C:2007:020:FULL

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - C:2007:020:FULL - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document C:2007:020:FULL

Help

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 20, 27 ianuarie 2007

Display all documents published in this Official Journal

HTML

PDF

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 20

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 27 ianuarie 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2007/C 020/01	Cauza C-455/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la data de 14 noiembrie 2006 — Heemskerk BV și BV v/h Firma Schaap/Productschap Vee en Vlees	1

2007/C 020/02	Cauza C-468/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteios Athinon la data de 21 noiembrie 2006 — Sot. Lelos kai Sia și alții/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton	2

2007/C 020/03	Cauza C-469/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteion Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton	2

2007/C 020/04	Cauza C-470/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Konstantinos Xydias kai Sia OE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	3

2007/C 020/05	Cauza C-471/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	4

2007/C 020/06	Cauza C-472/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteion Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Ionas Stroumsas EPE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton	4

2007/C 020/07	Cauza C-473/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Ionas Stroumsas EPE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	5

2007/C 020/08	Cauza C-474/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakapothiki Pharma-Group Messinias Anonymi Etaireia/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	6

2007/C 020/09	Cauza C-475/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — K. P. Marinopoulos-Anonymos Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	6

2007/C 020/10	Cauza C-476/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Trimeles Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — K. P. Marinopoulos — Emporias kai Dianomis Pharmakeftikon Proiondon/Glaxowellcome A.E.B.E.	7

2007/C 020/11	Cauza C-477/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Kokkoris D. Tsanas K. EPE și alții/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	8

2007/C 020/12	Cauza C-478/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Kokkoris D. Tsanas K. EPE și alții/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton	8

2007/C 020/13	Cauza C-480/06: Acțiune introdusă la data de 24 noiembrie 2006 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	9

2007/C 020/14	Cauza C-483/06: Acțiune introdusă la data de 24 noiembrie 2006 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	10

2007/C 020/15	Cauza C-484/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la data de 27 noiembrie 2006 — Fiscale eenheid Koninklijke NV/Staatssecretaris van Financiën	10

2007/C 020/16	Cauza C-486/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Hof van beroep te Antwerpen la data de 27 noiembrie 2006 — BVBA Van Landeghem/Statul belgian	11

2007/C 020/17	Cauza C-488/06 P: Recurs introdus la 27 noiembrie 2006 de către L & D S.A. împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (camera a patra) la 7 decembrie 2006 în cauza T-168/04 — S.C. L & D S.A./OAPI	11

2007/C 020/18	Cauza C-492/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Consiglio di Stato (Italia) la data de 28 noiembrie 2006 — Consorzio Elisoccorso San Raffaele/Elilombarda s.r.l.	12

2007/C 020/19	Cauza C-494/06 P: Recurs introdus la 30 noiembrie 2006 de către Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 6 septembrie 2006 în cauza T-304/04, Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană, Wam SpA	12

2007/C 020/20	Cauza C-499/06: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Sąd Okręgowy w Koszalinie (Republica Polonă) la data de 8 decembrie 2006 — Halina Nerkowska/Zakład Ubezpieczeń Społecznych	13

	Tribunalul de Primă Instanță
2007/C 020/21	Cauza T-336/06: Acțiune introdusă la data de 27 noiembrie 2006 — 2K-Teint și alții/BEI și Comisie	14

2007/C 020/22	Cauza T-343/06: Acțiune introdusă la data de 1 decembrie 2007 — Shell Petroleum și alții/Comisie	15

2007/C 020/23	Cauza T-344/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Total SA/Comisie	16

2007/C 020/24	Cauza T-345/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Complejo Agrícola/Comisie	17

2007/C 020/25	Cauza T-346/06: Acțiune introdusă în data de 6 decembrie 2006 — IMS/Comisie	17

2007/C 020/26	Cauza T-347/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Nynäs Petroleum și Nynas Belgium/Comisie	18

2007/C 020/27	Cauza T-348/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Total Nederland/Comisie	19

2007/C 020/28	Cauza T-349/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Germania/Comisie	19

2007/C 020/29	Cauza T-351/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Dura Vermeer Groep/Comisie	20

2007/C 020/30	Cauza T-352/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Dura Vermeer Infra/Comisie	20

2007/C 020/31	Cauza T-353/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Vermeer Infrastructuur/Comisie	21

2007/C 020/32	Cauza T-354/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — BAM NBM Wegenbouw și HBG Civiel/Comisie	21

2007/C 020/33	Cauza T-355/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninklijke BAM Groep NV/Comisie	22

2007/C 020/34	Cauza T-356/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninlijke Volker Wessels Stevin/Comisie	23

2007/C 020/35	Cauza T-357/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninklijke Wegenbouw Stevin/Comisie	23

2007/C 020/36	Cauza T-358/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans/Comisie	24

2007/C 020/37	Cauza T-359/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Heijmans Infrastructuur/Comisie	24

2007/C 020/38	Cauza T-360/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Heijmans/Comisie	25

2007/C 020/39	Cauza T-361/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Ballast Nedam/Comisie	25

2007/C 020/40	Cauza T-362/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Ballast Nedam Infra/Comisie	26

2007/C 020/41	Cauza T-363/06: Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Honda Motor Europe Ltd/OAPI	26

2007/C 020/42	Cauza T-364/06: Acțiune introdusă la data de 6 decembrie 2006 — Xinhui Alida Polythene/Consiliu	27

2007/C 020/43	Cauza T-366/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Calebus/Comisie	28

2007/C 020/44	Cauza T-370/06: Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Kuwait Petroleum Corp. și alții/Comisie	28

2007/C 020/45	Cauza T-378/06: Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 — IMI și alții/Comisie	29

2007/C 020/46	Cauza T-380/06: Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2006 — Vischim/Comisie	30

2007/C 020/47	Cauza T-383/06: Acțiune introdusă la data de 19 decembrie 2006 — Icuna.com/Parlamentul European	30

2007/C 020/48	Cauza T-384/06: Acțiune introdusă la data de 13 decembrie 2006 — IBP and International Building Products France/Comisie	31

2007/C 020/49	Cauza T-385/06: Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 — Aalberts Industries NV și alții/Comisie	32

2007/C 020/50	Cauza T-386/06: Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2006 — Pegler/Comisie	33

2007/C 020/51	Cauza T-387/06: Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI	34

2007/C 020/52	Cauza T-388/06: Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI	34

2007/C 020/53	Cauza T-389/06: Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI	34

2007/C 020/54	Cauza T-390/06: Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI	35

2007/C 020/55	Cauza T-393/06: Acțiune introdusă la data de 18 decembrie 2006 — Makhteshim Agan Holding BV și alții/Comisie	35

	Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene
2007/C 020/56	Cauza F-124/06: Acțiune introdusă în data de 13 octombrie 2006 — Molina Solano/Europol	37

2007/C 020/57	Cauza F-136/06: Acțiune introdusă în data de 30 noiembrie 2006 — Reali/Comisie	37

2007/C 020/58	Cauza F-137/06: Acțiune introdusă în data de 27 noiembrie 2006 — Chassagne/Comisie	38

2007/C 020/59	Cauza F-139/06: Acțiune introdusă în data de 11 decembrie 2006 — Kurrer/Comisie	38

2007/C 020/60	Cauza F-141/06: Acțiune introdusă la data de 11 decembrie 2006 — Hartwig/Comisia și Parlamentul European	39

2007/C 020/61	Cauza F-142/06: Acțiune introdusă la data de 28 decembrie 2006 — Bligny/Comisie	39

2007/C 020/62	Cauza F-143/06: Acțiune introdusă la data de 18 decembrie 2006 — Continolo/Comisie	40

2007/C 020/63	Cauza F-144/06: Acțiune introdusă în data de 22 decembrie 2006 — Bleyaert/Consiliu	40

V Anunțuri

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

Curtea de Justiție

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/1

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la data de 14 noiembrie 2006 — Heemskerk BV și BV v/h Firma Schaap/Productschap Vee en Vlees

(Cauza C-455/06)

(2007/C 20/01)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Heemskerk BV și BV v/h Firma Schaap

Pârât: Productschap Vee en Vlees

Întrebările preliminare

1a.

Este o autoritate administrativă îndreptățită să decidă, în contradicție cu declarația medicului veterinar oficial, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 615/98 (1), că transportul animalelor la care se referă această declarație nu respectă condițiile impuse prin Directiva 91/628/CEE (2)?

1b.	În cazul în care răspunsul la întrebarea 1a este afirmativ: Exercitarea acestei atribuții de către autoritatea administrativă este supusă anumitor limitări în temeiul dreptului comunitar și, dacă da, care sunt acestea?

În cazul în care răspunsul la întrebarea 1 este afirmativ:

Autoritatea administrativă a unui stat membru trebuie, în cadrul aprecierii sale asupra existenței unui temei pentru acțiunea în restituire, de exemplu în sensul Regulamentului (CE) nr.800/1999 (3), să răspundă întrebării dacă transportul animalelor vii este conform dispozițiilor comunitare în materia bunăstării animalelor, pornind de la condițiile impuse de respectivul stat membru sau de cele impuse de statul pavilionului pe care îl arborează nava care transportă animalele vii și care a emis o autorizație pentru acea navă?

3.	Instituie dreptul comunitar obligația examinării din oficiu a motivelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 (4) și de Regulamentul (CE) nr. 800/1999, adică a motivelor care depășesc obiectul fundamental al litigiului?

Expresia „în conformitate cu dispozițiile stabilite de legislația comunitară cu privire la bunăstarea animalelor“ din articolul 33 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 trebuie înțeleasă în sensul că, în cazul constatării că nava care transporta animale vii era atât de încărcată încât depășea încărcătura permisă în baza prevederilor relevante privind bunăstarea animalelor, încălcarea dispozițiilor comunitare referitoare la bunăstarea animalelor privește numai numărul de animale care depășește încărcătura permisă sau încălcarea acestor dispoziții se referă la toate animalele vii transportate?

Aplicarea efectivă a dreptului comunitar conduce la aceea că, prin examinarea din oficiu a conformității cu prevederile dreptului comunitar, este încălcat principiul — consacrat în dreptul procesual administrativ olandez — potrivit căruia introducerea unei acțiuni împotriva unei decizii nu îl poate aduce pe reclamant într-o poziție mai dezavantajoasă decât aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi introdus acțiunea?

(1) Regulamentul (CE) nr. 615/1998 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a sistemului de restituiri la export în privinţa bunăstării animalelor vii din specia bovină în cursul transportului (JO L 82, p.19).

(2) Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecţia animalelor în cursul transportului şi de modificare a Directivelor 90/425/CEE şi 91/496/CEE (JO L 340, p. 17).

(3) Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 102, p.11).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei în sectorul cărnii de vită şi mânzat (JO L 160, p.21).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/2

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteios Athinon la data de 21 noiembrie 2006 — Sot. Lelos kai Sia și alții/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

(Cauza C-468/06)

(2007/C 20/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteion Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Sot. Lelos kai Sia și alții

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel să fie deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este obligată o autoritate națională din domeniul concurenței să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

Este posibil să fie considerate drept criterii potrivite criteriul procentajului de depășire a consumului național normal și/sau cel al prejudiciului suferit de întreprinderea în poziție dominantă față de cifra sa de afaceri totală și de beneficiul său total? În caz afirmativ, în ce mod trebuie fixat nivelul procentajului de depășire și cel al prejudiciului — acesta din urmă fiind considerat drept un procentaj al cifrei de afaceri și al totalului câștigurilor — dincolo de care comportamentul respectiv va fi calificat drept abuziv?

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/2

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteion Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

(Cauza C-469/06)

(2007/C 20/03)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Trimeles Efeteion Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este obligată o autoritate națională din domeniul concurenței să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/3

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Konstantinos Xydias kai Sia OE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-470/06)

(2007/C 20/04)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Konstantinos Xydias kai Sia OE

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/4

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-471/06)

(2007/C 20/05)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Farmakemporiki Anonymi Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/4

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteion Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Ionas Stroumsas EPE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

(Cauza C-472/06)

(2007/C 20/06)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteion Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ionas Stroumsas EPE

Pârâtă: GlaxosmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proїonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este obligată o autoritate națională din domeniul concurenței să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/5

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Ionas Stroumsas EPE/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-473/06)

(2007/C 20/07)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ionas Stroumsas EPE

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/6

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Farmakapothiki Pharma-Group Messinias Anonymi Etaireia/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-474/06)

(2007/C 20/08)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Farmakapothiki Pharma-Group Messinias Anonymi Etaireia

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/6

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — K. P. Marinopoulos-Anonymos Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-475/06)

(2007/C 20/09)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: K. P. Marinopoulos-Anonymos Etaireia Emporias kai Dianomis Farmakeftikon Proïonton

Pârâtă: Glaxosmithkline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel să fie deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este corect ca o instanță națională să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/7

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Trimeles Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — K. P. Marinopoulos — Emporias kai Dianomis Pharmakeftikon Proiondon/Glaxowellcome A.E.B.E.

(Cauza C-476/06)

(2007/C 20/10)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Trimeles Efeteio Athinon

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: K. P. Marinopoulos Emporias kai Dianomis Pharmakeftikon Proiondon

Pârâtă: Glaxowellcome A.E.B.E.

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel să fie deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În cele din urmă, este corect ca o instanță națională să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Efeteio Athinon (Grecia) la data de 21 noiembrie 2006 — Kokkoris D. Tsanas K. EPE și alții/GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

(Cauza C-477/06)

(2007/C 20/11)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Kokkoris D. Tsánas K. EPE și alții

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel să fie deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este corect ca o instanță națională să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/8

(Cauza C-478/06)

(2007/C 20/12)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Efeteio Athinon (Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Kokkoris D. Tsánas K. EPE și alții

Pârâtă: GlaxoSmithKline Anonymi Emporiki Viomichaniki Etairia Farmakeftikon Proïonton

Întrebările preliminare

Constituie ipso facto un comportament abuziv, în sensul articolului 82 CE, refuzul unei întreprinderi ce ocupă o poziție dominantă de a satisface integral comenzile ce îi sunt adresate de vânzători en-gros de produse farmaceutice, atunci când acest comportament se datorează intenției de a restrânge activitatea de export a respectivilor vânzători și de a limita astfel prejudiciul cauzat de comerțul paralel? Răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că diferențele de prețuri rezultând în cadrul Uniunii Europene ca urmare a intervenției statului sau, altfel spus, subordonarea pieței produselor farmaceutice unui regim care nu este de concurență strictă și care, dimpotrivă, este marcat de un grad ridicat de intervenționism statal, fac comerțul paralel să fie deosebit de profitabil pentru vânzătorii en-gros? În sfârșit, este corect ca o instanță națională să aplice regulile comunitare în materie de concurență în același mod piețelor ce funcționează în regim de concurență și piețelor în care concurența este denaturată ca urmare a intervenției statului?

2)	În măsura în care Curtea ar considera că restricționarea comerțului paralel, pentru motivele indicate mai sus, nu constituie întotdeauna o practică abuzivă, atunci când este exercitată de o întreprindere dominantă, cum trebuie apreciat eventualul caracter abuziv?

