(a)

o listă a IFM întocmită în scopuri statistice (a se vedea partea 1 pentru identificarea anumitor IFM); și

(b)

o descriere a informațiilor statistice raportate de aceste IFM lunar, trimestrial și anual (a se vedea părțile 2, 3, 4, 5, 6 și 7).

1.1.

Instituțiile financiare, altele decât instituțiile de credit, care emit instrumente financiare ce sunt considerate substitute apropiate pentru depozite sunt clasificate ca IFM cu condiția să se încadreze la definiția IFM în celelalte privințe. Clasificarea se bazează pe criteriile de substituibilitate a depozitelor, și anume dacă pasivele sunt clasificate ca depozite, care se determină în funcție de lichiditatea acestora, de îmbinarea caracteristicilor de transferabilitate, convertibilitate, certitudine și tranzacționabilitate, și ținând seama, atunci când este cazul, de condițiile în care au fost emise aceste instrumente financiare.

Aceste criterii de substituibilitate a depozitelor se aplică, de asemenea, pentru a stabili dacă pasivele ar trebui să fie clasificate ca depozite, cu condiția să nu existe o categorie separată pentru astfel de pasive.

1.2.

În sensul determinării substituibilității depozitelor și al clasificării pasivelor ca depozite:

(a)

instrumentul de piață monetară este considerat a avea o înaltă calitate a creditului dacă i s-a acordat unul dintre cele mai înalte două ratinguri de credit pe termen scurt disponibile de către fiecare agenție de rating de credit recunoscută care a acordat un rating instrumentului sau, dacă instrumentul nu are rating, este apreciat a avea o calitate echivalentă în temeiul procesului intern de rating al societății de administrare. Atunci când o agenție de rating de credit recunoscută își împarte cel mai înalt rating pe termen scurt în două categorii, aceste două categorii sunt considerate o categorie unică și, prin urmare, cel mai înalt rating disponibil;

(b)

cu titlu de excepție de la cerința prevăzută la litera (a), fondul de piață monetară poate deține emisiuni suverane a căror calitate se încadrează cel puțin în categoria investiții, „emisiune suverană” însemnând instrumente de piață monetară emise sau garantate de o autoritate centrală, regională sau locală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de BCE, de Uniune sau de Banca Europeană de Investiții;

(c)

la calcularea WAL pentru titluri de valoare, inclusiv instrumente financiare structurate, calcularea scadenței se bazează pe scadența reziduală până la răscumpărarea legală a instrumentelor. Cu toate acestea, atunci când un instrument financiar include o opțiune put, data exercitării opțiunii put poate fi utilizată în locul scadenței reziduale legale, numai dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite permanent:

(d)

la calcularea WAL și WAM se ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor și al tehnicilor de administrare eficientă de portofoliu;

(e)

„scadența medie ponderată” (weighted average maturity, WAM) înseamnă un indicator al intervalului mediu de timp până la scadență a tuturor titlurilor de valoare suport din fond, ponderate pentru a reflecta deținerile relative din fiecare instrument, presupunând că scadența unui instrument cu rată variabilă este mai degrabă intervalul de timp rămas până la următoarea revizuire a ratei dobânzii la rata pieței monetare, și nu intervalul de timp rămas până la data la care principalul titlului de valoare trebuie rambursat. În practică, WAM se utilizează pentru a determina sensibilitatea unui FPM la variațiile ratelor dobânzilor de pe piața monetară;

(f)

„durata de viață medie ponderată” (weighted average life, WAL) înseamnă media ponderată a scadenței reziduale a fiecărui titlu de valoare deținut într-un fond, reprezentând intervalul de timp până la data la care principalul este rambursat în întregime, fără a ține cont de dobândă și fără discont. Spre deosebire de calcularea WAM, calcularea WAL pentru titlurile de valoare cu rată variabilă și pentru instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datelor de revizuire a ratei dobânzii și utilizează în schimb doar scadența finală declarată a titlului de valoare. WAL se utilizează pentru a determina riscul de credit, acesta fiind cu atât mai ridicat cu cât este amânată mai mult rambursarea principalului. De asemenea, WAL se utilizează pentru limitarea riscului de lichiditate;

(g)

„instrumente de piață monetară” înseamnă instrumente tranzacționate în mod normal pe piața monetară, care sunt lichide și care au o valoare ce poate fi stabilită cu exactitate în orice moment;

(h)

„societate de administrare” înseamnă o societate a cărei activitate obișnuită constă în administrarea portofoliului unui FPM.

