05/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8

L 010/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât Directiva 82/501/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind riscul de accidente majore din anumite sectoare industriale (4) se referă la prevenirea accidentelor majore care ar putea rezulta din anumite activități industriale, precum și la limitarea consecințelor acestora pentru om și pentru mediu;

(2)

întrucât obiectivele și principiile politicii de mediu a Comunității prevăzute la articolul 130 litera (r) alineatele (1) și (2) din tratat și detaliate în programele de acțiune ale Comunității Europene în domeniul mediului (5) se concentrează în special asupra conservării și protejării calității mediului, precum și asupra protejării sănătății umane prin acțiuni de prevenire;

(3)

întrucât Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, în cadrul Rezoluției privind cel de-al patrulea Program de acțiune asupra mediului (6), au subliniat nevoia unei puneri în aplicare mai eficiente a Directivei 82/501/CEE și au cerut o revizuire a directivei pentru a se include, dacă este necesar, o posibilă extindere a domeniului de aplicare a acesteia și un mai intens schimb de informații asupra acestui aspect între statele membre; întrucât prin cel de-al cincilea Program de acțiune, a cărui abordare generală a fost aprobată de către Consiliu și de către reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, prin Rezoluția din 1 februarie 1993 (7), se solicită de asemenea un mai bun management al riscurilor și accidentelor;

(4)

întrucât, date fiind accidentele de la Bhopal și Ciudad de Mexico, care au demonstrat riscurile care există atunci când instalațiile industriale periculoase se găsesc în apropierea zonelor locuite, prin Rezoluția Consiliului din 16 octombrie 1989 s-a solicitat Comisiei să includă în Directiva 82/501/CEE dispoziții referitoare la controalele asupra planificării urbane atunci când se acordă autorizații unor noi instalații și când dezvoltarea urbană are loc în jurul unor instalații existente;

(5)

întrucât, prin rezoluția Consiliului menționată anterior, Comisia a fost invitată să colaboreze cu statele membre în sensul unei mai bune înțelegeri reciproce și a unei armonizări a principiilor naționale și a practicilor privind rapoartele de securitate;

(6)

întrucât este de dorit ca experiența acumulată ca urmare a unor abordări diferite ale controlului asupra riscurilor de accidente majore să fie exploatată; întrucât Comisia și statele membre trebuie să dezvolte relații cu organizațiile internaționale relevante și să caute să stabilească măsuri echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă care să fie aplicate în țările terțe;

(7)

întrucât Convenția privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale a Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa prevede măsuri privind prevenirea, pregătirea și reacția la accidentele industriale care pot avea efecte transfrontaliere, precum și cooperarea internațională în acest domeniu;

(8)

întrucât Directiva 82/501/CEE a constituit prima etapă a procesului de armonizare; întrucât această directivă trebuie revizuită și completată pentru a se asigura niveluri înalte de protecție pe tot cuprinsul Comunității într-o manieră eficientă și consecventă; întrucât armonizarea din prezent se limitează la măsurile care sunt necesare pentru a pune în aplicare un sistem mai eficient de prevenire a accidentelor majore cu efecte pe scară extinsă și pentru a limita consecințele acestora;

(9)

întrucât accidentele majore pot avea consecințe transfrontaliere; întrucât costul ecologic și economic al unui accident nu este suportat doar de către unitatea afectată, ci și de către statul membru respectiv; întrucât este de aceea necesar să se ia măsuri care să asigure un nivel înalt de protecție pe tot cuprinsul Comunității;

(10)

întrucât dispozițiile prezentei directive trebuie să se aplice fără a se aduce atingere dispozițiilor comunitare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă;

(11)

întrucât utilizarea unei liste care să precizeze anumite instalații, excluzând în același timp pe altele, care prezintă riscuri identice, nu este o practică adecvată și ar putea permite ca anumite surse de accidente majore să scape de sub incidența regulamentelor; întrucât domeniul de aplicare a Directivei 82/501/CEE trebuie modificat pentru ca prevederile să devină aplicabile pentru toate unitățile unde există substanțe periculoase în cantități suficient de mari pentru a crea un risc de accident major;

(12)

