14.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/14

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Uleiul de măsline are anumite calități, în special proprietăți organoleptice și nutritive care, ținând seama de costurile de producție, îi permit accesul la un preț de piață relativ ridicat în raport cu majoritatea celorlalte grăsimi vegetale. Ținând seama de această situație de piață, trebuie prevăzute standarde de comercializare a uleiului de măsline care să cuprindă, în special, norme speciale de etichetare suplimentare celor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (4), în special normele prevăzute la articolul 2 al respectivei directive.

(3)

Pentru a garanta autenticitatea uleiului de măsline vândut, trebuie să se prevadă, pentru comerțul cu amănuntul, ambalaje mici, cu un sistem de închidere adecvat. Cu toate acestea, statele membre trebuie să poată autoriza o capacitate superioară pentru ambalajele destinate unităților colective.

(4)

Pe lângă descrierile obligatorii pentru diferitele categorii de ulei de măsline prevăzute la articolul 118 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, consumatorii trebuie informați cu privire la tipurile de ulei de măsline propuse.

(5)

Ca urmare a tradițiilor agricole și a metodelor locale de extracție sau de amestec, uleiurile virgine de măsline care se comercializează direct pot avea calități și gusturi destul de diferite, în funcție de originea lor geografică. Acest lucru poate duce la diferențe de preț în cadrul aceleiași categorii care perturbă piața. Pentru celelalte categorii de ulei comestibil nu există diferențe esențiale privind originea, iar indicarea originii pe ambalajele destinate consumatorilor îi poate face pe aceștia să creadă că diferențele de calitate există într-adevăr. Pentru a nu perturba piața de uleiuri de măsline comestibile, trebuie stabilit, la nivelul Uniunii, un regim obligatoriu pentru denumirile de origine, care să se limiteze la uleiurile extra virgine și virgine care îndeplinesc condiții precise. Regimurile opționale puse în aplicare până în 2009 nu s-au dovedit suficiente pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor în ceea ce privește caracteristicile reale ale uleiurilor virgine în acest sens. În plus, Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (5) a stabilit norme de trasabilitate aplicabile cu începere de la 1 ianuarie 2005. Experiența dobândită de operatori și de administrații în această privință a permis să se stabilească obligativitatea indicării pe etichetă a originii uleiului de măsline extra virgin și virgin.

(6)

Mărcile existente care cuprind referințe geografice pot fi folosite în continuare, cu condiția să fi fost oficial înregistrate în trecut, în conformitate cu Prima directivă a Consiliului 89/104/CEE din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (6), sau cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (7).

(7)

Denumirea de origine regională poate face obiectul unei denumiri de origine protejate (DOP) sau al unei indicații geografice protejate (IGP) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (8). Denumirile care indică o origine regională trebuie rezervate DOP sau IGP, pentru a se evita confuzia în rândul consumatorilor și, prin urmare, posibilele perturbări ale pieței. În cazul uleiurilor de măsline importate, trebuie respectate normele privind originea nepreferențială prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (9).

(8)

În cazul în care denumirea de origine a uleiului de măsline virgin se referă la Uniune sau la un stat membru, trebuie să se țină seama de faptul că nu numai măslinele utilizate, ci și tehnicile și metodele de extracție influențează calitatea și gustul uleiului. Prin urmare, denumirea de origine trebuie să se refere la zona geografică în care a fost obținut uleiul de măsline care este, în general, și zona în care uleiul a fost extras din măsline. Cu toate acestea, în unele cazuri, locul de extracție a uleiului nu corespunde cu locul de recoltare a măslinelor, informație care trebuie precizată pe ambalaje sau pe etichetele ambalajelor, pentru a nu induce în eroare consumatorii și pentru a nu perturba piața uleiului de măsline.

(9)

În cadrul Uniunii, o mare parte din uleiurile de măsline extra virgine și virgine sunt compuse din amestecuri de uleiuri provenite din diverse state membre și țări terțe. Ar trebui prevăzute dispoziții simple pentru indicarea pe etichetă a originii acestor amestecuri.

(10)

În conformitate cu Directiva 2000/13/CE, indicațiile precizate pe etichete nu pot induce cumpărătorul în eroare, în special în ceea ce privește caracteristicile uleiului de măsline în cauză sau prin atribuirea uleiului de măsline în cauză de proprietăți pe care acesta nu le are, sau prin sugestii care îi atribuie caracteristici speciale specifice, de fapt, majorității uleiurilor. De asemenea, unele indicații opționale des utilizate, specifice uleiului de măsline, necesită norme armonizate care să permită definirea precisă a acestora și care să asigure posibilitatea verificării acurateței lor. Prin urmare, noțiunile de „presare la rece” și „extracție la rece” trebuie să corespundă unei metode de producție tradiționale definită tehnic. Consiliul oleicol internațional (COI) a definit anumiți termeni care descriu caracteristicile organoleptice privind gustul și/sau mirosul uleiurilor de măsline extra virgine și virgine în metoda sa revizuită de evaluare organoleptică a uleiurilor de măsline virgine. Utilizarea acestor termeni la etichetarea uleiurilor de măsline extra virgine și virgine ar trebui rezervată uleiurilor care au fost evaluate conform metodei de analiză corespunzătoare. Sunt necesare dispoziții tranzitorii pentru anumiți operatori economici care utilizează în prezent termenii rezervați. Aciditatea menționată izolat sugerează în mod greșit un nivel de calitate absolută, înșelătoare pentru consumatori, deoarece acest criteriu reprezintă o valoare calitativă numai în cadrul altor calități ale uleiului de măsline în cauză. Prin urmare, ținând seama de proliferarea anumitor indicații și a importanței lor economice, trebuie stabilite criterii obiective de utilizare a acestora în scopul clarificării pieței de ulei de măsline.