5.1.

Compilarea agregatelor monetare și a contrapartidelor din zona euro impune identificarea acelor contrapartide situate pe teritoriul zonei euro care formează sectorul deținător de monedă. În acest scop, contrapartidele non-IFM sunt împărțite, în conformitate cu Sistemul European de Conturi revizuit (denumit în continuare „SEC 2010”) prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 (a se vedea anexa II partea 3) în administrație publică (S.13), cu administrația centrală (S.1311) identificată separat la totalul pasivelor sub formă de depozite, și alte sectoare rezidente. Pentru a calcula dezagregarea lunară pe sectoare a agregatelor monetare și a contrapartidelor de credit, alte sectoare rezidente sunt defalcate, la rândul lor, în următoarele subsectoare: fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară (S.124), alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.125 + S.126 + S.127), societăți de asigurare (S.128), fonduri de pensii (S.129), societăți nefinanciare (S.11) și gospodăriile populației + instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15). În cadrul sectoarelor reunite ale contrapartidelor (S.125 + S.126 + S.127) se face o distincție suplimentară în ceea ce privește contrapartidele care sunt SVI și contrapartide de compensare centrale. În ceea ce privește întreprinderile individuale/asociațiile de persoane fără personalitate juridică, a se vedea secțiunea 3. În ceea ce privește totalul pasivelor sub formă de depozite și categoriile de depozite „depozite la termen cu scadența la peste doi ani”, „depozite rambursabile după notificare cu scadență la peste doi ani” și „contracte de report (repo)”, se face distincția suplimentară între instituțiile de credit, alte contrapartide ale IFM și administrația centrală, în sensul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE.

5.2.

În ceea ce privește totalul pasivelor sub formă de depozite și categoria de active „credite totale”, se face o distincție suplimentară pentru băncile centrale (S.121) și societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122), precum și pentru societățile bancare și nebancare din restul lumii pentru o mai bună înțelegere a politicilor de acordare de credite și de finanțare din sectorul bancar și pentru o mai bună monitorizare a activităților interbancare.

5.3.

În ceea ce privește pozițiile intragrup, se face o distincție suplimentară pentru pozițiile credite și depozite și tranzacțiile dintre societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122) pentru a permite identificarea interconexiunilor dintre instituțiile de credit care aparțin aceluiași grup (intern și alte state membre din zona euro).

5.4.

În ceea ce privește deținerile de titluri de natura datoriei cu scadența inițială de până la un an, cu o defalcare în funcție de monedă, se face o distincție suplimentară pentru administrațiile publice (S.13) în vederea asigurării unei mai bune supravegheri a interconexiunilor dintre datoriile suverane și bănci.

5.5.

Anumite depozite/credite provenite din contracte de report/deport (repo/reverse repo) sau operațiuni similare cu alți intermediari financiari (S.125) + auxiliari financiari (S.126) + instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) se pot referi la tranzacțiile cu o contrapartidă centrală. O contrapartidă centrală este o entitate care se interpune legal între contrapartidele în contractele tranzacționate pe piețele financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător. Deoarece astfel de tranzacții sunt deseori substitute pentru activități comerciale bilaterale între IFM, se face o distincție suplimentară în cadrul categoriei depozitelor „contracte de report” în ceea ce privește activitatea comercială cu aceste contrapartide. În mod asemănător, se face o distincție suplimentară în cadrul categoriei activelor „credite” în ceea ce privește contractele de deport (reverse repo) cu aceste contrapartide.

5.6.

Contrapartidele situate pe teritoriul național sunt identificate separat de contrapartidele situate în celelalte state din zona euro în toate defalcările statistice. Contrapartidele situate în zona euro sunt identificate în funcție de sectorul național căruia îi aparțin sau de clasificarea instituțională în conformitate cu listele păstrate de BCE în scopuri statistice și cu manualul BCE „Manualul sectorului de statistică monetară, a instituțiilor financiare și a piețelor: Orientare pentru clasificarea statistică a clienților” (Monetary financial institutions and markets statistics sector manual: Guidance for the statistical classification of customers), care urmează principii de clasificare concordante în cea mai mare măsură posibilă cu SEC 2010. Nu există nicio cerință privind defalcarea din punct de vedere geografic a contrapartidelor situate în afara zonei euro.

