(1)

Articolul 122 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) permite Consiliului să decidă, la propunerea Comisiei și în spiritul solidarității între statele membre, să adopte măsurile corespunzătoare pentru a răspunde la situația socioeconomică provocată de epidemia de COVID-19.

(2)

Articolul 122 alineatul (2) din TFUE permite Consiliului să acorde asistență financiară din partea Uniunii unui stat membru care se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor evenimente excepționale aflate în afara controlului său.

(3)

Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care provoacă boala coronavirusului denumită COVID-19 de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), este o nouă tulpină de coronavirus, neidentificată anterior la oameni. Epidemia globală cauzată de această boală evoluează rapid și a fost declarată pandemie de către OMS. De la începutul epidemiei de COVID-19 în Uniune și până la 30 martie 2020, au fost raportate 334 396 de cazuri și 22 209 decese în statele membre.

(4)

Statele membre au pus în aplicare măsuri extraordinare pentru a limita răspândirea epidemiei de COVID-19 și impactul acesteia. Probabilitatea transmiterii în continuare a COVID-19 în Uniune este considerată ridicată. Pe lângă impactul asupra sănătății publice, având o evoluție letală considerabilă, epidemia de COVID-19 a avut un impact masiv și perturbator asupra sistemelor economice ale statelor membre, a generat perturbări ale societății și a dus la creșterea cheltuielilor publice într-un număr tot mai mare de state membre.

(5)

Această situație excepțională, care se află în afara controlului statelor membre și care a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă a acestora, a condus la o creștere neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice din statele membre cu schemele de șomaj tehnic pentru angajați și cu măsuri similare, în special pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, precum și a cheltuielilor cu unele măsuri legate de sănătate, îndeosebi la locul de muncă. Pentru a menține concentrarea puternică a instrumentului prevăzut în prezentul regulament pe obiectivul său și, prin urmare, eficacitatea sa, măsurile legate de sănătate în scopul respectivului instrument pot fi reprezentate de acele măsuri care vizează reducerea riscurilor profesionale și asigurarea protecției la locul de muncă a lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă și, după caz, la alte măsuri legate de sănătate. Este necesar să se faciliteze eforturile statelor membre de a face față creșterii neprevăzute și semnificative a cheltuielilor publice până când epidemia de COVID-19 și impactul acesteia asupra forței de muncă vor fi sub control.

(6)

Crearea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) (denumit în continuare „instrumentul”) ca urmare a epidemiei de COVID-19 ar trebui să permită Uniunii să răspundă la criza de pe piața forței de muncă într-un mod coordonat, rapid și eficace și în spiritul solidarității între statele membre, reducând astfel impactul asupra ocupării forței de muncă pentru persoane și sectoarele economice cele mai afectate, și atenuând efectele directe ale acestei situații excepționale asupra cheltuielilor publice ale statelor membre.

(7)

Articolul 220 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (1) prevede că asistența financiară acordată de Uniune statelor membre poate fi sub formă de împrumut. Astfel de împrumuturi ar trebui să fie acordate statelor membre în care epidemia de COVID-19 a dus la o creștere neprevăzută și semnificativă, începând cu 1 februarie 2020, a cheltuielilor publice efective și, eventual, a celor planificate ca urmare a măsurilor naționale. Această dată asigură un tratament egal pentru toate statele membre și permite acoperirea creșterilor efective și, eventual, planificate ale cheltuielilor acestora legate de efectele asupra piețelor forței de muncă din statele membre, indiferent de momentul în care a apărut epidemia de COVID-19 în fiecare stat membru. Măsurile naționale, considerate conforme cu principiile relevante referitoare la drepturile fundamentale, ar trebui să fie direct legate de crearea sau extinderea schemelor de șomaj tehnic și a măsurilor similare, inclusiv a măsurilor pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, sau de alte măsuri legate de sănătate. Schemele de șomaj tehnic sunt programe publice care permit, în anumite împrejurări, întreprinderilor care se confruntă cu dificultăți economice să reducă temporar numărul de ore lucrate de angajații lor care primesc sprijin din veniturile publice pentru orele nelucrate.

Există programe similare pentru înlocuirea veniturilor persoanelor care desfășoară o activitate independentă. Statul membru care solicită asistență financiară ar trebui să furnizeze dovezi privind creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și, eventual, și a celor planificate pentru schemele de șomaj tehnic sau alte măsuri similare. În cazul în care asistența financiară este acordată pentru măsuri legate de sănătate, statul membru care solicită asistență financiară ar trebui să furnizeze, de asemenea, dovezi privind cheltuielile efective sau planificate legate de măsurile relevante legate de sănătate.

(8)

Pentru a pune la dispoziția statelor membre afectate mijloace financiare suficiente în termeni favorabili, care să le permită să facă față impactului epidemiei de COVID-19 asupra pieței forței de muncă, operațiunile de împrumutare și de creditare ale Uniunii din cadrul instrumentului ar trebui să aibă o amploare suficient de mare. Prin urmare, asistența financiară acordată de Uniune sub forma împrumuturilor ar trebui să fie finanțată prin accesarea piețelor de capital internaționale.

