COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.11.2018

COM(2018) 757 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind dezvoltarea proteinelor vegetale în Uniunea Europeană

1    Introducere

Producția și aprovizionarea cu proteine vegetale pentru sectorul agroalimentar au stimulat în mod repetat dezbateri politice la nivelul UE. Prezentul raport are menirea de a îndeplini angajamentul asumat de către Comisie în cursul procesului de adoptare a Regulamentului (UE) 2017/2393, și anume de a examina situația cererii și a ofertei de proteine vegetale din UE și de a analiza posibilitățile de a dezvolta în continuare producția acestora prin metode raționale din punct de vedere economic și din perspectiva mediului.

În plus, Parlamentul European a adoptat un raport în aprilie 2018, prin care a solicitat elaborarea unei strategii europene de promovare a culturilor proteice în Europa 1 .

Prezentul raport sintetizează activitatea de analizare a sectorului plantelor proteice din UE desfășurată de Comisie ca răspuns la acest angajament. Acest proces a implicat părți interesate și reprezentanți din statele membre, prin intermediul unui sondaj; 4 ateliere cu experți în Belgia, România, Franța și Țările de Jos; discuții bilaterale în statele membre, precum și un studiu extern privind potențialul de piață pentru proteinele vegetale produse în UE.

2    Cererea și oferta de proteine vegetale în UE

Raportul se axează pe plantele bogate în proteine cu un conținut de proteine brute de peste 15 % (oleaginoase: semințe de rapiță și de floarea-soarelui și boabe de soia; leguminoase: fasole, mazăre, linte, lupin etc.; și leguminoase furajere: în special lucernă și trifoi), reprezentând aproximativ 1/4 din oferta totală de proteine vegetale brute din UE.

Deși contribuie în mod semnificativ la oferta totală de proteine vegetale din UE, cerealele și pajiștile nu fac obiectul prezentului raport din cauza conținutului redus de proteine și, respectiv, din cauza a relevanței scăzute pe piață.

În perioada 2016-2017, cererea de proteine vegetale din UE s-a ridicat la aproximativ 27 de milioane de tone de proteine brute (graficul 1). Piața furajelor este de departe cel mai important debușeu (93 % din volum 2 ) și este aprovizionată în special cu făinuri din semințe oleaginoase 3 .

Graficul 1    Utilizarea proteinelor în UE în perioada 2016-2017 și sursele acestora (în milioane de tone de proteine brute)

Sursa: Comisia Europeană, „Complex” include făinuri, semințe și boabe

Autoaprovizionarea UE variază semnificativ în funcție de sursa proteinei (79 % pentru rapiță, 42 % pentru floarea-soarelui, 5 % pentru soia). Prin urmare, UE importă anual aproximativ 17 milioane de tone de proteine brute (din care 13 milioane de tone sunt bazate pe soia și sunt egale cu 30 de milioane de tone echivalent boabe de soia), în principal din Brazilia, Argentina și SUA. De asemenea, UE importă 1,5 milioane de tone de proteine brute din floarea-soarelui și până la un milion de tone de semințe de rapiță, ambele în mare parte din Ucraina.

Suprafața cultivată cu soia din UE s-a dublat la aproape un milion de hectare de la reforma politicii agricole comune (PAC) din 2013, cu o producție a UE de 2,8 milioane de tone în 2018. Principalii producători de soia sunt Italia, Franța și România.

Leguminoasele înregistrează o tendință pozitivă similară: din 2013, producția aproape s-a triplat în UE și a ajuns la 6 milioane de tone (2,6 milioane de hectare) în 2018. Principalele leguminoase sunt mazărea de câmp și bobul, în timp ce lintea și năutul sunt cultivate doar pe suprafețe limitate. Franța, Spania și Lituania sunt principalii producători de mazăre de câmp; Regatul Unit și Franța cultivă bob.