5.7.

În cazul acțiunilor/unităților de fond ale FPM emise de IFM din statele membre din zona euro, agenții raportori raportează cel puțin date privind rezidența deținătorilor conform defalcării în funcție de teritoriul național/zona euro exclusiv teritoriul național/restul lumii pentru a permite excluderea deținerilor de către nerezidenți din zona euro. BCN pot de asemenea să obțină informațiile statistice necesare din datele colectate în baza Regulamentului (UE) nr. 1011/2012 (BCE/2012/24), în măsura în care datele respective îndeplinesc cerințele privind respectarea termenelor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament și cu standardele minime definite în anexa IV.

1.

Defalcarea în funcție de subsector, scadență și garanții reale imobiliare a creditelor acordate non-IFM din zona euro (a se vedea tabelul 2).

Aceasta este necesară pentru a permite monitorizarea structurii complete, în funcție de subsector și de scadență, a tuturor finanțărilor (credite și titluri de valoare) acordate de IFM față de sectorul deținător de monedă. În ceea ce privește societățile nefinanciare și gospodăriile populației, sunt necesare poziții suplimentare de tipul „din care” pentru evidențierea creditelor garantate cu garanții reale imobiliare.

Pentru creditele exprimate în euro cu o scadență inițială la peste un an și la peste doi ani în ceea ce privește societățile nefinanciare și gospodăriile populației, sunt necesare poziții suplimentare de tipul „din care” pentru anumite scadențe reziduale și perioade de revizuire a ratei dobânzii (a se vedea tabelul 2). O revizuire a ratei dobânzii trebuie înțeleasă ca o modificare a ratei dobânzii unui credit care este prevăzută în contractul de creditare existent. Creditele supuse revizuirii ratei dobânzii includ, printre altele, credite cu rate ale dobânzii revizuite periodic în conformitate cu evoluția unui index, de exemplu Euribor, credite cu rate ale dobânzii revizuite continuu, și anume rate variabile, și credite cu rate revizuibile potrivit deciziei IFM.

2.

Defalcarea în funcție de subsector a pasivelor sub formă de depozite constituite la IFM de administrația publică (alta decât administrația centrală) din statele membre din zona euro (a se vedea tabelul 2).

Aceasta este necesară ca o informație suplimentară față de raportarea lunară.

3.

Defalcarea în funcție de sector a pozițiilor cu contrapartidele din afara zonei euro (a se vedea tabelul 2).

Clasificarea în funcție de sector în conformitate cu Sistemul Conturilor Naționale (denumit în continuare „SCN 2008”) se aplică acolo unde SEC 2010 nu este în vigoare.

4.

Identificarea pozițiilor bilanțiere pentru instrumente derivate și pentru dobânzi acumulate ale creditelor și ale depozitelor în cadrul altor active și al altor pasive (a se vedea tabelul 2).

Această defalcare este necesară pentru a obține un nivel mai ridicat de coerență între statistici.

5.

Defalcarea în funcție de țară, inclusiv în funcție de pozițiile față de Banca Europeană de Investiții și de Mecanismul european de stabilitate (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru o analiză detaliată a evoluțiilor monetare și, de asemenea, în sensul cerințelor tranzitorii și pentru verificările privind calitatea datelor.

6.

Defalcarea în funcție de sector a depozitelor transfrontaliere din cadrul zonei euro de la non-IFM și a creditelor transfrontaliere din cadrul zonei euro acordate non-IFM (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru evaluarea pozițiilor sectoarelor IFM din anumite state membre față de celelalte state membre din zona euro.

7.

Defalcarea în funcție de monedă (a se vedea tabelul 4).

Această defalcare este necesară pentru a permite calcularea tranzacțiilor pentru agregatele monetare și contrapartide, ajustate pentru variațiile cursului de schimb dacă aceste agregate includ toate monedele combinate.

