Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

24 aprilie 2024(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Joyful by nature – Marcă a Uniunii Europene verbală anterioară JOY – Motiv relativ de refuz – Atingere adusă renumelui – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Dovada renumelui – Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare”

În cauza T-157/23,

Kneipp GmbH, cu sediul în Würzburg (Germania), reprezentată de M. Pejman, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de E. Markakis, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO fiind

Jean Patou, cu sediul în Paris (Franța),

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, și K. Kecsmár (raportor) și doamna S. Kingston, judecători,

grefier: domnul V. Di Bucci,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la notificarea închiderii fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,

pronunță prezenta

Hotărâre(1)

[omissis]

 Concluziile părților

11      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta s-a respins calea de atac formulată împotriva deciziei diviziei de opoziție din 28 februarie 2022;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața Tribunalului, cât și în procedura de opoziție.

12      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cazul citării la ședință.

 În drept

[omissis]

 Cu privire la existența unui renume al mărcii anterioare și la sarcina probei privind respectivul renume

[omissis]

22      În continuare, trebuie precizat că renumele unei mărci anterioare trebuie să fie stabilit la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii solicitate [Hotărârea din 5 octombrie 2020, Laboratorios Ern/EUIPO – SBS Bilimsel Bio Çözümler (apiheal), T-51/19, nepublicată, EU:T:2020:468, punctul 112]. Documentele ulterioare acestei date nu pot fi lipsite de valoare probatorie dacă permit să se tragă concluzii cu privire la situația așa cum se prezenta la aceeași dată. Nu se poate exclude a priori ca un document întocmit cu un anumit timp înainte sau la un anumit timp după această dată să poată conține indicații utile, ținând seama de faptul că renumele unei mărci se dobândește în general în mod progresiv. Valoarea probatorie a unui asemenea document poate varia în funcție de proximitatea mai mare sau mai mică a perioadei acoperite față de data depunerii [a se vedea Hotărârea din 16 octombrie 2018, VF International/EUIPO – Virmani (ANOKHI), T-548/17, nepublicată, EU:T:2018:686, punctul 104 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea prin analogie Ordonanța din 27 ianuarie 2004, La Mer Technology, C-259/02, EU:C:2004:50, punctul 31].

[omissis]

33      Aceste documente, precum și premiile și distincțiile prestigioase obținute de parfumul Joy permit să se stabilească faptul că marca anterioară este binecunoscută marelui public pentru produsele pe care le desemnează, pe o parte importantă a teritoriului Uniunii, chiar dacă aceste distincții datează de mai mulți ani, iar cifrele de vânzări au cunoscut o scădere progresivă între anii 2013 și 2018. În această ultimă privință, trebuie constatat că, în orice caz, marca anterioară s-a bucurat de un grad ridicat de notorietate în trecut, care, chiar presupunând că ar fi putut diminua de-a lungul anilor, exista totuși încă la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii solicitate, în anul 2019, astfel încât o anumită notorietate „reziduală” putea continua să existe la acea dată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2014, Simca Europe/OAPI – PSA Peugeot Citroën (Simca), T-327/12, EU:T:2014:240, punctele 46, 49 și 52].

[omissis]

37      În al doilea rând, reclamanta invocă de asemenea faptul că camera de recurs ar fi prezumat renumele mărcii anterioare și ar fi precizat în mod eronat că reclamanta era cea care trebuia să dovedească o pierdere drastică a renumelui mărcii anterioare între anul 2018 și data depunerii cererii de înregistrare a mărcii solicitate, la 29 noiembrie 2019.

38      Așa cum se amintește în jurisprudența citată la punctul 22 de mai sus, nu se poate exclude a priori ca un document întocmit cu un anumit timp înainte sau la un anumit timp după data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii în cauză să poată conține indicații utile, ținând seama de faptul că renumele unei mărci se dobândește în general în mod progresiv. Același raționament se aplică în ceea ce privește pierderea unui astfel de renume, care se întâmplă de asemenea în general în mod progresiv. Valoarea probatorie a unui atare document poate varia în funcție de proximitatea mai mult sau mai puțin ridicată a perioadei acoperite față de data depunerii.

39      Astfel, elementele de probă care sunt anterioare datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii contestate nu pot fi lipsite de valoare probatorie pentru singurul motiv că poartă o dată cu cinci ani anterioară față de cererea de înregistrare a mărcii contestate (Hotărârea din 5 octombrie 2020, apiheal, T-51/19, nepublicată, EU:T:2020:468, punctul 112).

40      Reiese de asemenea din jurisprudență că, în ceea ce privește sarcina probei renumelui, aceasta incumbă titularului mărcii anterioare [a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2022, Puma/EUIPO – CMS (CMS Italy), T-711/20, nepublicată, EU:T:2022:604, punctul 83 și jurisprudența citată].

41      În speță, la punctul 34 din decizia atacată, camera de recurs, după ce a amintit că cererea de înregistrare fusese depusă la 29 noiembrie 2019, a subliniat că majoritatea elementelor de probă prezentate priveau perioada cuprinsă între anii 2013 și 2017 și că unele dintre acestea datau încă din anul 1990, 2000 sau 2006, dar că elementele de probă conțineau în fapt indicații privind eforturile continue ale celeilalte părți din procedura din fața camerei de recurs a EUIPO de a-și menține cota de piață în anul 2018, înainte de a adăuga că „pierderea renumelui se produce rareori dintr-o dată, fiind însă vorba mai degrabă despre un proces continuu pe o perioadă îndelungată, întrucât renumele se construiește în general timp de mai mulți ani și nu poate fi pur și simplu activat și dezactivat” și că, „[î]n plus, reclamanta este cea căreia i-ar reveni sarcina de a dovedi o pierdere de renume într-atât de drastică într-un interval scurt de timp”.

42      Prin urmare, contrar celor susținute de reclamantă, această apreciere nu constituie o răsturnare a sarcinii probei și este conformă cu jurisprudența citată la punctele 38-40 de mai sus. Astfel, în lipsa unor elemente de probă concrete care să demonstreze că renumele, dobândit în mod progresiv de marca anterioară de-a lungul mai multor ani, ar fi dispărut brusc în cursul ultimului an examinat, camera de recurs era îndreptățită să concluzioneze că marca anterioară se bucura încă de renume la data relevantă de 29 noiembrie 2019 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P și C-219/00 P, EU:C:2004:6, punctul 79).

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 24 aprilie 2024.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.

1      Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.