În special:

2.1

2.2

Trebuie urmată o abordare bazată pe o ponderare a intereselor și, în caz afirmativ, care sunt interesele ce trebuie luate în calcul în această ponderare?

Mai precis:

a)	Răspunsul este influențat de faptul că bolnavul consumator final are un avantaj financiar limitat ca urmare a comerțului paralel?

b)	Trebuie luat în considerare interesul organismelor de securitate socială de a beneficia de medicamente mai ieftine și, dacă da, în ce măsură?

2.3	Ce alte criterii și ce alte moduri de abordare pot fi considerate potrivite în speță?

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/9

Acțiune introdusă la data de 24 noiembrie 2006 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-480/06)

(2007/C 20/13)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis, B. Schima, Bevollmächtigte)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea încălcării de către Republica Federală Germania a obligațiilor ce îi reveneau potrivit articolului 8 raportat la titlurile III-VI din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (1) prin aceea că unitățile teritoriale (Landkreis) Rotenburg (Wümme), Harburg, Soltau-Fallingbostel și Stade au încheiat un contract pentru servicii de eliminare a deșeurilor direct cu Stadtreiningung Hamburg (serviciul de salubrizare al orașului Hamburg), iar acest contract de servicii nu a făcut obiectul unei cereri de oferte la nivel comunitar și a unei atribuiri potrivit procedurii deschise sau restrânse;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motive și argumente principale

La data de 18 decembrie 1995, patru unități teritoriale (Landkreis) din Niedersachsen au încheiat un contract pentru eliminarea deșeurilor cu Stadtreiningung Hamburg, serviciul de salubrizare al orașului Hamburg, un organism de drept public. Acest contract a fost încheiat fără organizarea unei proceduri de atribuire și fără o cerere de ofertă la nivel european.

Unitățile teritoriale (Landkreis) sunt autorități contractante de drept public, iar contractul vizat este un contract de servicii cu titlu oneros, încheiat în scris, care depășește valoarea pragului pentru aplicarea Directivei 92/50/CEE și care intră, în consecință, în domeniul de aplicare al acestei directive.

Împrejurarea că Stadtreiningung Hamburg, ca unitate de drept public, este la rândul său o autoritate publică contractantă în înțelesul Directivei 92/50/CEE nu modifică faptul că acest contract intră în domeniul de aplicare al directivei: așa cum s-a constatat în mod expres de Curtea de Justiție, directivele privind procedurile de atribuire își găsesc întotdeauna aplicarea atunci când o autoritate contractantă intenționează să încheie un contract cu titlu oneros, în scris, cu un organism care se diferențiază în mod formal de autoritatea contractantă și care deține propriile sale puteri de decizie.

Nu se evidențiază împrejurări care să justifice atribuirea discreționară a contractului vizat sub forma unei proceduri de negociere fără anunț de atribuire prealabil.

Comisia susține că nu se poate reține poziția guvernului federal potrivit căreia cooperarea autorităților locale, ca o consecință a dreptului la administrarea comunală autonomă, exclude dreptul de atribuire a contractelor independent de modalitatea juridică aleasă. Dreptul autorităților locale la administrare autonomă nu poate conduce la a îndreptăți o colectivitate teritorială să nu respecte prevederile privind atribuirea contractelor publice. În măsura în care colectivitățile teritoriale încheie cu alte organisme, chiar dacă acestea sunt la rândul lor autorități publice contractante, contracte pentru prestarea de servicii, acestea sunt supuse dreptului de atribuire. Mai mult, guvernul german nu a putut dovedi că, din cauza cerințelor tehnice, contractul vizat nu putea fi atribuit decât unui anumit prestator de servicii.

Din aceste motive, Comisia a ajuns la concluzia că Republica Federală Germania, prin încheierea directă a contractului privind eliminarea deșeurilor fără organizarea unei proceduri de atribuire și fără o cerere de ofertă la nivel european, a încălcat Directiva 92/50/CEE.

(1) JO L 209, p.1.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/10

Acțiune introdusă la data de 24 noiembrie 2006 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-483/06)

(2007/C 20/14)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: L. Pignataro, agente)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

să constate că Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de articolul 5 alineatul (1) al Directivei 2003/33/CE (1), exceptând de la interzicerea sponsorizării un eveniment sau o activitate desfășurată în domeniul său de aplicare, atunci când acestea au loc în exclusivitate pe teritoriul statului italian;

—	să oblige Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

Motive și argumente principale

Legislația italiană introduce o derogare de la interzicerea sponsorizării menționată la articolul 5 alineatul (1), derogare neprevăzută de Directiva 2003/33/CE.

(1) JO L 152, p. 16.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/10

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la data de 27 noiembrie 2006 — Fiscale eenheid Koninklijke NV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-484/06)

(2007/C 20/15)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Partea reclamantă: Fiscale eenheid Koninklijke Ahold NV

Partea pârâtă: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

La rotunjirea cuantumului taxei pe valoarea adăugată este aplicabil doar dreptul național sau este vorba de o problemă de drept comunitar, în special în considerarea art. 2 alin. (1) și (2) din Prima Directivă (1) și a art. 11A., alin. (1) lit. (a) din a Șasea Directivă, precum și în considerarea art. 22 alin. (3) lit. (b) prima frază (text în vigoare până la 1 ianuarie 2004) și alin. (5) din a Șasea Directivă (2)?

2)	În acest ultim caz: din prevederile citate mai sus reiese că statele membre sunt obligate să admită o rotunjire automată pentru fiecărui articol și în cazul în care operațiuni distincte sunt menționate pe o factură unică și/sau sunt incluse într-o declarație periodică unică?

(1) Prima Directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967, 67/227/CEE, privind armonizarea legislațiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri (JO 71, p. 1301).

(2) A Șasea Directivă a Consiliului din 17 mai 1977, 77/388/CEE, privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/11

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Hof van beroep te Antwerpen la data de 27 noiembrie 2006 — BVBA Van Landeghem/Statul belgian

(Cauza C-486/06)

(2007/C 20/16)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen.

Părțile din acțiunea principală

Partea reclamantă: BVBA Van Landeghem.

Partea pârâtă: Statul belgian.

Întrebare preliminară

„Pick-up-uri — fiind autovehicule ce constau, pe de o parte, într-o cabină închisă, servind drept spațiu pentru pasageri, în care scaune pliabile sau escamotabile cu trei locuri de fixare a centurilor se află în spatele scaunului sau a banchetei șoferului și, pe de altă parte, într-o benă de încărcare ce nu depășește 50 de centimetri în înălțime și nu se poate deschide decât în spate și care nu dispune de nici un dispozitiv de ancorare a unei încărcături — care erau echipate cu un interior foarte luxos, cu toate opțiunile (incluzând scaune din piele cu reglaj electric, retrovizoare și geamuri cu comandă electrică, o instalație stereo cu CD etc…), un sistem de frânare ABS, un motor pe benzină de la 4 la 8 litri cu cutie automată având un consum foarte ridicat, patru roți motrice și jante sport de lux, declarate în liberă practică și în consum între 10 aprilie 1995 și 4 decembrie 1997, trebuiau oare clasificate la poziția 8703 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv (adoptată inițial prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, din 23 iulie 1987, privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (1)) ca autoturisme și alte autovehicule proiectate în principal pentru transportul persoanelor (altele decât cele de la poziția 8702), inclusiv mașinile de tipul «break« și mașinile de curse sau la poziția 8704 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv ca și autovehicule pentru transportul mărfurilor ori la o altă poziție decât poziția 8703 sau poziția 8704 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv?“

(1) JO L 256, p. 1.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/11

Recurs introdus la 27 noiembrie 2006 de către L & D S.A. împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (camera a patra) la 7 decembrie 2006 în cauza T-168/04 — S.C. L & D S.A./OAPI

(Cauza C-488/06 P)

(2007/C 20/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: L & D S.A. (reprezentant: S. Miralles Miravet, abogado)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Julios Sämann Ltd.

Concluziile recurentului

—	casarea în totalitate a hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță

—

anularea punctelor 1 și 3 din dispozitivul deciziei pronunțate de camera a doua de recurs a OAPI la 15 martie 2004, în măsura în care prin aceasta, pe de o parte, se anulează în parte decizia diviziei de opoziție și se respinge înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele cuprinse în categoriile 3 și 5 și, pe de altă parte, părțile sunt obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura opoziției și în recurs.

—	obligarea OAPI la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1)

Tribunalul de Primă Instanță a încălcat dispozițiile articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 reținând că: (i) marca comunitară anterioară nr. 91.991 a dobândit caracter distinctiv; (ii) marca figurativă cu element nominal a cărei înregistrare a fost solicitată, „Aire Limpio“ nr. 252.288, și marca figurativă comunitară anterioară nr. 91.991 sunt similare; și, (iii) că există un risc de confuzie între cele două.

Încălcarea articolului 73 din Regulamentului (CE) nr. 40/94

Divizia de opoziție a OAPI (prin decizia din 25 februarie 2003) și camera de recurs (prin decizia din 15 martie 2004) s-au limitat la examinarea mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată, „Aire Limpio“ nr. 252.288, și a mărcii comunitare anterioare nr. 91.991. Totuși, Tribunalul de Primă Instanță a luat în considerare în egală măsură și documente referitoare la alte mărci, mai ales cele privitoare la marca internațională „ARBRE MAGIQUE“ nr. 328.915. Ca urmare, temeiurile hotărârii recurate se referă la o marcă pe care însuși intimata a exclus-o din cadrul analizei comparative menite să determine riscul de confuzie. Astfel, recurentul nu a putut să se apere suficient împotriva argumentelor și a datelor referitoare la alte mărci diferite de marca comunitară nr. 91.991 pe care s-a fundamentat dispozitivul hotărârii Tribunalului de Primă Instanță recurate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/12

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Consiglio di Stato (Italia) la data de 28 noiembrie 2006 — Consorzio Elisoccorso San Raffaele/Elilombarda s.r.l.

(Cauza C-492/06)

(2007/C 20/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Consorzio Elisoccorso San Raffaele

Pârâtă: Elilombarda s.r.l.

Întrebarea preliminară

„Articolul 1 din Directiva Consiliului 89/665/CEE (1) din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor privind căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva Consiliului 92/50/CEE (2) din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în conformitate cu dreptul național, calea de atac împotriva unei decizii de atribuire a unui contract să poată fi exercitată în nume propriu de către un singur membru al unei asociații temporare fără personalitate juridică, care, în această calitate, a participat la o procedură de atribuire a unui contract public și căreia nu i s-a atribuit acest contract?“

(1) JO 1989, L 395, p. 33.

(2) JO 1992, L 209, p. 1.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/12

Recurs introdus la 30 noiembrie 2006 de către Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 6 septembrie 2006 în cauza T-304/04, Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană, Wam SpA

(Cauza C-494/06 P)

(2007/C 20/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci și E. Righini, agenti)

Celelalte părți în proces: Republica Italiană, Wam SpA

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 6 septembrie 2006 în cauzele conexate T-304/04 și T-316/04, Republica Italiană și Wam/Comisia Comunităților Europene și, prin urmare,

—	hotărând în mod definitiv asupra litigiului, respingerea acțiunilor sus-menționate ca nefondate;

—	în subsidiar, retrimiterea cauzei la Tribunal pentru rejudecare;

—	obligarea Republicii Italiene și a Wam SpA la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele grade de jurisdicție.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă un unic motiv de recurs. Considerând motivarea deciziei atacate ca fiind insuficientă pentru a caracteriza incidența ajutorului de stat asupra schimburilor și asupra concurenței, Tribunalul a încălcat dispozițiile corelate ale articolului 87 alineatul (1) și ale articolului 253 CE și a motivat hotărârea în mod contradictoriu.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/13

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Sąd Okręgowy w Koszalinie (Republica Polonă) la data de 8 decembrie 2006 — Halina Nerkowska/Zakład Ubezpieczeń Społecznych

(Cauza C-499/06)

(2007/C 20/20)

Limba de procedură: poloneza

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Koszalinie [Tribunalul Regional Koszalin]

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Halina Nerkowska.

Pârât: Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Koszalinie [Oficiul de Asigurări Sociale, Agenția Koszalin]

Întrebare preliminară

Se opune oare art. 18 CE, care garantează cetățenilor Uniunii Europene dreptul la libera circulație și stabilire pe teritoriul național al statelor membre, reglementării legale naționale prevăzută în art. 5 al legii din 29 mai 1974 privind protecția invalizilor de război și militari, precum și a familiilor acestora (M. Of. din 2 septembrie 1987 cu modificările anterioare), având în vedere că prin această reglementare plata pensiei de incapacitate de muncă, în contextul șederii în locuri de izolare, este condiționată de situarea persoanei îndreptățite pe teritoriul național polonez?

Tribunalul de Primă Instanță

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/14

Acțiune introdusă la data de 27 noiembrie 2006 — 2K-Teint și alții/BEI și Comisie

(Cauza T-336/06)

(2007/C 20/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: 2K-Teint SARL, Mohamed Kermoudi, Khalid Kermoudi, Laila Kermoudi, Salma Kermoudi et Rabia Kermoudi (Casablanca, Maroc) (reprezentant: P. Thomas, avocat)

Pârâți: Banca Europeană de Investiții (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului) și Comisia Comunităților Europeană (Bruxelles, Belgia)

Concluziile reclamanților

—	admiterea cererii și constatarea faptului că acțiunea reclamanților este fondată,

—	obligarea BEI să comunice, în integralitate, dosarul referitor la împrumutul participativ la capitalul societății 2K-Teint, inclusiv toate documentele schimbate pe această temă cu BNDE, sub sancțiunea unor penalități de 10 000 euro pe zi de întârziere;

—	constatarea faptului că răspunderea cvasidelictuală a BEI este angajată față de reclamanți datorită greșelilor, neîndeplinirii obligațiilor, neglijențelor și inacțiunilor pe care BEI le-a comis față de reclamanți;

—	constatarea faptului că reclamanții au suferit un prejudiciu evaluat (potrivit precizărilor din cererea introductivă);

—	dispunerea efectuării unei expertize privind întinderea și temeinicia prejudiciilor descrise;

—

obligarea BEI și/sau a Comunității Europene în solidar la plata către reclamați a sumelor pentru cauzele menționate anterior, convertibile în euro (potrivit precizărilor ce urmează), purtătoare de dobânzi legale de la prima acțiune în justiție formulată de reclamanți, adică chemarea în judecată în fața Tribunal d'arrondissement din Luxemburg din data de 17 iunie 2003, și până la plata integrală;

—	declararea hotărârii ce se va pronunța ca fiind vremelnic executorie, independent de exercitarea oricăror căi de atac și fără cauțiune;

—

obligarea BEI și/sau a Comunității Europene în mod solidar la plata către reclamanți a unei sume provizorii de 12 500 euro, cu titlul de sumă neinclusă în cheltuielile de judecată, sumă pe care reclamanții au achitat-o pentru a-și asigura apărarea, precum și pentru a asista la audiere, cheltuieli ce ar fi inechitabil să fie lăsate în sarcina lor;

—	obligarea BEI și/sau a Comunității Europene la plata cheltuielilor de judecată;

—	să beneficieze de toate drepturile și acțiunile în justiție.