întrucât, cu respectarea tratatului și în conformitate cu legislația comunitară relevantă, statele membre pot menține sau adopta măsuri adecvate pentru activități legate de transport la docuri, pontoane sau stații de triaj, care nu intră sub incidența prezentei directive, pentru a asigura un grad de securitate echivalent cu cel stabilit prin prezenta directivă;

(13)

întrucât transferul de substanțe periculoase prin conducte are de asemenea potențialul de a produce accidente majore; întrucât, după colectarea și evaluarea informațiilor despre mecanismele existente în cadrul Comunității pentru reglementarea acestor activități și despre producerea unor incidente relevante, Comisia trebuie să prezinte o înștiințare în această privință, precum și să propună cel mai adecvat instrument pentru acțiune în acest domeniu, dacă este necesar;

(14)

întrucât, cu respectarea tratatului și în conformitate cu legislația comunitară relevantă, statele membre pot menține sau adopta măsuri privind rampele de deșeuri care nu intră sub incidența obiectivelor prezentei directive;

(15)

întrucât analiza accidentelor majore raportate în cadrul Comunității indică faptul că majoritatea acestora sunt consecința unor neajunsuri manageriale sau organizatorice; întrucât este de aceea necesar să se stabilească la nivel comunitar principiile de bază pentru sistemele de management, care trebuie să fie corespunzătoare pentru prevenirea și controlul riscurilor de accidente majore și pentru limitarea consecințelor acestora;

(16)

întrucât diferențele de procedură legate de inspecția unităților de către autoritățile competente poate duce la niveluri diferite de protecție; întrucât este necesar să se stabilească la nivel comunitar cerințele esențiale care trebuie îndeplinite de sistemele de inspecție puse în aplicare de către statele membre;

(17)

întrucât, pentru a demonstra că au fost realizate toate cele necesare pentru a preveni accidentele majore, pentru a pregăti planurile de urgență și măsurile de contracarare, operatorul trebuie, în cazul unităților unde există substanțe periculoase în cantități considerabile, să furnizeze autorității competente informații sub forma unui raport care să cuprindă detalii referitoare la unitatea respectivă, la substanțele periculoase prezente, la instalație sau la sistemele de depozitare, la posibilele accidente majore și la sistemele de management disponibile, pentru a preveni și a reduce riscul de accidente majore și pentru a permite luarea măsurilor necesare pentru a limita consecințele acestora;

(18)

întrucât, pentru a reduce riscul efectelor în lanț, acolo unde unitățile sunt amplasate astfel sau atât de apropiate unele de altele încât să mărească probabilitatea și posibilitatea producerii unor accidente majore sau să agraveze consecințele acestora, trebuie să se prevadă schimbul de informații adecvate și cooperarea în privința informării publicului;

(19)

întrucât, pentru a promova accesul la informații asupra mediului, publicul trebuie să aibă acces la rapoartele referitoare la siguranță realizate de către operatori, iar persoanelor care riscă să fie afectate de accidente majore trebuie să li se ofere suficiente informații asupra acțiunilor corespunzătoare care trebuie întreprinse în astfel de cazuri;

(20)

întrucât, pentru a se pregăti pentru situații de urgență, în cazul unităților unde există substanțe periculoase în cantități considerabile, este necesar să se stabilească planuri de urgență externe și interne și să se creeze sisteme care să garanteze că acele planuri au fost testate și ajustate conform necesităților și că sunt puse în aplicare la producerea unui accident major sau dacă există probabilitatea ca acesta să se producă;

(21)

întrucât personalul unității trebuie consultat cu privire la planul de urgență intern, iar publicul trebuie consultat cu privire la planul de urgență extern;

(22)

întrucât, pentru a se asigura o mai bună protecție a zonelor rezidențiale, a zonelor de utilitate publică considerabilă și a zonelor de interes natural deosebit sau de o frumusețe deosebită, este necesar ca, în cadrul politicilor funciare sau al altor politici relevante puse în aplicare în statele membre, să se ia în considerare nevoia pe termen lung de a menține o distanță adecvată între aceste zone și unitățile care prezintă astfel de riscuri, iar acolo unde sunt implicate unități deja existente, să se ia în considerare măsurile tehnice suplimentare, astfel încât să nu crească riscul pentru persoane;

(23)

