NAT/951

Ancorarea societății în politica de mediu a UE – Al 8-lea program de acțiune pentru mediu

AVIZ

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și mediu

În perspectiva anului 2030 – Evaluarea celor mai importante acțiuni de mediu
de inclus în anexa la cel de Al optulea program de acțiune pentru mediu
în vederea unei mai bune ancorări în societate a politicii de mediu a UE

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției daneze a Consiliului UE)

Raportor: Lutz RIBBE

1.Concluzii și recomandări

1.1În urma evaluării la jumătatea perioadei a celui de-al 8-lea Program de acțiune pentru mediu (PAM), Comisia Europeană urmează să analizeze oportunitatea prezentării unei propuneri legislative pentru o anexă la program. Anexa ar include „o listă de acțiuni în vederea atingerii acestor obiective, precum și un calendar al acțiunilor respective”. Scopul este de a face progrese în ceea ce privește politica de mediu. Președinția daneză a Consiliului a solicitat, în acest sens, avizul Comitetului Economic și Social European (CESE).

1.2CESE consideră că nu este neapărat necesară o propunere legislativă de adăugare a unei noi anexe la PAM. Nu este suficient să se adauge eventual și mai multe subiecte la lista deja lungă a problemelor de detaliu care trebuie abordate. Ar trebui, mai curând, să se reflecteze în mod fundamental asupra anumitor principii generale ale viitoarei politici de mediu, mai precis ale politicii privind durabilitatea, care este recunoscută drept o simbioză între politica de mediu, politica socială și politica economică.

1.3Prin urmare, prezentul aviz identifică o serie de domenii-cheie pe care CESE le-a descris adesea ca fiind esențiale, chiar dacă propunerile sale nu au fost luate în considerare în mod adecvat de către factorii de decizie politică. Între timp ar fi trebuit să devină clar tuturor că protecția strictă a mediului este o parte importantă a soluției pentru construirea viitorului, nu o problemă, cum este considerată încă în numeroase state membre.

1.4Politica de mediu continuă să rămână un subiect de nișă, al ecologiștilor. Chiar dacă abordează corect multe întrebări, le formulează pentru mulți cetățeni – inclusiv, după cât se pare, pentru mulți responsabili de alte politici în afară de mediu – într-o manieră de neînțeles și, prin urmare, desprinsă de realitate. De exemplu, când se discută despre „necesitatea unei schimbări sistemice” sau se sugerează că sunt depășite „limitele planetare”, sunt necesare explicații. Trebuie să se prezinte într-un mod mult mai sugestiv ce înseamnă concret acest lucru, cum este afectată activitatea de zi cu zi a oamenilor și a întreprinderilor și ce efecte se produc pentru alte domenii de politică. Numai atunci cetățenii vor deveni conștienți de aceste probleme și se vor simți îngrijorați de ele. Din păcate, nici PAM 8, nici politica de mediu, în ansamblul ei, nu reușesc acest lucru.

1.5CESE consideră în continuare o eroare politică majoră, în special a Comisiei Barroso, că nu s-a continuat strategia de dezvoltare durabilă în vigoare la momentul respectiv. UE a încercat ulterior, prin Pactul verde, să remedieze măcar parțial acest neajuns. CESE consideră însă că nici Pactul verde nu ține seama în mod corespunzător de implicațiile sociale, neputând deci să înlocuiască o strategie de dezvoltare durabilă. Prin urmare, Comitetul își reînnoiește solicitarea 1 de a se elabora o „strategie de dezvoltare durabilă a UE pentru 2050”, care să abordeze și să integreze suficient și dimensiunea socială a transformării necesare.

1.6Necesitatea descrisă în cadrul PAM 8 de a se elabora un nou indicator pentru prosperitate („Dincolo de PIB”) se rezumă, în prezent, la discuții teoretico-științifice la nivelul cercurilor de mediu. CESE ar dori ca Președinția daneză a Consiliului UE să reușească să convingă miniștrii responsabili cu finanțele și economia să poarte această discuție și să prezinte propuneri concrete.

