C:2021:182:FULL

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - C:2021:182:FULL - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document C:2021:182:FULL

Help

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 182, 10 mai 2021

Display all documents published in this Official Journal

HTML

PDF

e-signature

How to verify the authenticity of the Official Journal

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 182

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 64 10 mai 2021

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2021/C 182/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1
	Tribunalul
2021/C 182/02	Depunerea jurământului de către un nou membru în cadrul Tribunalului	2

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2021/C 182/03	Cauza C-344/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče – Slovenia) – D. J./Radiotelevizija Slovenija (Trimitere preliminară – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Directiva 2003/88/CE – Articolul 2 – Noțiunea de timp de lucru – Perioadă de gardă în regim de permanență – Activitate specifică întreținerii stațiilor de emisie de televiziune situate departe de zonele locuite – Directiva 89/391/CEE – Articolele 5 și 6 – Riscuri psihosociale – Obligație de prevenire)	3
2021/C 182/04	Cauza C-365/19: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Schwerin – Germania) – FD/Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg [Trimitere preliminară – Politica agricolă comună – Plăți directe – Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 – Articolul 24 – Tânăr fermier care a beneficiat de o primă alocare de drepturi la plată – Articolul 30 alineatul (6) – Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 – Articolul 28 alineatul (2) – Alocare suplimentară de drepturi la plată din rezerva națională]	4
2021/C 182/05	Cauza C-388/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – MK/Autoridade Tributária e Aduaneira (Trimitere preliminară – Fiscalitate directă – Impozitarea câștigurilor din proprietăți imobiliare – Libera circulație a capitalurilor – Bază de impozitare – Discriminare – Opțiune de impozitare potrivit acelorași modalități ca rezidenții – Conformitate cu dreptul Uniunii)	4
2021/C 182/06	Cauza C-392/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – VG Bild-Kunst/Stiftung Preußischer Kulturbesitz [Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională – Directiva 2001/29/CE – Articolul 3 alineatul (1) – Noțiunea de comunicare publică – Integrarea pe site-ul internet al unui terț a unei opere protejate de dreptul de autor prin procedeul framingului – Operă accesibilă în mod liber cu autorizarea titularului dreptului de autor pe site-ul internet al licențiatului – Clauza contractului de exploatare care impune licențiatului să introducă măsuri tehnice eficiente împotriva framingului – Caracter licit – Drepturi fundamentale – Articolul 11 și articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]	5
2021/C 182/07	Cauza C-400/19: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 martie 2021 – Comisia Europeană/Ungaria [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Organizarea comună a piețelor produselor agricole – Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 – Articolul 34 TFUE – Preț de vânzare al produselor agroalimentare – Marje de profit minime care trebuie aplicate în comerțul cu amănuntul al acestor produse]	6
2021/C 182/08	Cauza C-440/19 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 martie 2021 – Pometon SpA/Comisia Europeană (Recurs – Înțelegeri – Piața europeană a abrazivilor din oțel – Participare la contacte bilaterale și multilaterale în scopul coordonării prețurilor pe întreg teritoriul Spațiului Economic European – Procedură hibridă care a condus în mod succesiv la adoptarea unei decizii de tranzacție și a unei decizii în urma unei proceduri ordinare – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 41 – Obligația de imparțialitate a Comisiei Europene – Articolul 48 – Prezumția de nevinovăție – Obligația de motivare – Încălcare unică și continuă – Durata încălcării – Egalitate de tratament – Competență de fond)	6
2021/C 182/09	Cauza C-459/19: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) – Regatul Unit) – The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Wellcome Trust Ltd [Trimitere preliminară – Armonizarea legislațiilor fiscale – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolele 43 și 44 – Locul prestării serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare – Locul prestării serviciilor de administrare a investițiilor primite de o organizație caritabilă în vederea desfășurării unei activități fără caracter economic de către prestatori cu sediul în afara Uniunii]	7
2021/C 182/10	Cauza C-488/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui JR [Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Domeniu de aplicare – Articolul 8 alineatul (1) litera (c) – Noțiunea de hotărâre executorie – Infracțiune care a condus la o condamnare pronunțată de o instanță dintr-un stat terț – Regatul Norvegiei – Hotărâre recunoscută și executată de statul emitent în temeiul unui acord bilateral – Articolul 4 punctul 7 litera (b) – Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Caracter extrateritorial al infracțiunii]	8
2021/C 182/11	Cauza C-562/19 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 martie 2021 – Comisia Europeană/Republica Polonă, Ungaria [Recurs – Articolul 107 alineatul (1) TFUE – Ajutoare de stat – Impozit polonez în sectorul comerțului cu amănuntul – Articolul 108 alineatul (2) TFUE – Decizie de inițiere a procedurii oficiale de investigare – Elemente pentru stabilirea sistemului de referință – Progresivitatea cotelor – Existența unui avantaj cu caracter selectiv – Sarcina probei]	9
2021/C 182/12	Cauza C-572/19 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2021 – European Road Transport Telematics Implementation Coordination Organisation – Intelligent Transport Systems & Services Europe (Ertico – ITS Europe)/Comisia Europeană [Recurs – Ajutoare de stat – Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative – Recomandarea 2003/361/CE – Decizie a Comitetului de validare al Comisiei Europene privind calificarea drept microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM) – Decizia 2012/838/UE, Euratom – Anexă – Secțiunile 1.2.6 și 1.2.7 – Cerere de reexaminare – Regulamentul (CE) nr. 58/2003 – Articolul 22 – Lipsa unei contestații administrative – Corelația dintre cererea de reexaminare și contestația administrativă – Refuz al recunoașterii statutului de IMM în pofida respectării formale a criteriilor din Recomandarea 2003/361 – Securitate juridică – Încredere legitimă – Dezavantaje cu care IMM-urile se confruntă în mod obișnuit – Inexistență]	9
2021/C 182/13	Cauza C-578/19: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – X/Kuoni Travel Ltd [Trimitere preliminară – Directiva 90/314/CEE – Articolul 5 alineatul (2) a treia liniuță – Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite – Contract privind un pachet de servicii pentru călătorii încheiat între un organizator de călătorii și un consumator – Răspunderea organizatorului de călătorii pentru buna executare a obligațiilor care decurg din contract de către alți furnizori de servicii – Prejudicii care rezultă din acțiunile unui angajat al unui furnizor de servicii – Exonerare de răspundere – Eveniment care nu poate fi prevăzut sau evitat de organizatorul de călătorii sau de furnizorul de servicii – Noțiunea de furnizor de servicii]	10
2021/C 182/14	Cauza C-580/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Darmstadt – Germania) – RJ/Stadt Offenbach am Main (Trimitere preliminară – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Directiva 2003/88/CE – Articolul 2 – Noțiunea de timp de lucru – Perioadă de gardă în regim de permanență – Pompieri profesioniști – Directiva 89/391/CEE – Articolele 5 și 6 – Riscuri psihosociale – Obligație de prevenire)	11
2021/C 182/15	Cauza C-585/19: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bucureşti – România) – Academia de Studii Economice din Bucureşti/Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman – Ministerul Educaţiei Naţionale (Trimitere preliminară – Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Directiva 2003/88/CE – Articolul 2 – Noțiunea de timp de lucru – Articolul 3 – Perioadă minimă de repaus zilnic – Lucrători care au încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator – Aplicare per lucrător)	11
2021/C 182/16	Cauza C-596/19 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 martie 2021 – Comisia Europeană/Ungaria, Republica Polonă [Recurs – Articolul 107 alineatul (1) TFUE – Ajutoare de stat – Taxă maghiară pe cifra de afaceri legată de publicitate – Elemente pentru stabilirea sistemului de referință – Progresivitatea cotelor – Mecanism tranzitoriu privind posibilitatea de deducere parțială a pierderilor reportate – Existența unui avantaj cu caracter selectiv – Sarcina probei]	12
2021/C 182/17	Cauza C-652/19: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano – Italia) – KO/Consulmarketing SpA, în faliment (Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE – Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4 – Principiul nediscriminării – Motive obiective care justifică un tratament diferit al lucrătorilor cu contract pe durată determinată – Directiva 98/59/CE – Concediere colectivă – Reglementare națională privind protecția care trebuie acordată unui lucrător, victimă a unei concedieri colective nelegale – Aplicarea unui regim de protecție mai puțin avantajos în cazul contractelor pe durată determinată încheiate înainte de data intrării sale în vigoare, transformate în contracte pe durată nedeterminată după această dată)	13
2021/C 182/18	Cauza C-708/19: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Von Aschenbach & Voss GmbH/Hauptzollamt Duisburg [Trimitere preliminară – Taxă antidumping definitivă – Folii de aluminiu originare din China – Folii de aluminiu ușor modificate – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/271 – Admisibilitate – Neintroducerea unei acțiuni în anulare de către reclamanta din litigiul principal – Calitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anulare]	13
2021/C 182/19	Cauza C-739/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – VK/An Bord Pleanála (Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor de către avocați – Directiva 77/249/CEE – Articolul 5 – Obligația avocatului vizitator care reprezintă un client în cadrul unei proceduri jurisdicționale naționale de a acționa în colaborare cu un avocat care profesează pe lângă instanța sesizată – Limite)	14
2021/C 182/20	Cauza C-802/19: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Firma Z/Finanzamt Y [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 90 alineatul (1) – Reducerea bazei de impozitare – Principii definite în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C-317/94, EU:C:1996:400) – Livrări de medicamente – Acordarea de reduceri – Caracter ipotetic al întrebării preliminare – Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară]	15
2021/C 182/21	Cauza C-812/19: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen – Suedia) – Danske Bank A/S/Skatteverket [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 9 – Persoană impozabilă – Noțiune – Articolul 11 – Grup TVA – Sediu principal și sucursală a unei societăți situate în două state membre diferite – Sediu principal care aparține unui grup TVA din care nu face parte sucursala – Sediu principal care furnizează servicii sucursalei și îi impută costurile acestor servicii]	15
2021/C 182/22	Cauza C-895/19: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gliwicach – Polonia) – A./Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej (Trimitere preliminară – Impozitare indirectă – TVA – Directiva 2006/112/CE – Achiziție intracomunitară de bunuri – Deducerea taxei datorate aferente intrărilor în temeiul unei astfel de achiziții – Cerințe de formă – Cerințe de fond – Termen de depunere a declarației fiscale – Principiile neutralității fiscale și proporționalității)	16
2021/C 182/23	Cauza C-900/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Association One Voice, Ligue pour la protection des oiseaux/Ministre de la Transition écologique et solidaire [Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Articolele 5 și 8 – Interzicerea utilizării oricărei metode de capturare a păsărilor – Articolul 9 alineatul (1) – Autorizarea utilizării, prin derogare, a unei astfel de metode consacrate de uzanțele tradiționale – Condiții – Lipsa unei alte soluții satisfăcătoare – Justificarea lipsei unei alte soluții satisfăcătoare prin simpla menținere a acestei metode tradiționale – Selectivitatea capturilor – Reglementare națională care autorizează capturarea păsărilor prin utilizarea unor nuiele unse cu clei]	17
2021/C 182/24	Cauza C-941/19: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Ostravě – Republica Cehă) – Samohýl group a.s./Generální ředitelství cel [Trimitere preliminară – Tariful vamal comun – Clasificare tarifară – Nomenclatura combinată – Pozițiile tarifare 3004 și 3808 – Interpretare – Regulamentul (CE) nr. 455/2007 – Soluție spot on pentru pisici împotriva infestărilor cu purici și căpușe – Efecte terapeutice sau profilactice]	17
2021/C 182/25	Cauza C-949/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – M.A./Konsul Rzeczypospolitej Polskiej w N. (Trimitere preliminară – Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica vizelor – Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – Articolul 21 alineatul (2a) – Carta drepturilor fundamentale – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Refuzul consulului de a elibera o viză de lungă ședere – Obligația unui stat membru de a garanta o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești împotriva unei decizii de refuz al unei astfel de vize)	18
2021/C 182/26	Cauza C-48/20: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – UAB P/Dyrektor Izby Skarbowej w B. [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 203 – Taxe facturate în mod nejustificat – Buna-credință a emitentului facturii – Risc de pierdere a unor venituri fiscale – Obligațiile statelor membre de a prevedea posibilitatea regularizării taxei facturate în mod nejustificat – Principiile neutralității fiscale și proporționalității]	19
2021/C 182/27	Cauza C-96/20: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Ordine Nazionale dei Biologi, MX, NY, OZ/Presidenza del Consiglio dei Ministri [Trimitere preliminară – Sănătate publică – Articolul 168 TFUE – Directiva 2002/98/CE – Standarde de calitate și securitate a sângelui uman și a componentelor sanguine – Obiectiv care urmărește să asigure un nivel înalt de protecție a sănătății umane – Articolul 4 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (2) – Centre de transfuzie sanguină – Persoană responsabilă – Condiții minime de calificare – Posibilitatea unui stat membru de a prevedea un regim mai riguros – Marjă de apreciere rezervată statelor membre]	20
2021/C 182/28	Cauza C-112/20: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – M. A./État belge (Trimitere preliminară – Directiva 2008/115/CE – Articolul 5 – Decizie de returnare – Tată al unui copil minor, cetățean al Uniunii Europene – Luarea în considerare a intereselor superioare ale copilului la adoptarea deciziei de returnare)	20
2021/C 182/29	Cauza C-648/20 PPU: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Westminster Magistrates’ Court – Regatul Unit) – executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui PI [Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Articolul 8 alineatul (1) litera (c) – Mandat european de arestare emis de parchetul unui stat membru în scopul urmăririi penale pe baza unei măsuri privative de libertate emise de aceeași autoritate – Lipsa controlului jurisdicțional înainte de predarea persoanei căutate – Consecințe – Protecție jurisdicțională efectivă – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]	21
2021/C 182/30	Cauza C-701/19 P: Ordonanța Curții din 4 februarie 2021 – Pilatus Bank plc/Banca Centrală Europeană [Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Recurs vădit nefondat – Politica economică și monetară – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Măsuri de suspendare luate de autoritatea națională de supraveghere – Numirea unei persoane de contact – Comunicare condiționată cu Banca Centrală Europeană (BCE) – Retragerea autorizării prealabile înainte de introducerea acțiunii – Acțiune în anulare – Inadmisibilitate – Lipsa expunerii suficient de clare și de precise a motivelor invocate în fața Tribunalului – Nedemonstrarea unui interes de a exercita acțiunea – Calificare eronată drept act pregătitor – Înlocuire a motivelor]	22
2021/C 182/31	Cauza C-755/19: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – T.H.C./Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides (Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii – Politica de azil – Proceduri comune pentru acordarea şi de retragere a protecţiei internaţionale – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Cale de atac împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare de protecție internațională – Termen de formulare a căii de atac – Plasare în custodie publică)	22
2021/C 182/32	Cauza C-321/20: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – CDT, SA/MIMR, HRMM (Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Protecția consumatorilor – Efectele unei hotărâri în timp – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Competențele instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept abuzivă – Clauză de exigibilitate anticipată – Suprimarea parțială a conținutului unei clauze abuzive – Principiul securității juridice – Obligația de interpretare conformă)	23
2021/C 182/33	Cauza C-378/20: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 25 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich – Austria) – Stadtapotheke E/Bezirkshauptmannschaft Linz-Land (Trimitere preliminară – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o instanță imparțială – Cerere privind obținerea unei concesiuni pentru o nouă farmacie – Obligația de a solicita o expertiză ordinului farmaciștilor – Libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă – Libertatea de a desfășura o activitate economică – Dreptul de proprietate – Condiții pentru înființarea unei noi farmacii – Proporționalitate – Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții – Necompetență vădită a Curții)	24
2021/C 182/34	Cauza C-639/20 P: Recurs introdus la 26 noiembrie 2020 de CEDC International sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 23 septembrie 2020 în cauza T-796/16, CEDC International/EUIPO – Underberg	24
2021/C 182/35	Cauza C-697/20: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 21 decembrie 2020 – W.G./Dyrektor Izby Skarbowej w L.	25
2021/C 182/36	Cauza C-698/20: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 21 decembrie 2020 – Gmina Wieliszew/Lichidatorul judiciar al Spółdzielczy Bank Rzemiosła i Rolnictwa w Wołominie, în lichidare	25
2021/C 182/37	Cauza C-715/20: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Krakowa – Nowej Huty w Krakowie (Polonia) la 18 decembrie 2020 – KL/X sp. z o.o.	26
2021/C 182/38	Cauza C-722/20 P: Recurs introdus la 31 decembrie 2020 de Ultrasun AG împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 20 octombrie 2020 în cauza T-805/19, Ultrasun AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	27
2021/C 182/39	Cauza C-28/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Łodzi (Polonia) la 15 ianuarie 2021 – TM/EJ	27
2021/C 182/40	Cauza C-44/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München (Germania) la 28 ianuarie 2021 – Phoenix Contact GmbH & Co. KG/HARTING Deutschland GmbH & Co. KG și Harting Electric GmbH & Co. KG	27
2021/C 182/41	Cauza C-64/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 2 februarie 2021 – Rigall Arteria Management Sp. z o.o. sp. k./Bank Handlowy w Warszawie S.A.	28
2021/C 182/42	Cauza C-76/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 8 februarie 2021 – Wacker Chemie AG/Bundesrepublik Deutschland vertreten durch das Umweltbundesamt	28
2021/C 182/43	Cauza C-77/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 8 februarie 2021 – Digi Távközlési és Szolgáltató Kft./Nemzeti Adatvédelmi és Információszabadság Hatóság	30
2021/C 182/44	Cauza C-83/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 9 februarie 2021 – Airbnb Ireland UC, Airbnb Payments UK Ltd/Agenzia delle Entrate	30
2021/C 182/45	Cauza C-98/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 februarie 2021 – Finanzamt R/W-GmbH	32
2021/C 182/46	Cauza C-99/21 P: Recurs introdus la 17 februarie 2021 de Danske Slagtermestre împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 1 decembrie 2020 în cauza T-486/18, Danske Slagtermestre/Comisia	32
2021/C 182/47	Cauza C-106/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 22 februarie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/BC	33
2021/C 182/48	Cauza C-107/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 22 februarie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/ZR	34
2021/C 182/49	Cauza C-110/21 P: Recurs introdus la 23 februarie 2021 de Universität Bremen împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 16 decembrie 2020 în cauza T-660/19, Universität Bremen/Agenția Executivă pentru Cercetare	34
2021/C 182/50	Cauza C-116/21 P: Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia	35
2021/C 182/51	Cauza C-117/21 P: Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-315/19, BT/Comisia	36
2021/C 182/52	Cauza C-118/21 P: Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-442/17 RENV, RN/Comisia	37
2021/C 182/53	Cauza C-120/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 26 februarie 2021 – LB/TO	39
2021/C 182/54	Cauza C-122/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 26 februarie 2021 – Get Fresh Cosmetics Limited/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba	39
2021/C 182/55	Cauza C-123/21 P: Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 16 decembrie 2020 în cauza T-541/18, Changmao Biochemical Engineering/Comisia	40
2021/C 182/56	Cauza C-128/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 26 februarie 2021 – Lietuvos notarų rūmai, M. S., S. Š, D. V., V. P., J. P., D. L.-B., D. P., R. O. I./Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba	41
2021/C 182/57	Cauza C-130/21 P: Recurs introdus la 1 martie 2021 de Lukáš Wagenknecht împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 17 decembrie 2020 în cauza T-350/20, Wagenknecht/Comisia	42
2021/C 182/58	Cauza C-131/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Budai Központi Kerületi Bíróság (Ungaria) la 2 martie 2021 – Procedură penală privind pe KI	44
2021/C 182/59	Cauza C-135/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 4 martie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/GD și WT	44
2021/C 182/60	Cauza C-138/21 P: Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-315/19, BT/Comisia	45
2021/C 182/61	Cauza C-139/21 P: Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia	46
2021/C 182/62	Cauza C-147/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 8 martie 2021 – Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF), Florame, Hyteck Aroma-Zone, Laboratoires Gilbert, Laboratoire Léa Nature, Laboratoires Oméga Pharma France, Pierre Fabre Médicament, Pranarom France, Puressentiel France/Ministre de la Transition écologique, Premier ministre	47
2021/C 182/63	Cauza C-149/21 P: Recurs introdus la 5 martie 2021 de Fakro sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-515/18, Fakro/Comisia	48
2021/C 182/64	Cauza C-506/19 P: Ordonanța președintelui Curții din 11 februarie 2021 – Islamic Republic of Iran Shipping Lines, Hafize Darya Shipping Lines (HDSL), Safiran Payam Darya Shipping Lines (SAPID), Khazar Sea Shipping Lines Co., Rahbaran Omid Darya Ship Management Co., Irinvestship Ltd, IRISL Europe GmbH/Consiliul Uniunii Europene	49
2021/C 182/65	Cauza C-737/19: Ordonanța președintelui Curții (Camera a șaptea) din 26 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Montreuil – Franța) – Bank of China Limited/ Ministre de l'Action et des Comptes publics	49
2021/C 182/66	Cauza C-558/20: Ordonanța președintelui Curții din 5 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – PR, BV/Germanwings GmbH	49
2021/C 182/67	Cauza C-8/21: Ordonanța președintelui Curții din 5 februarie 2021 – (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – Germanwings GmbH/KV	50
	Tribunalul
2021/C 182/68	Cauza T-719/17: Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2021 – FMC/Comisia [Produse fitosanitare – Substanța activă flupirsulfuron-metil – Nereînnoirea includerii în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 – Procedură de evaluare – Propunere de clasificare a unei substanțe active – Principiul precauției – Dreptul la apărare – Securitate juridică – Eroare vădită de apreciere – Proporționalitate – Principiul nediscriminării – Principiul bunei administrări – Încredere legitimă]	51
2021/C 182/69	Cauza T-585/19: Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2021 – EJ/BEI (Funcționari – Personalul BEI – Remunerație – Cheltuieli de transport – Dublă alocație pentru creșterea copilului – Copil care suferă de o boală gravă – Limitarea posibilității de a beneficia retroactiv de suportarea acestor cheltuielile și de această dublă alocație – Termen rezonabil – Obligația de solicitudine – Acțiune în anulare și în despăgubire)	51
2021/C 182/70	Cauza T-739/19: Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2021 – Productos Jamaica/EUIPO – Alada 1850 (flordeJamaica) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Nepronunțare asupra fondului)	52
2021/C 182/71	Cauza T-50/20: Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2021 – PNB Banka/BCE (Politică economică și monetară – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Procedură de insolvență – Refuzul BCE de a da curs cererii consiliului de administrație al unei instituții de credit prin care se urmărește ca administratorului judiciar al instituției menționate să i se dea instrucțiuni să acorde avocatului împuternicit de acest consiliu accesul în sedii, la informații, la personal și la resursele acestei instituții – Competența autorului actului – Acțiune vădit nefondată)	53
2021/C 182/72	Cauza T-160/20: Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2021 – 3M Belgium/ECHA [Acțiune în anulare – REACH – Identificarea acidului perfluorobutansulfonic (PFBS) și a sărurilor acestuia drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Includere în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 – Termen de introducere a acțiunii – Articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006 – Articolul 59 din Regulamentul de procedură – Inadmisibilitate]	53
2021/C 182/73	Cauza T-426/20: Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2021 – Techniplan/Comisia [Acțiune în anulare și în despăgubire – FED – Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură – Nerespectarea cerințelor de formă – Inadmisibilitate]	54
2021/C 182/74	Cauza T-742/20 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 martie 2021 – Indofil Industries (Netherlands)/Comisia [Procedură privind măsurile provizorii – Produse fitosanitare – Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2087 – Nereînnoirea aprobării substanței active mancozeb – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței]	55
2021/C 182/75	Cauza T-45/21 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 martie 2021 – Ciano Trading & Services CT & S și alții/Comisia (Măsuri provizorii – Achiziții publice – Cerere de măsuri provizorii – Inadmisibilitate – Lipsa urgenței)	55
2021/C 182/76	Cauza T-713/20: Acțiune introdusă la 30 noiembrie 2020 – OQ/Comisia	56
2021/C 182/77	Cauza T-100/21: Acțiune introdusă la 16 februarie 2021 – Sánchez-Gavito León/Consiliul și Comisia	57
2021/C 182/78	Cauza T-102/21: Acțiune introdusă la 18 februarie 2021 – Bastion Holding și alții/Comisia	58
2021/C 182/79	Cauza T-129/21: Acțiune introdusă la 1 martie 2021 – Colombani/SEAE	59
2021/C 182/80	Cauza T-133/21: Acțiune introdusă la 1 martie 2021 – QK/BCE	59
2021/C 182/81	Cauza T-140/21: Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Apologistics/EUIPO – Kerckhoff (apo-discounter.de)	60
2021/C 182/82	Cauza T-141/21: Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Shakutin/Consiliul	61
2021/C 182/83	Cauza T-146/21: Acțiune introdusă la 15 martie 2021 – Vetpharma Animal Health/EUIPO – Deltavit (DELTATIC)	61
2021/C 182/84	Cauza T-149/21: Acțiune introdusă la 18 martie 2021 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – Vitae Health Innovation (VITADHA)	62
2021/C 182/85	Cauza T-150/21: Acțiune introdusă la 15 martie 2021 – Hangzhou Dingsheng Industrial Group și alții/Comisia	63
2021/C 182/86	Cauza T-152/21: Acțiune introdusă la 19 martie 2021 – Union Syndicale Solidaires des SDIS de France et DOM/TOM/Comisia	63
2021/C 182/87	Cauza T-155/21: Acțiune introdusă la 23 martie 2021 – Völkl/EUIPO – Marker Dalbello Völkl (International) (Völkl)	64
2021/C 182/88	Cauza T-156/21: Acțiune introdusă la 23 martie 2021 – Völkl/EUIPO – Marker Dalbello Völkl (International) (Marker Völkl)	65
2021/C 182/89	Cauza T-159/21: Acțiune introdusă la 25 martie 2021 – Bustos/EUIPO – Bicicletas Monty (motwi)	66
2021/C 182/90	Cauza T-405/14: Ordonanța Tribunalului din 16 martie 2021 – Yavorskaya/Consiliul și alții	66
2021/C 182/91	Cauza T-162/20: Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2021 – UPL Europe și Indofil Industries (Țările de Jos)/EFSA	67