întrucât, pentru a se garanta că se iau măsurile corespunzătoare ca reacție la producerea unui accident major, operatorul trebuie să informeze imediat autoritățile competente și să le comunice informațiile necesare pentru ca acestea să poată evalua impactul accidentului;

(24)

întrucât, pentru a se asigura schimbul de informații și pentru a preveni accidentele ulterioare de tip similar, statele membre trebuie să înainteze Comisiei informațiile referitoare la accidentele majore care se produc pe teritoriile lor respective, astfel încât Comisia să poată analiza pericolele și să administreze un sistem de distribuire a informației, în special cu privire la accidentele majore și experiența acumulată ca urmare a acestora; întrucât acest schimb de informații trebuie să acopere și accidentele la limită cărora statele membre le acordă un interes tehnic special în vederea prevenirii accidentelor majore și a limitării consecințelor acestora,

1.

„entitate” reprezintă întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, dacă există substanțe periculoase într-una sau mai multe instalații, inclusiv infrastructurile sau activitățile obișnuite sau conexe;

2.

„instalație” reprezintă o unitate tehnică din cadrul unei entități, unde sunt produse, utilizate, manipulate și depozitate substanțe periculoase. Instalația cuprinde totalitatea echipamentului, a structurilor, a sistemului de conducte, a utilajelor, a instrumentelor, a liniei ferate proprii de garare, a docurilor, a cheiurilor de încărcare/descărcare care deservesc instalația, a pontoanelor, a depozitelor și a altor structuri similare, plutitoare sau de altă natură, necesare pentru exploatarea instalației;

3.

„operator” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care exploatează individual sau în comun sau deține o entitate sau o instalație sau, dacă acest lucru se specifică în legislația internă, căreia i-a fost delegată o putere de decizie economică asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic;

4.

„substanță periculoasă” reprezintă o substanță, amestec sau preparat menționat în anexa I, partea 1, sau care îndeplinește criteriile stabilite în anexa I, partea 2, și care există sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduale sau intermediare, inclusiv acele substanțe despre care se presupune în mod rezonabil că vor fi generate în cazul producerii unui accident;

5.

„accident major” reprezintă orice eveniment produs, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie care rezultă dintr-un proces necontrolat în cursul exploatării oricărei entități care intră sub incidența prezentei directive și care duce la pericole grave asupra sănătății umane sau asupra mediului, cu efect imediat sau întârziat, în interiorul sau în exteriorul entității și care implică una sau mai multe substanțe periculoase;

6.

„pericol” reprezintă proprietatea intrinsecă a unei substanțe periculoase sau a unei situații fizice, cu potențial de a afecta sănătatea umană sau mediul;

7.

„risc” reprezintă probabilitatea ca un anumit efect să se producă într-o anumită perioadă de timp sau în anumite împrejurări;

8.

„depozit” reprezintă prezența unei cantități de substanțe periculoase în scop de înmagazinare, depozitare în condiții de siguranță sau de menținere în stoc.

(a)

entitățile militare, instalații sau suprafețe de depozitare;

(b)

pericole produse de radiații ionizante;

(c)

transport de substanțe periculoase și depozitare intermediară temporară pe șosea, cale ferată, căi de navigație interne, căi maritime sau calea aerului, în afara entităților reglementate de prezenta directivă, inclusiv încărcarea, descărcarea și transportul la sau de la alte mijloace de transport pe docuri, pontoane sau stații de triaj;

(d)

transportul de substanțe periculoase prin conducte, inclusiv stații de pompare, în afara entităților care intră sub incidența prezentei directive;

(e)

activități din ramurile industriei extractive care se ocupă cu explorarea și exploatarea minereurilor din mine și cariere sau prin forare;

(f)

rampele de gunoi.

—

pentru noile entități, într-un interval rezonabil de timp înainte de începerea construcției sau a exploatării;

—

pentru entitățile existente, în termen de un an de la data menționată la articolul 24 alineatul (1).

