Jeigu ieškote tikslaus žodžių junginio, įrašykite jį tarp "angliškų kabučių". Ieškomo termino dalį pakeiskite žvaigždute (*), kad rastumėte jo variantus (skaidrum*, 32019R*). Klaustukas (?) pakeičia vieną ieškomo termino ženklą, kad būtų rasta įvairių vienu ženklu besiskiriančių terminų (pavyzdžiui, įvedus „?ilti“ bus ieškoma žodžių „dilti“, „kilti“, „pilti“, „tilti“ ir pan.).
Regulamentul (UE) 2024/3012 privind absorbțiile de carbon și agricultura carbonului (CRCF) instituie un sistem de certificare voluntară la nivelul Uniunii Europene (EU) pentru absorbțiile permanente de carbon1 (și reducerea emisiilor în sol) generate prin agricultura carbonului2, tehnologii industriale și stocarea de lungă durată a carbonului în produse3. Obiectivul este de a sprijini realizarea obiectivelor UE și naționale în materie de climă pentru 2030 și de neutralitate climatică până în 2050, combătând în același timp dezinformarea ecologică și promovând inovarea.
ASPECTE-CHEIE
Eligibilitatea pentru certificare
Pentru a fi eligibile pentru certificare, absorbțiile de carbon și reducerile emisiilor de sol generate de o activitate (de exemplu, un proiect) situată în UE trebuie să îndeplinească următoarele patru criterii de calitate și să fie supuse unei verificări independente.
1. Cuantificare.
Activitățile trebuie să demonstreze un beneficiu net al absorbției de carbon. Aceasta se calculează comparând absorbțiile sau emisiile lor de referință „standardizate” cu absorbțiile sau emisiile totale generate, minus gazele cu efect de seră datorate punerii în aplicare a activității (de exemplu, consumul de energie).
ComisiaEuropeană va stabili „linii de bază standardizate” foarte reprezentative în metodologia de certificare UE relevantă. Dacă nu sunt disponibile astfel de valori de referință, de exemplu, din cauza lipsei de date, operatorii trebuie să calculeze valoarea de referință specifică activității lor, în conformitate cu normele standard stabilite în metodologia UE.
2. Adiționalitate.
Activitățile trebuie să fie adiționale la practica standard. Prin urmare, operatorii trebuie să desfășoare activități care nu le sunt deja impuse de legislația aplicabilă sau care sunt deja viabile din punct de vedere financiar fără efectul stimulativ oferit de certificarea CRCF.
3. Răspundere.
Operatorii trebuie să monitorizeze și să garanteze stocarea carbonului pe o anumită perioadă („perioada de monitorizare”) și sunt responsabili pentru orice inversare a carbonului care are loc în timpul perioadei de monitorizare.
Metodologiile de certificare ale UE vor stabili norme specifice privind monitorizarea și răspunderea, reflectând durata preconizată a stocării și riscul de inversare pe care îl prezintă activitatea. De exemplu, eliminarea permanentă a carbonului prin stocare subterană va fi supusă garanțiilor prevăzute în Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (Directiva CSC, a se vedea sinteza).
Unitățile certificate generate de cultivarea carbonului și de stocarea carbonului în produse sunt temporare și, prin urmare, expiră la sfârșitul perioadei de monitorizare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă este reînnoită sau operatorul demonstrează stocarea permanentă.
4. Durabilitate
Activitățile trebuie să evite deteriorarea mediului și, în mod ideal, ar trebui să sprijine obiectivele mai largi de durabilitate, cum ar fi:
utilizarea durabilă și protecția resurselor acvatice și marine.
Agricultura bazată pe carbon trebuie să genereze cel puțin un beneficiu secundar pentru biodiversitate/ecosisteme. Biomasa utilizată pentru eliminarea carbonului trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele UE privind durabilitatea biomasei stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 privind energia din surse regenerabile.