În ceea ce privește semințele de rapiță — principalele semințe oleaginoase cultivate în UE — suprafața a crescut cu 66 %, de la 4,1 la 6,8 milioane de hectare în perioada 2003-2018. Producția UE a ajuns la 20 de milioane de tone ˗ generată în principal de cererea de biomotorină (Directiva privind energia din surse regenerabile). Subprodusul acesteia (făina de rapiță) este o sursă importantă de hrană pentru animale bogată în proteine. Principalii producători de semințe de rapiță sunt Franța, Germania și Polonia.

Graficul 2    Ponderile de culturi proteice ale statelor membre în 2017

Sursă: Eurostat

În ceea ce privește alimentele, piața proteinelor vegetale este mai mică (7 % din volum), însă are potențialul de fi profitabilă la un nivel semnificativ. În 2017, aproape 3 milioane de tone au fost consumate în UE: mazăre, bob, linte, năut, alte leguminoase și boabe de soia. UE importă aproximativ un milion de tone de leguminoase pentru uz alimentar, în special năut și linte. În ceea ce privește mazărea de câmp și bobul, UE este un exportator net.

3    Dezvoltarea segmentelor de piață în UE

Piața proteinelor vegetale este formată din trei segmente diferite: furaje convenționale, furaje cu valoare ridicată și alimente – fiecare cu propriile caracteristici economice, sociale și de mediu.

3.1Furaje combinate convenționale

Piața furajelor combinate este de departe cea mai mare piață pentru proteinele vegetale. Două treimi din această piață este pentru păsări (35 %) și porci (33 %), în timp ce rumegătoarele (vite, oi, capre) reprezintă 28 % 4 . Furajele pentru păsări și pentru animale producătoare de lapte constituie principalii vectori pentru creșterea anuală de 1 % (graficul 3), în timp ce piața furajelor pentru porci a stagnat.

Se preconizează că rata de creștere va rămâne pozitivă până în 2030 5 , deși cu o creștere de doar 0,3 % pe an.

Graficul 3    Utilizarea furajelor combinate în UE (2004-2017)

Sursa: FEFAC Producția de furaje combinate (1989-2017)

Piața furajelor combinate convenționale este într-o foarte mare măsură influențată de prețuri. Crescătorii de animale se axează pe „raportul calitate/preț” pentru a satisface nevoile nutriționale ale animalelor lor (conținut de proteine și aminoacizi).

Făina din soia este un ingredient privilegiat în formularea furajelor combinate, datorită conținutului proteic ridicat al acesteia (peste 40 %), a conținutului de aminoacizi și a disponibilității acesteia pe tot parcursul anului, ceea ce limitează necesitatea unei reformulări frecvente. Perspectivele de creștere pentru proteinele vegetale produse în UE sunt limitate pe piața furajelor combinate convenționale.

Graficul 4    Ratele de creștere anuale preconizate pentru produsele de origine animală în UE 2017-2030, în total și pe regiuni

O altă tendință importantă este reprezentată de transferul relativ al producției animaliere convenționale către Europa de Est: Polonia (păsări, în special) și, într-o anumită măsură, Ungaria și România (graficul 4), unde costurile de producție sunt mai mici.

Această mutare ar putea stimula cererea de proteine vegetale produse în UE, întrucât aceste regiuni coincid cu zonele principale de producție a acestora.

Sursa: Perspectiva agricolă pe termen mediu a UE (în curs de publicare)

3.2Furaje de calitate superioară

Consumatorii din UE au devenit din ce în ce mai conștienți de modul în care sunt produse produsele de origine animală. Aceștia cer standarde mai ridicate în ceea ce privește bunăstarea animalelor, impactul asupra mediului (schimbări climatice/despăduriri), tipul de producție (bazat pe furaje ecologice sau nemodificate genetic, lanțuri de aprovizionare regionale).

Ca răspuns, în UE au apărut diferite segmente de piață pentru furaje.

Tabelul 1 Ponderea furajelor nemodificate genetic în statele membre selectate (2012)

Această tendință este cât se poate de evidentă în cazul produselor de origine animală obținute din animale hrănite cu furaje nemodificate genetic: De exemplu, în Germania, în 2012, 9 % din furajele pentru vite erau nemodificate genetic (tabelul 1), în timp ce, în 2017, laptele certificat de VLOG 6 a ajuns la o cotă de piață de peste 40 %. În Austria, evoluțiile sunt similare pentru diverse sectoare de creștere a animalelor.