(a)

numele sau denumirea comercială a operatorului și adresa completă a entității la care se face referire;

(b)

sediul social al operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia;

(c)

numele și funcția persoanei care administrează unitatea, dacă acestea sunt diferite de cerințele de la punctul (a);

(d)

informații suficiente pentru a identifica substanțele periculoase sau categoria de substanțe implicate;

(e)

cantitatea și forma fizică sub care se prezintă substanțele periculoase sau substanțele implicate;

(f)

activitatea sau activitatea propusă a instalației sau pentru suprafețe de depozitare;

(g)

condițiile de mediu din imediata vecinătate a entității (elemente care pot provoca accidente majore sau agrava consecințele acestora).

—

apare o creștere semnificativă a cantității sau o schimbare semnificativă a naturii sau a formei fizice a substanței periculoase prezente, după cum se indică în notificarea dată de către operator în temeiul alineatului (2), sau apare orice modificare în procesele în care este utilizată această substanță sau

—

are loc închiderea definitivă a instalației;

(a)

are loc un schimb adecvat de informații corespunzătoare pentru a le permite acestor entități să aibă în vedere natura și amploarea pericolului global de accident major în cadrul politicilor lor de prevenire a accidentelor majore, în cadrul planurilor de management al siguranței, al rapoartelor asupra siguranței și al planurilor de urgență interne;

(b)

se prevede cooperarea în vederea informării publicului și a furnizării de informații către autoritățile competente pentru pregătirea planurilor de urgență externe.

(a)

a demonstra că au fost puse în aplicare o politică de prevenire a accidentelor majore, precum și un sistem de management al siguranței pentru aplicarea acesteia, în conformitate cu informațiile menționate în anexa III;

(b)

a demonstra că au fost identificate pericolele de accidente majore și că au fost luate măsurile necesare pentru a preveni astfel de accidente și pentru prevenirea și limitarea consecințelor asupra omului și a mediului;

(c)

a demonstra că au fost incorporate măsuri adecvate de securitate în proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea oricărei instalații, suprafețe de depozitare, echipament și infrastructură legate de exploatarea instalației, care prezintă riscuri de accidente majore în interiorul unității;

(d)

a demonstra că planurile interne pentru situații de urgență au fost elaborate și a furniza informații care să permită elaborarea planurilor externe pentru situații de urgență în scopul asigurării măsurilor necesare în cazul producerii unui accident major;

(e)

a furniza suficiente informații autorităților competente pentru a permite luarea de decizii în termenele de demarare a noilor activități în jurul entităților existente.

—

pentru noile entități, într-un interval rezonabil de timp înainte de începerea construcției sau a exploatării;

—

pentru entitățile existente care anterior nu au intrat sub incidența Directivei 82/501/CEE, în termen de trei ani de la data prevăzută la articolul 24 alineatul (1);

—

pentru alte entități, în termen de doi ani de la data prevăzută la articolul 24 alineatul (1);

—

în cazul reviziilor periodice prevăzute la alineatul (5), fără întârziere.

—

comunică operatorului concluziile analizei efectuate asupra raportului de securitate, după solicitarea unor informații suplimentare, dacă este necesar sau

—

interzice punerea în funcțiune sau continuarea funcționării entității respective, în conformitate cu competențele și procedurile prevăzute la articolul 17.

—

cel puțin o dată la cinci ani;

—

în orice alt moment, la inițiativa operatorului sau la cererea autorității competente, unde acest lucru este justificat de fapte noi sau pentru a se lua în considerare noile cunoștințe tehnice în domeniul siguranței, care decurg de exemplu din analiza accidentelor sau, în măsura posibilului, a accidentelor la limită, precum și pentru a se lua în considerare progresul cunoștințelor privind evaluarea riscurilor.

(6)

—

să analizeze și, unde este necesar, să revizuiască politica de prevenire a accidentelor majore, precum și sistemele de management și procedurile menționate la articolele 7 și 9;

—

să analizeze și, unde este necesar, să revizuiască raportul de securitate și să informeze autoritățile competente menționate la articolul 16 cu privire la detaliile unei astfel de revizuiri înainte de a efectua orice modificare.

(a)

operatorul elaborează un plan de urgență intern care să conțină măsurile care vor fi luate în interiorul entității:

(b)

pentru a le da posibilitatea autorităților competente să elaboreze planuri de urgență externe, operatorul pune la dispoziție informațiile necesare în următoarele termene:

(c)

autoritățile desemnate în acest scop de către statul membru elaborează un plan de urgență extern care să conțină măsurile ce trebuie luate în exteriorul entității.