Motivele și principalele argumente

Printr-un contract de finanțare semnat la Luxemburg la data de 28 aprilie 1994, acționând în numele și pentru Comunitatea Europeană, în temeiul unui mandat încredințat de Comisia Europeană, BEI a acordat Regatului Marocului, cu titlul unei participări sub formă de capital de risc, un împrumut condițional menit să finanțeze proiecte destinate producției în principal în sectorul industriei, îndeosebi în asociere cu întreprinderi (persoane fizice și juridice) din Uniunea Europeană (proiect Împrumut Global Sector Financiar II). Potrivit dispozițiilor contractului, suma împrumutată de BEI Marocului trebuia folosită în vederea finanțării de proiecte, conform unor convenții sub forma unor împrumuturi acordate de instituții bancare marocane, ce interveneau ulterior în calitate de intermediari financiari. Aceste împrumuturi în vederea retrocesiunii erau destinate finanțării de către intermediarii financiari a unor împrumuturi sau a unor participări la capitalul unor operatori marocani, beneficiari finali. Acordarea fiecărui împrumut în favoarea unui operator trebuia să facă obiectul unui contract încheiat între instituția bancară și operatorul ce era beneficiarul participării respective. Intermediarul era obligat să prezinte BEI fiecare cerere privind finanțarea unei participări sau a unui împrumut, în vederea aprobării sale de comun acord cu statul marocan. BEI era obligată să notifice acordul său statului marocan, comunicând în același timp o copie a notificării și intermediarului financiar.

La data de 12 octombrie 1994, o convenție de retrocesiune a fost semnată între Regatul Marocului și Banca Națională de Dezvoltare Economică (BNDE), care a devenit la acel moment unul dintre intermediarii financiari, conform dispozițiilor contractului încheiat între BEI și Regatul Marocului. La data de 29 noiembrie 1995, BNDE și reclamanții au încheiat un contract de împrumut în cadrul celei de-a doua linii BEI, sub rezerva acordului BEI și a primirii fondurilor de BNDE. Obiectul contractului era finanțarea parțială a unei participări la capitalul societății 2K-Teint. Printr-o scrisoare din 14 octombrie 1994, BEI și-a dat acordul pentru ca proiectul 2K-Teint să beneficieze de această finanțare.

Prin prezenta acțiune în răspundere extracontractuală a Comunității, reclamanții solicită repararea prejudiciului pe care susțin că l-au suferit ca urmare a pretinsului comportament ilicit al BEI, adoptat de aceasta în exercitarea atribuțiilor de mandatar al Comunității, în cadrul gestionării împrumutului respectiv. Aceștia invocă îndeosebi o lentoare extremă cu ocazia virării împrumutului, care a fost deblocat abia în iulie 1997, ceea ce i-a determinat să încheie un contract de împrumut pe termen scurt cu BNDE. Nerespectarea obligațiilor financiare ce reveneau reclamanților a determinat BNDE să inițieze procedura de recuperare a datoriilor în fața instanțelor naționale. Ca urmare a hotărârii unui tribunal marocan, societatea 2K-Teint a fost obligată să își vândă fondul de comerț.

În primul rând, reclamanții invocă mai multe neregularități comise de BNDE în gestionarea fondurilor comunitare, despre care au informat BEI, cerându-i să reacționeze. Reclamanții impută BEI că nu au luat nicio măsură ca urmare a informațiilor pe care i le-au transmis. Ei invocă faptul că BEI ar fi fost obligată să acționeze, în măsura în care BNDE acționa dacă nu în calitatea de mandatar al său, măcar în calitate de mandatar aparent, BEI conservând un rol important în luarea deciziilor referitoare la împrumuturile respective.

În plus, reclamanții susțin că BEI ar trebui să răspundă nu numai pentru greșelile comise de BNDE, ivite cu prilejul acestui raport juridic, dar și pentru consecințele propriilor deficiențe și inacțiuni. Ei impută BEI că nu a efectuat o supraveghere și un control eficace al modului în care fondurile erau utilizate după primirea lor de organismele marocane, ceea ce a avut drept consecință favorizarea sau aprobarea acțiunilor pretins frauduloase ale BNDE. Reclamanții impută BEI neîndeplinirea unor obligații, precum și unele neglijențe și carențe pe care le califică drept grave, privind obligații de prudență, de diligență și de precauție în gestiunea fondurilor comunitare.

Reclamanții invocă faptul că prejudiciile pe care susțin că le-au suferit sunt în legătură directă cu inacțiunile sau neîndeplinirea obligațiilor BEI. În consecință, cer obligarea acesteia la repararea acestor prejudicii.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/15

Acțiune introdusă la data de 1 decembrie 2007 — Shell Petroleum și alții/Comisie

(Cauza T-343/06)

(2007/C 20/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Shell Petroleum NV (Haga, Țările de Jos), The Shell Transport and Trading Company Ltd (Londra, Regatul Unit), Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV (Capelle aan den IJssel, Țările de Jos) (reprezentați de: O. W. Brouwer, W. Knibbeler, S. Verschuur, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Shell Petroleum NV și The Shell Transport and Trading Company Ltd solicită Curții:

—

anularea, în întregime, a deciziei din data de 13 septembrie 2006 a Comisiei privitoare la o procedură în baza art. 81 CE (cauza COMP/F/38.456 — Bitumen — NL, numită în continuare, „decizia“), în măsura în care se adresează către Shell Petroleum NV și către The Shell Transport and Trading Company Ltd sau

—	anularea parțială a deciziei, în măsura în care stabilește că Shell Petroleum NV și The Shell Transport and Trading Company Ltd au încălcat articolul 81 CE între 1 aprilie 1994 și 19 februarie 1996 și să reducă amenda aplicată acestora și

—	în oricare dintre cazuri, reducerea amenzii impuse societăților Shell Petroleum NV și The Shell Transport and Trading Company Ltd ca urmare a deciziei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a costurilor suportate de Shell Petroleum NV și The Shell Transport and Trading Company Ltd în legătură cu plata totală sau parțială a amenzii sau cu constituirea unei garanții bancare;

—	luarea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV solicită Curții:

—	anularea parțială a deciziei, în măsura în care stabilește că Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV a încălcat articolul 81 CE între 1 aprilie 1994 și 19 februarie 1996 și reducerea amenzii impuse acesteia și

—	în oricare dintre cazuri, reducerea amenzii aplicate societății Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV ca urmare a deciziei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a costurilor suportate de Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV în legătură cu plata totală sau parțială a amenzii sau cu constituirea unei garanții bancare;

—	luarea oricăror alte măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții susțin că următoarele elemente ale deciziei sunt bazate pe erori de drept și pe erori de apreciere:

a)	stabilirea faptului că Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV era un instigator și un lider de cartel;

b)	atribuirea răspunderii pentru încălcare societăților The Shell Transport and Trading Company Ltd și Shell Petroleum NV;

c)	majorarea amenzii pentru încălcare repetată;

d)	calcularea cuantumului de început pentru Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV;

e)	durata încălcării.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/16

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Total SA/Comisie

(Cauza T-344/06)

(2007/C 20/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Total SA (Courbevoie, Franța) (reprezentanți: A. Gosset-Grainville, L. Godfroid și A. Lamothe, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea, în baza articolului 230 CE, deciziei Comisiei din data de 13 septembrie 2006 în cauza COMP/F/38.456, în măsura în care aceasta vizează TOTAL SA, la articolele 1(m), 2(m), 3 și 4;

—	în subsidiar, anularea articolelor 1(m), 2(m) și reducerea în mod corespunzător a cuantumul amenzii pe care societatea TOTAL SA a fost obligată să o plătească, prin decizia sus-menționată;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea parțială a deciziei C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (în cauza COMP/F/38.456 — Bitum — Țările de Jos) în cazul unui ansamblu de acorduri și practici concertate având ca obiect stabilirea, la vânzarea și cumpărarea bitumului rutier în Țările de Jos, a prețului brut, a unei reduceri uniforme a prețului brut în favoarea constructorilor de drumuri participanți, precum și a unei reduceri maxime aplicate la prețul brut pentru ceilalți constructori de drumuri. În subsidiar, aceasta solicită anularea sau, cel puțin, o reducere substanțială a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.

În principal, acțiunea se bazează pe cinci motive.

Mai întâi, reclamanta arată că Comisia a încălcat regulile referitoare la răspunderea societății-mamă pentru acțiunile filialei sale. Reclamanta consideră că în mod greșit Comisia i-a imputat încălcarea contestată comisă de către filiala sa, TOTAL Nederland NV, și, pe cale de consecință, a făcut-o responsabilă în solidar de încălcările respective. Ea susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că deținerea de către reclamantă a 100 % din capitalul filialei sale este suficientă pentru a stabili exercitarea unei influențe determinante asupra acesteia din urmă. Reclamanta îi mai impută Comisiei faptul de a fi comis o eroare de drept deoarece nu a analizat cu seriozitate totalitatea elementelor care permit stabilirea entităților potențial responsabile de practicile respective în cadrul grupului Total.

În al doilea rând, reclamanta impută Comisiei încălcarea regulilor aplicabile în materie de probe, întrucât nu a demonstrat exercitarea unei influențe determinante a reclamantei asupra politicii comerciale a filialei sale, TOTAL Nederland NV, pe piața avută în vedere și întrucât nu a ținut cont de elementele pe care TOTAL SA le-a adus în scopul de a-i permite să stabilească care este întreprinderea din cadrul grupului Total ce poate fi considerată responsabilă de o infracțiune.

Mai mult, reclamanta apreciază că principiul interzicerii arbitrarului a fost încălcat de către Comisie prin faptul că a afirmat, în decizia contestată, că dispune de o marjă de apreciere pentru a decide care sunt entitățile unei întreprinderi pe care le consideră ca fiind responsabile de o infracțiune.

În sfârșit, reclamanta arată că principiul bunei administrări a fost încălcat de către Comisie prin faptul că nu a solicitat informații de la TOTAL SA în cursul fazei de instrucție.

În subsidiar, reclamanta invocă două motive în susținerea cererii sale de anulare sau, cel puțin, de reducere a amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată. Ea consideră că regulile aplicabile în materie de stabilire a amenzilor au fost încălcate de către Comisie și arată că, în ipoteza în care faptele ar fi trebuit imputate societății TOTAL SA, data reținută de către Comisie pentru a stabili momentul de început al participării reclamantei la infracțiune nu este corectă, iar Comisia nu și-a motivat suficient din punct de vedere juridic decizia cu privire la acest aspect. Reclamanta mai susține că principiul proporționalității nu a fost respectat de către Comisie, deoarece a aplicat un coeficient multiplicator de descurajare de 1,5, bazat pe cifra de afaceri mondială a grupului Total pentru perioada de referință, deși reclamantei nu îi era imputată nicio încălcare pentru o parte din perioada respectivă.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/17

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Complejo Agrícola/Comisie

(Cauza T-345/06)

(2007/C 20/24)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Complejo Agrícola S.A. (Madrid) (reprezentanți: A. Menéndez Menéndez și G. Yanguas Montero)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	să aprecieze ca fiind admisibilă prezenta acțiune;

—	să încuviințeze și să administreze proba cu înscrisuri solicitată;

—

să declare nulitatea parțială a articolului 1 coroborat cu anexa 1 la Decizia Comisiei Europene din 19 iulie 2006 privind declararea SIC Acebuchales și restabilirea exercițiului deplin al dreptului de proprietate al Complejo Agrícola asupra părții din proprietate care nu întrunește valorile ambientale necesare pentru a fi declarată SIC;

—	să oblige Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este formulată împotriva Deciziei Comisiei din 19 iulie 2006, prin care a fost adoptată, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului, lista siturilor de interes comunitar din regiunea biogeografică mediteraneană (1), în ceea ce privește declararea ca Sit de Interes Comunitar (SIC) a ES6120015 „Acebuchales de la Campiña sur de Cádiz“, dată fiind împrejurarea că reclamanta deține o proprietate ce a fost inclusă în perimetrul acestui SIC.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă următoarele:

—

Comisia a realizat un exces prin stabilirea SIC „Acebuchales de la Campiña sur de Cádiz“, care aduce atingere proprietății reclamantei, drept consecință a aplicării eronate a criteriilor stabilite în Anexele I, II și III din Directiva 92/43/CEE. Mai mult, aplicarea eronată de către Comisie a criteriilor din Anexa III la Directiva 92/43/CEE a determinat considerarea ca zonă SIC a unei arii extinse din terenurile proprietatea reclamantei, care sunt lipsite de valoare ambientală, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor proporționalității și legalității.

—

S-a realizat o îngrădire nejustificată și disproporționată a atributului folosinței și a dreptului de a se bucura de fructe, inerente dreptului de proprietate al reclamantei, cu privire la suprafețele din proprietate afectate de SIC „Acebuchales de la Campiña sur de Cádiz“, care sunt lipsite de valoare ambientală.

—	Reclamanta nu a beneficiat de oportunitatea de a participa în cadrul procedurii de declarare a SIC „Acebuchales de la Campiña sur de Cádiz“, ceea ce a determinat o încălcare a principiilor ascultării persoanei interesate și securității juridice.

(1) JO L 259, din 21.9.2006, p.1.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/17

Acțiune introdusă în data de 6 decembrie 2006 — IMS/Comisie

(Cauza T-346/06)

(2007/C 20/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: IMS Industria Masetto Schio srl (Schio, Italia) (reprezentanți: avv.ti F. Colonna și T. E. Romolotti)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea avizului Comisiei C(2006)3914 din 6.12.2006 și recunoașterea dreptului la repararea prejudiciului produs de acesta,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 și următoarele din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cauză este introdusă împotriva avizului Comisiei C(2006)3914 din 6.12.2006 privind o măsură de interzicere a anumitor prese mecanice purtând marca IMS, adoptată de autoritățile franceze.

Trebuie amintit în această privință că, urmare a adoptării de către Republica Franceză a măsurilor privind presele mecanice fabricate de reclamanta IMS, Comisia a inițiat, în conformitate cu articolul 7, alineatul (2), din Directiva 98/37/CE, o analiză pe fond a acestor dispoziții, ajungând la concluzia că măsurile adoptate de autoritățile franceze erau justificate.