Din nefericire, în această etapă este problematică o analiză mai completă a acestor evoluții, din cauza lipsei de date cuprinzătoare privind segmentele dedicate furajelor de calitate superioară la nivelul UE.

Graficul 5    Situația pieței austriece

Această situație creează oportunități economice pentru furajele produse în UE, care sunt, prin definiție, nemodificate genetic. Suplimentul de preț pentru soia nemodificată genetic de calitate superioară este de aproximativ 80-100 EUR per tonă, în parte pentru a acoperi producția mai scăzută și costurile mai ridicate, dar și ca răspuns la o disponibilitate limitată. Numai 9 milioane de tone sunt comercializate la nivel mondial ca soia nemodificată genetic 7 , reprezentând 6 % din comerțul mondial cu boabe de soia.

Producția ecologică prezintă, de asemenea, rate de creștere ridicate în cadrul producției animaliere din UE, datorită unei cereri în creștere cu peste 10 % pe an, în medie.

Sursa: Studiu de caz Austria, Agrosynergy (2018, publicare în curs)

Graficul 6    Rata de creștere anuală a producției ecologice de animale din UE

Sursa: Eurostat

În 2016, 3 % din laptele din UE era ecologic. Se preconizează că acest procentaj va crește la 10 % până în 2030. În 5 state membre (Austria, Suedia, Danemarca, Letonia și Grecia), cotele de piață au depășit deja 10 % (tabelul 2).

Tabelul 2    Producția ecologică de lactate în 2017 (*2016)

Creșterea producției ecologice de animale afectează în mod direct producția de leguminoase uscate ecologice și de alte culturi de plante proteice pentru furaje, cu o rată de 11 % pe an (tabelul 3). Este posibil ca această tendință să continue și chiar să se intensifice și mai mult.

În ceea ce privește rumegătoarele, creșterea producției ecologice favorizează, de asemenea, sistemele de producție de alimente provenite de la animale hrănite cu iarbă și producția de furaje în cadrul exploatației agricole, pentru a atinge cotele minime de furaje obținute în cadrul exploatației agricole.

Tabelul 3 Suprafața cultivată cu leguminoase uscate ecologice și culturi proteice (2016)

Dezvoltarea puternică a lanțurilor de aprovizionare cu furaje de calitate superioară reprezintă un vector important pentru plantele proteice cultivate în UE.

Cererea din ce în ce mai mare de furaje nemodificate genetic oferă oportunități cultivatorilor de soia din UE, întrucât disponibilitatea în afara Europei este în prezent limitată.

3.3 Segmentul alimentar

Consumul uman de proteine vegetale este în creștere în multe regiuni din UE, în special în vestul și în nordul Europei. Deosebit de promițătoare este piața pentru alternative față de carne și produse lactate, cu rate anuale de creștere de 14 % și, respectiv, 11 % (graficul 7).

Acest segment nu mai este o piață de nișă, întrucât intră pe piață întreprinderi alimentare majore, precum și comercianți cu amănuntul importanți, cu mărci proprii. Aproximativ 90 % din alternativele față de carne sunt consumate de către flexitarieni 8 . Comercianții cu amănuntul promovează deseori produsele pe bază de proteine vegetale pe aceleași rafturi, alături de produsele tradiționale din carne și lapte.

Graficul 7    Cifra de afaceri pentru alternative față de produsele din carne și lapte în UE (2013-2017)

Sursa: DG AGRI, pe baza Euromonitor

Piața leguminoaselor pentru uz alimentar din UE beneficiază de inovații în cadrul proceselor prealabile gătirii, includerea leguminoaselor în alimente preparate preambalate și dezvoltarea de noi leguminoase precum „edamame”.

De asemenea, leguminoasele beneficiază de un interes în creștere al consumatorilor pentru produsele regionale. Denumirile locale ale leguminoaselor cu caracteristici legate de locul de producție al acestora pot fi eligibile pentru a fi înregistrate ca indicații geografice protejate sau denumiri de origine protejate.

