Certificarea pentru absorbțiile de carbon și agricultura carbonului (CRCF)

ASPECTE-CHEIE

Eligibilitatea pentru certificare

Pentru a fi eligibile pentru certificare, absorbțiile de carbon și reducerile emisiilor de sol generate de o activitate (de exemplu, un proiect) situată în UE trebuie să îndeplinească următoarele patru criterii de calitate și să fie supuse unei verificări independente.

1. Cuantificare.

• Activitățile trebuie să demonstreze un beneficiu net al absorbției de carbon. Aceasta se calculează comparând absorbțiile sau emisiile lor de referință „standardizate” cu absorbțiile sau emisiile totale generate, minus gazele cu efect de seră datorate punerii în aplicare a activității (de exemplu, consumul de energie).
• ComisiaEuropeană va stabili „linii de bază standardizate” foarte reprezentative în metodologia de certificare UE relevantă. Dacă nu sunt disponibile astfel de valori de referință, de exemplu, din cauza lipsei de date, operatorii trebuie să calculeze valoarea de referință specifică activității lor, în conformitate cu normele standard stabilite în metodologia UE.

2. Adiționalitate.

Activitățile trebuie să fie adiționale la practica standard. Prin urmare, operatorii trebuie să desfășoare activități care nu le sunt deja impuse de legislația aplicabilă sau care sunt deja viabile din punct de vedere financiar fără efectul stimulativ oferit de certificarea CRCF.

3. Răspundere.

• Operatorii trebuie să monitorizeze și să garanteze stocarea carbonului pe o anumită perioadă („perioada de monitorizare”) și sunt responsabili pentru orice inversare a carbonului care are loc în timpul perioadei de monitorizare.
• Metodologiile de certificare ale UE vor stabili norme specifice privind monitorizarea și răspunderea, reflectând durata preconizată a stocării și riscul de inversare pe care îl prezintă activitatea. De exemplu, eliminarea permanentă a carbonului prin stocare subterană va fi supusă garanțiilor prevăzute în Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (Directiva CSC, a se vedea sinteza).
• Unitățile certificate generate de cultivarea carbonului și de stocarea carbonului în produse sunt temporare și, prin urmare, expiră la sfârșitul perioadei de monitorizare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă este reînnoită sau operatorul demonstrează stocarea permanentă.

4. Durabilitate

Activitățile trebuie să evite deteriorarea mediului și, în mod ideal, ar trebui să sprijine obiectivele mai largi de durabilitate, cum ar fi:

• protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor;
• adaptarea la schimbările climatice;
• tranziția către o economie circulară;
• prevenirea și controlul poluării;
• utilizarea durabilă și protecția resurselor acvatice și marine.

Agricultura bazată pe carbon trebuie să genereze cel puțin un beneficiu secundar pentru biodiversitate/ecosisteme. Biomasa utilizată pentru eliminarea carbonului trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele UE privind durabilitatea biomasei stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 privind energia din surse regenerabile.

Metodologiile de certificare

Pentru a operaționaliza criteriile de calitate, Comisia va adopta metodologii de certificare adaptate pentru diferite grupuri de activități prin intermediul actelor delegate.

Procesul de certificare

Pentru a obține certificarea, un operator trebuie:

• să depună o cerere la un sistem de certificare recunoscut, însoțită de un plan de activitate care să descrie modul în care activitatea este conformă cu metodologia CRCF relevantă și de un plan de monitorizare care să detalieze modul în care va fi monitorizată conformitatea;
• să își desfășoare activitatea în conformitate cu metodologiile CRCF;
• să se supună unor audituri independente efectuate de un organism de certificare acreditat, care verifică conformitatea cu metodologia CRCF.

În ceea ce privește agricultura carbonului, Regulamentul (UE) nr. 2024/3012 promovează sinergiile cu sistemele de informații existente, cum ar fi sistemul de informații privind parcelele funciare instituit în cadrul politicii agricole comune.

Sistemele de certificare pot emite unități certificate numai după un audit de succes privind eliminarea carbonului/reducerea emisiilor de sol.

Un organism de certificare trebuie:

• să fie acreditat [în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008] sau recunoscute de autoritățile naționale;
• să fie independent (să nu aibă legături financiare/juridice cu operatorii);
• să funcționeze în interes public.

Un sistem de certificare trebuie să aibă o guvernanță transparentă și solidă, cu reguli clare privind:

• luarea deciziilor și gestionarea sistemului;
• monitorizarea internă, inclusiv procedurile privind plângerile/contestațiile și taxele;
• aprobarea organismelor de certificare acreditate;
• publicarea raportului său operațional anual;
• gestionarea registrului său de certificare.

Comisia aprobă o schemă pentru o perioadă de maximum cinci ani. Aprobarea poate fi revocată dacă sistemul nu respectă normele stabilite în decizia de aprobare.

Registrul UE

Până în decembrie 2028, UE va înființa un registru centralizat, finanțat prin taxe de utilizare, pentru:

• publicarea tuturor informațiilor de certificare, inclusiv a certificatelor și auditurilor;
• urmărirea unităților certificate pentru a preveni dubla contabilizare și a asigura transparența.

Reexaminare

Regulamentul CRCF va fi revizuit periodic, luând în considerare mai mulți factori, inclusiv alinierea la evoluțiile legislației UE și ale Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice/Acordului de la Paris.

Până la sfârșitul anului 2026, Comisia va trebui să evalueze:

• fezabilitatea certificării reducerilor de emisii ale animalelor, inclusiv prin elaborarea unei metodologii-pilot;
• necesitatea alinierii la punerea în aplicare a articolului 6 din Acordul de la Paris și la cele mai bune practici privind ajustările corespunzătoare.