—

limitarea și controlul incidentelor astfel încât să se minimalizeze efectele și să se limiteze efectele nocive asupra omului, mediului și proprietății;

—

punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru protecția omului și a mediului împotriva efectelor accidentelor majore;

—

comunicarea informațiilor necesare către populație și către serviciile sau autoritățile vizate din zona respectivă;

—

asigurarea refacerii și a curățirii mediului în urma unui accident major.

—

atunci când se produce un accident major sau

—

atunci când se produce un eveniment necontrolat care, prin natura sa, are potențialul de a duce la un accident major.

(a)

amplasării noilor instalații;

(b)

modificărilor aduse entităților existente care intră sub incidența articolului 10;

(c)

noilor dezvoltări, cum ar fi legături de transport, locații frecventate de public și zone rezidențiale aflate în vecinătatea entităților existente, unde amplasarea și dezvoltările sunt de așa natură încât măresc riscul sau agravează consecințele unui accident major.

—

proiectarea unor noi entități menționate la articolul 9;

—

modificări aduse entităților existente care intră sub incidența articolului 10, dacă aceste modificări trebuie să se conformeze obligațiilor prevăzute în această directivă în ceea ce privește planificarea;

—

extinderea anumitor entități existente.

(a)

să informeze autoritățile competente;

(b)

să le ofere acestora următoarele informații imediat ce acestea devin disponibile:

(c)

să informeze autoritățile competente cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă:

(d)

să actualizeze informațiile oferite dacă cercetările ulterioare dezvăluie date suplimentare care modifică informațiile inițiale sau concluziile trase.

(a)

să se asigure că sunt luate toate măsurile necesare urgente, pe termen mediu sau lung;

(b)

să colecteze, prin inspecție, investigație sau orice alte mijloace adecvate, informațiile necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizaționale și manageriale ale unui accident major;

(c)

să întreprindă acțiunile adecvate pentru a se asigura că operatorul ia toate măsurile necesare de remediere și

(d)

să facă recomandări cu privire la măsurile preventive viitoare.

(a)

statul membru, numele și adresa autorității responsabile pentru elaborarea raportului;

(b)

data, momentul și locul accidentului major, inclusiv denumirea completă a operatorului și adresa societății implicate;

(c)

o descriere succintă a circumstanțelor accidentului, inclusiv substanțele periculoase implicate, precum și efectele imediate asupra omului și a mediului;

(d)

o descriere succintă a măsurilor de urgență luate și a precauțiilor imediate necesare pentru a preveni repetarea accidentului.

—

că operatorul poate demonstra că a luat măsurile adecvate în privința diverselor activități implicate în cadrul entității, pentru a preveni accidentele majore;

—

că operatorul poate demonstra că a asigurat mijloacele corespunzătoare pentru limitarea consecințelor accidentelor majore în cadrul entității și în afara acesteia;

—

că datele și informațiile cuprinse în raportul de securitate, sau în orice alt raport înaintat, reflectă adecvat condițiile entității;

—

că informațiile au fost puse la dispoziția publicului conform articolului 13 alineatul (1).

(a)

trebuie să existe un program de inspecții pentru fiecare entitate. Dacă autoritatea competentă nu a stabilit un program de inspecții pe baza unei evaluări sistematice a pericolelor de accidente majore din entitatea vizată, programul trebuie să prevadă cel puțin o inspecție de teren efectuată de către autoritatea competentă la intervale de douăsprezece luni pentru fiecare entitate menționată la articolul 9;

(b)

în urma fiecărei inspecții, autoritatea competentă elaborează un raport;

(c)

unde este necesar, fiecare inspecție realizată de către autoritatea competentă este monitorizată coordonat cu managementul entității la un interval rezonabil de la data inspecției.

(a)

difuzarea rapidă a informațiilor oferite de către statele membre în temeiul articolului 15 alineatul (1) către toate autoritățile competente;

(b)

distribuirea către autoritățile competente a unei analize asupra cauzelor accidentelor majore, precum și a experienței acumulate în urma acestora;

(c)

furnizarea de informații asupra măsurilor preventive pentru autoritățile competente;

(d)

asigurarea de informații asupra organizațiilor care pot oferi consiliere sau informații relevante asupra survenirii, prevenirii și soluționării accidentelor majore.