	Rectificări
2021/C 182/92	Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-87/21 ( JO C 110, 29.3.2021 )	68

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 182/01)

Ultima publicație

JO C 163, 3.5.2021

Publicații anterioare

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Tribunalul

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/2

Depunerea jurământului de către un nou membru în cadrul Tribunalului

(2021/C 182/02)

Numit judecător în cadrul Tribunalului prin Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 19 februarie 2021 (1), pentru perioada cuprinsă între 25 februarie 2021 și 31 august 2025, domnul Petrlík a depus jurământ în fața Curții la 1 martie 2021.

(1) JO L 64, 24.2.2021, p. 5.

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče – Slovenia) – D. J./Radiotelevizija Slovenija

(Cauza C-344/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 2 - Noțiunea de „timp de lucru” - Perioadă de gardă în regim de permanență - Activitate specifică întreținerii stațiilor de emisie de televiziune situate departe de zonele locuite - Directiva 89/391/CEE - Articolele 5 și 6 - Riscuri psihosociale - Obligație de prevenire)

(2021/C 182/03)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče

Părțile din procedura principală

Recurent: D. J.

Intimată: Radiotelevizija Slovenija

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că o perioadă de gardă în regim de permanență, în care un lucrător trebuie doar să poată fi contactat prin telefon și să poată ajunge la locul său de muncă, în caz de nevoie, în interval de o oră, putând totodată fi cazat într-o locuință de serviciu pusă la dispoziția sa de angajatorul său la acest loc de muncă, dar fără a fi obligat să rămână acolo, nu constituie în integralitatea sa timp de lucru în sensul acestei dispoziții decât dacă dintr-o apreciere globală a ansamblului circumstanțelor speței, în special a consecințelor unui astfel de interval de timp și, eventual, a frecvenței medii de intervenție în această perioadă, rezultă că constrângerile impuse lucrătorului menționat în perioada respectivă sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber, în aceeași perioadă, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese. Caracterul nefavorabil activităților recreative al împrejurimilor imediate ale locului în cauză este lipsit de pertinență în scopul unei astfel de aprecieri.

(1) JO C 263, 5.8.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/4

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Schwerin – Germania) – FD/Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg

(Cauza C-365/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica agricolă comună - Plăți directe - Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 - Articolul 24 - Tânăr fermier care a beneficiat de o primă alocare de drepturi la plată - Articolul 30 alineatul (6) - Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 - Articolul 28 alineatul (2) - Alocare suplimentară de drepturi la plată din rezerva națională)

(2021/C 182/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Schwerin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FD

Pârâtă: Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg

Dispozitivul

Articolul 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului coroborat cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului nr. 1307/2013 și de modificare a anexei X la regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că un tânăr fermier, în înțelesul articolului 30 alineatul (11) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013 coroborat cu articolul 50 alineatul (2) din acest regulament, care a beneficiat deja, în temeiul articolului 24 din regulamentul menționat, de o primă alocare de drepturi la plată până la nivelul hectarelor eligibile pe care le a declarat la momentul cererii sale, are dreptul să primească, ulterior, o alocare suplimentară de drepturi la plată din rezerva națională, egală cu numărul adițional de hectare eligibile pe care le deține la momentul respectiv și pentru care nu deține niciun drept la plată. Acest drept este condiționat de existența de fonduri disponibile suficiente în rezervele națională sau regionale. În caz contrar, alocarea va trebui efectuată astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor eligibili la drepturi în conformitate cu articolul 30 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013 și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.

(1) JO C 288, 26.8.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – MK/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-388/19) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate directă - Impozitarea câștigurilor din proprietăți imobiliare - Libera circulație a capitalurilor - Bază de impozitare - Discriminare - Opțiune de impozitare potrivit acelorași modalități ca rezidenții - Conformitate cu dreptul Uniunii)

(2021/C 182/05)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamant: MK

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolul 63 TFUE coroborat cu articolul 65 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care, pentru a permite ca câștigurile provenite din cesiunea unor bunuri imobile situate în acest stat membru de o persoană impozabilă rezidentă în alt stat membru să nu fie supuse unei sarcini fiscale superioare celei care ar fi aplicată pentru același tip de operațiune câștigurilor realizate de un rezident al primului stat membru, face ca regimul de impozitare aplicabil să depindă de alegerea persoanei impozabile menționate.

(1) JO C 270, 12.8.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – VG Bild-Kunst/Stiftung Preußischer Kulturbesitz

(Cauza C-392/19) (1)

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Articolul 3 alineatul (1) - Noțiunea de „comunicare publică” - Integrarea pe site-ul internet al unui terț a unei opere protejate de dreptul de autor prin procedeul framingului - Operă accesibilă în mod liber cu autorizarea titularului dreptului de autor pe site-ul internet al licențiatului - Clauza contractului de exploatare care impune licențiatului să introducă măsuri tehnice eficiente împotriva framingului - Caracter licit - Drepturi fundamentale - Articolul 11 și articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 182/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă-pârâtă: VG Bild-Kunst

Intimată-reclamantă în recurs: Stiftung Preußischer Kulturbesitz

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că reprezintă o comunicare publică în sensul acestei dispoziții încorporarea prin tehnica framingului într-o pagină de internet a unui terț a operelor protejate de dreptul de autor puse la dispoziția publicului cu acces liber cu autorizarea titularului dreptului de autor pe un alt site internet atunci când această încorporare eludează măsuri de protecție împotriva framingului adoptate sau impuse de respectivul titular.

(1) JO C 270, 12.8.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 martie 2021 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-400/19) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Organizarea comună a piețelor produselor agricole - Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 - Articolul 34 TFUE - Preț de vânzare al produselor agroalimentare - Marje de profit minime care trebuie aplicate în comerțul cu amănuntul al acestor produse)

(2021/C 182/07)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos, X. Lewis și E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Ungaria (reprezentanți: inițial M. Z. Fehér, G. Koós și Zs. Wagner, ulterior M. Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Dispozitivul

Prin adoptarea articolului 3 alineatul (2) litera u) din mezőgazdasági és élelmiszeripari termékek vonatkozásában a beszállítókkal szemben alkalmazott tisztességtelen forgalmazói magatartás tilaláról szóló 2009. évi XCV. törvény (Legea nr. XCV din 2009 privind interzicerea practicilor comerciale neloiale care îi afectează pe furnizorii de produse agricole și alimentare) și prin restrângerea, în acest fel, a modalităților de stabilire a prețurilor de vânzare ale produselor agricole și alimentare, Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului.

2)	Obligă Ungaria la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 255, 29.7.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 martie 2021 – Pometon SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-440/19 P) (1)

(Recurs - Înțelegeri - Piața europeană a abrazivilor din oțel - Participare la contacte bilaterale și multilaterale în scopul coordonării prețurilor pe întreg teritoriul Spațiului Economic European - Procedură „hibridă” care a condus în mod succesiv la adoptarea unei decizii de tranzacție și a unei decizii în urma unei proceduri ordinare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 41 - Obligația de imparțialitate a Comisiei Europene - Articolul 48 - Prezumția de nevinovăție - Obligația de motivare - Încălcare unică și continuă - Durata încălcării - Egalitate de tratament - Competență de fond)

(2021/C 182/08)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Pometon SpA (reprezentanți: E. Fabrizi, V. Veneziano și A. Molinaro, avvocati)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial P. Rossi și T. Vecchi, ulterior P. Rossi și C. Sjödin, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează punctele 2 și 4 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 28 martie 2019, Pometon/Comisia (T 433/16, EU:T:2019:201).

2)	Respinge în rest recursul.

3)	Stabilește la 2 633 895 de euro cuantumul amenzii aplicate Pometon SpA la articolul 2 din Decizia C(2016) 3121 final a Comisiei din 25 mai 2016 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39792 – Abrazivi din oțel).

4)	Pometon SpA și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii de recurs, cât și procedurii în primă instanță.

(1) JO C 255, 29.7.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) – Regatul Unit) – The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Wellcome Trust Ltd

(Cauza C-459/19) (1)

(Trimitere preliminară - Armonizarea legislațiilor fiscale - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 43 și 44 - Locul prestării serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare - Locul prestării serviciilor de administrare a investițiilor primite de o organizație caritabilă în vederea desfășurării unei activități fără caracter economic de către prestatori cu sediul în afara Uniunii)

(2021/C 182/09)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârâtă: Wellcome Trust Ltd

Dispozitivul

Articolul 44 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008, trebuie interpretat în sensul că, atunci când o persoană impozabilă care desfășoară o activitate fără caracter economic în scop profesional achiziționează servicii în scopul acestei activități fără caracter economic, serviciile respective trebuie considerate ca fiind furnizate acestei persoane impozabile „care acționează ca atare”, în sensul acestui articol.

(1) JO C 280, 19.8.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui JR

(Cauza C-488/19) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Domeniu de aplicare - Articolul 8 alineatul (1) litera (c) - Noțiunea de „hotărâre executorie” - Infracțiune care a condus la o condamnare pronunțată de o instanță dintr-un stat terț - Regatul Norvegiei - Hotărâre recunoscută și executată de statul emitent în temeiul unui acord bilateral - Articolul 4 punctul 7 litera (b) - Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare - Caracter extrateritorial al infracțiunii)

(2021/C 182/10)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie să fie interpretate în sensul că un mandat european de arestare poate fi emis în temeiul unei decizii judiciare a statului membru emitent prin care se dispune executarea în acest stat membru a unei pedepse pronunțate de o instanță dintr-un stat terț atunci când, în temeiul unui acord bilateral între aceste state, hotărârea în cauză a fost recunoscută printr-o decizie a unei instanțe din statul membru emitent. Cu toate acestea, emiterea mandatului european de arestare este supusă condiției, pe de o parte, ca persoana căutată să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin patru luni și, pe de altă parte, ca procedura care a condus la adoptarea în statul terț a hotărârii judecătorești recunoscute ulterior în statul membru emitent să fi respectat drepturile fundamentale și în special obligațiile care decurg din articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Articolul 4 punctul 7 litera (b) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie să fie interpretat în sensul că, în prezența unui mandat european de arestare care a fost emis în temeiul unei decizii judiciare a statului membru emitent care permite executarea în acest stat membru a unei pedepse pronunțate de o instanță dintr-un stat terț, în cazul în care infracțiunea vizată a fost săvârșită pe teritoriul acestui din urmă stat, problema dacă această infracțiune a fost săvârșită „în afara teritoriului statului membru emitent” trebuie să fie soluționată luând în considerare competența penală a acestui stat terț, în speță Regatul Norvegiei, care a permis urmărirea acestei infracțiuni, iar nu pe cea a statului membru emitent.