În sprijinul argumentelor sale reclamanta susține:

—

că decizia Consiliului de Stat francez din data de 6 noiembrie 2002 nu a fost luat în considerare de către Comisie. Se afirmă în această privință că, prin decizia nr. 238453 din 6 noiembrie 2002, Consiliul de Stat francez a arătat că procedura de adoptare a deciziei interministeriale franceze din data de 27 iunie 2001 nu a fost respectată și a cerut anularea acestei decizii. Prin urmare, Comisia a dat un aviz cu privire la un act care, conform dreptului statului membru din care emană, nu ar fi valid. Rezultă de aici lipsa de legitimitate a însuși avizului, dat fiind că acesta este destinat să confirme un act deja considerat ca fiind invalid de către autoritățile competente și care nu mai producea efecte în ordinea juridică.

—	aprecierea greșită asupra fondului. Conform reclamantei, aprecierea asupra fondului făcută de Comisie nu este validă, dat fiind că, din punct de vedere al conformității la normele în vigoare, caracteristicile mașinilor produse de IMS au fost evaluate în mod greșit.

—

Referitor la repararea prejudiciului, IMS pretinde că a suferit și încă mai suferă, din motivele citate anterior, un prejudiciu injust de natură extracontractuală, care i-a fost cauzat de către Comisie, întrucât aceasta nu a luat în considerare în mod corect intervenirea neașteptată a anulării deciziei franceze respective, în plus de evaluarea greșită a produselor IMS.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/18

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Nynäs Petroleum și Nynas Belgium/Comisie

(Cauza T-347/06)

(2007/C 20/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: AB Nynäs Petroleum (Stockholm, Suedia) și Nynas Belgium AB (Zaventem, Belgia) (reprezentante de: A. Howard, barrister, M. Dean, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea articolului 1 al deciziei în măsura în care prin acesta se impută societății AB Nynas o răspundere solidară;

—	anularea articolului 2 al deciziei în măsura în care prin acesta se impune o amendă de 13,5 milioane EURO pentru Nynas sau reducerea acestei amenzi în mod corespunzător și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 în cauza COMP/F/38.456 — Bitum — Țările de Jos, prin care Comisia a constatat că reclamantele, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE prin stabilirea regulată și colectivă, la vânzarea și cumpărarea bitumului rutier în Țările de Jos, a prețului brut, a unei reduceri uniforme din prețul brut pentru constructorii rutieri participanți și a unei reduceri maximale mai mici din prețul brut pentru alți constructori rutieri.

În sprijinul cererii lor, reclamantele arată, înainte de toate, că, prin imputarea unei răspunderi solidare societății Nynäs Petroleum pentru încălcarea făcută de Nynäs Belgium, Comisia a comis erori de drept și de apreciere deoarece Nynäs Belgium a acționat ca o entitate legală autonomă determinându-și politica sa comercială în mod independent față de Nynäs Petroleum. Potrivit reclamantelor, Comisia nu a demonstrat că Nynäs Petroleum avea puterea de a conduce acțiunile societății Nynäs Belgium, astfel încât să o priveze de orice independență reală în determinarea propriului comportament pe piață.

În al doilea rând, reclamantele susțin că, atunci când a respins valoarea informațiilor furnizate în mod voluntar de către reclamante în baza părții B a Comunicării privind clemența și a refuzat să acorde reclamantelor o reducere pentru colaborare, Comisia nu a ținut seama de dispozițiile Comunicării privind clemența (1) contrar principiilor așteptării legitime și tratamentului egal. Reclamantele pretind că, printre altele, Comisia a comis următoarele erori de drept și de apreciere:

—

Comisia a concluzionat în mod greșit că informațiile furnizate de către reclamante nu au întărit prin natura lor capacitatea Comisiei de a proba încălcarea, din moment ce alți participanți la încălcare admiseseră deja încălcarea și alte răspunsuri la solicitarea de informații confirmaseră deja existența unui sistem de întâlniri;

—	Comisia a concluzionat în mod greșit că informațiile furnizate de către reclamante nu au avut o valoare adăugată semnificativă.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea faţă de amenzi şi reducerea amenzilor în cauzele privind cartelurile. (JO 2002, C 45, p. 3).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/19

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Total Nederland/Comisie

(Cauza T-348/06)

(2007/C 20/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Total Nederland NV (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentantă de: A. Vandencasteele, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolului 1 din decizia din 13 septembrie 2006 a Comisiei (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos) în măsura în care stabilește existența unei încălcări continue unice de către reclamant din 1994 până în 2002 și nu din 1996 până în 2002;

—

anularea articolului 2 din decizie în măsura în care:

(i)	nu ia în considerare durata redusă a încălcării la care se face referire mai sus;

(ii)	nu apreciază corect gravitatea încălcării;

(iii)

nu recunoaște existența unor circumstanțe atenuante;

(iv)	majorează amenda în scopul descurajării ținând seama de cifra de afaceri a Total SA, considerând în mod greșit că aceasta a contribuit la încălcarea comisă de către reclamantă.

—	reducerea, în exercitarea competenței sale nelimitate în baza art. 31 din Regulamentul (CE) 1/2003 al Consiliului, a nivelului amenzii, astfel încât să reflecte în mod corect natura implicării reclamantei în această practică;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 în cauza COMP/F/38.456 — Bitum — Țările de Jos, prin care Comisia a constatat că reclamanta, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE prin stabilirea regulată și colectivă, la vânzarea și cumpărarea bitumului rutier în Țările de Jos, a prețului brut, a unei reduceri uniforme din prețul brut pentru constructorii rutieri participanți și a unei reduceri maximale mai mici din prețul brut pentru alți constructori rutieri.

În sprijinul cererii sale, reclamanta arată că o eroare manifestă de apreciere a fost făcută de către Comisie prin neluarea în considerare a unor probe care arătau că acordul din 1994 a fost încheiat doar pentru un an, fiind reziliat înainte de împlinirea termenului său și prin interpretarea greșită a unor probe, susținând că în 1995 s-a constatat o respectare continuă strictă a unora dintre termenii acordului din 1994.

Mai mult decât atât, reclamanta susține că nu s-a reușit demonstrarea de către Comisie a faptului că reclamanta a implementat într-adevăr acordul, deși s-a întemeiat pe asemenea implementare atunci când a apreciat gravitatea încălcării.

În plus, reclamanta afirmă că probe care demonstrează că a încălcat acordul nu au fost luate în considerare de către Comisie.

În fine, reclamantul consideră că o eroare de drept a fost comisă de către Comisie prin calcularea coeficientului de descurajare aplicat la amenda reclamantului în funcție de cifra de afaceri a societății-mamă Total SA. Astfel, Comisia s-a bazat, fără justificare, pe o prezumție de participare a societății-mamă și a reținut un concept de răspundere obiectivă per se a societății-mamă.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/19

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Germania/Comisie

(Cauza T-349/06)

(2007/C 20/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma, C. Schulze-Bahr, asistați de către: Rechtsanwalt C. von Donat,)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea Deciziei C(2006) 4194 final a Comisiei din data de 25 septembrie 2006 privind reducerea participării financiare a FEDR la Programul Operațional RESIDER al Renaniei de Nord-Westfalia (FEDR nr. 49.02.10.036/ARINCO Nr. 94.DE.16.051), acordată prin Decizia nr. C(95) a Comisiei 1736 din data de 27 iulie 1995;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia contestată, Comisia a restrâns participarea Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) la Programul Operațional RESIDER în Renania de Nord-Westfalia.

În motivarea cererii sale, reclamanta a invocat încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 (1), respectiv a nerespectării condițiilor pentru aplicarea reducerii. În acest context, aceasta susține, în special, că devierea de la planul financiar indicativ nu reprezintă o modificare considerabilă a programului.

Chiar și în cazul în care o modificare considerabilă a programului ar putea fi constatată, reclamanta afirmă că aceasta a fost făcută cu aprobarea anterioară a Comisiei, acordată prin „Ghidul pentru încheierea financiară a intervențiilor operaționale (1994-1999) ale Fondurilor Structurale“ (SEC (1999) 1316).

Chiar presupunând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea reducerii, reclamanta condamnă faptul că, în cazul acestui program, pârâta nu a făcut uz de puterea de apreciere ce îi este acordată. În opinia reclamantei, Comisia ar fi trebuit să aprecieze dacă o reducere a participării FEDR apărea ca fiind adecvată în cazul respectiv.

În fine, decizia contestată încalcă principiul bunei administrări, deoarece reclamanta a fost obligată să introducă o nouă acțiune împotriva acestei decizii care făcea deja obiectul unei acțiuni judecătorești.

(1) Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce priveşte, pe de o parte, coordonarea intervenţiilor diferitelor Fonduri Structurale şi, pe de altă parte, coordonarea între aceste intervenţii şi cele ale Băncii Europene de Investiţii şi ale celorlalte instrumente financiare existente (JO L 374 din 31.12.1988, p. 1).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/20

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Dura Vermeer Groep/Comisie

(Cauza T-351/06)

(2007/C 20/29)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Dura Vermeer Groep NV (reprezentant:MM. Slotboom, advocaat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolelor 1 litera d) și 2 litera d) din decizie, în măsura în care privește răspunderea societății Dura Vermeer Groep; și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantei i s-a aplicat o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul cererii sale, reclamanta arată mai întâi că articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1/2003 au fost încălcate de către Comisie. Din punctul de vedere al reclamantei, analiza Comisiei nu este corectă în ceea ce privește jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță referitoare la răspunderea societății-mamă pentru o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor de către filiale. Prin urmare, Comisia a impus reclamantei un test excesiv de strict. Mai mult decât atât, pretinde reclamanta, aprecierea făcută de Comisie asupra faptelor este eronată în ceea ce privește adevărata natură a relațiilor în cadrul concernului Dura Vermeer. Așadar, Comisia ar fi trebuit să nu declare că reclamanta a avut o influență determinantă asupra comportamentului societății Vermeer Infrastructuur BV.

În al doilea rând, reclamanta pretinde că au fost încălcate principalele dispoziții procedurale ale articolului 253 CE și principiul obligației de a motiva.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/20

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Dura Vermeer Infra/Comisie

(Cauza T-352/06)

(2007/C 20/30)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Dura Vermeer Infra BV (reprezentant: M.M. Slotboom, advocaat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolelor 1 litera d) și 2 litera d) din decizie, în măsura în care privește răspunderea societății Dura Vermeer Infra; și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă aceleași motive și argumente precum reclamanta din cauza T-351/06 Dura Vermeer Groep NV/Comisie.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/21

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Vermeer Infrastructuur/Comisie

(Cauza T-353/06)

(2007/C 20/31)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Vermeer Infrastructuur (reprezentant: M.M. Slotboom, advocaat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	în primul rând, anularea Deciziei C(2006) 4090 final din 13 septembrie 2006 a Comisiei, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/F/38.456 — Bitum — Țările de Jos); sau

—	ca alternativă, anularea articolelor 1, 2 litera d) și 3 din decizie în măsura în care (i) acele dispoziții prevăd că Vermeer a participat la stabilirea prețului brut pentru vânzarea și aprovizionarea cu bitum rutier în Țările de Jos și (ii) o amendă și un ordin au fost date în această privință;

—	ca alternativă suplimentară, anularea articolului 2 litera d) din decizie, în măsura în care impune o amendă societății Vermeer;

—	ca o altă alternativă suplimentară, reducerea amenzii aplicate societății Vermeer prin articolul 2 litera d) din decizie; și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/F/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care s-a aplicat reclamantei o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta pretinde că articolul 81 CE a fost încălcat de către Comisie prin faptul că nu a dovedit participarea reclamantei la stabilirea prețului brut al bitumului sau că aceasta a avut ea însăși un interes într-o astfel de stabilire. Prin urmare, Comisia a tras în mod greșit concluzia că furnizorii de bitum și societățile de construcții rutiere au participat la una și aceeași încălcare a articolului 81 CE.

Reclamanta mai susține că nu s-a demonstrat de către Comisie că reclamanta a participat la o înțelegere secretă dintre un grup de furnizori de bitum și un grup de importante societăți de construcții rutiere, având ca obiect stabilirea regulată a unei reduceri mai mici din prețul brut pentru alte societăți de construcții rutiere.

Mai mult, reclamanta susține că articolul 81 CE și orientările privind metoda de stabilire a amenzilor au fost încălcate de către Comisie prin faptul că aceasta nu a demonstrat (i) că reclamanta a participat la o încălcare foarte gravă a articolului 81 CE și (ii) că implicarea reclamantei în pretinsa încălcare a durat de la 1 aprilie 1994 până la 15 aprilie 2002. În consecință, din punctul de vedere al reclamantei, Comisia a luat în considerație o perioadă prea mare în scopul calculării amenzii aplicate reclamantei.

În concluzie, reclamanta invocă o încălcare a articolului 253 CE și a cerințelor procedurale esențiale.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/21

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — BAM NBM Wegenbouw și HBG Civiel/Comisie

(Cauza T-354/06)

(2007/C 20/32)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: BAM NBM Wegenbouw și HBG Civiel (reprezentanți: M.B.W. Biesheuvel și J.K. de Pree, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

anularea Deciziei C(2006) 4090 final din 13 septembrie 2006 a Comisiei, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), sau cel puțin în măsura în care această decizie stabilește că BAM NBM și HBG Civiel au încălcat articolul 81 CE, impune amenzi în această privință societăților BAM NBM și HBG Civiel, obligă BAM NBM și HBG Civiel să înceteze această încălcare și să se abțină pe viitor de la actele sau de la modul de conduită definite la articolul 1 și de la orice act sau mod de conduită care are același obiect sau aceeași consecință ori un obiect sau consecință similare, și în măsura în care această decizie se adresează societăților BAM NBM și HBG Civiel;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantelor li s-a aplicat o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii lor, reclamantele invocă, în primul rând, faptul că decizia nu respectă articolul 81 CE și articolele 7 și 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și faptul că este contrară principiului prevăzut de articolul 253 CE conform căruia măsurile adoptate trebuie să prezinte motivele pe care se întemeiază. În opinia reclamantelor, Comisia a stabilit și a interpretat faptele în mod incorect și nu există suficiente probe pentru a susține că reclamantele au încălcat articolul 81 CE.

În subsidiar, reclamantele invocă faptul că articolul 2 din decizie nu respectă articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și orientările privind metoda de stabilire a amenzilor (1). În opinia reclamantelor, seriozitatea pretinsei încălcări a fost evaluată greșit. Prin urmare, susțin acestea, încălcarea a fost clasificată greșit drept fiind foarte serioasă, iar amenda aplicată a fost disproporționată.

În concluzie, se susține că adoptarea deciziei a fost însoțită de o încălcare a cerințelor formale esențiale, inter alia, Comisia nu a dat reclamantelor nici o posibilitate de a examina răspunsurile date capetelor de plângere de companiile petroliere și de celelalte societăți de construcții rutiere, chiar dacă reclamantele au făcut o cerere în acest sens.