2.1.

În sensul articolului 6 litera (a), IFM calculează posturile din părțile 1 și 2 ale tabelului 5 ca diferență între fluxurile nete de credite securitizate sau cedate în alt mod în timpul perioadei de referință și creditele achiziționate în timpul perioadei de referință. Creditele transferate către sau achiziționate de la altă IFM națională, precum și creditele ale căror transferuri se produc ca rezultat al unei divizări a agentului raportor sau al unei fuziuni ori preluări care implică agentul raportor și alte IFM naționale nu sunt incluse în acest calcul. Creditele transferate către sau achiziționate de la IFM străine sunt incluse în acest calcul.

2.2.

Posturile menționate în secțiunea 3.1 se alocă părților 1 și 2 din tabelul 5, după cum urmează:

2.3.

Posturile din partea 1 din tabelul 5 sunt defalcate la rândul lor, lunar, în funcție de contrapartida la transferul creditului, distingând între SVI, din care SVI rezidente în zona euro, și alte contrapartide. Defalcări ulterioare în funcție de scadența inițială și de destinația creditului sunt solicitate trimestrial pentru unele posturi, astfel cum se indică în tabelul 5(b).

3.1.

IFM furnizează date cu privire la creditele securitizate și derecunoscute față de care IFM acționează în calitate de administrator în conformitate cu partea 3 din tabelul 5, astfel:

3.2.

În privința secțiunii 3.1 litera (b), BCN pot, în schimb, solicita IFM să furnizeze fluxurile nete de cedări și achiziții de credite față de care IFM acționează în calitate de administrator astfel încât BCN să poată obține tranzacțiile financiare menționate în secțiunea 3.1 litera (b).

3.3.

BCN poate acorda agenților raportori o derogare de la cerințele prevăzute în secțiunea 3.1 litera (b) în cazul în care fluxurile nete colectate în partea 1.1 din tabelul 5 îndeplinesc obiectivul secțiunii 3.2, și anume, în cazul în care, conform practicii naționale, creditele securitizate și derecunoscute sunt administrate de IFM. BCN vor asigura că aceste fluxuri nete sunt conforme cu scopul calculării tranzacțiilor financiare exclusiv cedările și achizițiile de credite potrivit secțiunii 3.1 litera (b). Pentru efectuarea ajustărilor necesare, BCN pot solicita IFM informații suplimentare.

3.4.

BCN pot extinde cerințele de raportare statistică prevăzute în prezenta secțiune la toate creditele derecunoscute administrate de IFM care au fost securitizate sau transferate într-un alt mod. În acest caz, BCN va informa IFM cu privire la cerințele de raportare statistică în conformitate cu partea 3 din tabelul 5.

4.1.

IFM furnizează trimestrial date privind toate creditele administrate în cadrul unei securitizări în conformitate cu partea 4 din tabelul 5, indiferent dacă creditele administrate sau drepturile respective de administrare sunt recunoscute în bilanțul agentului raportor.

4.2.

În ceea ce privește creditele administrate pentru SVI rezidente în alte state membre din zona euro, IFM prevăd defalcări ulterioare, prin agregarea creditelor administrate separat pentru fiecare stat membru în care este rezidentă o SVI.

4.3.

BCN pot colecta datele menționate la articolul 6 litera (b) sau o parte a acestora pentru fiecare SVI în parte, de la IFM rezidente care au rolul de administratori în cadrul creditelor securitizate. În cazul în care consideră că datele prevăzute în secțiunea 4.4 și defalcările prevăzute în secțiunea 4.2 pot fi colectate în funcție de fiecare SVI, o BCN informează IFM dacă, și în ce măsură, este obligatorie raportarea prevăzută în secțiunile 4.1 și 4.2.

5.1.

IFM care aplică IAS 39, IFRS 9 sau norme similare raportează soldul la sfârșit de lună al creditelor cedate prin intermediul unei securitizări, însă care nu au făcut obiectul derecunoașterii în conformitate cu partea 5 din tabelul 5.

5.2.

IFM în cazul cărora se aplică derogarea prevăzută la articolul 9 alineatul (6) raportează soldul la sfârșit de trimestru al creditelor cedate prin intermediul unei securitizări, care au făcut obiectul derecunoașterii, însă care sunt încă recunoscute în declarațiile financiare în conformitate cu partea 5 din tabelul 5.