(1) JO C 337, 7.10.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/9

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 martie 2021 – Comisia Europeană/Republica Polonă, Ungaria

(Cauza C-562/19 P) (1)

(Recurs - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Ajutoare de stat - Impozit polonez în sectorul comerțului cu amănuntul - Articolul 108 alineatul (2) TFUE - Decizie de inițiere a procedurii oficiale de investigare - Elemente pentru stabilirea sistemului de referință - Progresivitatea cotelor - Existența unui avantaj cu caracter selectiv - Sarcina probei)

(2021/C 182/11)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, P.-J. Loewenthal și V. Bottka, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, M. Rzotkiewicz și M. Szydło, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 30.9.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 martie 2021 – European Road Transport Telematics Implementation Coordination Organisation – Intelligent Transport Systems & Services Europe (Ertico – ITS Europe)/Comisia Europeană

(Cauza C-572/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative - Recomandarea 2003/361/CE - Decizie a Comitetului de validare al Comisiei Europene privind calificarea drept microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM) - Decizia 2012/838/UE, Euratom - Anexă - Secțiunile 1.2.6 și 1.2.7 - Cerere de reexaminare - Regulamentul (CE) nr. 58/2003 - Articolul 22 - Lipsa unei contestații administrative - Corelația dintre cererea de reexaminare și contestația administrativă - Refuz al recunoașterii statutului de IMM în pofida respectării formale a criteriilor din Recomandarea 2003/361 - Securitate juridică - Încredere legitimă - Dezavantaje cu care IMM-urile se confruntă în mod obișnuit - Inexistență)

(2021/C 182/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: European Road Transport Telematics Implementation Coordination Organisation – Intelligent Transport Systems & Services Europe (Ertico – ITS Europe) (reprezentanți: M. Wellinger și K. T'Syen, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și A. Kyratsou, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Cehă (reprezentanţi: M. Smolek, J. Vláčil, O. Serdula și J. Očková, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă European Road Transport Telematics Implementation Coordination Organisation – Intelligent Transport Systems & Services Europe (Ertico – ITS Europe) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 312, 16.9.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – X/Kuoni Travel Ltd

(Cauza C-578/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 90/314/CEE - Articolul 5 alineatul (2) a treia liniuță - Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite - Contract privind un pachet de servicii pentru călătorii încheiat între un organizator de călătorii și un consumator - Răspunderea organizatorului de călătorii pentru buna executare a obligațiilor care decurg din contract de către alți furnizori de servicii - Prejudicii care rezultă din acțiunile unui angajat al unui furnizor de servicii - Exonerare de răspundere - Eveniment care nu poate fi prevăzut sau evitat de organizatorul de călătorii sau de furnizorul de servicii - Noțiunea de „furnizor de servicii”)

(2021/C 182/13)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Recurentă: X

Intimată: Kuoni Travel Ltd

Cu participarea: ABTA Ltd

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (2) a treia liniuță din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite, în măsura în care prevede o cauză de exonerare de răspundere a organizatorului unui pachet de servicii pentru călătorii pentru buna executare a obligațiilor care decurg dintr-un contract referitor la o astfel de călătorie, încheiat între organizatorul respectiv și un consumator și reglementat de directiva amintită, trebuie interpretat în sensul că, în cazul neexecutării sau al executării defectuoase a acestor obligații, care decurge din acțiunile unui angajat al unui furnizor de servicii care execută contractul menționat:

—	acest angajat nu poate fi considerat ca fiind un furnizor de servicii în vederea aplicării acestei dispoziții, iar

—	organizatorul nu poate fi exonerat de răspunderea care decurge dintr-o asemenea neexecutare sau executare defectuoasă, în temeiul dispoziției menționate.

(1) JO C 328, 30.9.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/11

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Darmstadt – Germania) – RJ/Stadt Offenbach am Main

(Cauza C-580/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 2 - Noțiunea de „timp de lucru” - Perioadă de gardă în regim de permanență - Pompieri profesioniști - Directiva 89/391/CEE - Articolele 5 și 6 - Riscuri psihosociale - Obligație de prevenire)

(2021/C 182/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Darmstadt

Părțile din procedura principală

Reclamant: RJ

Pârât: Stadt Offenbach am Main

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că o perioadă de gardă în regim de permanență, în care un lucrător trebuie să poată ajunge la marginea orașului său de repartiție într un interval de 20 de minute, cu echipamentul de intervenție și cu vehiculul de serviciu pus la dispoziție de angajatorul său, utilizând drepturile speciale în raport cu Codul rutier și drepturile de trecere aferente acestui vehicul, nu constituie în integralitatea sa „timp de lucru” în sensul acestei dispoziții decât dacă dintr o apreciere globală a ansamblului circumstanțelor speței, în special a consecințelor unui astfel de interval de timp și, eventual, a frecvenței medii de intervenție în această perioadă, rezultă că constrângerile impuse lucrătorului menționat în perioada respectivă sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber, în aceeași perioadă, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.

(1) JO C 372, 4.11.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bucureşti – România) – Academia de Studii Economice din Bucureşti/Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman – Ministerul Educaţiei Naţionale

(Cauza C-585/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 2 - Noțiunea de „timp de lucru” - Articolul 3 - Perioadă minimă de repaus zilnic - Lucrători care au încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator - Aplicare per lucrător)

(2021/C 182/15)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Academia de Studii Economice din Bucureşti

Pârât: Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman – Ministerul Educaţiei Naţionale

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 1 și articolul 3 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care un lucrător a încheiat mai multe contracte de muncă cu același angajator, perioada minimă de repaus zilnic, care este prevăzută la acest articol 3, se aplică acestor contracte considerate în ansamblul lor, iar nu fiecăruia dintre contractele menționate luate în considerare în mod separat.

(1) JO C 406, 2.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 martie 2021 – Comisia Europeană/Ungaria, Republica Polonă

(Cauza C-596/19 P) (1)

(Recurs - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Ajutoare de stat - Taxă maghiară pe cifra de afaceri legată de publicitate - Elemente pentru stabilirea sistemului de referință - Progresivitatea cotelor - Mecanism tranzitoriu privind posibilitatea de deducere parțială a pierderilor reportate - Existența unui avantaj cu caracter selectiv - Sarcina probei)

(2021/C 182/16)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, P.-J. Loewenthal și K. Herrmann, agenți)

Celelalte părți din procedură: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, agenți), Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Republica Polonă.

(1) JO C 348, 14.10.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano – Italia) – KO/Consulmarketing SpA, în faliment

(Cauza C-652/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Motive obiective care justifică un tratament diferit al lucrătorilor cu contract pe durată determinată - Directiva 98/59/CE - Concediere colectivă - Reglementare națională privind protecția care trebuie acordată unui lucrător, victimă a unei concedieri colective nelegale - Aplicarea unui regim de protecție mai puțin avantajos în cazul contractelor pe durată determinată încheiate înainte de data intrării sale în vigoare, transformate în contracte pe durată nedeterminată după această dată)

(2021/C 182/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamantă: KO

Pârâtă: Consulmarketing SpA, în faliment

Cu participarea: Filcams CGIL, Confederazione Generale Italiana del Lavoro (CGIL)

Dispozitivul

O reglementare națională care prevede aplicarea concurentă, în cursul uneia și aceleiași proceduri de concediere colectivă, a două regimuri diferite de protecție a lucrătorilor cu contracte pe durată nedeterminată în cazul concedierii colective efectuate cu încălcarea criteriilor destinate să stabilească lucrătorii care vor face obiectul acestei proceduri nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective și, prin urmare, nu poate fi examinată în raport cu drepturile fundamentale garantate de cartă și în special cu articolele 20 și 30 din aceasta.

Clauza 4 din Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999 și anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care extinde un nou regim de protecție a lucrătorilor cu contracte pe durată nedeterminată în cazul concedierii colective nelegale la lucrătorii al căror contract pe durată determinată, încheiat înainte de data intrării în vigoare a acestei reglementări, este transformat în contract pe durată nedeterminată după această dată.

(1) JO C 399, 25.11.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/13

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Von Aschenbach & Voss GmbH/Hauptzollamt Duisburg

(Cauza C-708/19) (1)

(Trimitere preliminară - Taxă antidumping definitivă - Folii de aluminiu originare din China - Folii de aluminiu ușor modificate - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/271 - Admisibilitate - Neintroducerea unei acțiuni în anulare de către reclamanta din litigiul principal - Calitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anulare)

(2021/C 182/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Von Aschenbach & Voss GmbH

Pârâtă: Hauptzollamt Duisburg

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania) prin decizia din 21 august 2019 este inadmisibilă.

(1) JO C 413, 9.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/14

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – VK/An Bord Pleanála

(Cauza C-739/19) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor de către avocați - Directiva 77/249/CEE - Articolul 5 - Obligația avocatului vizitator care reprezintă un client în cadrul unei proceduri jurisdicționale naționale de a acționa în colaborare cu un avocat care profesează pe lângă instanța sesizată - Limite)

(2021/C 182/19)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Reclamant: VK

Pârât: An Bord Pleanála

cu participarea: The General Council of the Bar of Ireland, The Law Society of Ireland and the Attorney General

Dispozitivul

Articolul 5 din Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați trebuie interpretat în sensul că:

—

având în vedere obiectivul bunei administrări a justiției, acesta nu se opune ca atare ca unui avocat, prestator de servicii de reprezentare a clientului său, să i se impună să acționeze în colaborare cu un avocat care profesează în fața instanței sesizate și care ar fi responsabil, dacă este cazul, față de această instanță, în cadrul unui sistem care impune avocaților obligații deontologice și procedurale precum cele de a prezenta instanței sesizate orice element juridic, legislativ sau jurisprudențial, în vederea bunei desfășurări a procedurii, de care justițiabilul este scutit dacă decide să se reprezinte singur;

—

în lumina obiectivului bunei administrări a justiției, obligația unui avocat vizitator de a acționa în colaborare cu un avocat care profesează pe lângă instanța sesizată, într-un sistem în care aceștia din urmă au posibilitatea de a și defini rolurile respective, avocatul care profesează pe lângă instanța sesizată având în general numai vocația de a-l asista pe avocatul vizitator pentru a i permite să asigure buna reprezentare a clientului și executarea corectă a obligațiilor sale față de această instanță, nu este disproporționată;

—	o obligație generală de a acționa în colaborare cu un avocat care profesează pe lângă instanța sesizată, care nu permite să se țină seama de experiența avocatului vizitator, ar depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului bunei administrări a justiției.

(1) JO C 413, 9.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/15

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Firma Z/Finanzamt Y

(Cauza C-802/19) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 90 alineatul (1) - Reducerea bazei de impozitare - Principii definite în Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs (C-317/94, EU:C:1996:400) - Livrări de medicamente - Acordarea de reduceri - Caracter ipotetic al întrebării preliminare - Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară)

(2021/C 182/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: Firma Z

Intimată-pârâtă: Finanzamt Y

Dispozitivul

Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o farmacie stabilită într-un stat membru nu poate reduce baza sa de impozitare în cazul în care efectuează, în calitate de livrări intracomunitare scutite de taxa pe valoarea adăugată în acest stat membru, livrări de produse farmaceutice unei case de asigurări obligatorii de sănătate stabilite într-un alt stat membru și acordă o reducere persoanelor acoperite de această asigurare.

(1) JO C 45, 10.2.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/15

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen – Suedia) – Danske Bank A/S/Skatteverket

(Cauza C-812/19) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 9 - Persoană impozabilă - Noțiune - Articolul 11 - Grup TVA - Sediu principal și sucursală a unei societăți situate în două state membre diferite - Sediu principal care aparține unui grup TVA din care nu face parte sucursala - Sediu principal care furnizează servicii sucursalei și îi impută costurile acestor servicii)

(2021/C 182/21)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Danske Bank A/S, Danmark, Sverige Filial

Pârâtă: Skatteverket Skatteverket

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că, în scopuri de taxă pe valoarea adăugată (TVA), sediul principal al unei societăți, situat într-un stat membru și care face parte dintr-un grup TVA constituit în temeiul acestui articol 11, și sucursala acestei societăți, stabilită într-un alt stat membru, trebuie considerate persoane impozabile distincte atunci când sediul principal respectiv furnizează sucursalei menționate servicii, imputându-i costurile acestora.

(1) JO C 19, 20.1.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/16

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gliwicach – Polonia) – A./Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

(Cauza C-895/19) (1)

(Trimitere preliminară - Impozitare indirectă - TVA - Directiva 2006/112/CE - Achiziție intracomunitară de bunuri - Deducerea taxei datorate aferente intrărilor în temeiul unei astfel de achiziții - Cerințe de formă - Cerințe de fond - Termen de depunere a declarației fiscale - Principiile neutralității fiscale și proporționalității)

(2021/C 182/22)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gliwicach

Părțile din procedura principală

Reclamant: A.

Intimat: Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

Cu participarea: Rzecznik Małych i Średnich Przedsiębiorców

Dispozitivul

Articolele 167 și 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) aferente unei achiziții intracomunitare, în cursul aceleiași perioade fiscale ca și cea în care TVA-ul este datorat, este subordonată menționării TVA-ului datorat în declarația fiscală depusă într-un termen de trei luni de la sfârșitul lunii în care a luat naștere obligația fiscală care privește bunurile achiziționate.

(1) JO C 54, 17.2.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/17

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Association One Voice, Ligue pour la protection des oiseaux/Ministre de la Transition écologique et solidaire

(Cauza C-900/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2009/147/CE - Conservarea păsărilor sălbatice - Articolele 5 și 8 - Interzicerea utilizării oricărei metode de capturare a păsărilor - Articolul 9 alineatul (1) - Autorizarea utilizării, prin derogare, a unei astfel de metode consacrate de uzanțele tradiționale - Condiții - Lipsa unei alte soluții satisfăcătoare - Justificarea lipsei unei „alte soluții satisfăcătoare” prin simpla menținere a acestei metode tradiționale - Selectivitatea capturilor - Reglementare națională care autorizează capturarea păsărilor prin utilizarea unor nuiele unse cu clei)

(2021/C 182/23)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association One Voice, Ligue pour la protection des oiseaux

Pârât: Ministre de la Transition écologique et solidaire

cu participarea: Fédération nationale des Chasseurs

Dispozitivul

Articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice trebuie interpretat în sensul că nu este suficient, în sine, caracterul tradițional al unei metode de capturare a păsărilor pentru a dovedi că o altă soluție satisfăcătoare, în sensul acestei dispoziții, nu poate fi substituită acestei metode.

Articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care autorizează, prin derogare de la articolul 8 din această directivă, o metodă de capturare care generează capturi accidentale, atunci când acestea, chiar în număr mic și pe o durată limitată, pot cauza speciilor capturate nevizate alte prejudicii decât unele neglijabile.

(1) JO C 54, 17.2.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/17

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Ostravě – Republica Cehă) – Samohýl group a.s./Generální ředitelství cel

(Cauza C-941/19) (1)

(Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Pozițiile tarifare 3004 și 3808 - Interpretare - Regulamentul (CE) nr. 455/2007 - Soluție „spot on” pentru pisici împotriva infestărilor cu purici și căpușe - Efecte terapeutice sau profilactice)

(2021/C 182/24)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Ostravě

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Samohýl group a.s.

Pârâtă: Samohýl group a.s.

Dispozitivul

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014, trebuie interpretată în sensul că un produs care constă într-o soluție destinată pisicilor, cu aplicare locală pe piele („spot on”) cu ajutorul unor pipete (0,5 ml), care conține substanța activă denumită fipronil (50 mg în fiecare pipetă pipetă), precum și excipienți precum butilhidroxianisol E320, butilhidroxitoluen E321, alcool benzilic și dietilenglicol monoetileter se impune a fi clasificat, sub rezerva aprecierii instanței de trimitere a tuturor elementelor de fapt de care dispune, la poziția tarifară 3808 din această nomenclatură, ca „insecticid”.

(1) JO C 68, 2.3.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/18

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – M.A./Konsul Rzeczypospolitej Polskiej w N.

(Cauza C-949/19) (1)

(Trimitere preliminară - Controale la frontiere, azil și imigrare - Politica vizelor - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 21 alineatul (2a) - Carta drepturilor fundamentale - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Refuzul consulului de a elibera o viză de lungă ședere - Obligația unui stat membru de a garanta o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești împotriva unei decizii de refuz al unei astfel de vize)

(2021/C 182/25)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny.

Părțile din procedura principală

Reclamant: M.A.

Pârât: Konsul Rzeczypospolitej Polskiej w N.

Dispozitivul

Articolul 21 alineatul (2a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică resortisantului unui stat terț căruia i s a refuzat eliberarea unei vize de lungă ședere.

Dreptul Uniunii, în special articolul 34 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre obligația de a prevedea o procedură privind o cale de atac împotriva deciziilor de refuz al eliberării unei vize de lungă ședere pentru studii, în sensul acestei directive, ale cărei modalități intră sub incidența ordinii juridice a fiecărui stat membru, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității, fiind necesar ca această procedură să garanteze, într-un anumit stadiu, o cale de atac jurisdicțională. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă cererea de eliberare a unei vize naționale de lungă ședere pentru studii în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

(1) JO C 191, 8.6.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/19

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – UAB „P”/Dyrektor Izby Skarbowej w B.

(Cauza C-48/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 203 - Taxe facturate în mod nejustificat - Buna-credință a emitentului facturii - Risc de pierdere a unor venituri fiscale - Obligațiile statelor membre de a prevedea posibilitatea regularizării taxei facturate în mod nejustificat - Principiile neutralității fiscale și proporționalității)

(2021/C 182/26)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „P”

Intimat: Dyrektor Izby Skarbowej w B.