(1) Orientări privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (JO 1998, C 9, p.3).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/22

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninklijke BAM Groep NV/Comisie

(Cauza T-355/06)

(2007/C 20/33)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Koninklijke BAM Groep NV (reprezentanți: M.B.W. Biesheuvel și J.K. de Pree, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea Deciziei din 13 septembrie 2006 a Comisiei, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos — C(2006) 4090 final) sau cel puțin în măsura în care această decizie stabilește că BAM a încălcat articolul 81 CE, impune o amendă în această privință societății BAM, obligă societatea BAM să înceteze această încălcare și să se abțină pe viitor de la actele sau de la modul de conduită definite la articolul 1 și de la orice act sau mod de conduită care are același obiect sau aceeași consecință ori un obiect sau consecință similare, și în măsura în care această decizie se adresează societății BAM;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantei i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă faptul că articolul 81 CE și articolele 7 și 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 au fost încălcate de către Comisie atunci când a stabilit că reclamanta a încălcat articolul 81 CE. Conform celor susținute de reclamantă, Comisia i-a atribuit în mod greșit acesteia, ca societate-mamă, presupusa încălcare comisă de o filială.

În subsidiar, reclamanta invocă incorecta stabilire de către Comisie a cuantumului amenzii aplicate. Comisia a aplicat o amendă întemeindu-se pe o perioadă de doi ani și cinci luni, în care se pretinde că reclamanta a deținut 100 % din acțiunile societății BAM NBM, în timp ce, în realitate, acea perioadă a fost de numai un an și cinci luni.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/23

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninlijke Volker Wessels Stevin/Comisie

(Cauza T-356/06)

(2007/C 20/34)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Koninlijke Volker Wessels Stevin (reprezentanți: E.H. Pijnacker Hordijk și Y. de Vries, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolelor 1, 2 și 3 din Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), cel puțin în măsura în care aceasta privește societatea Koninlijke Volker Wessels Stevin.

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor efectuate de Koninlijke Volker Wessels Stevin.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care i-a fost aplicată reclamantei o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă încălcarea articolului 81 CE și a articolelor 7 și 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Potrivit reclamantei, Comisia a folosit un criteriu incorect în aprecierea răspunderii societății mamă și, în consecință, a considerat în mod eronat că reclamanta este solidar răspunzătoare pentru presupusa încălcare comisă de societatea Koninklijk Wegenbouw Stevin B.V.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/23

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Koninklijke Wegenbouw Stevin/Comisie

(Cauza T-357/06)

(2007/C 20/35)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Koninklijke Wegenbouw Stevin BV (reprezentanți: E.H. Pijnacker Hordijk și Y. de Vries, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea, în măsura în care privește reclamanta, a Deciziei Comisiei din 13 septembrie 2006, care a fost notificată societății Koninklijke Wegenbouw Stevin la data de 25 noiembrie 2006, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos — C(2006) 4090 final);

—	în subsidiar, anularea articolului 2 din decizie, în măsura în care privește reclamanta sau, în orice caz, reducerea substanțială a amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2 din decizie.

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă, în primul rând, o analiză incorectă a faptelor, care duce la o greșită apreciere a conduitei societăților de construcții rutiere în lumina articolului 81 CE. Conform celor susținute de reclamantă, furnizorii de bitum sunt cei care au comis o tradițională și foarte serioasă încălcare a regulilor europene privind concurența. Ea afirmă că cei cinci principali clienți de bitum rutier au încercat să se opună acestui cartel, având ca prim obiectiv obținerea pentru ei înșiși a unor reduceri colective cât mai favorabile posibil.

De asemenea, reclamanta invocă o încălcare a articolului 81 CE și a articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în ceea ce privește stabilirea nivelului amenzii impuse. Conform celor susținute de reclamantă, cuantumul de bază al amenzii a fost prea ridicat, iar majorările impuse pentru lipsă de cooperare și pentru pretinsul rol de instigator și conducător de cartel jucat de reclamantă au fost nejustificate.

În concluzie, reclamanta invocă refuzul Comisiei de a-i permite accesul la răspunsurile date la comunicarea capetelor de plângere de către toți ceilalți destinatari ai acesteia. În opinia reclamantei, acest mod de a acționa este contrar drepturilor apărării.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/24

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans/Comisie

(Cauza T-358/06)

(2007/C 20/36)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans BV (reprezentanți: M.F.A.M. Smeets și A.M. van den Oord, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea totală sau parțială a deciziei ai cărei destinatari sunt Heijmans N.V. și Heijmans Infrastructuur B.V.;

—	anularea sau reducerea amenzii aplicate societăților Heijmans N.V. și Heijmans Infrastructuuur B.V.;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei din 13 septembrie 2006, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos). Deși nu este destinatară a deciziei, reclamanta consideră că aceasta o privește în mod direct și individual, în măsura în care decizia menționează că reclamanta face parte din grupul Heijmans și, ca urmare a deciziei, reclamanta trebuie să se aștepte să răspundă pentru comportamentul în cauză.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă, în primul rând, încălcarea articolelor 81 CE și a articolelor 2, 7 și 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, deoarece Comisia a presupus în mod eronat că piața olandeză a bitumului folosit pentru construcții rutiere reprezenta contextul economic relevant pentru aprecierea probelor împotriva societății Heijmans Infrastructuur B.V. În continuare, reclamanta afirmă că, de asemenea, Comisia a considerat în mod eronat că societatea Heijmans Infrastructuur B.V. face parte dintr-un cartel permanent de societăți de construcții rutiere care cooperau între ele în domeniul cumpărării bitumului rutier și, care, în această calitate, încheiau înțelegeri secrete cu furnizorii de bitum în Țările de Jos, în scopul restrângerii concurenței. În final, potrivit reclamantei, Comisia, în mod nedrept, nu a examinat, pe baza liniilor directoare privind cooperarea orizontală (1), numai consecințele participării societății Heijmans Infrastructuur B.V. la această concertare.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 81 CE și a articolelor 11 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, a obligației de diligență, a principiilor generale ale bunei administrări, a principiului egalității și a dreptului la apărare, ca urmare a considerării de către Comisie a argumentelor fundamentate procesuale și materiale ale apărării, prezentate în procedura administrativă de către Heijmans Infrastructuur B.V. și de către Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans B.V., ca fiind „o interpretare inocentă a evenimentelor“.

În al treilea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului obligației de a motiva, în sensul că decizia este neclară sau ambiguă în unele părți esențiale.

În mod subsidiar, reclamanta susține că nu au fost prezentate probe sau au fost prezentate probe insuficiente de către Comisie în sprijinul susținerii privind participarea societății Heijmans Infrastructuur B.V. la pretinsa încălcare pe toată durata acesteia.

De asemenea, în mod subsidiar, reclamanta afirmă că importanța și gravitatea încălcării au fost apreciate incorect de către Comisie. Reclamanta afirmă că Heijmans Infrastructuur B.V. a jucat doar un rol secundar pe piața relevantă.

(1) Linii directoare privind aplicarea articolului 81 din Tratatul CE acordurilor de cooperare orizontală (Text important pentru efectele EEE) (JO 2001, C 3, p. 2).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/24

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Heijmans Infrastructuur/Comisie

(Cauza T-359/06)

(2007/C 20/37)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Heijmans Infrastructuur BV (reprezentanți: M.F.A.M. Smeets și A.M. van den Oord, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea totală sau parțială a deciziei în măsura în care aceasta se adresează reclamantei;

—	anularea sau, cel puțin, reducerea amenzii aplicate reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantei i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta se bazează pe motive și argumente similare celor furnizate de reclamanta din cauza T-358/06 Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans BV/Comisie.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/25

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Heijmans/Comisie

(Cauza T-360/06)

(2007/C 20/38)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Heijmans NV (reprezentanți: M.F.A.M. Smeets și A.M. van den Oord, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea integrală sau parțială a deciziei adresate reclamantei;

—	anularea sau reducerea amenzii impuse reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantei i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În primul rând, reclamanta afirmă că a avut loc o încălcare a articolului 81 CE și a articolelor 2 alineatul (7) și 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Potrivit reclamantei, Comisia nu a probat că reclamanta constituie o organizare unitară de persoane fizice și mijloace materiale și imateriale, care a acționat contrar articolului 81 CE, controlând stabilirea prețurilor pentru bitum în Țările de Jos. În plus, răspunderea solidară imputată reclamantei este lipsită de temei juridic și disproporționată.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta se bazează, de asemenea, pe motive și argumente similare celor furnizate de reclamanta din cauza T-358/06 Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans BV/Comisie.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/25

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Ballast Nedam/Comisie

(Cauza T-361/06)

(2007/C 20/39)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Ballast Nedam (reprezentanți: A.R. Bosman și J.M.M. van de Hel, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei din 13 septembrie 2006, care a fost notificată reclamantei la data de 25 noiembrie 2006, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), în măsura în care este adresată reclamantei;

—	în subsidiar, anularea parțială a deciziei, în măsura în care este adresată reclamantei, cu privire la durata încălcării și o reducere corespunzătoare a amenzii aplicate reclamantei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care reclamantei i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

Conform celor susținute de reclamantă, Comisia a considerat, pe motive care erau greșite din punct de vedere legal si factual, că reclamanta a exercitat o influență determinantă asupra comportamentului în cadrul pieței al societăților Ballast Nedam Infra B.V. și Ballast Nedam Grond en Wegen B.V.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă, în primul rând, o încălcare a articolului 81 CE. În al doilea rând, reclamanta susține că au fost încălcate principiile generale ale dreptului comunitar, în principal principiul prezumției de nevinovăție. În sfârșit, reclamanta afirmă că au fost încălcate articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și dreptul la apărare prin faptul că răspunderea reclamantei a fost menționată doar în decizie. Astfel, reclamantei nu i s-a dat posibilitatea de a demonstra netemeinicia acelei afirmații prin aducerea unor probe materiale.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/26

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Ballast Nedam Infra/Comisie

(Cauza T-362/06)

(2007/C 20/40)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Ballast Nedam Infra BV (reprezentanți: A.R. Bosman și J.M.M. van de Hel, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei C (2006) 4090 final din 13 septembrie 2006, care a fost notificată reclamantei la data de 25 septembrie 2006, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), în măsura în care este adresată reclamantei;

—	în subsidiar, anularea articolului 2 din decizie, în măsura în care este adresat reclamantei, sau cel puțin o reducere a amenzii aplicate reclamantei prin acest articol 2;

—	anularea parțială a articolului 1 din decizie, în măsura în care privește durata încălcării până în octombrie 2000 și reducerea, în consecință, a amenzii aplicate prin articolul 2 din decizie, în măsura în care este adresat reclamantei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 13 septembrie 2006 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.456 — Bitum — Țările de Jos), prin care se reclamantei i-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă, în primul rând, o încălcare a articolului 81 CE și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Conform celor susținute de reclamantă, Comisia nu a adus nici o probă a unei încălcări unice și continue a articolului 81 CE. Reclamanta susține că nu a fost dovedit de către Comisie că furnizorii de bitum și principalele societăți de construcții rutiere au stabilit împreună prețul brut al bitumului și că principalele societăți de construcții rutiere au avut un interes în încheierea acelor acorduri. Reclamanta argumentează că este de asemenea o greșeală din partea Comisiei să clasifice drept încălcare a articolului 81 CE acordul privind o reducere standard și dorința societăților de construcții rutiere de a-și asigura condiții mai bune decât societățile de construcții rutiere mai mici, care au un volum de cumpărări mai redus.

În al doilea rând, reclamanta invocă o încălcare a articolului 81 CE, a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și a orientărilor Comisiei privind stabilirea amenzilor (1). Reclamanta argumentează că gravitatea încălcării a fost apreciată greșit de către Comisie.

În al treilea rând, reclamanta pretinde o încălcare a articolului 81 CE prin faptul că, pentru motive care erau greșite din punct de vedere legal si factual, Comisia a considerat că reclamanta a exercitat o influență determinantă asupra comportamentului în cadrul pieței al societății Ballast Nedam Grond en Wegen B.V.

Reclamanta conchide prin invocarea unei încălcări a articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și a dreptului la apărare, motivat pe faptul că reclamanta a fost lipsită de către Comisie de posibilitatea de a aduce elemente care să contrazică un anumit număr de elemente noi din decizie, elemente ce privesc implicarea reclamantei în pretinsa încălcare în perioada 21 iunie 1996 — 1 octombrie 2000 inclusiv.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/26

Acțiune introdusă la data de 5 decembrie 2006 — Honda Motor Europe Ltd/OAPI

(Cauza T-363/06)

(2007/C 20/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Honda Motor Europe Ltd (Slough, Regatul Unit) (reprezentată de: S. Malynicz, Barrister, N. Cordell, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Alte părți la procedura în fața camerei de recurs: Seat SA (Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei primei camere de recurs din 7 septembrie 2006 în cauza R 960/2005-1;

—	obligarea OAPI și a celorlalte părți la procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală comunitară „MAGIC SEAT“ pentru bunuri și servicii din clasa 12 — scaune de vehicule și mecanisme pentru scaune de vehicule, părți și racorduri, precum și accesorii pentru aceste bunuri — cererea nr. 2 503 902

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: SEAT SA

Marca sau semnul invocat: marca națională figurativă „SEAT“ pentru bunuri și servicii din clasa 12

Decizia diviziei de opoziție: susținerea opoziției

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului

În sprijinul susținerilor sale, reclamanta pretinde că abordarea analizei vizuale de către camera de recurs este greșită, conferind de fapt doar o protecție la nivel de cuvânt unei mărci anterioare mixte care cuprindea un element figurativ în formă de majusculă care ieșea în evidență.

Conform susținerilor reclamantei, comparația la nivel fonetic a mărcilor, efectuată de către camera de recurs, ar fi fost viciată din două puncte de vedere. În primul rând, aceasta nu a luat în considerare faptul că termenul MAGIC din MAGIC SEAT nu se va pronunța ca un cuvânt spaniol și în consecință marca în întregul ei, MAGIC SEAT, nu se va pronunța după regulile limbii spaniole. În al doilea rând, camera de recurs nu a luat în considerare faptul că MAGIC era primul cuvânt al mărcii compuse din două cuvinte, MAGIC SEAT.

Mai mult, camera de recurs nu a aplicat „regula contraacțiunii“ în cauza de față și astfel nu a luat în considerare, ca parte a analizei conceptuale, faptul că marca anterioară spaniolă, cuprinzând cuvântul SEAT și elementul figurativ în formă de „S“ majusculă, va fi imediat și clar înțeleasă ca desemnând producătorul spaniol de mașini, în timp ce marca MAGIC SEAT nu va fi înțeleasă în acest mod.

În plus, reclamanta susține că, în ceea ce privește diferența conceptuală, camera de recurs nu a luat în considerare proba lingvistică furnizată de reclamantă în legătură cu modul în care consumatorii spanioli ar putea înțelege cuvintele MAGIC SEAT.

Mai mult, pretinde reclamanta, camera de recurs nu a ținut cont de faptul că tipul de bunuri, caracteristicile pieței relevante și atributele consumatorilor naționali ale acestor bunuri militează împotriva oricărei constatări a unei posibilități de confuzie.