1.7Având în vedere că măsurile de durabilitate vor implica și mai multe cerințe financiare în viitor și că, în același timp, se va mări concurența pentru credite bugetare (prin politica de apărare), cheltuielile curente trebuie să devină mai eficiente și toate subvențiile dăunătoare mediului și sănătății trebuie desființate rapid.

1.8Factorii de decizie politică trebuie să ia mult mai în serios informațiile și avertismentele științifice, dar și inițiativele de tip ascendent orientate spre viitor. Viitorul nu se poate construi setând obiective politice situate în afara limitelor planetare, cum ar fi obiectivul politicii privind schimbările climatice de a limita creșterea temperaturilor globale la 1,5 grade Celsius.

1.9Sporirea gradului de sensibilizare la problemele legate de dezvoltarea durabilă ar trebui consolidată atât la nivelul populației, cât și la nivelul politicii și al administrației. Acest lucru este complicat de faptul că politica de comunicare este, în unele cazuri, torpilată cu succes de grupuri care urmăresc alte interese.

1.10CESE solicită o mai mare implicare a societății civile, în scopul de a se consolida sprijinul public pentru politicile UE în materie de mediu și durabilitate. Este nevoie de o implicare sistematică în toate domeniile posibile ale vieții de zi cu zi, inclusiv în mediul de lucru. Numai astfel se poate asigura că schimbările necesare sunt lesne de înțeles și echitabile din punct de vedere social.

2.Contextul avizului

2.1Prin decizia din 6 aprilie 2022 2 , Parlamentul European și Consiliul au adoptat cel de Al 8-lea program de acțiune pentru mediu (PAM) până în 2030. CESE și-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la propunerea Comisiei 3 privind PAM 8 în avizul său din 27 ianuarie 2021 4 , făcând unele observații foarte critice cu privire la conținutul și impactul PAM, așa cum a făcut și în avizul său privind PAM 7 5 .

2.2CESE a explicat că ar putea „vedea, în cel mai bun caz, doar o valoare adăugată marginală” în propunere, deoarece „propunerea se axează mai mult pe descrieri generale ale situațiilor și pe declarații de intenție decât pe conținut și acțiuni”, adăugând că nu stabilește „instrumente sau măsuri specifice”. De aceea, CESE considera că propunerea „nu face decât să confirme încă o dată un fapt pe care Comitetul îl repetă de mai mulți ani: știm ce ar trebui făcut, lipsesc însă punerea în aplicare a unor măsuri bine cunoscute, adesea decise de mult timp, și voința politică”.

2.3Prin urmare, CESE solicita „o dezbatere de orientare cu privire la semnificația și utilitatea programelor de acțiune pentru mediu” și își reitera „solicitarea de a se elabora separat o «Agendă de dezvoltare durabilă a UE până în 2050»”. Comitetul a formulat indicații cu privire la o mai bună integrare a societății civile în acest proces în două avize centrale: „Tranziția către un viitor european mai durabil – o strategie pentru 2050” 6 și „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă” 7 . Cu toate acestea, Comisia, Consiliul și PE nu au ținut cont aproape deloc de ideile elaborate în cele două avize și de măsurile propuse.

2.4Decizia menționată anterior a Parlamentului European și a Consiliului nu a abordat criticile importante formulate de CESE. Cu toate acestea, spre deosebire de propunerea Comisiei, în articolul 5 s-a convenit asupra efectuării unei evaluări la jumătatea perioadei, în baza căreia ar trebui să se verifice dacă Comisia trebuie să prezinte o propunere legislativă de adăugare a unei anexe la PAM 8 pentru perioada de după 2025, care să conțină „o listă de acțiuni pentru realizarea respectivelor obiective, precum și calendarul aferent acțiunilor respective”.

2.5Viitoarea Președinție daneză a Consiliului UE își dorește să sprijine intens această dezbatere și, prin urmare, a solicitat CESE să elaboreze acest aviz exploratoriu. Astfel, „ar putea fi evaluate politicile de mediu pe care Comitetul Economic și Social European le consideră a fi cele mai importante pentru UE în perioada 2025-2030” și pe care le cataloghează drept necesare pentru „asigurarea ancorării în societate a politicii de mediu a UE”.