Dispozitivul

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și principiile proporționalității și neutralității taxei pe valoarea adăugată (TVA) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care nu permite unei persoane impozabile de bună-credință să regularizeze facturi care menționează în mod nejustificat TVA-ul ca urmare a deschiderii unei proceduri de inspecție fiscală, cu toate că destinatarul acestor facturi ar fi avut dreptul la rambursarea acestei taxe dacă operațiunile care fac obiectul facturilor menționate ar fi fost declarate în mod corespunzător.

(1) JO C 191, 8.6.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/20

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Ordine Nazionale dei Biologi, MX, NY, OZ/Presidenza del Consiglio dei Ministri

(Cauza C-96/20) (1)

(Trimitere preliminară - Sănătate publică - Articolul 168 TFUE - Directiva 2002/98/CE - Standarde de calitate și securitate a sângelui uman și a componentelor sanguine - Obiectiv care urmărește să asigure un nivel înalt de protecție a sănătății umane - Articolul 4 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (2) - Centre de transfuzie sanguină - Persoană responsabilă - Condiții minime de calificare - Posibilitatea unui stat membru de a prevedea un regim mai riguros - Marjă de apreciere rezervată statelor membre)

(2021/C 182/27)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurenți: Ordine Nazionale dei Biologi, MX, NY, OZ

Intimată: Presidenza del Consiglio dei Ministri

cu participarea: Sds Snabi, Agenzia Regionale Protezione Ambiente (ARPA)

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din aceasta trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că pot fi desemnate ca persoană responsabilă pentru un centru de transfuzie sanguină numai persoanele care sunt titulare ale unei diplome în medicină și în chirurgie, cu condiția ca această reglementare să respecte în toate privințele dreptul Uniunii.

(1) JO C 209, 22.6.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/20

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 11 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – M. A./État belge

(Cauza C-112/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/115/CE - Articolul 5 - Decizie de returnare - Tată al unui copil minor, cetățean al Uniunii Europene - Luarea în considerare a intereselor superioare ale copilului la adoptarea deciziei de returnare)

(2021/C 182/28)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurent: M. A.

Intimat: État belge

Dispozitivul

Articolul 5 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că statele membre sunt obligate să acorde atenția cuvenită intereselor superioare ale copilului înainte de a adopta o decizie de returnare, însoțită de o interdicție de intrare, chiar atunci când destinatarul acestei decizii nu este un minor, ci tatăl acestuia.

(1) JO C 161, 11.5.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/21

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Westminster Magistrates’ Court – Regatul Unit) – executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui PI

(Cauza C-648/20 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Articolul 8 alineatul (1) litera (c) - Mandat european de arestare emis de parchetul unui stat membru în scopul urmăririi penale pe baza unei măsuri privative de libertate emise de aceeași autoritate - Lipsa controlului jurisdicțional înainte de predarea persoanei căutate - Consecințe - Protecție jurisdicțională efectivă - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 182/29)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Westminster Magistrates’ Court

Partea din procedura principală

Dispozitivul

Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții, trebuie interpretat în sensul că cerințele inerente protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale nu sunt îndeplinite atunci când atât mandatul european de arestare, cât și decizia judiciară pe care se grefează acesta sunt emise de un procuror, care poate fi calificat drept „autoritate judiciară emitentă”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din această decizie-cadru, dar nu pot face obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare.

(1) JO C 62, 22.2.2021.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/22

Ordonanța Curții din 4 februarie 2021 – Pilatus Bank plc/Banca Centrală Europeană

(Cauza C-701/19 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Recurs vădit nefondat - Politica economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Măsuri de suspendare luate de autoritatea națională de supraveghere - Numirea unei persoane de contact - Comunicare condiționată cu Banca Centrală Europeană (BCE) - Retragerea autorizării prealabile înainte de introducerea acțiunii - Acțiune în anulare - Inadmisibilitate - Lipsa expunerii suficient de clare și de precise a motivelor invocate în fața Tribunalului - Nedemonstrarea unui interes de a exercita acțiunea - Calificare eronată drept act pregătitor - Înlocuire a motivelor)

(2021/C 182/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Pilatus Bank plc (reprezentanți: inițial O. H. Behrends și M. Kirchner, avocați, ulterior O. H. Behrends)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: E. Yoo, M. Anastasiou și A. Karpf, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Pilatus Bank plc la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 406, 2.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/22

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – T.H.C./Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

(Cauza C-755/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii - Politica de azil - Proceduri comune pentru acordarea şi de retragere a protecţiei internaţionale - Directiva 2013/32/UE - Articolul 46 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Cale de atac împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare de protecție internațională - Termen de formulare a căii de atac - Plasare în custodie publică)

(2021/C 182/31)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: T.H.C.

Pârât: Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

Dispozitivul

Articolul 46 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei norme de procedură naționale care instituie un termen de decădere de 5 zile, incluzând zilele de sărbătoare şi zilele libere, de la notificarea deciziei administrative pentru formularea căii de atac împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare de protecție internațională, atunci când solicitantul în cauză este plasat în custodie publică, cu condiţia, pe de o parte, ca principiul echivalenţei să fie respectat şi, pe de altă parte, ca accesul efectiv al solicitanţilor aflaţi în custodie publică la garanţiile procedurale recunoscute solicitanţilor protecţiei internaţionale de dreptul Uniunii să fie asigurat într-un astfel de termen.

Revine instanţei de trimitere să verifice dacă reglementarea naţională în discuţie în litigiul principal răspunde unor astfel de exigenţe.

(1) JO C 423, 16.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/23

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – CDT, SA/MIMR, HRMM

(Cauza C-321/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Efectele unei hotărâri în timp - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Competențele instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept „abuzivă” - Clauză de exigibilitate anticipată - Suprimarea parțială a conținutului unei clauze abuzive - Principiul securității juridice - Obligația de interpretare conformă)

(2021/C 182/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CDT, SA

Pârâți: MIMR, HRMM

Dispozitivul

Dreptul Uniunii, în special principiul securității juridice, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca instanța națională să refuze aplicarea unei dispoziții de drept național care îi permite să revizuiască o clauză abuzivă dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator într-o situație în care această dispoziție, care a fost declarată contrară articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Español de Crédito (C-618/10, EU:C:2012:349), nu făcuse încă obiectul unei modificări legislative, în conformitate cu această hotărâre, în momentul încheierii acestui contract.

Principiul securității juridice trebuie interpretat în sensul că nu permite instanței naționale, care a constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale, în sensul articolului 3 din Directiva 93/13, să revizuiască conținutul acestei clauze, astfel încât această instanță este obligată să înlăture aplicarea acestuia. Totuși, articolele 6 și 7 din această directivă nu se opun ca instanța națională să înlocuiască o astfel de clauză cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, în măsura în care contractul de împrumut în cauză nu poate subzista în cazul suprimării acestei clauze abuzive, iar anularea contractului în ansamblu îl expune pe consumator la consecințe deosebit de prejudiciabile, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

(1) JO C 359, 26.10.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/24

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 25 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich – Austria) – Stadtapotheke E/Bezirkshauptmannschaft Linz-Land

(Cauza C-378/20) (1)

(Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o instanță imparțială - Cerere privind obținerea unei concesiuni pentru o nouă farmacie - Obligația de a solicita o expertiză ordinului farmaciștilor - Libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă - Libertatea de a desfășura o activitate economică - Dreptul de proprietate - Condiții pentru înființarea unei noi farmacii - Proporționalitate - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Necompetență vădită a Curții)

(2021/C 182/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Oberösterreich

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Stadtapotheke E

Pârât: Bezirkshauptmannschaft Linz-Land

Cu participarea: AW

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Landesverwaltungsgericht Oberösterreich (Tribunalul Administrativ Regional din Austria Superioară, Austria), prin decizia din 10 august 2020.

(1) JO C 443, 21.12.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/24

Recurs introdus la 26 noiembrie 2020 de CEDC International sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 23 septembrie 2020 în cauza T-796/16, CEDC International/EUIPO – Underberg

(Cauza C-639/20 P)

(2021/C 182/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: CEDC International sp. z o.o. (reprezentant: M. Fijałkowski, radca prawny)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Underberg AG

Prin Ordonanța din 23 martie 2021, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis ca recursul să nu fie admis în principiu și a dispus ca CEDC International sp. z o.o. să suporte propriile cheltuieli de judecată.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 21 decembrie 2020 – W.G./Dyrektor Izby Skarbowej w L.

(Cauza C-697/20)

(2021/C 182/35)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: W.G.

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w L.

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) , în special articolele 9, 295 și 296, trebuie interpretate în sensul că se opun practicii naționale stabilite în temeiul articolului 15 alineatele 4 și 5 din Legea din 11 martie 2004 privind taxa pe valoarea adăugată (Dz. U. din 2011, nr. 177, poziția 1054, cu modificările ulterioare), care exclude posibilitatea considerării ca persoane impozabile distincte în scopuri de TVA a soților care desfășoară o activitate agricolă în cadrul unei întreprinderi agricole, cu folosirea patrimoniului care constituie comunitatea lor de bunuri?

2)	În vederea răspunsului la prima întrebare este relevant faptul că, potrivit practicii naționale, alegerea de către unul dintre soți a impozitării activității sale conform regimului normal de TVA determină pierderea de către celălalt soț a statutului de producător agricol forfetar?

3)	În vederea răspunsului la prima întrebare este relevant faptul că este posibilă o distincție clară între bunurile pe care fiecare soț le folosește în mod independent și autonom pentru activitatea economică desfășurată?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 21 decembrie 2020 – Gmina Wieliszew/Lichidatorul judiciar al Spółdzielczy Bank Rzemiosła i Rolnictwa w Wołominie, în lichidare

(Cauza C-698/20)

(2021/C 182/36)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gmina Wieliszew

Pârât: Lichidatorul judiciar al Spółdzielczy Bank Rzemiosła i Rolnictwa w Wołominie, în lichidare

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (1), în special articolul 2 punctul 5, articolele 3, 4, 57 alineatul (1), articolele 70 și 80 și, în prezent, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (2), în special articolul 2 punctul 15, articolul 37 alineatul (1), articolele 66, 67 alineatul (1), articolul 74 alineatul (1) și articolul 89 alineatul (1), trebuie interpretate în sensul că acestea se opun reglementării din dreptul intern care împiedică entitatea care a obținut fonduri de la bugetul Uniunii Europene să exercite o cale de atac judiciară eficientă pentru a solicita excluderea din masa credală a fondurilor respective, dacă acestea au fost plătite într-un cont bancar deschis la o bancă declarată ulterior în stare de faliment sau reglementării din dreptul intern care nu exclude fondurile respective din masa credală a băncii aflate în faliment?

(1) JO 2006, L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 64.

(2) JO 2013, L 347, p. 320.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Krakowa – Nowej Huty w Krakowie (Polonia) la 18 decembrie 2020 – KL/X sp. z o.o.

(Cauza C-715/20)

(2021/C 182/37)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Krakowa – Nowej Huty w Krakowie

Părțile din procedura principală

Reclamant: KL

Pârâtă: X sp. z o.o.

Întrebările preliminare

Articolul 1 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (1), precum și clauzele 1 și 4 din acordul-cadru menționat trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede obligația angajatorului de a motiva în scris decizia de reziliere a unui contract de muncă numai în cazul contractelor de muncă pe durată nedeterminată și care, astfel, supune legitimitatea motivului de reziliere a contractelor pe durată nedeterminată controlului jurisdicțional, fără a prevedea însă în sarcina angajatorului o astfel de obligație (și anume precizarea motivului de reziliere) în cazul contractelor de muncă pe durată determinată (cu consecința că numai chestiunea privind conformitatea declarației de reziliere cu dispozițiile privind rezilierea contractelor este supusă controlului jurisdicțional)?

2)	Clauza 4 din acordul-cadru și principiul general de drept al Uniunii privind nediscriminarea (articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) pot fi invocate de părți în cadrul unui litigiu între particulari și, în consecință, aceste dispoziții au efect orizontal?

(1) JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/27

Recurs introdus la 31 decembrie 2020 de Ultrasun AG împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 20 octombrie 2020 în cauza T-805/19, Ultrasun AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-722/20 P)

(2021/C 182/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Ultrasun AG (reprezentanți: A. Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 25 martie 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a respins recursul și a obligat recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Łodzi (Polonia) la 15 ianuarie 2021 – TM/EJ

(Cauza C-28/21)

(2021/C 182/39)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Łodzi

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TM

Pârâtă: EJ

Întrebarea preliminară

Formularea utilizată la articolul 3 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (1) potrivit căreia „fiecare stat membru ia toate măsurile necesare” trebuie interpretată în sensul că legislația fiecărui stat membru trebuie să prevadă că răspunderea unei întreprinderi de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă acoperă integral daunele, inclusiv consecințele sinistrului reprezentate de beneficiul nerealizat de victimă?

(1) JO 2009, L 263, p. 11.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München (Germania) la 28 ianuarie 2021 – Phoenix Contact GmbH & Co. KG/HARTING Deutschland GmbH & Co. KG și Harting Electric GmbH & Co. KG

(Cauza C-44/21)

(2021/C 182/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Phoenix Contact GmbH & Co. KG

Pârâte: HARTING Deutschland GmbH & Co. KG, Harting Electric GmbH & Co. KG

Întrebarea preliminară

Este compatibil cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE (1) faptul că, în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, tribunalele regionale superioare (Oberlandesgerichte), competente în ultimă instanță, refuză, în principiu, să adopte măsuri provizorii pentru încălcarea brevetelor în cazul în care brevetul în litigiu nu a făcut în prealabil obiectul unei proceduri de opoziție sau de anulare în primă instanță?

(1) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 2 februarie 2021 – Rigall Arteria Management Sp. z o.o. sp. k./Bank Handlowy w Warszawie S.A.

(Cauza C-64/21)

(2021/C 182/41)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Recurentă: Rigall Arteria Management Sp. z o.o. sp. k.

Intimată: Bank Handlowy w Warszawie S.A.

Întrebarea preliminară

În raport cu modul de redactare și cu obiectivul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți (1) această dispoziție trebuie interpretată în sensul că acordă agentului comercial independent dreptul absolut la comision pentru contractul încheiat pe durata contractului de agenție cu un terț pe care acesta l-a dobândit anterior în calitate de client pentru tranzacții de același fel sau acest drept poate fi exclus prin contract?

(1) JO 1986, L 382, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 176.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 8 februarie 2021 – Wacker Chemie AG/Bundesrepublik Deutschland vertreten durch das Umweltbundesamt

(Cauza C-76/21)

(2021/C 182/42)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wacker Chemie AG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland vertreten durch das Umweltbundesamt (Republica Federală Germania, reprezentată de Umweltbundesamt)

Întrebările preliminare

Definiția extinderii capacității din Orientările Comisiei Europene privind ETS (1), potrivit căreia instalația poate funcționa la o capacitate cu cel puțin 10 % mai mare decât capacitatea instalată inițială a instalației înainte de modificare, acesta fiind rezultatul unei investiții în active corporale (sau al unei serii de investiții progresive în active corporale), trebuie interpretată în sensul că:

a.	este determinantă existența unei legături de cauzalitate între investiția în active corporale și o creștere a capacității maxime posibile din punct de vedere tehnic și juridic sau

b.	în conformitate cu articolul 3 literele (i) și (l) din Decizia 2011/278/UE (2), [este determinantă] o comparație cu media celor mai mari două volume de producție lunare din primele 6 luni următoare începutului funcționării modificate?

În ipoteza 1)b: articolul 3 litera (i) din Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 trebuie interpretat în sensul că elementul determinant nu este volumul extinderii capacității maxime posibile din punct de vedere tehnic și juridic, ci doar aprecierea valorilor medii în conformitate cu articolul 3 litera (l) din Decizia 2011/278, indiferent de aspectul dacă – și indiferent de măsura în care – aceasta rezultă din modificarea fizică efectuată sau dintr-un nivel de utilizare mai ridicat?

3)	Noțiunea de capacitate instalată inițială prevăzută în anexa I la Orientările privind ETS trebuie interpretată în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Decizia 2011/278/UE?

O decizie a Comisiei Europene de a nu ridica obiecții împotriva unei scheme de ajutor de stat notificate trebuie interpretată în sensul că:

a.	se constată, astfel, în mod exhaustiv conformitatea reglementării naționale cu Orientările privind ajutoarele de stat, inclusiv în ceea ce privește trimiterile ulterioare din schema națională de ajutoare la alte dispoziții ale dreptului național, sau

b.	că schema națională de ajutoare și celelalte dispoziții ale dreptului național trebuie interpretate, la rândul lor, în sensul că trebuie, în definitiv, să fie conforme cu Orientările privind ajutoarele de stat?

5)	În ipoteza 4a: o decizie a Comisiei Europene de a nu ridica obiecții împotriva unei scheme de ajutor de stat notificate are un efect obligatoriu pentru instanța națională în ceea ce privește conformitatea constatată cu Orientările privind ajutoarele de stat?

Orientările Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, la care aceasta face trimitere într-o decizie de a nu ridica obiecții cu privire la o schemă de ajutoare de stat notificată și în raport cu care aceasta examinează conformitatea ajutorului notificat în temeiul orientărilor, devin obligatorii pentru statul membru cu ocazia interpretării și a aplicării schemei de ajutoare aprobate?

Articolul 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/410, care prevede că statele membre trebuie să adopte măsuri financiare pentru compensarea costurilor emisiilor indirecte, este relevant pentru interpretarea punctului 5 din Orientările ETS, potrivit căruia ajutoarele trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru a asigura nivelul dorit de protecție a mediului?

(1) Comunicarea Comisiei – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012 (JO 2012, C 158, p. 4).

(2) 2011/278/UE: Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisie în temeiul articolului 10 a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și al Consiliului (JO 2011, L 130, p. 1).