(a)

informațiile furnizate de către statele membre conform articolului 15 alineatul (1);

(b)

o analiză a cauzelor accidentului;

(c)

experiența acumulată în urma accidentului;

(d)

măsurile preventive necesare pentru a împiedica repetarea accidentului.

—

confidențialitatea asupra deliberărilor autorităților competente și ale Comisiei;

—

confidențialitatea relațiilor internaționale și a apărării naționale;

—

siguranța publică;

—

confidențialitatea procedurilor preliminare de investigație sau a procedurilor legale în vigoare;

—

secretele comerciale și industriale, inclusiv proprietatea intelectuală;

—

datele și/sau dosarele personale;

—

datele furnizate de o terță parte dacă acea parte solicită ca acestea să rămână confidențiale.

(1)

Prezenta anexă este aplicabilă în cazul prezenței substanțelor periculoase în cadrul oricărei entități, în sensul articolului 3 din prezenta directivă, și determină punerea în aplicare a articolelor relevante din prezenta directivă.

(2)

Amestecurile și preparatele trebuie tratate în același mod ca substanțele pure, cu condiția să se mențină în limitele de concentrație stabilite conform proprietăților lor prin directivele relevante menționate în partea 2, nota 1, sau conform ultimei lor adaptări la progresul tehnic, dacă nu se specifică un anumit procent din compoziția lor sau o altă indicație.

(3)

Cantitățile-limită stabilite mai jos se referă la fiecare entitate în parte.

(4)

Cantitățile care trebuie luate în considerare pentru punerea în aplicare a articolelor relevante sunt cantitățile maxime prezente sau care ar putea exista la un moment dat. Substanțele periculoase care se găsesc în cadrul unei entități în cantități egale cu sau mai mici de 2 % din cantitatea-limită nu sunt luate în considerare la calcularea cantității totale existente dacă localizarea lor în cadrul entității este de așa natură încât ele nu pot iniția un accident major în altă zonă a entității.

(5)

Regulile incluse în partea 2, nota 4, care reglementează adăugarea de substanțe periculoase sau de categorii de substanțe periculoase, sunt aplicabile unde este cazul.

1.

Nitrat de amoniu (350/2 500)

Aceste cantități sunt aplicabile nitratului de amoniu și compușilor nitratului de amoniu în care conținutul de azot din nitratul de amoniu este mai mare de 28 % din greutate (alți compuși decât cei prevăzuți la nota 2), precum și soluțiilor apoase de nitrat de amoniu în care concentrația de nitrat de amoniu este mai mare de 90 % din greutate.

2.

Nitrat de amoniu (1 250/5 000)

Aceste cantități sunt aplicabile îngrășămintelor simple pe bază de nitrat de amoniu care sunt în conformitate cu Directiva 80/876/CEE, precum și îngrășămintelor compuse în care conținutul de azot din nitratul de amoniu este mai mare de 28 % din greutate (un îngrășământ compus conține nitrat de amoniu cu fosfat și/sau potasiu).

3.

Policlorodibenzofurani și policlorodibenzodioxine

Cantitățile de policlorodibenzofurani și de policlorodibenzodioxine se calculează folosind următorii factori:

(T = tetra, P = penta, Hx = hexa, Hp = hepta, O = octa)

1.

Substanțele și preparatele sunt clasificate conform următoarelor directive (modificate) și conform adaptărilor acestora la progresul tehnic:

În cazul substanțelor și preparatelor care nu sunt clasificate ca fiind periculoase conform oricăreia dintre directivele de mai sus, dar care, cu toate acestea, există sau pot exista în cadrul unei entități și care au sau pot avea, în contextul condițiilor din acea entitate, proprietăți echivalente în privința potențialului de a provoca accidente majore, procedurile de clasificare provizorie trebuie urmate conform articolului relevant din directiva corespunzătoare.

În cazul substanțelor și al preparatelor ale căror proprietăți le încadrează în mai multe clasificări, se aplică cele mai mici valori limită în contextul prezentei directive.

În sensul prezentei directive, se creează o listă care conține informații referitoare la substanțe și preparate; această listă este actualizată și aprobată conform procedurii prevăzute la articolul 22.