3.Observații generale

3.1Atât diversele rapoarte ale Agenției Europene de Mediu 8 și analizele privind realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în cadrul Agendei 2030 a ONU, cât și actuala evaluare la jumătatea perioadei a PAM 8 arată clar că, deși măsurile luate au condus la progrese, ele s-au dovedit insuficiente în cele mai multe domenii legate de politica de mediu. Astfel, evaluarea la jumătatea perioadei a PAM 8 indică, printre altele, că:

·ritmul reducerii emisiilor de carbon trebuie accelerat astfel încât să atingă aproape triplul ratei medii anuale de reducere atinse în ultimul deceniu;

·trebuie să se depună mai multe eforturi pentru a atinge obiectivul privind absorbțiile nete de GES cu ajutorul absorbanților de carbon aferente sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF);

·în domeniul politicii în materie de biodiversitate persistă încă probleme grave și, de exemplu, populațiile de păsări aparținând speciilor comune continuă să scadă, iar cele de păsări specifice terenurilor agricole scad puternic; prin urmare, sunt necesare mai multe investiții în natură, însă obiectivele de finanțare stabilite pentru 2026 și 2027 ar putea fi ratate;

·amprenta consumului de la nivelul UE a depășit limitele planetei și a continuat să crească cu 4 % între 2010 și 2021, iar presiunea asupra ocupării terenurilor nu a scăzut; această evoluție se datorează modelelor actuale de consum în domeniu alimentelor, al locuințelor și al transporturilor;

·între timp, deficitul de apă afectează aproape o treime din regiunile UE;

·adesea, nu lipsesc bazele juridice, ci punerea lor în aplicare (aproximativ 20 % din totalul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor gestionate de Comisie se referă, în continuare, la politica de mediu).

3.2Persistă astfel preocupările exprimate în repetate rânduri de CESE cu privire la a) voința politică și b) eficacitatea PAM. Politica de mediu nu se poate realiza prin programe de acțiune fără acțiuni și fără instrumente. Cu toate acestea, PAM 8 menționează și descrie problemele nerezolvate care trebuie abordate, precum și situația parțial dramatică în care se regăsește în continuare politica de mediu.

3.3Nu numai din evaluarea la jumătatea perioadei a PAM 8, dar și din evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR) reiese că anul 2025 este caracterizat de mari deficiențe în domeniul politicii de mediu. CESE consideră că EIR din 2025 reprezintă un bun prilej de identificare a principalelor provocări și a bunelor practici. Rezultatele acestei evaluări constituie o contribuție importantă la anexa propusă la PAM 8. Nu trebuie să se piardă din vedere, ci să se utilizeze mai bine concluziile recurente ale diferitelor EIR, în scopul de a se actualiza domeniile strategice de politică și de a se umple golurile existente în materie de punere în aplicare.

3.4CESE sprijină în special acele afirmații din PAM și din documentele însoțitoare care subliniază foarte clar că este „necesară o schimbare radicală” 9 în multe domenii legate de modul în care acționăm în prezent. Se subliniază, pe bună dreptate, că o astfel de schimbare sistemică „generează o schimbare fundamentală, transformatoare și orizontală, care implică modificări și reorientări majore ale obiectivelor sistemului, stimulentelor, tehnologiilor, practicilor și normelor sociale, precum și ale sistemelor de cunoștințe și ale abordărilor de guvernanță” 10 .

3.5Aceste afirmații nu sunt noi. Atât inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” (ca parte din anterioara Strategie Europa 2020), cât și PAM 7 discută despre „modificări semnificative ale sistemelor energetice, industriale, agricole și de transport”. CESE consideră că cel mai mare neajuns al politicii (de mediu) de până acum este că nu s-a descris niciodată în detaliu cum ar trebui să arate concret această schimbare sistemică substanțială, ce efecte va avea asupra vieții de zi cu zi a tuturor celor afectați și cum s-ar putea obține acceptarea necesară în rândul acestora. În urmă cu peste 20 de ani, Comitetul a clasificat aceste aspecte drept esențiale 11 .