(3) Directive 2003/87/CE Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaz cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 8 februarie 2021 – Digi Távközlési és Szolgáltató Kft./Nemzeti Adatvédelmi és Információszabadság Hatóság

(Cauza C-77/21)

(2021/C 182/43)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Digi Távközlési és Szolgáltató Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adatvédelmi és Információszabadság Hatóság

Întrebările preliminare

Noțiunea de „limitări legate de scop”, astfel cum este definită la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (1) (denumit în continuare „regulamentul”), trebuie interpretată în sensul că este conform cu aceasta faptul că operatorul stochează în paralel, într-o altă bază de date, anumite date cu caracter personal, care de altfel au fost colectate și stocate pentru un scop legitim limitat sau, dimpotrivă, în ceea ce privește baza de date paralelă, nu mai este valabil scopul legitim limitat al colectării datelor?

În cazul în care se răspunde la prima întrebare preliminară în sensul că păstrarea paralelă a datelor este în sine incompatibilă cu principiul „limitărilor legate de scop”, faptul că operatorul stochează în paralel, într-o altă bază de date, anumite date cu caracter personal care de altfel au fost colectate și stocate pentru un scop legitim limitat este compatibil cu principiul „limitării legate de stocare”, prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (e) din regulament?

(1) JO 2016, L119, p. 1.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 9 februarie 2021 – Airbnb Ireland UC, Airbnb Payments UK Ltd/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-83/21)

(2021/C 182/44)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Airbnb Ireland UC, Airbnb Payments UK Ltd

Pârâtă: Agenzia delle Entrate

Întrebările preliminare

Cum trebuie interpretate expresiile „reglementare tehnică” privind serviciile societății informaționale și „norme privind serviciile” societății informaționale, definite în Directiva (UE) 2015/1535 (1)? Mai precis aceste expresii trebuie interpretate în sensul că includ și măsuri cu caracter fiscal care nu urmăresc în mod direct să reglementeze serviciul specific al societății informaționale, dar care sunt totuși de natură să reglementeze exercitarea concretă a acestuia în statul membru, în special prin faptul că impun tuturor prestatorilor de servicii de intermediere imobiliară – inclusiv, așadar, operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – obligații conexe care permit colectarea eficientă a impozitelor datorate de locatori, printre care:

a)	colectarea și comunicarea ulterioară către autoritățile fiscale ale statului membru a datelor referitoare la contractele de închiriere pe termen scurt încheiate în urma activității intermediarului;

b)	reținerea la sursă a cotei părți datorate la bugetul de stat din sumele plătite de locatari locatorilor și plata ulterioară a acesteia la bugetul de stat?

Se solicită Curții de Justiție să răspundă la următoarele întrebări:

Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE (2) și 2000/31/CE (3) se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor imobiliari care desfășoară activități în Italia – inclusiv, așadar, în sarcina operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – obligații de colectare a datelor referitoare la contractele de închiriere pe termen scurt încheiate prin intermediul lor și comunicarea ulterioară către autoritatea fiscală, în scopul colectării impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?

Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor imobiliari care desfășoară activități în Italia – inclusiv, așadar, în sarcina operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – și care intervin în etapa plății chiriei aferente contractelor de închiriere pe termen scurt încheiate prin intermediul lor obligația de a efectua, în scopul colectării impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului, reținerea la sursă a impozitului aferent acestor plăți și plata ulterioară la bugetul de stat?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările care precedă, principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE pot fi totuși limitate în conformitate cu dreptul [Uniunii Europene] prin măsuri naționale precum cele descrise la literele a) și b) de mai sus, în considerarea ineficacității, în caz contrar, a prelevării fiscale corespunzătoare impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?

Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE pot fi limitate în conformitate cu dreptul [Uniunii Europene] printr-o măsură națională care impune în sarcina intermediarilor imobiliari care nu sunt stabiliți în Italia obligația de a desemna un reprezentant fiscal ținut să se conformeze, în numele și în contul intermediarului nestabilit, măsurilor naționale descrise la litera b) de mai sus, dată fiind ineficacitatea, în caz contrar, a prelevării fiscale corespunzătoare impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?

Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că, în prezența unei chestiuni de interpretare a dreptului [Uniunii Europene] (primar sau derivat) invocată de o parte și însoțită de precizarea exactă a textului întrebării preliminare, instanța păstrează totuși posibilitatea de a formula în mod autonom întrebarea în cauză, identificând în mod discreționar, conform cunoștințelor și convingerilor sale, dispozițiile relevante de drept [al Uniunii Europene], dispozițiile naționale potențial contrare acestora și conținutul lexical al întrebării preliminare, în limitele materiei care face obiectul litigiului, sau trebuie să preia întrebarea așa cum a fost formulată de solicitant?

(1) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 2015, L 241, p. 1)

(2) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257)

(3) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50)

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 februarie 2021 – Finanzamt R/W-GmbH

(Cauza C-98/21)

(2021/C 182/45)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Finanzamt R

Pârâtă: W-GmbH

Întrebările preliminare

În împrejurări precum cele din procedura principală, articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE (1) coroborat cu articolul 167 din această directivă trebuie interpretat în sensul că un holding de administrare care prestează filialelor operațiuni în aval impozabile beneficiază de dreptul de deducere și pentru prestațiile pe care le achiziționează de la terți și pe care le integrează în filiale în schimbul acordării unei participații la profitul general, deși prestațiile în amonte achiziționate nu sunt legate în mod direct și imediat de propriile operațiuni ale holdingului, ci de activitățile (în mare parte) scutite ale filialelor, prestațiile în amonte achiziționate nu se regăsesc în prețul operațiunilor impozabile (prestate filialelor) și nu fac parte din elementele de cost generale aferente propriei activități economice a holdingului?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: constituie un abuz de drept în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene situația în care un holding de administrare „intermediază” achiziția de prestații pentru filiale, astfel încât acesta achiziționează el însuși prestațiile pentru care filialele – în cazul în care le-ar achiziționa în mod direct – nu ar avea drept de deducere, le integrează în filiale în schimbul acordării unei participații la profitul acestora, iar apoi, invocând calitatea sa de holding de administrare, pretinde deducerea integrală pentru prestațiile în amonte? Sau această intermediere poate fi justificată prin motive din afara dreptului fiscal, deși deducerea integrală reprezintă, în sine, un element contrar sistemului și ar crea un avantaj concurențial pentru întreprinderile cu structură de holding față de întreprinderile cu un singur nivel?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/32

Recurs introdus la 17 februarie 2021 de Danske Slagtermestre împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 1 decembrie 2020 în cauza T-486/18, Danske Slagtermestre/Comisia

(Cauza C-99/21 P)

(2021/C 182/46)

Limba de procedură: daneza

Părțile

Recurentă: Danske Slagtermestre (reprezentant: H. Sønderby Christensen, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Regatul Danemarcei

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 1 decembrie 2020 dată în cauza T-486/18.

Motivele și principalele argumente

—

Primul motiv este întemeiat pe aplicarea greșită a noțiunii de „afectare directă” de către Tribunal. În susținerea acestui motiv, recurenta afirmă că este suficient, pentru a fi afectată direct, faptul că Danske Slagtermestre a prezentat motivele pentru care sistemul în trepte este susceptibil să îi plaseze pe membrii săi într-o situație concurențială dezavantajoasă (a se vedea, punctele 47 și 50 din Hotărârea pronunțată în cauzele C-622/16 P-C-624/16 P (1)). Prin urmare Tribunalul a concluzionat în mod eronat, la punctele 102-104 din ordonanța atacată, că recurentei îi revenea sarcina de a dovedi care anume dintre membrii săi ar fi afectați și modul în care sistemul în trepte le afecta poziția concurențială.

—

Al doilea motiv este întemeiat pe ignorarea de către Tribunal a faptului că cerința referitoare la afectarea directă nu este aplicabilă în situațiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE. Prin urmare, recurenta susține că ordonanța atacată este afectată de eroare în măsura în care, în aprecierea afectării directe de la punctul 103 face trimitere la considerațiile dezvoltate la punctele 71-77 privind afectarea individuală. Tribunalul afirmă în mod explicit la punctele 63 și 82, primul și, respectiv, ultimul punct din secțiunea în discuție, că punctele 71-77 se referă în exclusivitate la criteriile privind afectarea individuală.

—

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul ignoră aspectul că criteriile aplicate de Curte în Hotărârea C-622/16 P-C-624/16 P, confirmă că în speță este îndeplinită condiția privind afectarea directă. Astfel, recurenta susține că Danske Slagtermestre a dovedit în mod corespunzător că (i) activitățile exercitate sunt similare celor exercitate de beneficiarul ajutorului; în al doilea rând, că membrii săi operează pe aceeași piață a produselor sau a serviciilor și, în al treilea rând, că membrii săi își desfășoară activitatea pe aceeași piață geografică.

—

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că în mod eronat, la punctul 103 din ordonanța atacată, Tribunalul utilizează termenul „a demonstrat”, întrucât este mai exigent decât termenii „a explicat” sau „a prezentat”. În această privință, recurenta susține că este fals să se afirme că Danske Slagtermestre nu a explicat motivele pentru care membrii săi sunt expuși unei concurențe denaturate de sistemul în trepte. Condiția potrivit căreia beneficiarul este exonerat de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal în cadrul gestiunii sale curente sau al activității sale normale este deja îndeplinită. Acest aspect decurge din jurisprudența Curții (a se vedea inter alia Hotărârea Heiser, C-172/03, punctul 55 (2)).

—

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că, în orice caz, Tribunalul a aplicat în mod eronat situația de fapt din speță și, prin urmare, punctele 71-77 conțin erori de drept. Recurenta susține, primo, că Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a exprimat rezerve în privința unor informații comunicate de Danske Slagtermestre, deși nici Comisia, nici guvernul danez nu le contestă și, secundo, că Tribunalul în mod greșit a înlăturat mai multe elemente importante pe care Danske Slagtermestre le-a prezentat în repetate rânduri în cererea sa introductivă, în replică și în anexe.

(1) Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci (C-622/16 P-624/16-P, EU:C:2018:873).

(2) Hotărârea Curții din 3 martie 2005 (C-172/03, EU:C:2005:130).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 22 februarie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/BC

(Cauza C-106/21)

(2021/C 182/47)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimat-reclamant: BC

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 12, p. 218).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 22 februarie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/ZR

(Cauza C-107/21)

(2021/C 182/48)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Lufthansa AG

Pârât: ZR

Întrebările preliminare

O grevă a propriilor angajați declanșată la apelul sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) [din] Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/34

Recurs introdus la 23 februarie 2021 de Universität Bremen împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 16 decembrie 2020 în cauza T-660/19, Universität Bremen/Agenția Executivă pentru Cercetare

(Cauza C-110/21 P)

(2021/C 182/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Universität Bremen (reprezentant: C. Schmid, profesor universitar)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă pentru Cercetare

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1)	anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 16 decembrie 2020 în cauza T-660/19 – Universität Bremen/ Agenția Executivă pentru Cercetare;

2)	trimiterea cauzei la Tribunal, în măsura posibilului, la altă cameră, spre rejudecare;

3)	constatarea faptului că reprezentarea Universität Bremen (Universitatea din Bremen, Germania) de către profesorul universitar Christoph Schmid în cauza T-660/19 este validă din perspectiva articolului 19 al șaptelea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

în subsidiar, în cazul în care reprezentarea de către profesorul universitar menționat nu va fi considerată validă, constatarea faptului că Universität Bremen (Universitatea din Bremen, Germania) are dreptul să ceară continuarea procedurii în cauza T-660/19 în fața Tribunalului în starea în care se află în prezent printr-un avocat care îndeplinește cerințele articolului 19 al treilea și al patrulea paragraf din statut;

pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată odată cu fondul, cu precizarea că, indiferent de decizia finală a Tribunalului, pârâta va suporta cheltuielile de judecată din procedura anterioară în fața Tribunalului și, în subsidiar, fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate în procedura anterioară; obligarea la restituirea de îndată a onorariilor de avocat pe care recurenta le-a plătit pârâtei pentru procedura în fața Tribunalului

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că prin ordonanța atacată a fost respinsă ca fiind vădit inadmisibilă, în temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea sa prin care solicita anularea deciziei Ares(2019) 4590599 a Agenției Executive pentru Cercetare (REA) din 16 iulie 2019, din cauza imposibilității de a fi reprezentată în justiție de profesorul universitar Christoph Schmid. Potrivit recurentei, această ordonanță a Tribunalului este afectată de erori de drept. În primul rând, Tribunalul nu a recunoscut faptul că, potrivit legislației din țara lor de origine, profesorii universitari care au dreptul de a pleda sunt privilegiați potrivit textului și economiei articolului 19 al șaptelea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și nu trebuie să îndeplinească cerințele noțiunii independente de avocat prevăzute la articolul 19 al treilea și al patrulea paragraf din statut. În al doilea rând și în subsidiar, în temeiul dreptului fundamental la un proces echitabil potrivit articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolului 6 alineatul (1) din CEDO, și în conformitate cu principiul proporționalității, Tribunalul ar fi trebuit în orice caz să facă trimitere la problema admisibilității; în subsidiar, o astfel de trimitere, ar fi trebuit, cel puțin, să figureze pe site-ul internet al Tribunalului, de exemplu în „Lista de verificare-cerere introductivă”.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/35

Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia

(Cauza C-116/21 P)

(2021/C 182/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, B. Mongin, G. Gattinara, agenți)

Celelalte părți din procedură: VW, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia;

—	respingerea acțiunii în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept privind criteriile de apreciere a legalității alegerilor făcute de legiuitor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 46-49 și 58 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:

—	Tribunalul nu a respectat principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu poate avea la bază afirmații întemeiate pe consecințe ale acestui act într-un anumit caz;

—	nelegalitatea unei dispoziții din statut nu se poate întemeia pe caracterul „nerezonabil” al alegerii făcute de legiuitor;

—	Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații care trebuie comparate, cu încălcarea principiilor stabilite în Hotărârea HK/Comisia (C-460/18 P).

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, întrucât Tribunalul a considerat comparabile situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor (punctele 50-61 din hotărârea atacată). Comisia consideră următoarele:

—	data căsătoriei nu este singurul criteriu care face distincție între articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor. Distincția constă într-o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare;

—	Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare finalitatea duratei minime a căsătoriei în cele două dispoziții în discuție, ceea ce ar fi evidențiat diferențele dintre acestea;

—	discriminarea pe motive de vârstă nu este demonstrată.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale și pe mai multe încălcări ale obligației de motivare (punctele 65-80 și 81-88 din hotărârea atacată):

—	primul aspect al motivului este întemeiat pe o omisiune de pronunțare în ceea ce privește pensia de urmaș din articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor;

—	al doilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 65-80 din hotărârea atacată);

—	al treilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de protejare a echilibrului financiar al sistemului de pensii al Uniunii (punctele 81-88 din hotărârea atacată).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/36

Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-315/19, BT/Comisia

(Cauza C-117/21 P)

(2021/C 182/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, B. Mongin, G. Gattinara, agenți)

Celelalte părți din procedură: BT, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Association internationale des anciens de l’Union européenne (AIACE Internationale)

Concluziile

—	Anularea Hotărârii din 16 decembrie 2020, BT/Comisia (T-315/19);

—	respingerea acțiunii în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept privind criteriile de apreciere a legalității alegerilor făcute de legiuitor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 42, 49 și 57 din hotărârea atacată). Comisia apreciază următoarele:

—	Tribunalul nu a respectat principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu poate avea la bază afirmații întemeiate pe consecințe ale acestui act într-un anumit caz;

—	nelegalitatea unei dispoziții din statut nu se poate întemeia pe caracterul „nerezonabil” al alegerii făcute de legiuitor;

—	Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații care trebuie comparate, cu încălcarea principiilor stabilite în Hotărârea HK/Comisia (C-460/18 P).

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, întrucât Tribunalul a considerat comparabile situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor (punctele 51-63 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:

—	data căsătoriei nu este singurul criteriu care face distincție între articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut. Distincția constă într-o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare;

—	Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare finalitatea duratei minime a căsătoriei în cele două dispoziții în discuție, ceea ce ar fi evidențiat diferențele dintre acestea;

—	discriminarea pe motive de vârstă nu este demonstrată.

—

primul aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, constând în refuzul de a face distincție între consecințele decesului funcționarului asupra soțului supraviețuitor după cum căsătoria a fost încheiată înaintea serviciului sau după acesta (punctele 87 și 88 din hotărârea atacată);

—	al doilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 66-84 din hotărârea atacată);

—	al treilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de protejare a echilibrului financiar al sistemului de pensii al Uniunii (punctele 85-93 din hotărârea atacată).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/37

Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-442/17 RENV, RN/Comisia

(Cauza C-118/21 P)

(2021/C 182/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, B. Mongin, G. Gattinara, agenți)

Celelalte părți din procedură: RN, Parlamentul European

Concluziile

—	Anularea Hotărârii din 16 decembrie 2020, RN/Comisia (T-442/17 RENV);

—	respingerea acțiunii în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv este întemeiat pe eroarea de drept care constă în extinderea de către Tribunal a domeniului sesizării sale dincolo de obiectul litigiului trimis spre rejudecare, astfel cum a fost delimitat de instanța de recurs (punctele 41-46 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:

—	întinderea trimiterii spre rejudecare nu este lăsată la aprecierea instanței de trimitere;

—

instanța de recurs a constatat că articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor priveau situații diferite. Întrucât situațiile respective au fost tratate diferit, aceasta s-a pronunțat în mod implicit dar necesar în sens negativ cu privire la existența unei încălcări a principiului egalității de tratament;

—	hotărârea pronunțată de Tribunal în urma trimiterii spre rejudecare contrazice hotărârea pronunțată în recurs în privința aspectului, soluționat totuși în mod definitiv, al existenței unei discriminări.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept privind criteriile de apreciere a legalității alegerilor făcute de legiuitor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 68-71 și 79 din hotărârea atacată). Potrivit Comisiei:

—	Tribunalul nu a respectat principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu poate avea la bază afirmații întemeiate pe consecințe ale acestui act într-un anumit caz;

—	nelegalitatea unei dispoziții din Statutul funcționarilor nu se poate întemeia pe caracterul „nerezonabil” al alegerii făcute de legiuitor;

—	Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații care trebuie comparate, cu încălcarea principiilor stabilite în Hotărârea HK/Comisia (C-460/18 P).