În final, consideră reclamanta, camera de recurs nu a luat deloc în considerare proba adusă de reclamantă privind practica punerii pe piață a acestui tip de produse.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/27

Acțiune introdusă la data de 6 decembrie 2006 — Xinhui Alida Polythene/Consiliu

(Cauza T-364/06)

(2007/C 20/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Xinhui Alida Polythene Ltd (Xinhui, China) (reprezentată de C. Munro, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea, în temeiul articolului 230 din Tratatul privind Uniunea Europeană, a Regulamentului (CE) nr. 1425/2006 al Consiliului din 25 septembrie 2006, care impune o taxă antidumping definitivă asupra importurilor anumitor saci și pungi din material plastic originari din Republica Populară Chineză și din Thailanda și care stabilește sfârșitul procedurilor privind importul anumitor saci și saci de mici dimensiuni din material plastic originari din Malaezia și

—	obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 1425/2006 al Consiliului din 25 septembrie 2006, care impune o taxă antidumping definitivă asupra importurilor anumitor saci și saci de mici dimensiuni din material plastic, originari din Republica Populară Chineză și din Thailanda și care stabilește sfârșitul procedurilor privind importul anumitor saci și pungi din material plastic originari din Malaezia (1).

Reclamantul susține încălcarea de către Consiliu a unor cerințe procedurale esențiale și faptul că acesta a săvârșit un abuz de putere prin adoptarea regulamentului contestat, fără a ține seama în mod corespunzător de procedurile de fundamentare realizate de Comisie.

După cum susține reclamantul, Comisia i) nu a examinat în mod corespunzător poziția petenților și/sau nu a stabilit în mod corespunzător poziția acestora, ii) a considerat ca fiind irelevante informațiile și/sau nu a ținut seama de informațiile disponibile, iii) nu a apreciat în mod corespunzător vătămarea industriei comunitare relevante, iv) nu a stabilit existența unui interes comunitar în ceea ce privește impunerea taxelor asupra importurilor și v) a încălcat dreptul la apărare al reclamantului.

Reclamantul a pretins că acestea reprezintă un abuz de putere.

(1) JO 2006, L 270, p. 4.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/28

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Calebus/Comisie

(Cauza T-366/06)

(2007/C 20/43)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Calebus S.A (Almería, Spania) (reprezentantă de: R. Bocanegra Sierra, abogado)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Declararea ca nulă, anularea sau revocarea și lăsarea fără efect a Deciziei 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006, publicată în JO L 259 din 21 septembrie 2006, prin care se aprobă lista siturilor de importanță comunitară din regiunea biogeografică mediteraneană, în ceea ce privește includerea în SIC „ES61110006 Ramblas de Gergal, Tabernas și Sur de Sierra Alhamilla“, inclus în lista menționată, a proprietății „Las Cuerdas“, și obligarea Comisiei să modifice delimitarea acestui SIC astfel încât să nu cuprindă proprietatea menționată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul cererii sale, reclamanta susține că decizia contestată este:

—	contrară Directivei 92/43/CE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1), în măsura în care include în SIC ES 6110006 unele terenuri din proprietatea sa care nu îndeplinesc condițiile de mediu necesare și

—	arbitrară, deoarece nu au fost incluse, în aceeași zonă, terenuri care îndeplineau acele condiții ce obligau să li se dea calificarea de SIC.

(1) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/28

Acțiune introdusă la data de 4 decembrie 2006 — Kuwait Petroleum Corp. și alții/Comisie

(Cauza T-370/06)

(2007/C 20/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Kuwait Petroleum Corp (Shuwaikh, Kuweit), Kuwait Petroleum International Ltd (Woking, Marea Britanie), și Kuwait Petroleum (Țările de Jos) BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentați de: D. W. Hull, Dr. G. M. Berrisch, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	anularea Deciziei C(2006)4090 a Comisiei din 13 septembrie 2006 în măsura în care este aplicabilă reclamanților; în subsidiar

—	reducerea cuantumului amenzii aplicate;

—	în oricare dintre cazuri, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Printr-o decizie adoptată la 13 septembrie 2006 („decizia contestată“), Comisia a aplicat reclamanților Kuwait Petroleum Corp. („KPC“), Kuwait Petroleum International Ltd („KPI“) și Kuwait Petroleum (Țările de Jos) BV („KPN“) o amendă de 16 632 milioane euro, în solidar, pentru încălcarea articolului 81 CE prin fixarea prețurilor pe piața olandeză a bitumului. Fiecare dintre reclamanți solicită prin prezenta anularea deciziei contestate sau, în subsidiar, o reducere a amenzii pentru următoarele motive:

În cadrul primului motiv, reclamanții susțin că Comisia a comis o eroare evidentă de drept și de fapt pentru că a aplicat un criteriu juridic greșit susținând că KPC și KPI sunt responsabile pentru actele lui KPN și pentru că nu a oferit dovezi adecvate potrivit criteriului juridic corect. Mai precis, se susține că, în decizia contestată, Comisia a concluzionat că atât KPC cât și KPI sunt responsabile pentru implicarea directorilor KPN în cartelul olandez al bitumului, pe motiv că KPN este o filială deținută în totalitate de către KPC și că atât KPC, cât și KPI exercită întinse puteri de supraveghere asupra KPN. Reclamanții susțin că o societate-mamă nu poate fi ținută responsabilă doar pe baza structurii acționariatului și a unei puteri de supraveghere întinse și că Comisia trebuie să stabilească faptul că societatea-mamă a exercitat un control suficient asupra conduitei filialei pe piața afectată de încălcare astfel încât să se poată presupune în mod rezonabil că filiala nu a acționat în mod autonom în privința încălcării.

Reclamanții susțin în continuare, în cadrul cel de-al doilea motiv, că decizia contestată ar trebui să fie anulată sau, cu titlu subsidiar, amenda să fie redusă, întrucât Comisia ar fi greșit în drept amendând reclamanții contrar Comunicării privind politica de clemență din 2002 (1), care prevede că, atunci când un solicitant al politicii de clemență oferă dovezi privind fapte care erau anterior nedovedite și acele fapte au o influență directă asupra gravității sau duratei cartelului, Comisia nu poate să folosească aceste fapte împotriva solicitantului politicii de clemență.

În sfârșit, în cadrul celui de al treilea motiv, reclamanții susțin că Comisia a făcut o greșeală evidentă de evaluare în stabilirea procentului de reducere a amenzii ca urmare a Comunicării privind politica de clemență din 2002 și susțin în mod consecință că amenda ar trebui redusă cu un maximum de 50 %.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la aplicarea amenzilor şi reducerea amenzilor în cazurile de cartel, JO 2002, C 45, p. 3.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/29

Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 — IMI și alții/Comisie

(Cauza T-378/06)

(2007/C 20/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: IMI plc (Birmingham, Marea Britanie), IMI Kynoch Ltd (Birmingham, Marea Britanie), Yorkshire Fittings Limited (Leeds, Marea Britanie), VSH Itália Srl (Bregnanao, Itália), Aquatis SAS (La Chapelle St. Mesmin, Franța), și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG (Ravensburg, Germania) (reprezentanți: M Struys și D. Arts, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

anularea articolelor 2(b)1 și 2(b) din Decizia Comisiei din 20 septembrie 2006, modificată prin Decizia Comisiei din 29 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (Cauza COMP/F-1/38.121 — Racorduri — C(2006) 4180 final);

—	în subsidiar, reducerea amenzilor impuse reclamantelor, precum și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 în Cauza COMP/F-1/38.121 — Racorduri, prin care Comisia a constatat că reclamantele, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European, prin stabilirea unor prețuri, prin înțelegeri asupra unor liste de prețuri, asupra unor reduceri de prețuri și a unor rabaturi, prin înțelegeri asupra unor mecanisme de implementare a creșterilor de prețuri, prin alocarea piețelor naționale și a clientelei, precum și prin schimbul altor informații de natură comercială.

În sprijinul cererii lor, reclamantele susțin că principiul proporționalității și cel al nediscriminării nu au fost respectate de către Comisie, prin faptul că amenda impusă reclamantelor prin decizia atacată este excesivă în ceea ce privește dimensiunea acestora, precum și dimensiunea pieței relevante, raportate la abordarea de până acum a acestei probleme de către Comisie în deciziile anterioare. Comisia a făcut o eroare vădită de apreciere prin includerea vânzărilor de racorduri în sfera pieței relevante, în scopul evaluării gravității încălcării.

În continuare, reclamantele susțin că s-a produs o eroare vădită de apreciere de către Comisie, prin faptul că aceasta a considerat că reclamantele nu au făcut proba legăturii dintre Regatul Unit și acordurile paneuropene. Comisia a prezentat o argumentare inadecvată în această privință. În plus, prin refuzul de a acorda reclamantelor o reducere a amenzilor pentru cooperarea lor în afara Comunicării Comisiei privind politica de clemență (1), pentru probarea legăturii dintre Regatul Unit și cartelul paneuropean, în timp ce o reducere a amenzii a fost acordată firmei FRA.BO pe aceeași fundamentare, pentru că a adus probe privind continuarea cooperării după inspecție, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament.

În plus, susțin reclamantele, Comisia a încălcat articolul 253 CE, având în vedere că decizia atacată nu conține nicio motivare pentru obligarea Aquatis France și Simplex Amaturen + Fittings la plata unei sume suplimentare în cuantum de 2,04 milioane de euro.

În final, reclamantele susțin că, prin impunerea unei amenzi distincte pentru Aquatis France și Simplex Amaturen + Fittings, suplimentar față de amenda impusă fiecăreia dintre firmele predecesoare și actualelor firme-mamă, Comisia a încălcat principiul „non bis in idem“, potrivit căruia nimeni nu poate fi condamnat de două ori pentru aceeași faptă.

(1) Comunicarea Comisiei privind exceptarea de la plata amenzilor şi reducerea amenzilor în cauzele referitoare la carteluri (JO 2002, C 45, p. 3).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/30

Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2006 — Vischim/Comisie

(Cauza T-380/06)

(2007/C 20/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vischim SRL ( Milano, Italia), (reprezentată de: C. Mereu, K. Van Maldegem, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea parțială a Directivei Comisiei 2006/76/CE, cu precădere a articolului 2 alineatul (2);

—	obligarea pârâtei să se conformeze obligațiilor care îi incumbă în virtutea dreptului comunitar și să stabilească în viitor termene precise, rezonabile și acceptabile din punct de vedere legal și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, reclamanta solicită anularea parțială a Directivei 2006/76/CE (1) a Comisiei din 22 septembrie 2006, cu precădere a articolului 2 alineatul (2), în măsura în care specificația modificată a substanței active clorotalonil prevăzută în anexa I a Directivei 91/414/CEE (2) privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (denumită în continuare DPUF) nu a prevăzut termene rezonabile corelate cu acelea stabilite pentru alte substanțe active supuse actualei revizuiri, prevăzând în schimb aplicarea retroactivă a dispozițiilor sale.

Conform susținerilor reclamantei, Comisia i-a încălcat drepturile legale și speranțele legitime în calitatea sa de notificator și principal furnizor de date referitoare la clorotalonil în sensul DPUF și al regulamentelor de aplicare a acesteia, din moment ce, înainte ca specificația modificată a substanței active să fie inclusă în anexa I, nu s-a acordat nicio perioadă rezonabilă de timp în interiorul căreia statele membre și reclamanta să se poată pregăti pentru a face față noilor cerințe. În acest sens, reclamanta invocă faptul că, în loc să acorde o perioadă corespunzătoare de timp pentru ca înregistrările produsului său bazat pe clorotalonil să fie evaluate în mod adecvat, în scopul reînregistrării în statele membre, măsura contestată a intrat în vigoare la data de 23 septembrie 2006, stabilind doar aplicarea retroactivă a dispozițiilor sale, respectiv de la 1 septembrie 2006 în privința situațiilor care produseseră deja efecte juridice în perioada anterioară datei de 31 august 2006. Mai mult decât atât, reclamanta afirmă că măsura litigioasă nu este conformă cerințelor stabilite de către DPUF și că este insuficient motivată prin raportare la articolul 253 CE. În fine, reclamanta pretinde că prevederea contestată creează, fără o justificare obiectivă, și o discriminare între situația sa și cea a altor notificatori în procesul de revizuire a substanțelor active existente.

(1) Directiva 2006/76/CE a Comisiei din 22 septembrie 2006 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte specificaţia substanţei active clorotalonil (JO 2006, L 263, p. 9).

(2) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piaţă a produselor de uz fitosanitar.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/30

Acțiune introdusă la data de 19 decembrie 2006 — Icuna.com/Parlamentul European

(Cauza T-383/06)

(2007/C 20/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Icuna.com SCRL (Braîne-le-Château, Belgia) (reprezentanți: J. Windey et P. de Bandt, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei din data de 1 decembrie 2006 a Parlamentului European, care a acceptat oferta societății MOSTRA și a respins oferta reclamantei în cadrul cererii de ofertă EP/DGINFO/WEBTV/2006/2003;

—

constatarea responsabilității extracontractuale a Comunității și obligarea Parlamentului European la plata către reclamantă a sumei de 58 700 euro drept despăgubire pentru cheltuielile suportate în cadrul procedurii de licitație și plata de daune morale cauzate prin atingerea adusă reputației, precum și desemnarea unui expert pentru evaluarea acestui prejudiciu.

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Parlamentului European care respinge oferta reclamantei în cadrul cererii de ofertă EP/DGINFO/WEBTV/2006/0003, lotul 2: conținutul emisiunilor, în vederea creării canalului de televiziune on-line al Parlamentului European (1).

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă în primul rând un viciu manifest de procedură ce a condus la adoptarea deciziei atacate, și anume necompetența emitentului actului, încălcarea articolului 101 din Regulamentul financiar (2) și încălcarea articolului 149 din Regulamentul (CE) nr. 2342/2002 (3).

În al doilea rând, reclamanta pretinde, pe de o parte, că Parlamentul a adoptat o decizie contrară celei emise inițial în data de 7 august 2006, prin care îi atribuia ei contractul, fără să motiveze această schimbare și, pe de altă parte, că criteriile de selecție de care s-a ținut cont în cadrul deciziei atacate nu sunt cele care au fost aplicate în cadrul primei decizii a Parlamentului și că acestea nu sunt definite ca atare în cererea de ofertă. Criteriile de selecție cuprinse în această cerere au fost prin urmare încălcate la fel ca și principiile egalității de tratament, transparenței și obligativității motivării.

(1) Anunţ de participare „Canal de televiziune on-line al Parlamentului European“ (JO 2006 S 87-91412).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 248, p. 1).