4.Observații specifice

4.1CESE consideră că nu este neapărat necesară o propunere legislativă de adăugare a unei noi anexe la PAM. Nu este suficient să se adauge eventual și mai multe subiecte la lista deja lungă a problemelor de detaliu care trebuie abordate. Ar trebui, mai curând, să se reflecteze în mod fundamental asupra anumitor principii generale ale viitoarei politici de mediu, mai precis ale politicii privind durabilitatea, care este recunoscută drept o simbioză între politica de mediu, politica socială și politica economică.

Sensibilizarea ca bază a măsurilor de politică

4.2Este în natura firii umane să perceapă ca fiind mai puțin amenințătoare sau importante sau chiar să reprime în totalitate acele lucruri a căror gravitate nu o poate percepe neapărat imediat la nivel personal, ceea ce îngreunează măsurile de politică. Iată două exemple clare în acest sens:

·în societate există, pe bună dreptate, o dezbatere intensă despre accidentele rutiere mortale. Peste 20 000 de oameni mor în fiecare an pe străzile Europei și aproape fiecare cetățean cunoaște pe cineva care a fost deja implicat, în mod direct sau indirect, într-un astfel de accident. Acest lucru provoacă consternare și acceptare în ceea ce privește punerea în aplicare a contramăsurilor. În Europa, canicula provoacă de trei ori mai multe decese 12 , iar în anul 2021, particulele fine în suspensie au dus la moartea a 253 000 de oameni 13 ; adică de 12 ori mai multe decese comparativ cu accidentele rutiere mortale; Însă toate acestea sunt, mai degrabă, „decese anonime”, nimeni nu cunoaște pe cineva în cercul său căruia i s-ar fi atribuit o astfel de cauză a decesului. Acest lucru are consecințe asupra capacității de a pune în aplicare contramăsuri politice, mai ales având în vedere că tema este în continuare discutată doar de responsabilii de politici de mediu, și nu de responsabili de politici de sănătate sau economie, de exemplu;

·Noua situație amenințătoare în ceea ce privește securitatea militară din urma invaziei brutale a Ucrainei de către Rusia va avea efecte grave asupra finanțelor publice. Ca răspuns sunt puse la dispoziție sute de miliarde de euro. Această măsură este, în mare parte, acceptată, deoarece amenințarea pare evidentă. Și situația amenințărilor la adresa omenirii reprezentate de schimbările climatice sau de pierderea biodiversității este acută și gravă, însă mai puțin „palpabilă”. Și tocmai de aceea este mai dificil să se reacționeze cu măsuri „dure” la nivel politic.

4.3Atunci când nici măcar sfera politică nu apreciază corect gravitatea, situația se complică și mai mult. Pentru a da un alt exemplu legat de PAM 8: se precizează în numeroase rânduri că se depășesc, în continuare, „anumite limite ale planetei” 14 . CESE a atras de repetate ori atenția cât este de important să se descrie cât mai precis aceste limite planetare, să se comunice clar care sunt consecințele depășirii acestora și să se elaboreze indicatori care să servească drept busolă pentru măsuri politice și care ar trebui să fie monitorizați concret. Până acum nu s-au luat aceste măsuri, iar consecințele se văd.

4.4Important este să se clarifice faptul că limitele planetare nu pot fi definite de sfera politică. Responsabilitatea de a le stabili revine, în primul rând, științei, la fel cum se întâmplă, de exemplu, în cazul politicii climatice, prin intermediul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Politicii i-ar reveni sarcina de a trage ulterior concluziile cu adevărat necesare.