2.

„Exploziv” reprezintă:

3.

„Inflamabil”, „foarte inflamabil” și „extrem de inflamabil” din categoriile 6, 7 și 8 reprezintă:

4.

Însumarea substanțelor periculoase pentru a determina cantitatea totală prezentă în cadrul entității se efectuează conform regulii de mai jos:

dacă suma

q1/Q + q2/Q + q3/Q + q4/Q + q5/Q + … > 1

unde qx = cantitatea de substanțe periculoase x (sau categoria de substanțe periculoase) care intră sub incidența părții 1 sau 2 din prezenta anexă,

Q = cantitatea-prag limitată din partea 1 sau 2,

atunci unitatea intră sub incidența standardelor relevante prevăzute în prezenta directivă.

Această regulă se aplică în următoarele circumstanțe:

I.

Informații asupra sistemului de management și asupra organizării entității în vederea prevenirii accidentelor majore

Aceste informații trebuie să cuprindă elementele indicate în anexa III.

II.

Prezentarea mediului entității

III.

Descrierea instalației

IV.

Identificarea și analiza riscurilor de accidente și a metodelor de prevenire

V.

Măsuri de protecție și de intervenție pentru limitarea consecințelor unui accident

(a)

politica de prevenire a accidentelor majore trebuie elaborată în scris și trebuie să cuprindă obiectivele globale ale operatorului și principiile de acțiune referitoare la controlul asupra pericolelor de accident major;

(b)

sistemul de management al siguranței trebuie să cuprindă acea parte a sistemului general de management care include structura organizațională, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru determinarea și punerea în aplicare a politicii de prevenire a accidentelor majore;

(c)

sistemul de management al siguranței trebuie să acopere următoarele aspecte:

(1)

Planurile de urgență interne

(2)

Planurile de urgență externe

1.

Numele operatorului și adresa entității.

2.

Informații pentru identificarea, după funcția deținută, a persoanei care furnizează informațiile.

3.

Confirmarea faptului că entitatea intră sub incidența reglementărilor sau a dispozițiilor administrative de punere în aplicare a prezentei directive și că notificarea prevăzută la articolul 6 alineatul (3) sau raportul de securitate prevăzut la articolul 9 alineatul (1) au fost înaintate autorității competente.

4.

Explicarea, în termeni simpli, a activității sau a activităților desfășurate în cadrul entității.

5.

Denumirile comune sau, în cazul substanțelor periculoase cuprinse în partea 2 a anexei I, denumirile generice sau categoria generală de periculozitate a substanțelor și a preparatelor din unitate care ar putea duce la producerea unui accident major, indicându-se principalele lor caracteristici periculoase.

6.

Informații generale privind natura pericolelor de accidente majore, inclusiv efectele lor potențiale asupra populației și mediului.

7.

Informații corespunzătoare asupra modului în care populația afectată va fi avertizată și informată în cazul în care se produce un accident major.

8.

Informații corespunzătoare asupra acțiunilor pe care trebuie să le întreprindă populația vizată și asupra comportamentului pe care trebuie să îl adopte în cazul în care se produce un accident major.

9.

Confirmarea faptului că operatorul are obligația de a lua măsuri interne adecvate, în special menținerea legăturii cu serviciile de urgență, pentru a acționa în caz de accidente majore și pentru a minimaliza efectele acestora.

10.

O referire la planul de urgență extern elaborat pentru a aborda oricare dintre efectele externe ale accidentului. Aceasta trebuie să cuprindă apelul de a urma toate instrucțiunile și a răspunde la toate solicitările din partea serviciilor de intervenție în caz de urgență în momentul și în timpul accidentului.

11.

Detalii asupra sursei de unde pot fi obținute informații suplimentare, sub rezerva cerințelor de confidențialitate stabilite de legislația națională.

I.

Orice accident care intră sub incidența alineatului (1) sau care are cel puțin una dintre consecințele descrise la alineatele (2)-(5) trebuie notificat Comisiei.

II.

Accidente sau accidente la limită pe care statele membre le consideră ca prezentând un interes tehnic special pentru prevenirea accidentelor majore și pentru limitarea consecințelor acestora și care nu îndeplinesc criteriile cantitative de mai sus trebuie notificate Comisiei.