(3) Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr. 2342/2002 din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind la Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 357, p. 1).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/31

Acțiune introdusă la data de 13 decembrie 2006 — IBP and International Building Products France/Comisie

(Cauza T-384/06)

(2007/C 20/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: IBP Ltd (Tipton, Regatul Unit) și International Building Products France SA (Sartrouville, Franța) (reprezentanți: M. Clough, QC, și A. Aldred, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea deciziei, în măsura în care se referă la reclamante, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2001 și 1 aprilie 2004;

—	în orice caz, anularea amenzii aplicate reclamantelor sau reducerea acesteia la un cuantum apreciat drept corespunzător de către Curte, ținând seama de toate împrejurările;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 în cauza COMP/F-1/38.121- Racorduri, prin care Comisia a stabilit că reclamantele, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European, prin stabilirea unor prețuri, prin înțelegeri asupra unor liste de prețuri, asupra unor reduceri și a unor rabaturi, prin înțelegeri asupra unor mecanisme de implementare a creșterilor de prețuri, prin alocarea piețelor naționale și a clientelei, precum și prin schimbul altor informații de natură comercial.

În motivarea cererii lor, reclamantele invocă încălcarea articolului 81 CE de către Comisie, întrucât aceasta a concluzionat că reclamantele au participat la o încălcare unică, complexă și continuă a articolului 81 CE în perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2001 și 1 aprilie 2004, în condițiile în care, potrivit reclamantelor, probele administrate nu susțin această constatare.

De altfel, reclamantele pretind că, în contradicție cu prevederile articolului 253 CE, Comisia nu a motivat sau a motivat insuficient constatările sale.

Mai mult decât atât, susțin reclamantele, Comisia le-a încălcat dreptul de a-și expune punctul de vedere, constatând încălcările fără ca, anterior adoptării deciziei contestate, să fi prezentat reclamantelor, printr-o declarație de obiecții, acțiunea promovată împotriva lor și fără să le fi permis acestora să formuleze observații.

În ceea ce privește anularea sau reducerea amenzii aplicate reclamantelor, acestea susțin următoarele:

a)	Comisia nu a aplicat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 (1), articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2) și articolul 5 (a) din Orientările din 1998 privind procedura de aplicare a amenzilor (3);

b)	Comisia a amendat International Building Products France cu suma de 5,63 milioane euro de două ori pentru aceeași faptă;

c)	Comisia a făcut o greșită aplicare a Orientărilor din 1998 privind procedura de aplicare a amenzilor; și

d)	Comisia a făcut o greșită aplicare a Comunicării din 1996 privind politica de clemență (4).

(1) Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 17 din 6 februarie 1962, primul regulament de aplicare a articolelor 81 şi 82 din Tratat (JO, English Special Edition 1959-1962, p. 87).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat (JO 2003, L 1, p.1).

(3) Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 1998 intitulată „Orientări privind procedura de aplicare a amenzilor impuse în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi articolul 65 alineatul (5) din Tratatul CECO“ (JO 1998, C 9, p.3).

(4) Comunicarea Comisiei privind exceptarea de la plata amenzilor şi reducerea amenzilor în cauzele referitoare la carteluri ( JO 1996, C 207, p.4).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/32

Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 — Aalberts Industries NV și alții/Comisie

(Cauza T-385/06)

(2007/C 20/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Aalberts Industries NV (Utrecht, Țările de Jos), Aquatis France (La Chapelle St. Mesmin, Franța), și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG (Argenbühl-Eisenharz, Germania) (reprezentanți: R. Wesseling și M. van der Woude, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea articolelor 1, 2 a) și 3;

—	anularea articolului 2 b) (2), în măsura în care vizează Aquatis și Simplex;

—	ori, în subsidiar, reducerea semnificativă a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor;

—	în ambele ipoteze, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C (2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 în cauza COMP/F-1/38.121- Racorduri, prin care Comisia a stabilit că reclamantele, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European, prin stabilirea unor prețuri, prin înțelegeri asupra unor liste de prețuri, asupra unor reduceri de prețuri și a unor rabaturi, prin înțelegeri asupra unor mecanisme de implementare a creșterilor de prețuri, prin alocarea piețelor naționale și a clientelei, precum și prin schimbul altor informații de natură comercială.

În motivarea cererii lor, reclamantele invocă cinci apărări de drept pentru a demonstra că decizia Comisiei se întemeiază pe erori vădite de apreciere și pe încălcarea articolului 81 CE și a principiilor generale ale bunei administrări.

În primul rând, reclamantele arată că Alberts nu a exercitat o influență decisivă asupra conduitei comerciale a companiilor sale de portofoliu, Aquatis și Simplex Armaturen + Fittings și că Alberts a răsturnat prezumția de influență decisivă. Reclamanta Alberts nu trebuie, prin urmare, să fie ținută responsabilă pentru pretinsele ilegalități ale Aquatis și Simplex Armaturen + Fittings.

În al doilea rând, reclamantele susțin că a) unele dintre înscrisurile și declarațiile care le incriminează exced perioadei litigioase, prin aceea că se referă la împrejurări posterioare datei de 1 aprilie 2004, și b) alte elemente nu le pot fi opuse, deoarece acestea nu au avut calitatea de parte la declarația de obiecții adresată acestora. Chiar și așa, reclamantele pretind că aceste înscrisuri și declarații nu probează, fiecare în parte sau coroborate, o încălcare a articolului 81 CE în ceea ce le privește.

În al treilea rând, reclamantele arată că elementele pe care se întemeiază Comisia nu stabilesc la nivelul impus de lege că respectivul cartel general a continuat după inspecțiile din aprilie 2001. Potrivit reclamantelor, decizia contestată nu conține nicio probă care să lege comportamentul de piață al reclamantului de un asemenea pretins plan.

În al patrulea rând, reclamantele pretind că amenda trebuie redusă, din moment ce Comisia a făcut o aplicare greșită a orientărilor referitoare la aplicarea amenzilor și a făcut erori în calculul amenzii, constând în stabilirea ilegală a sumei de bază, întrucât a) pretinsa încălcare nu poate fi calificată drept „foarte serioasă“, b) impactul actual al încălcării nu a fost luat în considerare în mod corespunzător și c) dimensiunea pieții relevante din punct de vedere geografic a fost identificată în mod eronat ca fiind SEE.

Mai mult decât atât, susțin reclamantele, Comisia a încălcat articolul 235 CE, având în vedere că decizia contestată nu conține nicio motivare pentru obligarea Aquatis France și Simplex Armaturen + Fittings la plata unei sume suplimentare în cuantum de 2,04 milioane euro.

În al cincilea rând, arată reclamantele, Comisia a încălcat articolul 2 din Regulamentul (CE) 1/2003 (1) și principiul egalității armelor, transmițând sarcina probei reclamantelor, bazându-se în întregime pe declarații indulgente și refuzând să uzeze de puterile sale de constatare a unor situații de fapt. Mai mult decât atât, susțin reclamantele, Comisia a încălcat articolul 11(2) din Regulamentul (CE) 773/2004 (2), prin includerea în decizia contestată a unor obiecții care nu au fost formulate împotriva lor în declarația de obiecții.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat ( JO 2003, L 1, p.1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE ( JO 2004, L 123, p.18).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/33

Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2006 — Pegler/Comisie

(Cauza T-386/06)

(2007/C 20/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pegler Ltd (Doncaster, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Thompson, QC, și A. Collinson, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolului 1 și 3 din Decizia COMP/F-1/38.121 în ceea ce o privește pe reclamantă și

—	anularea articolului 2(h) din decizie, în măsura în care obligă reclamanta la plata unei amenzi în comun și individual;

—	în subsidiar, să se dispună ca amenda aplicată în conformitate cu articolul 2(h) din decizie să fie redusă la 5,2 milioane de euro și

—	amenda pentru care reclamanta este ținută să răspundă în comun și individual conform articolului 2(h) să fie redusă la 1,7 milioane de euro;

—	în oricare dintre cazuri, obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 în cauza COMP/F-1/38.121 — Racorduri, prin care Comisia a stabilit că reclamanta, împreună cu alte întreprinderi, a încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European, prin stabilirea unor prețuri, prin înțelegeri asupra unor liste de prețuri, asupra unor reduceri de prețuri și a unor rabaturi, prin înțelegeri asupra unor mecanisme de implementare a creșterilor de prețuri, prin alocarea piețelor naționale și a clientelei, precum și prin schimbul altor informații de natură comercială.

În sprijinul cererii sale, reclamanta susține că nu s-a ținut cont de către Comisie de probele cu înscrisuri pe care ea le-a depus și că decizia contestată trebuia adresată în mod exclusiv către „Tomkins“, fosta companie-mamă a reclamantei, pentru următoarele motive:

Conform celor susținute de reclamantă, Comisia a stabilit răspunderea sa în ceea ce privește perioada cuprinsă între 31 decembrie 1988 și 20 ianuarie 1989 doar datorită achiziționării de către reclamantă, la 20 ianuarie 1989, a denumirii de „Pegler Ltd“ și datorită existenței unui raport de reprezentare între aceasta și grupul de firme Tomkins FTH Holdings Ltd („FTH“), în situația în care reclamanta nu a dobândit nici unul din bunurile principale, din salariați ori din responsabilități și a rămas inactivă, neprimind nici un fel de remunerație în calitatea sa de agent al FHT.

Referitor la perioada cuprinsă între 20 ianuarie 1989 și 29 octombrie 1993, reclamanta susține că i-a fost stabilită răspunderea de către Comisie pentru acte care nu puteau fi încheiate decât în calitate de agent al FHT, în situația în care FHT era deținătorul tuturor bunurilor principale, al salariaților și al răspunderii pentru activitatea societății „Pegler“.

Conform celor susținute de reclamantă, Comisia nu a identificat destinatarul exact al deciziei contestate, adresând-o, cu privire la aceleași fapte, către două întreprinderi diferite.

Mai mult, susține reclamanta, Comisia a stabilit răspunderea comună și individuală a două întreprinderi diferite pentru plata unei amenzi calculate fără a se ține cont de situațiilor lor particulare, ci mai degrabă pe baza situației speciale a doar uneia dintre ele, și anume Tompkins, în contradicție cu principiul egalității de tratament, cu articolul 23 din Regulamentul (CE) 1/2003 (1) și cu Orientările Comisiei în materia aplicării amenzilor (2).

În subsidiar, reclamanta susține că, la calcularea amenzii pentru care este ținută responsabilă, Comisia nu a respectat orientările în materia aplicării amenzilor, practica sa uniformă și principiile nediscriminării și egalității de tratament, luând în considerare situația particulară a altei întreprinderi, Tomkins. Reclamanta mai susține că, atunci când a calculat amenda, Comisia a săvârșit o eroare.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat (JO 2003, L 1, p. 1).

(2) Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 1998 intitulată „Orientări cu privire la metoda de aplicare a amenzilor impuse în baza articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi a articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO“ (JO 1998, C 9, p. 3).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/34

Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI

(Cauza T-387/06)

(2007/C 20/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Inter-IKEA Systems BV (Delft, Țările de Jos) (reprezentant: J. Gulliksson, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei primei camere de recurs din 26 septembrie 2006 în cauza R 353/2006-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă reprezentând o paletă formată dintr-o platformă sau bază dreptunghiulară alungită și o bordură la fel de alungită, ornamentată cu găuri pătrate, fiecare formând un unghi de 90 de grade cu cealaltă, pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 16, 20, 35, 39 și 42 — cererea nr. 4 073 763

Decizia examinatorului: Respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/94 pe motiv că marca este suficient de distinctivă pentru a putea fi înregistrată.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/34

Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI

(Cauza T-388/06)

(2007/C 20/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Inter-IKEA Systems BV (Delft, Țările de Jos) (reprezentată de: J. Gulliksson, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei primei camere de recurs din 26 septembrie 2006 în cauza R 354/2006-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă reprezentând o paletă formată dintr-o platformă sau bază dreptunghiulară alungită și o bordură la fel de alungită, ornamentate cu găuri rotunde, fiecare formând un unghi de 90 de grade cu cealaltă, pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 16, 20, 35, 39 și 42 — cererea nr. 4 073 731

Decizia examinatorului: Respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/94 pe motiv că marca este suficient de distinctivă pentru a putea fi înregistrată.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/34

Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI

(Cauza T-389/06)

(2007/C 20/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Inter-IKEA Systems BV (Delft, Țările de Jos) (reprezentată de: J. Gulliksson, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei primei camere de recurs din 26 septembrie 2006 în cauza R 355/2006-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă reprezentând o paletă formată dintr-o platformă sau bază dreptunghiulară alungită și o bordură la fel de alungită, ornamentată cu găuri triunghiulare, fiecare formând un unghi de 90 de grade cu cealaltă, pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 16, 20, 35, 39 și 42 — cererea nr. 4 073 748

Decizia examinatorului: Respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/94 pe motiv că marca este suficient de distinctivă pentru a putea fi înregistrată.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/35

Acțiune introdusă la data de 20 decembrie 2006 — Inter-IKEA Systems BV/OAPI

(Cauza T-390/06)

(2007/C 20/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Inter-IKEA Systems BV (Delft, Țările de Jos) (reprezentată de: J. Gulliksson, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei primei camere de recurs din 26 septembrie 2006 în cauza R 356/2006-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă reprezentând o paletă formată dintr-o platformă sau bază dreptunghiulară alungită și o bordură la fel de alungită, ambele ornamentate cu găuri rotunde și formând fiecare un unghi de 90 de grade cu cealaltă, pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 16, 20, 35, 39 și 42 — cererea nr. 4 073 722

Decizia examinatorului: Respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/94 pe motiv că marca este suficient de distinctivă pentru a putea fi înregistrată.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/35

Acțiune introdusă la data de 18 decembrie 2006 — Makhteshim Agan Holding BV și alții/Comisie

(Cauza T-393/06)

(2007/C 20/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Makhteshim Agan Holding BV (Amsterdam, Olanda), Makhteshim Agan Italia Srl (Bergamo, Italia) și Magan Italia Srl (Bergamo, Italia) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Pretențiile reclamanților

—	anularea Deciziei Comisiei nr. D/531125 din data de 12 octombrie 2006;

—	obligarea pârâtei să respecte obligațiile care îi incumbă potrivit dreptului comunitar, să revizuiască și să utilizeze toate datele disponibile, inclusiv a celor cu caracter uman pentru a asigura includerea azinfosmetilului în Anexa I a DPUF;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, reclamanții solicită anularea Deciziei D/531125 a Comisiei, prezentată într-o scrisoare din data de 12 octombrie 2006 adresată agenției din cadrul statului membru raportor însărcinat cu revizuirea substanței active azinfosmetil, în conformitate cu Directiva 91/414/EEC privind comercializarea produselor de uz fitosanitar (în continuare denumită DPUF) (1), în cadrul căreia pârâta afirmă că nu se va lua o decizie asupra aprobării și includerii substanței active vizate în Anexa I a directivei menționate, iar în continuare precizează că în absența aprobării la nivelul Comunității, la termenul stabilit în articolul 8 alineatul (2) din DPUF, nu ar mai exista nicio bază legală pentru menținerea substanței pe piață.