4.5Articolul 2 din Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 1992 prevede că „obiectivul final al prezentei convenții [...] este de a stabiliza [...] concentrațiile de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic”. Acordul de la Paris 15 a marcat o îndepărtare de acest obiectiv calitativ (respectarea limitelor planetare), stabilind, în schimb, un obiectiv politic cantitativ (1,5 grade Celsius). Măsurile politice și comunicarea acestora sunt îndreptate acum către acest obiectiv, pe baza căruia se evaluează succesul sau eșecul.

4.6Însă, în prezent, obiectivul de a limita creșterea temperaturilor globale la 1,5 grade Celsius se situează clar în afara limitelor planetare: topirea tuturor ghețarilor din Europa și a calotelor glaciare, respectiv intensificarea fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, secete, inundații etc.) se întâmplă fără să fi fost depășit pragul de 1,5 grade Celsius. Prin urmare, faptul că se transmite populației mesajul că am fi deja (sau vom fi, curând) „aliniați” la obiectivul de 1,5 grade Celsius este un semnal fatal, întrucât diminuează presiunea necesară de a acționa și creează un sentiment de siguranță complet nepotrivit. Este de remarcat că nu doar consecințele ecologice directe și consecințele economice generate de acestea vor fi fatale. Până acum nu s-a discutat aproape deloc despre care ar putea fi efectele unor eventuale fluxuri de migrație globale asupra societăților noastre.

4.7Prin urmare, este imperios necesar să se consolideze investițiile în sensibilizarea la problemele de mediu, atât a populației, cât și a politicienilor, și se recomandă cooperarea strategică cu oameni de știință, organizații pentru protecția mediului, sindicate și alte forțe ale societății civile în cadrul inițiativelor educaționale corespunzătoare și al activităților de comunicare aferente. Aceste măsuri sunt cu atât mai necesare cu cât se constată că, prin intermediul așa-numitelor mijloace de comunicare „socială”, se organizează o contrapropagandă coordonată, printre altele, de către cercuri politice (Rusia, care dorește în continuare să își distribuie resursele fosile și să creeze dependență), precum și de către sectoare care doresc să obțină în continuare câștiguri prin activități de producție dăunătoare mediului înconjurător.

Aspecte economice și financiare

4.8„Strategiile de creștere” reprezintă mereu principala prioritate pe agenda politică, iar PIB este în continuare utilizat ca barometru pentru sănătatea economiei. Însă rapoartele Agenției Europene de Mediu, și nu numai, arată clar că creșterea economică a fost un catalizator important al tendințelor negative, de exemplu în ceea ce privește amprenta asupra materiilor prime și producția totală de deșeuri. Chiar dacă se urmărește o decuplare a creșterii economice de poluarea mediului înconjurător, aceasta este încă departe de a fi finalizată. Cu atât mai importantă ar fi o discuție despre evaluarea prosperității noastre, adică dezbaterea legată de „Beyond GDP” („Dincolo de PIB”). Acest lucru ar trebui, de fapt, să fie promovat de PAM 8, dar, în practică, nu s-au înregistrat progrese vizibile care ar putea fi în concordanță cu strategiile politice (de creștere). Este nevoie urgentă de o schimbare în acest sens, altfel există riscul să adoptăm în continuare direcții greșite de dezvoltare economică și să ne îndepărtăm și mai mult de o economie a bunăstării. Președinția daneză a Consiliului UE ar putea, de exemplu, să inițieze o dezbatere strategică pe această temă în cadrul reuniunii miniștrilor de economie și/sau de finanțe.

4.9Multe măsuri din domeniul protecției mediului nu beneficiază de suficiente garanții financiare, ceea ce reiese clar și din evaluarea la jumătatea perioadei a PAM 8. Acest neajuns generează sentimente negative și neîncredere în rândul celor afectați. De exemplu, fermierii se confruntă adesea cu constrângeri care decurg din cerințe legate de protejarea naturii (cum ar fi rețeaua Natura 2000). Sfera politică a promis că va acorda despăgubiri pentru eventuale constrângeri, daune, pierderi de venit etc. Promisiunea nu a fost respectată, doar o mică parte din mijloacele necesare fiind disponibile la nivelul bugetelor publice pentru acest scop.