(9)

Epidemia de COVID-19 a provocat un impact masiv și perturbator asupra sistemelor economice ale tuturor statelor membre. Așadar, sunt necesare contribuții colective din partea statelor membre sub formă de garanții care să sprijine împrumuturile de la bugetul Uniunii. Astfel de garanții sunt necesare pentru a permite Uniunii să acorde împrumuturi într-un cuantum suficient statelor membre pentru sprijinirea politicilor privind piața forței de muncă care sunt supuse celei mai mari presiuni. Pentru a se asigura că datoria contingentă rezultată din astfel de împrumuturi este compatibilă cu cadrul financiar multianual (CFM) aplicabil și cu plafoanele de resurse proprii, garanțiile oferite de statele membre ar trebui să fie irevocabile, necondiționate și la cerere, în timp ce garanțiile suplimentare ar trebui să sporească robustețea sistemului. În conformitate cu rolul complementar al unor astfel de garanții și fără a aduce atingere caracterului irevocabil, necondiționat și la cerere al acestora, se preconizează ca, înainte de a solicita garanțiile oferite de statele membre, Comisia să utilizeze marja disponibilă în limita plafonului resurselor proprii pentru creditele de plată, în măsura în care acest lucru este considerat sustenabil de către Comisie, ținând seama, printre altele, de datoriile contingente totale ale Uniunii, inclusiv în cadrul mecanismului pentru balanțele de plăți înființat prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (2). În cererea de executare a garanțiilor relevantă, Comisia ar trebui să informeze statele membre despre proporția în care marja disponibilă a fost utilizată. Necesitatea unor garanții oferite de statele membre poate să fie reevaluată dacă se ajunge la un acord cu privire la un plafon al resurselor proprii revizuit.

(10)

Garanțiile suplimentare care sporesc robustețea sistemului ar trebui să constea într-o gestiune financiară conservatoare, o expunere anuală maximă și o diversificare suficientă a portofoliului de credite.

(11)

Împrumuturile acordate în temeiul instrumentului ar trebui să constituie asistență financiară în înțelesul articolului 220 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. În conformitate cu articolul 282 alineatul (3) litera (g) din regulamentul menționat, articolul 220 din respectivul regulament se aplică împrumuturilor acordate în temeiul instrumentului numai de la data aplicării CFM de după 2020. Cu toate acestea, este oportun ca cerințele prevăzute la articolul 220 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 să se aplice operațiunilor de împrumutare și de creditare în temeiul instrumentului de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(12)

Pentru a face ca datoria contingentă care decurge din împrumuturile acordate în temeiul instrumentului să fie compatibilă cu CFM aplicabil și cu plafoanele de resurse proprii, este necesar să se stabilească reguli prudențiale, inclusiv cu privire la posibilitatea de rostogolire a împrumuturilor contractate în numele Uniunii.

(13)

Având în vedere implicațiile lor financiare deosebite, deciziile de acordare a asistenței financiare în temeiul prezentului regulament necesită exercitarea de competențe de executare care ar trebui conferite Consiliului. La luarea deciziei cu privire la valoarea unui împrumut, Consiliul, la propunerea Comisiei, ar trebui să ia în considerare nevoile existente și preconizate ale statului membru solicitant, precum și cererile de asistență financiară în temeiul prezentului regulament deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, ținând seama de principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței și într-un mod care să respecte pe deplin competențele statelor membre.

(14)

Articolul 143 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3) (denumit în continuare „acordul de retragere”) limitează răspunderea Regatului Unit pentru cota care îi revine din datoriile financiare contingente ale Uniunii la datoriile financiare contingente ale Uniunii care rezultă din operațiunile financiare asumate de Uniune înainte de data intrării în vigoare a acordului de retragere. Orice datorie financiară contingentă a Uniunii rezultată din asistența financiară în temeiul prezentului regulament ar fi ulterioară datei intrării în vigoare a acordului de retragere. Prin urmare, Regatul Unit nu ar trebui să participe la asistența financiară în temeiul prezentului regulament.

(15)

Având în vedere că instrumentul este de natură temporară în scopul abordării epidemiei de COVID-19, Comisia ar trebui să evalueze semestrial dacă sunt prezente în continuare circumstanțele excepționale care cauzează perturbări economice grave în statele membre și să prezinte un raport Consiliului. În conformitate cu temeiul juridic pentru adoptarea prezentului regulament, nicio asistență financiară nu ar trebui să fie pusă la dispoziție în temeiul prezentului regulament după încheierea situației de urgență cauzate de COVID-19. În acest scop, este necesar să se limiteze în timp disponibilitatea instrumentului. Consiliul ar trebui să fie împuternicit, la propunerea Comisiei, să extindă perioada de disponibilitate a instrumentului în cazul în care sunt prezente în continuare evenimentele excepționale care justifică aplicarea prezentului regulament.

(16)

Banca Centrală Europeană și-a dat avizul la 8 mai 2020.

(17)

Având în vedere impactul epidemiei de COVID-19 și necesitatea unui răspuns urgent la consecințele acestei epidemii, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,