Reclamanții susțin că decizia contestată echivalează cu o interzicere de facto și de jure a azinfosmetilului, în măsura în care se menționează în mod neechivoc că nicio decizie ulterioară asupra includerii substanței în Anexa I a DPPP nu va fi luată și că, prin aceasta, se ajunge la o interzicere a comercializării azinfosmetilului prin inactivitatea pârâtei până la expirarea termenului limită stabilit pentru aprobare.

În continuare, reclamanții invocă faptul că decizia contestată pune în pericol dreptul lor la o apreciere echitabilă a substanței în cauză în lumina celor mai recente studii științifice depuse de către aceștia. În plus, privându-i pe reclamanți de dreptul de a reînregistra și de a continua să vândă produsele lor în statele membre, pârâta a încălcat principiul proporționalității, precum și dreptul lor fundamental de a-și îndeplini activitățile de comerț, intervenind, prin urmare, în dreptul lor de proprietate.

Mai mult decât atât, reclamanții argumentează că decizia contestată este lovită de nulitate ca urmare a unor substanțiale vicii de procedură. Mai exact, lipsa de inițiativă a pârâtei în întocmirea unei propuneri referitoare la includerea azinfosmetilului în Anexa I la DPUF, ca și tendința de a interzice comercializarea acestuia datorită inactivității sale, încalcă articolul 5 alineatul (2) din Decizia 1999/468/EC (2) a Consiliului și articolul 8 alineatul (2) din DPUF.

În final, reclamanții susțin că, dacă va aprecia Curtea că decizia contestată nu reprezintă un act care să poate fi atacat în temeiul articolului 230 alineatul (4) CE, acțiunea lor trebuie totuși declarată admisibilă potrivit articolului 232 CE, în măsura în care inactivitatea pârâtei constituie o omisiune nelegală.

(1) JO 1991, L 230, p. 1.

(2) Decizia 1999/468/CE a Consiliului stabilind procedurile pentru exercitarea competenţei de executare conferite Comisiei, JO 1999, L 184, p. 23.

Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/37

Acțiune introdusă în data de 13 octombrie 2006 — Molina Solano/Europol

(Cauza F-124/06)

(2007/C 20/56)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Beatriz Molina Solano (Rijswijk, Țările de Jos) (reprezentant: D.C. Coppens, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei adoptate de Europol la 1 august 2006 privind reclamația formulată de către reclamantă, precum și a deciziei inițiale a Europol din 27 ianuarie 2006;

—	obligarea Europol să-i acorde reclamantei o treaptă începând cu data de 1 ianuarie 2005;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Ca urmare a unei reclamații, Europol i-a acordat reclamantei, cu începere de la 1 iulie 2005, una din treptele prevăzute în articolul 29 alineatul (2) din Statutul personalului acestui oficiu. În acțiunea sa, reclamanta solicită ca treapta sus-menționată să îi fie acordată cu începere de la 1 ianuarie 2005. În susținerea pretențiilor sale, reclamanta arată că, în conformitate cu politica de gestionare a treptelor pe care Europol o aplica la momentul faptelor contestate, nota pe care aceasta o obținuse îi dădea dreptul la o treaptă cu începere de la 1 ianuarie 2005. Refuzându-i acest beneficiu, care a fost acordat altor agenți care au obținut note comparabile, Europol a încălcat principiul egalității de tratament. Reclamanta mai invocă principiul securității juridice, al imparțialității și al interzicerii arbitrariului.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/37

Acțiune introdusă în data de 30 noiembrie 2006 — Reali/Comisie

(Cauza F-136/06)

(2007/C 20/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Enzo Reali (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: S. A. Pappas, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei autorității de numire din data de 30 august 2006, prin care aceasta a soluționat contestația formulată de Enzo Reali în data de 7 iulie 2006;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul este agent contractual încadrat în grupa de funcții IV, gradul 14. Acesta susține că ar trebui încadrat la gradul 16 deoarece, la calcularea experienței sale profesionale, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare diploma pe care a obținut-o (Laurea in Scienze Agrarie) ca reprezentând o diplomă de licență și una de masterat.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele:

—

Comisia a încălcat Directiva 89/48/CEE (1), modificată prin Directiva 2001/19/CE (2), precum și principiul subsidiarității, deoarece a refuzat să recunoască faptul că diploma reclamantului este echivalentă unei „diplome de licență plus una de masterat“, deși echivalența fusese în mod evident recunoscută anterior, la nivel național, de către universitatea pe care a absolvit-o;

—	Comisia a încălcat principiul nediscriminării prin faptul că a refuzat pe nedrept să ia în considerare masteratul reclamantului ca reprezentând un an de experiență profesională;

—	decizia atacată este ilegală urmare a unei erori evidente de apreciere în calcularea experienței profesionale a reclamantului și a faptului că nu este motivată;

—

respingerea contestației este întemeiată pe măsuri de implementare (articolul 3 alineatul (1) litera c) din Dispozițiile generale de implementare referitoare la procedurile ce reglementează încadrarea în muncă și ocuparea personalului contractual la nivelul Comisiei) care depășesc atribuțiile delegate Comisiei în temeiul articolului 86 alineatul (6) din Condițiile de angajare a altor categorii de agenți ai Comunității.

(1) Directiva 89/48/EEC a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăţământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO 1989, L 19, p. 16).

(2) Directiva 2001/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 mai 2001 de modificare a Directivelor 89/48/CEE şi 92/51/CEE ale Consiliului privind sistemul general de recunoaştere a calificărilor profesionale şi a Directivelor 77/452/CEE, 77/453/CEE, 78/686/CEE, 78/687/CEE, 78/1026/CEE, 78/1027/CEE, 80/154/CEE, 80/155/CEE, 85/384/CEE, 85/432/CEE, 85/433/CEE şi 93/16/CEE ale Consiliului privind profesiile de asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moaşă, arhitect, farmacist şi medic (JO L 2006, p. 1).

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/38

Acțiune introdusă în data de 27 noiembrie 2006 — Chassagne/Comisie

(Cauza F-137/06)

(2007/C 20/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Olivier Chassagne (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea refuzului autorității învestite cu puterea de numire (AIPN) de a adopta o decizie explicită în privința stabilirii datei celei dintâi preluări a funcției reclamantului, astfel cum acest refuz decurge în mod implicit din decizia AIPN din data de 14 ianuarie 2006;

—	anularea, în măsura în care va fi necesar, deciziei AINP de respingere a contestației reclamantului;

—

precizarea, către AIPN, a întinderii efectelor pe care le presupune anularea deciziilor atacate și, în special, obligația de a adopta o decizie explicită prin intermediul căreia aceasta să recunoască data de 1 iulie 2002 ca fiind data primei preluări a funcției, în sensul prevederilor articolului 12 litera d) din Protocolul referitor la privilegiile și imunitățile Comunităților Europene (PPI);

—

obligarea AIPN la plata, către reclamant, a sumelor de: i) 9 523,26 euro, cu titlu de daune materiale, majorată cu penalități de întârziere conform dobânzii legale, începând cu data la care aceasta devine exigibilă; ii) 5 000 euro, cu titlu de daune morale, majorată cu penalități de întârziere conform dobânzii legale, începând cu data la care aceasta devine exigibilă;

—

amânarea hotărârii asupra părții din prejudiciul material care nu poate fi încă evaluată și care este reprezentată de cheltuielile efectuate de către reclamant începând cu data de 18 aprilie 2006 și pe care continuă să le suporte în cadrul litigiului cu administrația fiscală belgiană, aflat pe rolul instanțelor naționale belgiene, referitor la stabilirea datei celei dintâi preluări a funcției sale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În motivarea recursului său, reclamantul invocă următoarele:

—	încălcarea articolului 18 din PPI;

—	încălcarea articolului 26 din Statut, a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine,

—	încălcarea principiului siguranței legitime și existența unei erori evidente de apreciere.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/38

Acțiune introdusă în data de 11 decembrie 2006 — Kurrer/Comisie

(Cauza F-139/06)

(2007/C 20/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Christian Kurrer (Watermael-Boitsfort, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Comisiei de numire a reclamantului în calitate de funcționar stagiar, cu începere de la 1 aprilie 2006, în măsura în care această decizie îi stabilește gradul și treapta la A*6/2 și nu îi menține punctele acumulate ca agent temporar „Cercetare“;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La data de 16 ianuarie, reclamantul a fost angajat de Comisie în calitate de agent temporar cu gradul A7. Laureat al concursului general COM/A/3/02, anunțat public pe data de 25 iulie 2002 și având ca scop constituirea unei liste de rezervă în vederea recrutării de administratori de nivelul A7/A6, acesta a fost numit funcționar stagiar cu gradul A*6.

Având în vedere angajamentul luat de Comisie de a extinde efectele unei eventuale hotărâri de anulare la cauzele pendinte referitoare la articolul 12 din anexa XIII din Statut, reclamantul se limitează să invoce încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării în raport cu foștii săi colegi, de asemenea agenți temporari „Cercetare“, laureați ai concursurilor interne, care, la momentul titularizării, și-au menținut gradul și experiența.

Reclamantul mai arată, dacă este necesar, că articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII este ilegal, în măsura în care încalcă principiul mai sus menționat, precum și principiul proporționalității.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/39

Acțiune introdusă la data de 11 decembrie 2006 — Hartwig/Comisia și Parlamentul European

(Cauza F-141/06)

(2007/C 20/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marc Hartwig (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: T. Bontinck, avocat)

Pârâți: Comisia Comunităților Europene și Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei individuale din 12 aprilie 2006 a Comisiei Comunităților Europene și, respectiv, a deciziei individuale din 27 martie 2006 a Parlamentului European referitoare la trecerea de la statutul de agent temporar la statutul de funcționar;

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, după ce a lucrat câțiva ani pentru Comisie în calitate de agent temporar încadrat la gradul B*7, a promovat concursul extern PE/34/B organizat de Parlamentul European (gradele B5/B4). Prin urmare, el a fost numit funcționar stagiar cu gradul B*3 de către această din urmă instituție, care l-a transferat imediat la Comisie, unde a fost încadrat cu același grad.

În sprijinul acțiunii sale, reclamantul invocă încălcarea articolelor 31 și 62 din Statut, precum și a articolelor 5 și 2 din anexa XIII la Statut.

Reclamantul invocă, în plus, încălcarea principiului încrederii legitime și a principiului menținerii drepturilor câștigate.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/39

Acțiune introdusă la data de 28 decembrie 2006 — Bligny/Comisie

(Cauza F-142/06)

(2007/C 20/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Francesco Bligny (Tassin-la-Demi-Lune, Franța) (reprezentant: P. Lebel-Nourissat, avocat)

Pârât: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 7 decembrie 2006 a juriului concursului EPSO/AD/06/05 și a celei din 23 noiembrie 2006 prin care se refuză admiterea reclamantului la concurs și, prin urmare, corectarea lucrării sale scrise;

—	constatarea ilegalității actului de candidatură publicat la 15 mai 2006 pe site-ul EPSO și adresat candidaților la concurs;

—	condamnarea pârâtului la plata către reclamant a unei sume de 5 000 euro pentru repararea prejudiciului suferit;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, după ce a trecut testele de preselecție pentru concursul menționat mai sus, nu a fost admis în faza următoare deoarece, contrar celor arătate în anunțul de concurs publicat în Jurnalul Oficial (1), acesta nu a anexat actului său de candidatură niciun document care să îi dovedească cetățenia.

În sprijinul acțiunii sale, reclamantul invocă încălcarea principiului încrederii legitime, a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine. Acesta subliniază în special faptul că, în ceea ce privește cetățenia, modelul actului de candidatură disponibil pe site-ul EPSO s-ar fi limitat să ceară o declarație pe propria răspundere și să atenționeze candidații că ar fi trebuit să prezinte, la cerere, un document justificativ.

(1) JO C 178 A, 27.7.2005, p. 3.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/40

Acțiune introdusă la data de 18 decembrie 2006 — Continolo/Comisie

(Cauza F-143/06)

(2007/C 20/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Donato Continolo (Duino, Italia) (reprezentanți: S. Rodrigues, C. Bernard Glanz și R. Albelice, avocats)

Pârât: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei Comisiei din 3 ianuarie 2006 cu privire la stabilirea și calcularea drepturilor la pensie ale reclamantului, în măsura în care această decizie ia în calcul durata pe care reclamantul a petrecut-o în concediu pentru motive personale (CMP) între 11 iunie 1981 și 1 martie 1983 numai în limita unei perioade de un an, 5 luni și 6 zile, în loc de un an, 8 luni și 20 de zile;

—	anularea deciziei Comisiei din 5 septembrie 2006 de respingere a contestației reclamantului;

—	să se indice Comisiei efectele pe care le implică anularea deciziilor atacate, mai ales în ceea ce privește procentajul dobândit, fixat în prezent la 66,66666 %, care trebuie recalculat pentru a se ține cont de lunile ianuarie și februarie 1983;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, fost funcționar al Comisiei, este pensionat de la 1 ianuarie 2006. Prin acțiunea sa, acesta atacă decizia Comisiei cu privire la stabilirea și calcularea drepturilor sale la pensie, în măsura în care această decizie ar face ca drepturile pe care el le dobândise pe durata unui concediu pentru motive personale și pentru care obținuse transferul către sistemul comunitar să nu fie luate în calcul integral.

Reclamantul invocă, pe de o parte, violarea principiului protecției încrederii legitime, a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine și, pe de altă parte, existența unei erori manifeste de apreciere și o încălcare a obligației de motivare.

27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/40

Acțiune introdusă în data de 22 decembrie 2006 — Bleyaert/Consiliu

(Cauza F-144/06)

(2007/C 20/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bleyaert (Maldegem, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei autorității învestite cu puterea de numire (AIPN) de a nu înscrie numele reclamantului pe lista funcționarilor selecționați pentru a urma programul de formare profesională în cadrul procedurii de certificare pentru exercițiul 2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, funcționar al Consiliului cu gradul AST 8, și-a depus candidatura pentru procedura de certificare pentru exercițiul 2005. Numele său, care figura în proiectul de listă a funcționarilor selecționați pentru a urma programul de formare profesională în cadrul exercițiului de certificare 2005, nu a fost înscris pe lista definitivă, publicată la data de 22 mai 2006, pe care AIPN a stabilit-o luând în considerare avizul comitetului paritar pentru procedura de certificare. Acest comitet l-a audiat pe reclamant la 17 mai 2006.

În sprijinul acțiunii sale, reclamantul invocă în primul rând încălcarea obligației de motivare, cu atât mai mult cu cât AIPN nu a răspuns reclamației sale. Acesta mai invocă încălcarea articolului 45a din statut și a articolului 5 din dispozițiile generale de punere în aplicare a respectivului articol din statut. În special, comitetul paritar, care nu poate audia decât funcționarii care contestă proiectul de listă, nu ar fi avut dreptul să îl convoace pe reclamant. În orice caz, acesta consideră că a fost încălcat și principiul egalității de tratament, deoarece comitetul paritar nu a audiat toți funcționarii ale căror nume se aflau pe proiectul de listă.

Top

Choose the experimental features you want to try