4.10De aceea, CESE își reînnoiește solicitarea, exprimată în mod repetat, de a pune la dispoziție resurse bugetare suficiente destinate clar unui scop specific. Posibilitatea teoretică de a atrage, din fonduri semnificative (cum ar fi fondul de dezvoltare regională), resurse corespunzătoare și pentru măsuri mici, la care Comisia face referire constant, nu este fiabilă.

4.11Dispozițiile cu privire la protejarea mediului înconjurător ale fondurilor UE sunt mai degrabă formale și deficitare. Principiul orizontal al dezvoltării durabile din politica de coeziune presupune o reformă structurală pentru a obține mai multe rezultate. În general, este esențial ca resursele puse deja la dispoziție să devină mai eficiente. În acest sens, s-ar putea, printre altele, să se canalizeze mai direct fondurile către actorii care produc rezultate. De asemenea, trebuie să se asigure o repartizare teritorială echilibrată a fondurilor.

4.12Este nevoie de o mai bună coordonare a instrumentelor și de mecanisme de sancționare mai ferme, pentru ca statele membre să fie încurajate să utilizeze mai eficient instrumentele de protecție a mediului oferite deja de Comisie și să pună în aplicare mai rapid legislația existentă.

4.13În plus, nevoia financiară pentru a evita daune și cheltuieli și mai mari, respectiv pentru a încuraja inițiative ecologice va crește în viitor. De exemplu, în cazul în care se dorește crearea de absorbanți naturali de carbon și/sau restaurarea habitatelor pierdute pentru specii de animale și plante, este de așteptat să se contureze o situație concurențială clară pentru terenurile utilizate actualmente în scop agricol.

4.14Atât în ceea ce privește măsurile de protecție a climei, cât și în ceea ce privește măsurile de protecție a biodiversității, este vorba despre „bunuri publice”. Însă pentru acestea nu există o piață, ceea ce înseamnă că statul trebuie să creeze „piețe pentru bunuri publice” corespunzătoare, care să poată fi gestionate ulterior de entități precum fermierii. Cu toate acestea, este puțin probabil ca fermierii să fie convinși să efectueze modificările corespunzătoare la nivelul producției dacă nu li se promite decât o compensație financiară pentru randamentul redus sau pentru costurile suplimentare. CESE s-a pronunțat adesea în favoarea transformării „bunurilor publice” în noi surse de venit clare, previzibile și pe termen lung pentru fermieri 16 . „Componenta stimulentelor” este o condiție esențială pentru a genera participarea economică pentru o politică orientată spre criterii de durabilitate.

4.15Astfel, programarea financiară iminentă pe termen mediu a UE este supusă unui test decisiv. În contextul unor resurse bugetare restrânse și, totodată, al nevoii financiare în creștere în cadrul transformării către o durabilitate mai mare și al cheltuielilor militare, ar trebui să se acorde mai multă prioritate reducerii tuturor subvențiilor dăunătoare mediului și sănătății. CESE solicită acest lucru de ani întregi, sfera politicului vorbește de acest lucru de ani întregi și de ani întregi nu se întâmplă mare lucru. Este imperios necesar ca în continuarea PAM 8 să se ia decizii ireversibile.

O mai bună participare civică

4.16Pentru a se asigura că politica de mediu a UE este mai bine ancorată în societate, este necesar să fie luate în considerare mai mult temerile și nevoile oamenilor. Și de această dată, CESE face referire la observațiile făcute în avizele SC/47 și SC/53, prin care încurajează facilitarea participării sistematice în toate domeniile imaginabile ale vieții de zi cu zi. Numai astfel se poate organiza transformarea necesară într-un mod echitabil din punct de vedere social.

