci când există amenințarea unor daune serioase sau ireversibile, lipsa certitudinii științifice depline nu va fi folosită ca un motiv pentru amânarea unor măsuri eficiente pentru prevenirea degradării mediului (Principiul 15 din Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea).

Organism viu modificat: orice organism viu care prezintă o combinație nouă de material genetic obținut prin utilizarea biotehnologiei moderne.

Biosecuritate: protecția sănătății umane și a mediului împotriva posibilelor efecte adverse ale produselor biotehnologiei moderne.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 201, 31.7.2002, pp. 50-65)

Decizia 2002/628/CE a Consiliului din 25 June 2002 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 201, 31.7.2002, pp. 48-49)

DOCUMENTE CONEXE

Protocolul adițional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea și repararea prejudiciului, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 46, 19.2.2013, pp. 4-7)

Decizia 2013/86/UE a Consiliului din 12 februarie 2013 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea și repararea prejudiciului, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 46, 19.2.2013, pp. 1-3)

Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (JO L 287, 5.11.2003, pp. 1-10)

Convenția privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, pp. 3-20)

Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, pp. 1-2)

Data ultimei actualizări: 17.11.2020

Top

All