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, întrucât Tribunalul a considerat comparabile situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor (punctele 72-85 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:

—	data căsătoriei nu este singurul criteriu care face distincție între articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut. Distincția constă într-o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare;

—	Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare finalitatea duratei minime a căsătoriei în cele două dispoziții în discuție, ceea ce ar fi evidențiat diferențele dintre acestea;

—	discriminarea pe motive de vârstă nu este demonstrată.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale și pe mai multe încălcări ale obligației de motivare (punctele 87, 88 și 90-113 din hotărârea atacată):

—

—	al doilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 90-105 din hotărârea atacată);

—	al treilea aspect este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de protejare a echilibrului financiar al sistemului de pensii al Uniunii (punctele 106-113 din hotărârea atacată).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/39

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 26 februarie 2021 – LB/TO

(Cauza C-120/21)

(2021/C 182/53)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Recurent: LB

Intimată în recurs: TO

Întrebarea preliminară

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1) și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opun aplicării unei reglementări naționale precum articolul 194 alineatul (1) coroborat cu articolul 195 din BGB, potrivit căreia dreptul la concediu anual plătit este supus termenului de prescripție de drept comun de trei ani, care începe să curgă, conform articolului 199 alineatul (1) din BGB, la sfârșitul anului de referință, în cazul în care angajatorul nu a oferit lucrătorului în mod efectiv posibilitatea de a-și exercita dreptul la concediu, prin încurajarea efectuării concediului și informarea corespunzătoare cu privire la acesta?

(1) JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/39

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 26 februarie 2021 – Get Fresh Cosmetics Limited/Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

(Cauza C-122/21)

(2021/C 182/54)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurentă: Get Fresh Cosmetics Limited

Intimată: Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 87/357/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi (1), pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor trebuie interpretat în sensul că definește produsele menționate la alineatul (1) al acestui articol ca fiind acelea care, deși nu sunt produse alimentare, au [astfel de] formă, miros, culoare, prezentare, ambalaj, etichetă, volum sau dimensiune astfel încât este previzibil să fie confundate de consumatori, în special de copii, cu produsele alimentare și, în consecință, introduse în gură, supte sau înghițite, caz în care această acțiune poate fi periculoasă deoarece acest lucru este demonstrat prin date obiective și susținute potrivit cărora ea poate implica riscuri precum sufocare, otrăvire, perforarea sau obturarea tubului digestiv?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, sarcina probei cu privire la aceasta revine autorității de supraveghere competente a statului membru?

(1) JO 1987, L 192, p. 49, Ediție specială, 13/vol. 7, p. 246.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/40

Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 16 decembrie 2020 în cauza T-541/18, Changmao Biochemical Engineering/Comisia

(Cauza C-123/21 P)

(2021/C 182/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd (reprezentanți: K. Adamantopoulos, dikigoros, P. Billiet, advocaat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Distillerie Bonollo SpA, Industria Chimica Valenzana (ICV) SpA și Caviro Distillerie Srl

Concluziile

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-541/18;

—	admiterea concluziilor prezentate de recurentă în cadrul acțiunii sale în fața Tribunalului și anularea regulamentului atacat (1) în măsura în care o privește pe recurentă sau, cu titlu subsidiar, anularea în totalitate, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții și

—	obligarea intimatei și a intervenientelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentului recurs și al procedurii în fața Tribunalului în cauza T-541/18 sau

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra unuia sau asupra ansamblului motivelor invocate de recurentă, după cum s-ar justifica în funcție de stadiul procedurii și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs: punctele 64, 65 și 74 din hotărârea atacată sunt afectate de o eroare de drept întrucât Tribunalul a considerat că legalitatea actelor Uniunii adoptate în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază (2) nu poate fi controlată în raport cu Protocolul de aderare a Republicii Populare Chineze la OMC (denumit în continuare „protocolul de aderare”). Cu titlu subsidiar, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept din cauza nerecunoașterii faptului că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază constituie o excepție de la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul menționat care nu se poate aplica în mod specific importurilor din China în Uniune decât în temeiul dispozițiilor articolului 15 litera (a) punctul (ii) și litera (d) din protocolul de aderare și numai atât timp cât aceste dispoziții sunt în vigoare. Utilizarea de către Comisie a Argentinei drept țară analogă era eronată în cazul recurentei, atât în temeiul dreptului Uniunii, cât și în cel al dreptului OMC. Această abordare a condus la constatarea de către Comisie a unei marje antidumping foarte ridicate pentru recurentă, în timp ce nu ar fi existat niciuna în cazul în care Comisia ar fi aplicat în schimb recurentei dispozițiile articolului 2 alineatele (1) (6) din regulamentul de bază.

Al doilea motiv de recurs: concluziile Tribunalului de la punctele 103, 106, 109 à 112, 114, 116, 117, 120 și 121 din hotărârea atacată sunt afectate de o eroare vădită în aplicarea dreptului întrucât s-a constatat că Comisia nu a încălcat articolul 3 alineatele (1), (2) și (5), nici articolul 11 alineatele (2) și (9) din regulamentul de bază și obligația sa de diligență și de bună administrare atunci când a omis să ia în considerare, în aprecierea sa cu privire la starea industriei acidului tartric din Uniune, rezultatele și activitățile comerciale ale Distilerie Mazzari, producătorul de acid tartric cel mai important, rentabil și prosper din Uniune, precum și faptul că rezultatele anumitor producători de acid tartric din Uniune au fost afectate în mod negativ de decizii eronate în materie de investiții.

Al treilea motiv de recurs: concluziile Tribunalului de la punctele 138, 139, 145-147, 150 și 152 din hotărârea atacată sunt afectate de erori vădite în aplicarea dreptului întrucât s a constatat că Comisia nu a încălcat articolul 3 alineatele (1), (2) și (5), nici articolul 11 alineatele (2) și (9) din regulamentul de bază și obligația sa de diligență și de bună administrare atunci când a refuzat să ia în considerare activitățile Hangzou Bioking, cel mai important exportator chinez de acid tartric în Uniune, precum și impactul schimbărilor climatice și al diferențelor dintre utilizările finale ale acidului tartric produs în mod natural și ale acidului tartric produs în mod sintetic în aprecierea sa a riscului de recurență a prejudiciului.

Al patrulea motiv de recurs: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 171 și 173-177 din hotărârea atacată atunci când a concluzionat că Comisia a oferit să divulge în timp util recurentei din prezenta cauză ansamblul faptelor și considerațiilor esențiale. În cazul în care Comisia și-ar fi respectat obligațiile în temeiul articolului 3 alineatul (2), al articolului 11 alineatul (2), al articolului 6 alineatul (7), al articolului 19 alineatele (2) și (4) și al articolului 20 alineatele (2) și (4) din regulamentul de bază, precum și al articolului 6 alineatele (4) și (2) din Acordul antidumping al OMC, recurenta ar fi prezentat Comisiei comentarii pertinente, iar concluziile care au fost deduse privind vulnerabilitatea Uniunii și riscul de recurență a prejudiciului ar fi fost diferite și în favoarea recurentei.

În plus, recurenta susține, cu tot respectul cuvenit, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a examinat, în temeiul articolului 296 TFUE, criticile sale referitoare la 1) lipsa temeiului juridic pentru aplicarea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază prin regulamentul atacat, la punctul 187 din hotărârea atacată; 2) starea industriei acidului tartric a Uniunii, la punctul 188 din hotărârea atacată, și 3) riscul de recurență a prejudiciului și relevanța rezultatelor obținute de Hangezhou Bioking, la punctul 189 din hotărârea atacată. Aceste critici ar fi trebuit să fie examinate în cadrul primului și, respectiv, al celui de al patrulea motiv prezentate în cererea introductivă în fața Tribunalului.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/921 al Comisiei din 28 iunie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2018, L 164, p. 14).

(2) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/41

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 26 februarie 2021 – Lietuvos notarų rūmai, M. S., S. Š, D. V., V. P., J. P., D. L.-B., D. P., R. O. I./Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

(Cauza C-128/21)

(2021/C 182/56)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Lietuvos notarų rūmai, M. S., S. Š, D. V., V. P., J. P., D. L.-B., D. P., R. O. I.

Pârât: Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

Întrebările preliminare

1)	Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că notarii publici din Republica Lituania, atunci când desfășoară o activitate aflată în legătură cu precizările adoptate de Camera notarilor publici descrise în speță, sunt considerați întreprinderi în sensul articolului 101 TFUE?

2)	Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că precizările adoptate de Camera notarilor publici din Lituania descrise în speță constituie o decizie a unei asocieri în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, aceste precizări au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE?

4)	La momentul pronunțării cu privire la o eventuală încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE, aceste precizări, descrise în speță, trebuie apreciate în raport cu criteriile enunțate la punctul 97 din Hotărârea Wouters (1)?

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, obiectivele invocate de reclamanți, și anume uniformizarea practicii notariale, acoperirea unui vid legislativ, protejarea intereselor consumatorilor, garantarea principiilor proporționalității și egalității de tratament a consumatorilor, precum și protecția notarilor publici împotriva atragerii nejustificate a răspunderii civile, constituie obiective legitime în cadrul aprecierii acestor precizări în conformitate cu criteriile enunțate la punctul 97 din Hotărârea Wouters?

6)	În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare, trebuie să se considere că restricțiile impuse prin aceste precizări nu depășesc ceea ce este necesar pentru a asigura realizarea obiectivelor legitime?

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se poate considera că notarii publici care erau membri ai prezidiului au încălcat acest articol, iar acestora li se poate aplica o amendă pentru motivul că au participat la adoptarea precizărilor descrise în speță, exercitând în același timp profesia de notar public?

(1) Hotărârea din 19 februarie 2002, C-309/99, EU:C:2002:98.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/42

Recurs introdus la 1 martie 2021 de Lukáš Wagenknecht împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 17 decembrie 2020 în cauza T-350/20, Wagenknecht/Comisia

(Cauza C-130/21 P)

(2021/C 182/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Lukáš Wagenknecht (reprezentant: A. Koller, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului în cauza T-350/20, Wagenknecht/Comisia;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de imparțialitate ca urmare a conflictului de interese al judecătorului Laitenberger de la Tribunal, rezultă, în primul rând, din faptul că, până în anul 2019, acesta își exercita funcția de director general al Comisiei Europene și, în al doilea rând, că, în cadrul acestui post, a prezentat în anul 2018, împreună cu reclamantul, un punct de vedere oficial prin intermediul purtătorului său de cuvânt, în care se preciza că Comisia Europeană ar trebui să evite examinarea unui eventual ajutor de stat ilegal acordat grupului Agrofert. O astfel de situație creează o impresie obiectivă a existenţei unui conflict de interese al judecătorului Laitenberger, indiferent dacă a fost sau nu încălcată concret o normă privind conflictul de interese.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de conștiința a judecătorilor Tribunalului, rezultă din incapacitatea lor de a recunoaște importanța fundamentală a prezentei cauze în raport cu funcționarea instituțională de bază a UE, precum și cu valorile sale fundamentale și cu ajustarea procedurii și ordonanței care urma a fi pronunţată cu privire la aceste aspecte.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de independență a Camerei a opta a Tribunalului ca urmare a faptului că a aderat fără nicio critică la strategia contencioasă a Comisiei Europene prin care se urmărea evitarea controlului pe fond al actelor sale în calitate de instituție publică și a faptului că a abandonat efectiv controlul jurisdicțional al instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv al Comisiei Europene, în ceea ce privește obligația acestora de a pune în aplicare interdicția conflictului de interese în raport cu bugetul Uniunii.

Al patrulea motiv este întemeiat pe denegarea de dreptate a recurentului de către Tribunal ca urmare a faptului că nu a permis sancționarea instituțiilor publice ale Uniunii Europene, inclusiv a Comisiei Europene, dacă acestea au violat dispoziții concrete ale dreptului UE și au încălcat valori fundamentale ale UE. Împiedicarea cetățenilor UE și a reprezentanților lor aleși de a acționa în justiție aceste instituții pentru lipsa de acțiune ar constitui o „denegare de dreptate”.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la viață al recurentului, în măsura în care Tribunalul nu a examinat susținerea dovedită a recurentului potrivit căreia viața sa ar fi amenințată ca urmare a exercitării drepturilor sale la Curte care priveşte, fie şi indirect, conflictul de interese al prim-ministrului ceh, Andrej Babiš.

Al șaselea motiv este întemeiat pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil întemeiat pe articolul 6 alineatul (1) din CEDO și pe articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare, în primul rând, a lipsei unei aprecieri a majorității argumentelor reclamantului care decurg din ignorarea cantitativă, precum și din cea calitativă a argumentelor recurentului, în al doilea rând, a utilizării unei „argumentări deplasate” referitoare la câteva argumente ale reclamantului constând într-o interpretare eronată pozitivă și negativă a argumentelor reclamantului şi, în al treilea rând, a lipsei oricărei aprecieri a argumentelor reclamantului.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe o încălcare a valorii fundamentale a democrației ținând cont că tergiversarea în general de către instituțiile UE în a rezolva problema conflictului de interese al prim-ministrului ceh le este favorabilă, întrucât permite Comisiei Europene și celorlalte state membre să „obțină” mai ușor „acordul” Republicii Cehe în cadrul Consiliului European cu privire la chestiuni care sunt în interesul acestor alte state membre și al Comisiei Europene, dar nu în interesul Republicii Cehe, ceea ce diminuează efectiv valoarea voturilor pe care Republica Cehă le are în calitate de stat membru în cadrul Consiliului European.

Al optulea motiv este întemeiat pe încălcarea valorii fundamentale a statului de drept de către Tribunal, atunci când a afirmat că nu există interes ca un membru al Parlamentului unui stat membru să solicite Curții să stabilească dacă puterea executivă a UE (Comisia) respectă obligațiile care îi revin în temeiul legislației obligatorii a UE și că nu există interes în persoana unui contribuabil al Uniunii de a solicita Curții, prin intermediul reprezentantului său ales, președintele Comitetului Permanent al Republicii Cehe, să controleze legalitatea distribuirii fondurilor publice și să verifice dacă puterea executivă a UE (Comisia) respectă și pune în aplicare normele privind distribuirea corectă a banilor contribuabililor.

Al nouălea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Tribunal a valorii fundamentale a egalității în fața legii, în măsura în care UE nu ar mai fi o organizație internațională care respectă valoarea fundamentală a egalității în fața legii dacă, astfel cum pretinde Comisia și confirmă Tribunalul, anumite persoane și instituții (naționale) ar fi obligate să respecte articolul 61 din Regulamentul financiar (1) și articolul 325 alineatul (1) TFUE, în timp ce alte persoane (comisarii) și instituții (Comisia) nu ar fi ținute de respectarea acestora întrucât nu ar exista o persoană care să îi cheme în judecată în fața Curții în cazul în care aceştia din urmă ar încălca aceste articole prin omisiunea lor constând în nerespectarea obligațiilor care rezultă din articolele respective.

Al zecelea motiv este întemeiat pe o încălcare a valorii fundamentale a statului de drept, întrucât refuzul de a acționa, care încalcă valorile fundamentale ale Uniunii, nu poate fi reparat prin refuzul continuu al Comisiei de a acționa.

Al unsprezecelea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor comune sistemelor juridice ale statelor membre, și anume principiul interzicerii conflictului de interese al funcționarilor publici, inclusiv al membrilor guvernului, care implică de asemenea o punere în aplicare efectivă a acestui principiu, care, la rândul său, presupune posibilitatea ca o persoană care are un interes diferit de cel al unei instituții a Uniunii Europene, inclusiv a Comisiei Europene, de a introduce o acțiune pentru lipsa punerii efective în aplicare a interdicției conflictului de interese de către Comisia Europeană.

(1) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p.1).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/44

Cerere de decizie preliminară introdusă de Budai Központi Kerületi Bíróság (Ungaria) la 2 martie 2021 – Procedură penală privind pe KI

(Cauza C-131/21)

(2021/C 182/58)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budai Központi Kerületi Bíróság

Partea din procedura principală

Întrebările preliminare

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – interpretat în lumina articolului 4 din Protocolul adiţional 7 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO) din 1950 şi a jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului – se opune exercitării unei acţiuni penale al cărei obiect constă parţial din fapte pentru care acuzatul a fost deja sancţionat cu amenda într-o procedură administrativă, care a fost transformată, ca urmare a neplăţii, printr-o hotărâre judecătorească într-o sancţiune privativă de libertate?

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/44

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 4 martie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/GD și WT

(Cauza C-135/21)

(2021/C 182/59)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Lufthansa AG

Pârâte: GD, WT

Întrebarea preliminară

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/45

Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-315/19, BT/Comisia

(Cauza C-138/21 P)

(2021/C 182/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Alver, agenți)

Celelalte părți din procedură: BT, Comisia Europeană, Parlamentul European, Association internationale des anciens de l’Union européenne (AIACE Internationale)

Concluziile

—	Admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

—	soluționarea fondului cauzei și respingerea acțiunii în primă instanță ca nefondată;

—	obligarea reclamanților în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul prezentei proceduri și al procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Consiliul invocă patru motive.