1.

Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 2 secțiunea 4.

2.

Identificarea separată a:

3.

Defalcarea în funcție de sector menționată în partea 3 secțiunea 3.

4.

Defalcarea în funcție de țară menționată în partea 3 secțiunea 4.

5.

Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 3 secțiunea 5.

1.

Pentru fiecare dintre statele membre a căror monedă este euro (denumit în continuare „statul membru din zona euro”), unitățile de observare statistică cu obligații de raportare cuprind IFM incluse în lista IFM întocmită în scopuri statistice și rezidente pe teritoriul statelor membre din zona euro (1). Acestea sunt:

Instituțiile situate în centrele financiare offshore sunt considerate, din punct de vedere statistic, ca fiind rezidenți ai teritoriilor în care sunt situate aceste centre.

2.

IFM consolidează, în scopuri statistice, activitățile tuturor sediilor lor naționale (sediul social sau principal și/sau sucursalele) situate în același stat membru. Nu este permisă consolidarea transfrontalieră în scopuri statistice.

1.

Acest tabel cuprinde o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pe care băncile centrale naționale (BCN) le transpun în categorii aplicabile la nivel național, în conformitate cu prezentul regulament. Tabelul nu constituie o listă de instrumente financiare individuale, iar descrierile nu sunt exhaustive. Definițiile se raportează la SEC 2010.

2.

Scadența inițială, și anume scadența la emisiune, se referă la durata determinată de existență a unui instrument financiar înainte de care acesta nu poate fi rambursat, de exemplu, titlurile de natura datoriei, sau înainte de care poate fi rambursat numai în condițiile plății anumitor penalități, de exemplu, anumite tipuri de depozite. Perioada notificată corespunde intervalului de timp dintre momentul în care deținătorul notifică intenția sa de a rambursa instrumentul și data la care deținătorul are încuviințarea să îl transforme în numerar, fără plata unor penalități. Instrumentele financiare sunt clasificate în funcție de perioada notificată numai dacă nu există o scadență stabilită.

3.

Creanțele financiare se clasifică în negociabile și nenegociabile. O creanță este negociabilă în cazul în care proprietatea asupra ei poate fi ușor transferată de la o unitate la alta prin livrare sau andosare sau poate fi ușor compensată în cazul instrumentelor financiare derivate. În timp ce orice instrument financiar poate fi tranzacționat, instrumentele negociabile sunt concepute pentru a fi tranzacționate în cadrul unei burse organizate sau extrabursier, deși tranzacționarea efectivă nu este o condiție necesară pentru negociabilitate.

Tabel

Categorii de instrumente

CATEGORII DE ACTIVE

CATEGORII DE PASIVE

1.

Căsuțele marcate cu * în tabelul 1 din anexa I se utilizează pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii. În ceea ce privește titlurile de natura datoriei, instituțiile de credit fie prezintă o dovadă a elementelor de pasiv care urmează să fie excluse din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, fie aplică o deducere standardizată sub forma unui procent fix stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE). Căsuțele evidențiate se raportează numai de instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii.

2.

Coloana „din care instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și băncile centrale naționale (BCN)” nu cuprinde obligațiile agenților raportori față de instituțiile indicate ca fiind exceptate de la regimul rezervelor minime obligatorii al BCE, și anume instituții exceptate din alte motive decât cele privind supunerea acestora măsurilor de reorganizare. Instituțiile care, pentru că sunt supuse măsurilor de reorganizare, sunt exonerate temporar de obligația de a constitui rezerve minime obligatorii sunt considerate instituții supuse cerințelor privind rezervele minime obligatorii și, prin urmare, obligațiile față de aceste instituții sunt incluse în coloana „din care instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”. Această coloană se referă și la obligațiile față de instituțiile care nu sunt obligate să mențină rezerve la Sistemul European al Băncilor Centrale datorită aplicării deducerii forfetare.

3.