4.17Însă și în această privință politica se dezvoltă mult prea lent. În anul 2015 a fost instituită uniunea energetică europeană, responsabilă de organizarea renunțării la combustibili fosili. La momentul respectiv, Comisia sublinia că dorea să dezvolte o politică ce „pune cetățenii în prim-plan, în care cetățenii își asumă rolul de motor al tranziției energetice, beneficiază de noi tehnologii pentru a‑și reduce facturile și participă activ la piață și, de asemenea, în care consumatorii vulnerabili sunt protejați”. CESE a salutat această abordare participativă în multe avize, dar a și criticat-o la fel de des, fiindcă până în prezent nu a fost susținută aproape niciodată prin măsuri. Numeroasele propuneri înaintate de CESE în această privință nu s-au reflectat la nivelul politicilor. Prin urmare, nu este de mirare că, deși energia din surse regenerabile este acceptată, în general, la scară largă, punerea în practică generează adesea conflicte majore, de exemplu în ceea ce privește planificarea centralelor eoliene. Atunci când cetățenii profită cu adevărat de pe urma acestor instalații (cuvânt‑cheie: energie comunitară), există semnificativ mai puțină rezistență.

4.18După mai bine de un deceniu de activitate a uniunii energetice, Comisia avansează un „Pachet de măsuri privind energia pentru cetățeni”, care, potrivit rapoartelor, prevede concretizarea abordării anterioare. CESE salută acest demers și va elabora un aviz separat pe această temă. Cu toate acestea, trebuie constatat că în ultimul deceniu a scăzut semnificativ implicarea civică și încrederea politică, deoarece promisiunile politice nu au fost respectate.

4.19În general, responsabilii de elaborarea politicilor ar trebui să supună unei analize critice politica și canalele de comunicare utilizate la nivelul societății civile. Acestea sunt mult prea adesea unilaterale și orientate în sens descendent și încearcă să justifice decizii politice luate, ceea ce este, în principiu, corect, dar niciodată suficient. Comunicarea nu este o stradă cu sens unic. UE ar trebui să învețe, totodată, în mod strategic de pe urma numeroaselor abordări ascendente și să le integreze mai puternic în politica sa.

4.20Una dintre principalele atribuții ale CESE este să contribuie la identificarea acestor abordări și să dezvolte linii de compromis sociale. Un exemplu pozitiv îl constituie platforma privind economia circulară, care a fost instituită la inițiativa CESE.

4.21Există multe alte exemple care demonstrează că un dialog civil structural poate conduce la rezultate pe care adesea politicienii nu le obțin. „Comisia viitorului pentru agricultură” din Germania sau echivalentul european, „Dialog strategic privind viitorul agriculturii în UE”, reprezintă exemple grăitoare în acest sens. CESE recomandă utilizarea mai largă a acestor formate. Însă este, de asemenea, necesar să se ofere în permanență clarificări cu privire la recomandările care ar trebui preluate și puse în aplicare și la cele care nu ar trebui (și de ce). În caz contrar, există riscul de a descuraja implicarea civică și acceptarea.

Bruxelles, 26 iunie 2025.

Președintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Peter SCHMIDT

_____________

(1)    SC/47 – „Tranziția către un viitor european mai durabil – o strategie pentru 2050”, JO C 81, 2.3.2018, p. 44 .

(2)     JO L 114, 12.4.2022, p. 22 .

(3)     COM(2020) 652 final .

(4)     JO C 123, 9.4.2021, p. 76 .

(5)     JO C 161, 6.6.2013, p. 77 .

(6)     JO C 81, 2.3.2018, p. 44 .

(7)     JO C 47, 11.2.2020, p. 30 .

(8)    Printre altele, rapoartele privind starea mediului  (SOER).

(9)     Evaluarea la jumătatea perioadei a celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu , p. 8.

(10)     PAM 8, considerentul 4 .

(11)     JO C 117, 30.4.2004, p. 22 .

(12)    Evaluarea la jumătatea perioadei a celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu, p. 7.

(13)    Evaluarea la jumătatea perioadei a celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu, p. 12.

(14)    Evaluarea la jumătatea perioadei a celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu, p. 3.

(15)    Conferința de la Paris privind schimbările climatice (COP 21) din decembrie 2015.

(16)    A se vedea, printre altele, NAT/913 și NAT/449.