Primul motiv, invocat cu titlu principal, este întemeiat pe erori de drept în ceea ce privește existența unei diferențe de tratament, pentru acordarea unei pensii de urmaș în conformitate cu articolul 18 sau cu articolul 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, între, pe de o parte, soțul supraviețuitor al unui fost funcționar care a încheiat căsătoria înainte de încetarea activității persoanei interesate și, pe de altă parte, soțul supraviețuitor al unui fost funcționar care a încheiat căsătoria după încetarea activității. Potrivit Consiliului, Tribunalul nu a apreciat caracterul comparabil al situațiilor în discuție în raport cu toate elementele care le caracterizează, inclusiv, printre altele, cu situațiile juridice ale acestora, în lumina obiectului și a scopului actului Uniunii care instituie distincția în cauză, și anume a Statutului funcționarilor în ansamblul său. Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că data încheierii căsătoriei este unicul element care determină aplicarea articolului 18 sau a articolului 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, deși ceea ce justifică diferența de tratament este diferența fundamentală, factuală și juridică, dintre situația juridică a unui funcționar care se regăsește într-una dintre situațiile administrative prevăzute la articolul 35 din statut și cea a unui fost funcționar.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe erori de drept privind întinderea controlului jurisdicțional asupra alegerilor legiuitorului Uniunii. Tribunalul a făcut referire la existența unei „simple” marje de manevră a legiuitorului Uniunii, care „implică necesitatea de a verifica dacă nu pare nerezonabil pentru legiuitorul Uniunii să aprecieze că diferența de tratament instituită ar putea fi adecvată și necesară pentru realizarea obiectivului urmărit”. Or, instanța recunoaște în favoarea legiuitorului Uniunii, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite, o putere largă de apreciere în domeniile în care acțiunea sa implică alegeri de natură atât politică, cât și economică sau socială și în care acesta trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe, cum se întâmplă în cazul organizării unui sistem de securitate socială. Astfel, nu se pune problema dacă o măsură adoptată într-un asemenea domeniu era singura sau cea mai adecvată posibil. În fapt, numai caracterul vădit inadecvat al acesteia în raport cu obiectivul pe care instituțiile competente îl urmăresc poate afecta legalitatea măsurii respective. Prin efectuarea unui control dincolo de caracterul vădit inadecvat al măsurii în discuție, Tribunalul a înlocuit aprecierea legiuitorului cu propria apreciere și, prin urmare, a depășit limitele controlului său de legalitate.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în examinarea caracterului justificat al diferenței de tratament. Această examinare este viciată, mai întâi, de eroarea de drept săvârșită de Tribunal în ceea ce privește definirea întinderii controlului său privind alegerile făcute de legiuitor. În continuare, Tribunalul nu a respectat jurisprudența potrivit căreia îi revine reclamantului sarcina de a dovedi incompatibilitatea unei dispoziții legislative cu dreptul primar, iar nu instituțiilor autoare ale actului sarcina de a dovedi legalitatea acestuia. În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a examinat caracterul justificat al diferenței de tratament în lumina unei jurisprudențe potrivit căreia nu poate fi suficientă o prezumție generală de fraudă pentru a justifica o măsură care aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE, pentru a concluziona că articolul 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor instituie o „prezumție generală și irefragabilă de fraudă față de căsătoriile care au durat mai puțin de cinci ani”.

Al patrulea motiv este întemeiat pe erori de drept și pe o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește concluziile Tribunalului privind încălcarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă. În primul rând, la punctul 61 din hotărârea atacată, Tribunalul se raportează atât pe vârsta soțului supraviețuitor, cât și pe vârsta funcționarului sau a fostului funcționar, încălcând astfel obligația de motivare. În continuare, constatarea existenței unui dezavantaj special pentru persoanele de o anumită vârstă sau cu vârsta cuprinsă într-un interval precis depinde, printre altele, de dovada că reglementarea în discuție afectează negativ o proporție semnificativ mai mare a persoanelor de o anumită vârstă în raport cu persoane de altă vârstă, care lipsește în speță. În sfârșit, presupunând că există o diferență de tratament întemeiată indirect pe vârsta fostului funcționar la data la care acesta a încheiat căsătoria, Tribunalul a omis să examineze dacă diferența respectivă era totuși conformă cu articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale și dacă îndeplinea criteriile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din aceasta.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/46

Recurs introdus la 26 februarie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-243/18, VW/Comisia

(Cauza C-139/21 P)

(2021/C 182/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Alver, agenți)

Celelalte părți din procedură: VW, Comisia Europeană, Parlamentul European

Concluziile

—	Admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

—	soluționarea fondului cauzei și respingerea acțiunii în primă instanță ca nefondată;

—	obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul prezentei proceduri și al procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, Consiliul invocă trei motive.

Primul motiv, invocat cu titlu principal, este întemeiat pe erori de drept în ceea ce privește existența unei diferențe de tratament, pentru acordarea unei pensii de urmaș în conformitate cu articolul 18 sau cu articolul 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, între, pe de o parte, soțul supraviețuitor al unui fost funcționar care a încheiat căsătoria înainte de încetarea activității acestuia din urmă și, pe de altă parte, soțul supraviețuitor al unui fost funcționar care a încheiat căsătoria după încetarea activității. În această privință, Consiliul susține că Tribunalul nu a apreciat caracterul comparabil al situațiilor în discuție în raport cu toate elementele care le caracterizează, inclusiv, printre altele, cu situațiile juridice ale acestora, în lumina obiectului și a scopului actului Uniunii care instituie distincția în cauză, și anume a Statutului funcționarilor în ansamblul său. Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că data încheierii căsătoriei este unicul element care determină aplicarea articolului 18 sau a articolului 20 din anexa VIII la statut, deși ceea ce justifică diferența de tratament este diferența fundamentală, factuală și juridică, dintre situația juridică a unui funcționar care se regăsește într-una dintre situațiile administrative prevăzute la articolul 35 din statut și cea a unui fost funcționar.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe erori de drept privind întinderea controlului jurisdicțional asupra alegerilor legiuitorului Uniunii. Potrivit Consiliului, Tribunalul a făcut referire la existența unei „simple” marje de manevră a legiuitorului Uniunii, care „implică necesitatea de a verifica dacă nu pare nerezonabil pentru legiuitorul Uniunii să aprecieze că diferența de tratament instituită ar putea fi adecvată și necesară pentru realizarea obiectivului urmărit”. Or, instanța recunoaște în favoarea legiuitorului Uniunii, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite, o putere largă de apreciere în domeniile în care acțiunea sa implică alegeri de natură atât politică, cât și economică sau socială și în care acesta trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe, cum se întâmplă în cazul organizării unui sistem de securitate socială. Astfel, nu se pune problema dacă o măsură adoptată într-un asemenea domeniu era singura sau cea mai adecvată posibil. În fapt, numai caracterul vădit inadecvat al acesteia în raport cu obiectivul pe care instituțiile competente îl urmăresc poate afecta legalitatea măsurii respective. Prin efectuarea unui control dincolo de caracterul vădit inadecvat al măsurii în discuție, Tribunalul a înlocuit aprecierea legiuitorului cu propria apreciere și, prin urmare, a depășit limitele controlului său de legalitate.

Al treilea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în examinarea caracterului justificat al diferenței de tratament. Această examinare este viciată, mai întâi, de eroarea de drept săvârșită de Tribunal în ceea ce privește definirea întinderii controlului său privind alegerile făcute de legiuitor. În continuare, Tribunalul nu a respectat jurisprudența potrivit căreia îi revine reclamantului sarcina de a dovedi incompatibilitatea unei dispoziții legislative cu dreptul primar, iar nu instituțiilor autoare ale actului sarcina de a dovedi legalitatea acestuia. În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a examinat caracterul justificat al diferenței de tratament în lumina unei jurisprudențe potrivit căreia nu poate fi suficientă o prezumție generală de fraudă pentru a justifica o măsură care aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE, pentru a concluziona că articolul 20 din anexa VIII la statut instituie o „prezumție generală și irefragabilă de fraudă față de căsătoriile care au durat mai puțin de cinci ani”.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/47

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 8 martie 2021 – Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF), Florame, Hyteck Aroma-Zone, Laboratoires Gilbert, Laboratoire Léa Nature, Laboratoires Oméga Pharma France, Pierre Fabre Médicament, Pranarom France, Puressentiel France/Ministre de la Transition écologique, Premier ministre

(Cauza C-147/21)

(2021/C 182/62)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Comité interprofessionnel des huiles essentielles françaises (CIHEF), Florame, Hyteck Aroma-Zone, Laboratoires Gilbert, Laboratoire Léa Nature, Laboratoires Oméga Pharma France, Pierre Fabre Médicament, Pranarom France, Puressentiel France

Pârâți: Ministre de la Transition écologique, Premier ministre

Întrebarea preliminară

Regulamentul din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1) se opune adoptării de către un stat membru, în interesul sănătății publice și al mediului, a unor norme restrictive în materie de practici comerciale și de publicitate precum cele prevăzute la articolele L. 522-18 și L. 522-5-3 din Codul mediului? Dacă este cazul, în ce condiții un stat membru poate adopta astfel de măsuri?

(1) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/48

Recurs introdus la 5 martie 2021 de Fakro sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-515/18, Fakro/Comisia

(Cauza C-149/21 P)

(2021/C 182/63)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Fakro sp. z o.o. (reprezentanți: A. Radkowiak-Macuda și Z. Kiedacz, consilieri juridici)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Polonă

Concluziile recurentei

—	anularea în parte a hotărârii atacate a Tribunalului, și anume a punctului 1 din dispozitiv;

—	pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză și anularea deciziei Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte principale, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 105 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 102 TFUE, reținând că:

Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin aprecierea interesului Uniunii de a continua examinarea cazului ca fiind scăzut și prin respingerea plângerii în temeiul priorității reduse. Acest aspect este împărțit în patru critici specifice prin intermediul cărora se afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că: (i) Comisia nu a săvârșit o eroare vădită atunci când a apreciat că exista doar o probabilitate limitată de a stabili pretinsa încălcare, (ii) Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că întinderea investigațiilor necesare ar fi fost disproporționată în raport cu probabilitatea stabilirii pretinsei încălcări, (iii) Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin faptul că nu a evaluat impactul pretinsei încălcări asupra funcționării pieței interne și (iv) nu sunt admisibile condiții de evaluare a interesului Uniunii diferite de cele adoptate de Comisie;

2)	două canale de distribuție a ferestrelor pentru acoperișuri (vânzări de investiții și alte vânzări) nu constituie prestări echivalente.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta afirmă că Tribunalul a încălcat principiul bunei administrări [articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale (denumită în continuare „carta”)] coroborat cu principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, cu principiul dreptului la o cale de atac efectivă (articolul 57 din cartă) și cu articolul 102 TFUE prin interpretarea greșită potrivit căreia a reținut că:

1)	durata procedurii în fața Comisiei sau lipsa unei decizii pe fond nu a avut efect asupra posibilității Fakro de a se prevala de drepturile sale fundamentale;

2)	Comisia nu a săvârșit în cauză nicio încălcare a principiului imparțialității și, prin urmare, constatarea lipsei unui interes al Uniunii în speță nu se baza pe considerații discriminatorii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul efectului util („effet utile”) al articolului 102 TFUE coroborat cu articolul 17 alineatul (1) TUE, articolul 105 TUE, principiul bunei administrări și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă prin faptul că a declarat că Comisia nu avea competența exclusivă de a desfășura procedura, că aceasta nu era ținută să analizeze situația Fakro din punctul de vedere al posibilității efective de a invoca drepturile care fac obiectul plângerii în fața Comisiei și că, pentru a se prevala de drepturile sale, Fakro a fost constrânsă, în paralel cu procedura în fața Comisiei, să formuleze căi de atac la autoritățile naționale de concurență și la instanțele din statele membre în care au fost săvârșite pretinsele încălcări.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 296 TFUE prin interpretarea sa greșită și prin constatarea potrivit căreia Comisia nu a încălcat obligația de motivare referitoare la „fighting brand” și la rabaturile la investiții.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/49

Ordonanța președintelui Curții din 11 februarie 2021 – Islamic Republic of Iran Shipping Lines, Hafize Darya Shipping Lines (HDSL), Safiran Payam Darya Shipping Lines (SAPID), Khazar Sea Shipping Lines Co., Rahbaran Omid Darya Ship Management Co., Irinvestship Ltd, IRISL Europe GmbH/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-506/19 P) (1)

(2021/C 182/64)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 319, 23.9.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/49

Ordonanța președintelui Curții (Camera a șaptea) din 26 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Montreuil – Franța) – Bank of China Limited/ Ministre de l'Action et des Comptes publics

(Cauza C-737/19) (1)

(2021/C 182/65)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șaptea a Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 413, 9.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/49

Ordonanța președintelui Curții din 5 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – PR, BV/Germanwings GmbH

(Cauza C-558/20) (1)

(2021/C 182/66)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 28, 25.1.2021.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/50

Ordonanța președintelui Curții din 5 februarie 2021 – (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Köln – Germania) – Germanwings GmbH/KV

(Cauza C-8/21) (1)

(2021/C 182/67)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 88, 15.3.2021.

Tribunalul

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/51

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2021 – FMC/Comisia

(Cauza T-719/17) (1)

(„Produse fitosanitare - Substanța activă flupirsulfuron-metil - Nereînnoirea includerii în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 - Procedură de evaluare - Propunere de clasificare a unei substanțe active - Principiul precauției - Dreptul la apărare - Securitate juridică - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Principiul nediscriminării - Principiul bunei administrări - Încredere legitimă”)

(2021/C 182/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: FMC Corporation (Philadelphia, Pennsylvania, Statele Unite) (reprezentanți: D. Waelbroeck, I. Antypas și A. Accarain, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: X. Lewis, G. Koleva și I. Naglis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1496 al Comisiei din 23 august 2017 privind nereînnoirea aprobării substanței active DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2017, L 218, p. 7)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	FMC Corporation suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, inclusiv pe cele aferente procedurii de substituire și procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 22, 22.1.2018.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/51

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2021 – EJ/BEI

(Cauza T-585/19) (1)

(„Funcționari - Personalul BEI - Remunerație - Cheltuieli de transport - Dublă alocație pentru creșterea copilului - Copil care suferă de o boală gravă - Limitarea posibilității de a beneficia retroactiv de suportarea acestor cheltuielile și de această dublă alocație - Termen rezonabil - Obligația de solicitudine - Acțiune în anulare și în despăgubire”)

(2021/C 182/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: EJ (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocate)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: J. Klein, M. Loizou și T. Gilliams, agenți, asistați de J. Currall și B. Wägenbaur, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 16 februarie 2018 prin care se limitează la 18 luni posibilitatea de a beneficia retroactiv de rambursarea cheltuielilor de transport recurente efectuate de reclamantă din cauza bolii grave a copilului său, precum și a deciziei din 23 martie 2018 prin care se limitează la 5 ani posibilitatea de a beneficia retroactiv de o alocație dublă pentru creșterea copilului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care reclamanta l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă cheltuielile de judecată.

(1) JO C 363, 28.10.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/52

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2021 – Productos Jamaica/EUIPO – Alada 1850 (flordeJamaica)

(Cauza T-739/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 182/70)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Productos Jamaica, SL (Algezares, Spania) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. F. Crespo Carrillo și S. Palmero Cabezas, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Alada 1850, SL (Madrid, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 24 iulie 2019 (cauzele conexate R 1431/2018-1 și R 1440/2018-1) privind o procedură de declarare a nulității între Alada 1850 și Productos Jamaica.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii.

2)	Obligă Productos Jamaica, SL și Alada 1850, SL la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și, pe fiecare, la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 432, 23.12.2019.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/53

Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2021 – PNB Banka/BCE

(Cauza T-50/20) (1)

(„Politică economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Procedură de insolvență - Refuzul BCE de a da curs cererii consiliului de administrație al unei instituții de credit prin care se urmărește ca administratorului judiciar al instituției menționate să i se dea instrucțiuni să acorde avocatului împuternicit de acest consiliu accesul în sedii, la informații, la personal și la resursele acestei instituții - Competența autorului actului - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 182/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PNB Banka AS (Riga, Letonia) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâtă: Banca Centrala Europeană (reprezentanți: C. Hernández Saseta, F. Bonnard și V. Hümpfner, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 263 TFUE și prin care se solicită anularea deciziei BCE din 19 noiembrie 2019 prin care se refuză obligarea administratorului judiciar al reclamantei să acorde avocatului împuternicit de consiliul de administrație al acesteia accesul în sediile sale, la informațiile pe care le deține, precum și la personalul și la resursele sale.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție prezentate de Republica Letonia.

3)	Obligă PNB Banka AS să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE), cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	PNB Banka, BCE și Republica Letonia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 114, 6.4.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/53

Ordonanța Tribunalului din 17 martie 2021 – 3M Belgium/ECHA

(Cauza T-160/20) (1)

(„Acțiune în anulare - REACH - Identificarea acidului perfluorobutansulfonic (PFBS) și a sărurilor acestuia drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită - Includere în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Termen de introducere a acțiunii - Articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006 - Articolul 59 din Regulamentul de procedură - Inadmisibilitate”)

(2021/C 182/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: 3M Belgium (Diegem, Belgia) (reprezentanți: J.-P. Montfort și T. Delille, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: M. Heikkilä, W. Broere și T. Zbihlej, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei ECHA/01/2020 a ECHA din 16 ianuarie 2020 privind includerea acidului perfluorobutansulfonic și a sărurilor acestuia în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Consiliul European al Industriei Chimice (CEFIC).