Metodologiile de certificare
Pentru a operaționaliza criteriile de calitate, Comisia va adopta metodologii de certificare adaptate pentru diferite grupuri de activități prin intermediul actelor delegate.
Procesul de certificare
Pentru a obține certificarea, un operator trebuie:
să depună o cerere la un sistem de certificare recunoscut, însoțită de un plan de activitate care să descrie modul în care activitatea este conformă cu metodologia CRCF relevantă și de un plan de monitorizare care să detalieze modul în care va fi monitorizată conformitatea;
să își desfășoare activitatea în conformitate cu metodologiile CRCF;
să se supună unor audituri independente efectuate de un organism de certificare acreditat, care verifică conformitatea cu metodologia CRCF.
În ceea ce privește agricultura carbonului, Regulamentul (UE) nr. 2024/3012 promovează sinergiile cu sistemele de informații existente, cum ar fi sistemul de informații privind parcelele funciare instituit în cadrul politicii agricole comune.
Sistemele de certificare pot emite unități certificate numai după un audit de succes privind eliminarea carbonului/reducerea emisiilor de sol.
Un organism de certificare trebuie:
să fie acreditat [în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008] sau recunoscute de autoritățile naționale;
să fie independent (să nu aibă legături financiare/juridice cu operatorii);
să funcționeze în interes public.
Un sistem de certificare trebuie să aibă o guvernanță transparentă și solidă, cu reguli clare privind:
luarea deciziilor și gestionarea sistemului;
monitorizarea internă, inclusiv procedurile privind plângerile/contestațiile și taxele;
aprobarea organismelor de certificare acreditate;
publicarea raportului său operațional anual;
gestionarea registrului său de certificare.
Comisia aprobă o schemă pentru o perioadă de maximum cinci ani. Aprobarea poate fi revocată dacă sistemul nu respectă normele stabilite în decizia de aprobare.
Registrul UE
Până în decembrie 2028, UE va înființa un registru centralizat, finanțat prin taxe de utilizare, pentru:
publicarea tuturor informațiilor de certificare, inclusiv a certificatelor și auditurilor;
urmărirea unităților certificate pentru a preveni dubla contabilizare și a asigura transparența.
Absorbțiile permanente de carbon. Activități umane care îndepărtează dioxidul de carbon din atmosferă și îl stochează în condiții de siguranță și durabilitate pentru mai multe secole. Printre exemple se numără:
captarea și stocarea directă a carbonului în aer (DACCS);
bioenergie cu captare și stocare a carbonului (BECCS) și alte metode bazate pe biomasă (BioCCS);
legarea chimică permanentă a dioxidului de carbon în produse;
alte soluții tehnologice care să conducă la stocarea permanentă.
Agricultura carbonului. Activități umane care sporesc sechestrarea și stocarea carbonului în păduri și soluri sau care reduc emisiile de gaze cu efect de seră din soluri. Aceste practici includ:
reumidificarea și refacerea turbăriilor și a zonelor umede;
agro-silvicultură și agricultură mixtă, care integrează arbori sau arbuști în gestionarea culturilor și/sau a animalelor;
punerea în aplicare a măsurilor de protecție a solului, cum ar fi culturile secundare, culturile de acoperire, lucrarea conservativă a solului și gardurile vii;
reîmpădurirea cu respectarea principiilor ecologice pentru biodiversitate și gestionarea durabilă a pădurilor;
îmbunătățirea eficienței utilizării îngrășămintelor pentru a reduce emisiile de oxid de azot.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Regulamentul (UE) 2024/3012 al Parlamentului European și al Consiliului din de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru absorbțiile permanente de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse (JO L, 2024/3012, ).
DOCUMENTE CONEXE
Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, , pp. 1-17).
Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, , pp. 1-186).
Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2021/2115 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO L 435, , pp. 187-261).
Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, , pp. 1-25).
Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, , pp. 26-42).
Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, , pp. 1-77).
Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) (JO L 328, , pp. 82-209).
Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, , pp. 114-135).
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, , pp. 30-47).
Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, , pp. 32-46).