Instituțiile supuse cerințelor complete de raportare pot raporta, de asemenea, poziții față de „IFM, altele decât instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”, și nu față de „IFM” și „instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, BCE și BCN”, numai dacă acest lucru nu implică pierderea de informații și dacă niciuna dintre pozițiile din căsuțele neevidențiate nu este afectată. Mai mult, în funcție de sistemele de colectare naționale și fără a se aduce atingere respectării depline a definițiilor și principiilor de clasificare a bilanțului IFM stabilite în prezentul regulament, instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii pot raporta, alternativ, datele necesare pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, cu excepția celor referitoare la instrumentele negociabile, în conformitate cu tabelul de mai jos, cu condiția ca niciuna dintre pozițiile din căsuțele neevidențiate în anexa I tabelul 1 să nu fie afectată.

4.

Instituțiile mici raportează, cel puțin, date trimestriale necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu tabelul de mai jos.

5.

Pentru a se putea raporta potrivit tabelului de mai jos, trebuie să se realizeze o corespondență strictă cu anexa I tabelul 1.

1.1.

Sub rezerva respectării condițiilor stabilite la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), Comitetul executiv poate permite instituțiilor de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii să efectueze raportarea statistică agregată la nivel de grup în cadrul unui singur stat membru. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista BCE privind IFM.

1.2.

Dacă instituțiilor de credit li s-a acordat permisiunea să dețină rezerve minime obligatorii printr-un intermediar, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), și nu beneficiază de raportarea statistică la nivel de grup menționată în prezenta secțiune, BCN relevantă poate autoriza intermediarul să efectueze raportarea statistică agregată (alta decât cea referitoare la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii) în numele instituțiilor de credit. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista BCE privind IFM.

1.3.

În cazul în care grupul de instituții de credit este format numai din instituții mici, acesta are obligația să respecte doar cerințele simplificate de raportare aplicabile instituțiilor mici. În caz contrar, sistemul de raportare prevăzut pentru instituțiile supuse cerințelor complete de raportare se aplică grupului în ansamblul său.

2.1.

În sensul prezentei anexe, termenii „fuziune”, „instituții care fuzionează” și „instituție beneficiară” au înțelesul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.2.

Pentru perioada de aplicare pe parcursul căreia fuziunea își produce efectele, obligațiile de constituire a rezervelor minime obligatorii ale instituției beneficiare se determină și trebuie să fie respectate astfel cum se prevede la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.3.

Pentru perioadele de aplicare consecutive, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii de către instituția beneficiară se determină folosind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și informațiile statistice raportate în conformitate cu normele prevăzute în tabelul de mai jos. În caz contrar, se aplică normele obișnuite privind raportarea informațiilor statistice și determinarea obligațiilor de constituire a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

2.4.

Fără a aduce atingere obligațiilor stabilite la punctele anterioare, BCN relevantă poate autoriza instituția beneficiară să își îndeplinească obligația sa de a raporta informații statistice folosind proceduri temporare, de exemplu formulare separate pentru fiecare dintre instituțiile care fuzionează pe parcursul mai multor perioade după ce fuziunea a avut loc. Durata de aplicare a acestei derogări de la procedurile obișnuite de raportare ar trebui să fie cât mai scurtă posibil și, în orice caz, nu ar trebui să depășească șase luni de la data la care fuziunea a avut loc. Această derogare nu aduce atingere obligației instituției beneficiare de a-și îndeplini obligațiile de raportare în conformitate cu prezentul regulament și, dacă este cazul, obligației sale de a-și asuma obligațiile de raportare ale instituțiilor care fuzionează în conformitate cu prezenta anexă.

Tabel

Norme specifice pentru determinarea obligațiilor privind constituirea rezervelor minime obligatorii ale instituțiilor de credit implicate într-o fuziune (1)

1.

Standarde minime de transmitere

2.

Standarde minime de acuratețe:

3.

Standarde minime de conformitate cu conceptele:

4.

Standarde minime de revizuire:

Politica și procedurile de revizuire stabilite de BCE și de BCN relevantă trebuie să fie respectate. Revizuirile care se abat de la revizuirile obișnuite trebuie să fie însoțite de note explicative.

Regulamentul (CE) nr. 25/2009 (BCE/2008/32)

(JO L 15, 20.1.2009, p. 14).

Regulamentul (UE) nr. 883/2011

(JO L 228, 3.9.2011, p. 13).