3)	Obligă 3M Belgium să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	3M Belgium, ECHA și CEFIC suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 201, 15.6.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/54

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2021 – Techniplan/Comisia

(Cauza T-426/20) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - FED - Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură - Nerespectarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate”)

(2021/C 182/73)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Techniplan Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: R. Giuffrida și A. Bonavita, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi ù J. Estrada de Solà, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește aparent anularea mailului Comisiei din 28 mai 2020 și a notei de debit care îl însoțește și, pe de altă parte, cerere prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Techniplan Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 279, 24.8.2020.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/55

Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 martie 2021 – Indofil Industries (Netherlands)/Comisia

(Cauza T-742/20 R)

(„Procedură privind măsurile provizorii - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2087 - Nereînnoirea aprobării substanței active mancozeb - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2021/C 182/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Indofil Industries (Netherlands) BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: C. Mereu și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Dawes, I. Naglis și G. Koleva, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE vizând suspendarea executării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2087 al Comisiei din 14 decembrie 2020 privind nereînnoirea aprobării substanței active mancozeb, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2020, L 423, p. 50)

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/55

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 martie 2021 – Ciano Trading & Services CT & S și alții/Comisia

(Cauza T-45/21 R)

(„Măsuri provizorii - Achiziții publice - Cerere de măsuri provizorii - Inadmisibilitate - Lipsa urgenței”)

(2021/C 182/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Ciano Trading & Services CT & S SpA (Fiumicino, Italia), Silvia Brizio (Venaria Reale, Italia), Laurence André (Grivegnée, Belgia), Lidia Pacitti (Neder-over-Heembeek, Belgia) (reprezentanți: D. Gillet și S. Van Besien, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Van Noyen și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită, printre altele, în esență, suspendarea executării deciziei Comisiei din 20 noiembrie 2020 de anulare a cererii de ofertă OIB/2019/CPN/0039 pentru încheierea unui contract având ca obiect gestionarea/exploatarea unei concesiuni de servicii de catering durabil colectiv, incluzând servicii pentru mese festive, servirea băuturilor pentru reuniuni, precum și mese pentru copii.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/56

Acțiune introdusă la 30 noiembrie 2020 – OQ/Comisia

(Cauza T-713/20)

(2021/C 182/76)

Limba de procedură: croata

Părțile

Reclamant: OQ (reprezentant: R. Štaba, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

în conformitate cu articolul 263 TFUE, anularea deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului din 3 septembrie 2020, adoptată în cadrul Concursului general EPSO/AD/378/20 – Juriști-lingviști (AD7) de limba croată (HR), domeniul: juriști-lingviști la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 72 A din 5 martie 2020;

—

anularea deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului din 12 octombrie 2020, adoptată în cadrul Concursului general EPSO/AD/378/20 – Juriști-lingviști (AD7) de limba croată (HR), domeniul: juriști-lingviști la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 72 A din 5 martie 2020;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe un abuz de putere al pârâtei

La 12 octombrie 2020, EPSO a adoptat o decizie prin care a respins reclamația formulată de reclamant împotriva deciziei din 3 septembrie 2020 privind excluderea sa din etapa următoare a concursului, în special pentru motivul că reclamantul nu are o diplomă în drept croat și nici cunoștințe de drept croat și că decizia din 13 martie 2013 prin care i se recunoaște această diplomă în Republica Croația nu include o comparare a programelor de studii. Prin această apreciere, EPSO a efectuat o evaluare proprie, deși nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu îi acordă competență în acest sens. Procedând astfel, EPSO a încălcat principiul repartizării competențelor în Uniunea Europeană și și-a depășit atribuțiile, întrucât este cert că evaluarea diplomelor străine trebuie să fie efectuată exclusiv de autoritatea națională abilitată în mod legal în acest scop, în prezenta cauză Agencija za znanost i visoko obrazovanje (Agenția pentru Știință și Învățământ Superior), în conformitate cu Legea privind recunoașterea diplomelor străine, cu Regulamentul privind evaluarea diplomelor străine de studii superioare și cu criteriile de evaluare în cadrul procedurii privind recunoașterea calificărilor profesionale. În acest mod, a fost încălcat un principiu fundamental, și anume principiul subsidiarității.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a situației de fapt

EPSO a acționat în mod arbitrar și discreționar prin faptul că nu a luat în considerare nici legislația Republicii Croația, jurisprudența Ustavni Sud (Curtea Constituțională) a Republicii Croația și decizia Agencija za znanost i visoko obrazovanje (Agenția pentru Știință și Învățământ Superior) din 13 martie 2013, prin care reclamantului i s-a recunoscut diploma străină, nici faptul că reclamantul a fost înscris în tabloul avocaților stagiari al Ordinului avocaților din Croația, în conformitate cu Legea croată privind profesia de avocat, având în vedere că, în scopul acestei înscrieri, diploma străină a reclamantului a fost considerată ca fiind echivalentă diplomei croate necesare pentru exercitarea profesiei de avocat stagiar. Reclamantul a efectuat un stagiu în cabinete de avocați, iar din această împrejurare reiese în mod clar, contrar afirmațiilor pârâtei, că reclamantul are cunoștințe cu privire la sistemul juridic croat, precum și cunoștințe de drept croat și că deține un nivel suficient de cunoștințe profesionale și de experiență pentru postul în privința căruia a fost organizat concursul (între timp, reclamantul a promovat examenul de primire în profesia de avocat). EPSO nu a luat în considerare nici faptul că reclamantul are o experiență de mai mult de trei ani în domeniul traducerilor.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/57

Acțiune introdusă la 16 februarie 2021 – Sánchez-Gavito León/Consiliul și Comisia

(Cauza T-100/21)

(2021/C 182/77)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Maria del Carmen Sánchez-Gavito León (Reston, Virginia, Statele Unite) (reprezentant: M. Veissiere, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea nelegalității abținerii de a acționa a pârâtelor;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de pârâte, în calitate de membru al Comitetului consultativ internațional al bumbacului (CCIB), să ia măsuri împotriva directorului executiv al CCIB pentru abatere;

—	dispunerea suspendării imediate a contribuțiilor financiare ale Uniunii Europene la CCIB, atât timp cât nu sunt respectate drepturile omului protejate prin tratatele Uniunii;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie și Consiliu, la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, a sumei de 300 000 de euro;

—

obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie și Consiliu, la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubire pentru pierderea locului de muncă și a unei oportunități și pentru prejudiciul adus carierei sale, a sumei de 103 542,92 dolari americani (la cursul de schimb curent în euro), echivalentă unui an și jumătate de salariu pe baza ultimei fișe de remunerație de la CCIB (69 055,28 dolari americani);

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie și Consiliu, la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, a sumei de 19 368,13 (la cursul de schimb curent în euro), însoțită de dobânzi la rata anuală legală curentă (din iunie 2019);

—	obligarea Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de reprezentare, pe baza prezentării facturilor pentru onorariile avocaților.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe abținerea de a acționa a Comisiei și a Consiliului, care i-a produs prejudicii morale și materiale importante reclamantei, fiind lipsită de orice acces la justiție, și i-a încălcat dreptul la demnitate și la un mediu de lucru sigur.

Al doilea motiv, întemeiat pe obligația pârâtelor de a acționa în conformitate cu tratatele, în special cu articolul 207 TFUE, în temeiul căruia Uniunea Europeană a aderat la CCIB, care prevede că politica comercială comună se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii. Comisia este supusă unei obligații în temeiul articolelor 314 și 317 TFUE și este obligată să se conformeze intereselor, valorilor și principiilor [Uniunii] în conformitate cu articolul 3 TUE și cu carta.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea, prin abținerea de a acționa a Comisiei și a Consiliului, a drepturilor fundamentale ale reclamantei, precum dreptul de acces la justiție și la un mediu de lucru sigur.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/58

Acțiune introdusă la 18 februarie 2021 – Bastion Holding și alții/Comisia

(Cauza T-102/21)

(2021/C 182/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Bastion Holding BV (Amsterdam, Țările de Jos) și alți 35 de reclamanți (reprezentanți: B. Braeken și X.Y.G. Versteeg, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea deciziei atacate C(2020) 8286 final din 20 noiembrie 2020 privind modificarea schemei SA.57712 – COVID-19: schema de granturi directe pentru suportarea costurilor fixe ale întreprinderilor mici și mijlocii afectate de pandemia COVID-19 (SA.59535 (2020/N)), în ceea ce privește atât (a) distincția dintre IMM-uri și alte întreprinderi, cât și (b) cuantumul maxim de 90 000 de euro;

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate, în ceea ce privește atât (a) distincția dintre IMM-uri și alte întreprinderi, cât și (b) cuantumul maxim de 90 000 de euro;

—	tot cu titlu subsidiar, anularea în tot a deciziei atacate;

—	în plus, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe faptul că Comisia nu a inițiat procedura oficială de investigare atunci când a decis în mod greșit că măsura de ajutor de stat atacată nu ridică îndoieli cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe neregularități procedurale ale Comisiei întrucât decizia atacată este insuficient motivată.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/59

Acțiune introdusă la 1 martie 2021 – Colombani/SEAE

(Cauza T-129/21)

(2021/C 182/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marc Colombani (Auderghem, Belgia) (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei prin care SEAE a respins candidatura reclamantului pentru postul de șef al Delegației UE în Canada, comunicată printr-o notă din 6 iulie 2020, semnată de directoarea Resurselor Umane;

—	anularea deciziei prin care SEAE a respins candidatura reclamantului pentru postul de director ANMO, comunicată printr-o notă din 17 aprilie 2020, semnată de directoarea Resurselor Umane;

—	anularea deciziei SEAE de respingere a reclamației R/353/20;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea respingerii candidaturii reclamantului, care are calitatea de diplomat național, precum și pe o excepție de nelegalitate a anunțurilor de posturi vacante vizate de cererea introductivă, și anume cel privind postul de director Orientul Mijlociu Africa de Nord (ANMO) (anunțul de post vacant 2020/48) și cel pentru postul de șef al Delegației în Canada (anunțul de post vacant 2020/134).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere în ceea ce privește criteriul de selecție legat de experiența de middle management sau de funcții echivalente timp de cel puțin doi ani.

Al treilea motiv, întemeiat pe atingerea adusă principiului egalității de tratament și al nediscriminării, al securității juridice și al previzibilității, întrucât aprecierea experienței profesionale este aplicată restrictiv față de reclamant spre deosebire de flexibilitatea arătată în raport cu ceilalți candidați, și pe încălcarea articolului 27 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere a gradului reclamantului și pe încălcarea principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere a tipului de funcții exercitate de reclamant.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/59

Acțiune introdusă la 1 martie 2021 – QK/BCE

(Cauza T-133/21)

(2021/C 182/80)

Limba de procedură: letona

Părțile

Reclamant: QK (reprezentant: A. Bērziņš, advokāts)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii și analizarea ei pe fond;

—	obligarea BCE la repararea prejudiciului suferit de reclamant de 15 583 195 de euro;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor suportate de reclamant;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, întemeiată pe articolul 268 TFUE și pe articolul 340 al treilea paragraf TFUE, reclamantul invocă un motiv unic. Prin acțiunea sa, reclamantul invocă faptul că, prin adoptarea deciziei aparent nefondate din 3 martie 2016 privind retragerea acordului dat AS „Trasta Komercbanka” (1), deținută parțial de reclamant, BCE este responsabilă de pierderea de valoare a acțiunilor pe care reclamantul le deține la această bancă.

(1) Decizia BCE/SSM/2016 — 529900WIP0INFDAWTJ81/1 WOANCA-2016-0005 a Băncii Centrale Europene (BCE) din 3 martie de 2016 privind retragerea autorizației acordate Trasta Komercbanka, înlocuită prin Decizia BCE/SSM/2016 — 529900WIPOINFDAWTJ81/2 a Băncii Centrale Europene (BCE) din 11 iulie 2016, a cărei anulare face obiectul unei proceduri pendinte în fața Tribunalului în cauza T-698/16, Trasta Komercbanka și alții/BCE, T-698/16 (JO 2016, C 441, p. 29, rectificare în JO 2017, C 6, p. 57).

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/60

Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Apologistics/EUIPO – Kerckhoff (apo-discounter.de)

(Cauza T-140/21)

(2021/C 182/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Apologistics GmbH (Markkleeberg, Germania) (reprezentant: H. Hug, lawyer)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Markus Kerckhoff (Bergisch Gladbach, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă apo-discounter.de în roşu şi galben

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 8 decembrie 2020 în cauza R 1439/2019-5

Concluziile

Reclamantul (reclamanta) solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care marca Uniunii Europene apo-discounter.de (nr. 9 435 496) a fost declarată nulă pentru următoarele servicii: clasa 35: servicii de desfacere în legătură cu produse farmaceutice, chimice, bunuri de uz casnic şi bunuri utilizate în domeniul sănătăţii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 a Parlamentului European şi a Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/61

Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Shakutin/Consiliul

(Cauza T-141/21)

(2021/C 182/82)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Aleksandr Vasilevich Shakutin (Minsk, Belarus) (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2129 al Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2020/2130 a Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/339 al Consiliului din 25 februarie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus, a Deciziei (PESC) 2021/353 a Consiliului din 25 februarie 2021 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe susținerea potrivit căreia Consiliul nu a furnizat o motivare suficientă cu privire la seria de motive invocate de acesta din urmă pentru a-l desemna pe reclamant în ceea ce privește în special orice pretinsă implicare în represiunea societății civile și a opoziției democratice potrivit articolului 4 litera (a) din Decizia Consiliului 2012/642/PESC.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe susținerea potrivit căreia Consiliul nu a furnizat motive veritabile și a săvârșit o serie de erori vădite de apreciere prin faptul că a concluzionat că reclamantul obținea avantaje de la regimul Loukachenka și îl susținea.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/61

Acțiune introdusă la 15 martie 2021 – Vetpharma Animal Health/EUIPO – Deltavit (DELTATIC)

(Cauza T-146/21)

(2021/C 182/83)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Vetpharma Animal Health, SL (Barcelona, Spania) (reprezentant: M. Escudero Pérez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Deltavit SAS (Janzé, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale DELTATIC – cererea de înregistrare nr. 17 806 241

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 decembrie 2020 în cauza R 776/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedură la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 47 alineatul (2) coroborat cu articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/62

Acțiune introdusă la 18 martie 2021 – UGA Nutraceuticals/EUIPO – Vitae Health Innovation (VITADHA)

(Cauza T-149/21)

(2021/C 182/84)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: UGA Nutraceuticals Srl (Gubbio, Italia) (reprezentanți: M. Riva, J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vitae Health Innovation SL (Montmeló, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii VITADHA – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 352 764

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2021 în cauza R 2719/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate prin declararea semnelor ca fiind diferite și admiterea spre înregistrare a cererii care a făcut obiectul opoziției;

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) libera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/63

Acțiune introdusă la 15 martie 2021 – Hangzhou Dingsheng Industrial Group și alții/Comisia

(Cauza T-150/21)

(2021/C 182/85)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hangzhou Dingsheng Industrial Group Co., Ltd (Hangzhou, China), Dingheng New Materials Co., Ltd (Rayong, Thailanda), Thai Ding Li New Materials Co., Ltd (Rayong) (reprezentanți: G. Coppo și G. Pregno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2162 al Comisiei din 18 decembrie 2020 de deschidere a unei anchete privind o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2384 și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/271 la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Republica Populară Chineză prin importuri de anumite folii de aluminiu expediate din Thailanda, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Thailanda, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, în măsura în care le privește pe reclamante;

—	obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, prin care susțin că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a deschis examinarea în lipsa unor elemente de probă suficiente, în sensul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul de bază antidumping.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/63

Acțiune introdusă la 19 martie 2021 – Union Syndicale Solidaires des SDIS de France et DOM/TOM/Comisia

(Cauza T-152/21)

(2021/C 182/86)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union Syndicale Solidaires des services départementaux d’incendie et de secours (SDIS) de France et DOM/TOM (Nîmes, Franța) (reprezentant: O. Coudray, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Uniunii Europene (Comisia Europeană) la plata către aceasta a unei despăgubiri de 10 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit, plus dobânzi la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu trei puncte și jumătate;

—	obligarea Uniunii Europene (Comisia Europeană) la plata tuturor cheltuielilor de judecată în valoare de 6 600 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în despăgubire, reclamanta reproșează Comisiei că nu a răspuns, timp de mai bine de un an și jumătate, la plângerea din cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pe care a introdus-o împotriva Republicii Franceze. Reclamanta reproșează de asemenea Comisiei că nu a informat-o cu diligență cu privire la stadiul examinării efectuate și că nu a luat poziție cu privire la plângere într-un termen rezonabil. Potrivit reclamantei, Comisia ar fi săvârșit așadar o nelegalitate culpabilă de natură să angajeze răspunderea Uniunii.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/64

Acțiune introdusă la 23 martie 2021 – Völkl/EUIPO – Marker Dalbello Völkl (International) (Völkl)

(Cauza T-155/21)

(2021/C 182/87)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Völkl GmbH & Co. KG (Erding, Germania) (reprezentanți: C. Raßmann, M. Suether și F. Adinolfi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Marker Dalbello Völkl (International) GmbH (Baar, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă Völkl – marca Uniunii Europene nr. 4 467 569

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2021 în cauza R 568/2020-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedură, dacă aceasta ar trebui să intervină în prezenta procedură, la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni, precum și căii de atac care a precedat-o.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/65

Acțiune introdusă la 23 martie 2021 – Völkl/EUIPO – Marker Dalbello Völkl (International) (Marker Völkl)

(Cauza T-156/21)

(2021/C 182/88)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Völkl GmbH & Co. KG (Erding, Germania) (reprezentanți: C. Raßmann, M. Suether și F. Adinolfi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Marker Dalbello Völkl (International) GmbH (Baar, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale Marker Völkl – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. W00891106

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2021 în cauza R 0055/2020-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedură, dacă aceasta ar trebui să intervină în prezenta procedură, la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni, precum și căii de atac care a precedat-o.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/66

Acțiune introdusă la 25 martie 2021 – Bustos/EUIPO – Bicicletas Monty (motwi)

(Cauza T-159/21)

(2021/C 182/89)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamant: Dante Ricardo Bustos (Wenling, China) (reprezentant: A. Lorente Berges, abogada)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bicicletas Monty, SA (Sant Feliú de Llobregat, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative motwi – cererea de înregistrare nr. 17 802 158

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21/01/2021 în cauza R 289/2020-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 17 802 158 motwi pentru produsele solicitate din clasa 12 din Clasificarea Nisa;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/66

Ordonanța Tribunalului din 16 martie 2021 – Yavorskaya/Consiliul și alții

(Cauza T-405/14) (1)

(2021/C 182/90)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 261, 11.8.2014.

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/67

Ordonanța Tribunalului din 11 martie 2021 – UPL Europe și Indofil Industries (Țările de Jos)/EFSA

(Cauza T-162/20) (1)

(2021/C 182/91)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 201, 15.6.2020.

Rectificări

10.5.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/68

Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-87/21

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 110din 29 martie 2021 )

(2021/C 182/92)

La pagina 4, în cauza T-87/21, Condor Flugdienst/Comisia, se citește după cum urmează:

„Acțiune introdusă la 12 februarie 2021 – Condor Flugdienst/Comisia

(Cauza T-87/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Condor Flugdienst GmbH (Kelsterbach, Germania) (reprezentanți: A. Israel, J. Lang și M. Negro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei din 25 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA. 57153 (2020/N) – Germania – COVID-19: Ajutor de stat în favoarea Lufthansa (1), și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a obligației de a iniția o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către pârâtă a unei erori vădite de apreciere atunci când a reținut că ajutorul acordat Lufthansa este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a obligației de motivare.”

(1) JO C 397, 20.11.2020, p. 2.

Top

Choose the experimental features you want to try