(11)

Trebuie adoptate măsurile necesare pentru ca produsele alimentare care conțin ulei de măsline să nu înșele încrederea consumatorilor prin evidențierea reputației uleiului de măsline fără a preciza în mod clar compoziția reală a produsului. Prin urmare, proporția de ulei de măsline, precum și anumite indicații specifice produselor compuse exclusiv dintr-un amestec de uleiuri vegetale, trebuie precizate în mod clar pe etichete. În plus, trebuie să se țină seama de dispozițiile speciale prevăzute în anumite reglementări specifice produselor pe bază de ulei de măsline.

(12)

Denumirile categoriilor de ulei de măsline corespund caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice prevăzute de anexa XVI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei din 11 iulie 1991 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora (10). Toate celelalte indicații prevăzute pe etichete trebuie coroborate prin elemente obiective, pentru a evita riscurile de abuz în detrimentul consumatorilor și denaturarea concurenței pe piața de uleiuri respectivă.

(13)

În cadrul sistemului de control stabilit la articolul 113, alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre trebuie să prevadă, în funcție de diversele precizări care pot fi făcute pe etichete, dovada care trebuie adusă și sancțiunile financiare aferente. Fără a elimina a priori nici o posibilitate, respectiva dovadă poate cuprinde fapte stabilite, rezultate ale analizei sau ale înregistrărilor fiabile, informații de ordin administrativ sau contabil.

(14)

Deoarece controalele asupra întreprinderilor responsabile cu etichetarea trebuie efectuate de către statul membru în care acestea sunt înființate, trebuie prevăzută o procedură de colaborare administrativă între Comisie și statele membre în care este comercializat uleiul.

(15)

În scopul evaluării sistemului prevăzut de prezentul regulament, statele membre în cauză trebuie să comunice situațiile și dificultățile întâlnite.

(16)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(a)

pentru uleiul de măsline extra virgin:

„ulei de măsline de categorie superioară obținut direct din măsline și exclusiv prin procedee mecanice”;

(b)

pentru uleiul de măsline virgin:

„ulei de măsline obținut direct din măsline și exclusiv prin metode mecanice”;

(c)

pentru uleiul de măsline compus din uleiuri rafinate de măsline și uleiuri de măsline virgine:

„ulei cu un conținut exclusiv de uleiuri de măsline care au suferit un tratament de rafinare și uleiuri obținute direct din măsline”;

(d)

pentru uleiul din turte de măsline:

(a)

în cazul uleiurilor de măsline originare, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (4) și (5), dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță, o trimitere la statul membru respectiv, la Uniune sau la țara terță, după caz;

(b)

în cazul amestecurilor de uleiuri de măsline originare, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (4) și (5), dintr-unul sau mai multe state membre sau dintr-o țară terță, una dintre următoarele mențiuni, după caz:

(c)

o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 510/2006, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini al produsului respectiv.

(a)

indicația „prima presare la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C în urma unei prime presări mecanice a pastei de măsline, printr-un sistem tradițional de extracție pe bază de prese hidraulice;

(b)

indicația „extracție la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C printr-un procedeu de percolare sau centrifugare a pastei de măsline;

(c)

indicația proprietăților organoleptice referitoare la gust și/sau miros poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine; termenii prevăzuți la punctul 3.3 din anexa XII la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 pot figura pe etichetă numai dacă aceștia se bazează pe rezultatele unei evaluări realizate conform metodei prevăzute în respectiva anexă;

(d)

indicația acidității sau acidității maxime poate figura numai în cazul în care este însoțită de indicația valorii peroxidice, a conținutului de ceară și a absorbției de ultraviolete determinate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, înscrisă cu caractere de aceeași dimensiune și în aceeași rază vizuală.

(a)

elemente de fapt sau stabilite științific;

(b)

rezultate ale analizelor sau ale înregistrărilor automate pe eșantioane reprezentative;

(c)

informații de ordin administrativ sau contabil ținute în conformitate cu normele Uniunii și/sau naționale.

(a)

departamentele competente ale Comisiei;

(b)

o organizație de operatori din statul membru în cauză în conformitate cu articolul 125 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(c)

organismul de control al unui alt stat membru.

(a)

data de prelevare sau de achiziționare a uleiului în cauză;

(b)

denumirea sau forma juridică și adresa întreprinderii în care a fost prelevată proba sau din care a fost achiziționat uleiul în cauză;

(c)

numărul loturilor în cauză;

(d)

exemplare ale tuturor etichetelor care apar pe ambalajul uleiului în cauză;

(e)

rezultatele analizei sau ale altor expertize comparate care să indice metodele utilizate și denumirea și adresa laboratorului sau expertului în cauză;

(f)

după caz, denumirea și adresa furnizorului uleiului în cauză, după cum au fost declarate de către unitatea de comercializare.

(a)

dispune de instalații de ambalare;

(b)

se angajează să culeagă și să păstreze informațiile justificative solicitate de statele membre în conformitate cu articolul 7;

(c)

dispune de un sistem de depozitare care face posibilă verificarea originii uleiurilor care poartă o denumire de origine de către statul membru în cauză, după cum consideră necesar.

(a)

cererile de verificare primite în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);

(b)

verificările efectuate și verificările în curs, începute în anul comercial precedent;

(c)

rezultatele verificărilor efectuate și sancțiunile aplicate.