Până în prezent sunt recunoscute aproximativ 40 de leguminoase provenind din opt state membre diferite: Spania (de exemplu, lintea Armuña), Italia, Franța (de exemplu, lintea verde Le Puy), Grecia (de exemplu, bobul Santorini), Suedia, Letonia, Austria și Polonia. Aceste produse sunt vândute, în general, cu prețuri mai ridicate decât produsele obișnuite.

În ceea ce privește alimentele, piața proteinelor vegetale înregistrează o creștere de două cifre. Cu toate acestea, pentru a avea o imagine de ansamblu mai bună, sunt necesare mai multe date pentru a monitoriza aceste evoluții.

În cadrul a două dintre atelierele organizate pentru a documenta prezentul raport (privind lanțurile de aprovizionare și segmentele de piață) a fost subliniată importanța unei bune funcționări a lanțurilor de aprovizionare în segmentul alimentar.

Table 1Rezumat – Caracteristicile celor trei segmente

Plantele leguminoase [leguminoasele, soia și nutrețurile leguminoase (lucernă, trifoi)] sunt plante care contribuie la fixarea azotului, întrucât conțin bacterii simbiotice denumite Rhizobia în nodulii din sistemul lor radicular, care produc compuși de azot.

Azotul este o componentă majoră a proteinei și un nutrient necesar pentru plante. Leguminoasele incluse în rotația culturilor conduc, de regulă, la nevoi mai reduse de fertilizatori cu azot minerali sau ecologici, care contribuie cu 25 % din emisiile totale directe de gaze cu efect de seră în sectorul agricol în UE 9 .

Încorporarea leguminoaselor în sistemele de rotație a culturilor pe termen lung generează o serie de efecte pozitive asupra condițiilor pedologice. Carbonul din sol joacă un rol-cheie în ciclul carbonului, fertilitatea solului, dezvoltarea plantelor și este important, prin urmare, în modelele climatice globale și sistemele agricole.

Astfel, sunt observate producții mai mari pentru culturi selectate care urmează leguminoaselor, de exemplu recoltele de grâu, porumb sau rapiță pot crește cu până la 10 % comparativ cu cele obținute în urma cultivării unei cereale. Calitatea cerealelor este îmbunătățită, de asemenea (de exemplu, conținuturi mai mari de proteine sau o contaminare mai redusă cu micotoxine) atunci când acestea urmează unei culturi de leguminoase.

Includerea leguminoaselor în rotația culturilor reduce, de asemenea, presiunea dăunătorilor, constituind o pauză în mai multe cicluri de dăunători care afectează cerealele. Cu toate acestea, leguminoasele sunt afectate, la rândul lor, de unii dăunători specifici.

Majoritatea leguminoaselor sunt foarte atractive pentru albine și joacă deseori rolul unui refugiu pentru alte vietăți sălbatice, putând avea, prin urmare, un efect pozitiv asupra biodiversității în cadrul sistemelor agricole cu contribuții reduse. Lucerna și trifoiul au, de asemenea, un efect benefic asupra prevenirii buruienilor pentru culturile următoare și, prin urmare, pot conduce la o utilizare redusă a erbicidelor sau chiar la neutilizarea acestora.

Pentru a obține aceste beneficii de mediu, practicile agronomice sănătoase sunt o condiție prealabilă. Sistemele de producție pentru numeroase leguminoase sunt comparativ solicitante, iar leguminoasele suferă de un deficit de producție și o variabilitate a producției mai ridicată comparativ cu cerealele sau rapița.

Aceasta din urmă constituie un obstacol major în calea dezvoltării viitoare și un obiectiv important pentru îmbunătățirea producției de proteice. O lipsă a resurselor de cultivare și lacunele în ceea ce privește cunoștințele (expertiză agronomică redusă, cooperare insuficientă între fermieri și alți actori etc.) sunt responsabile pentru faptul că doar 3 % din terenul arabil al UE este folosit în prezent pentru leguminoase, în pofida beneficiilor agronomice și de mediu ale acestora.

5    Cercetarea și inovarea la nivelul UE

Cadrul actual al UE pentru Cercetare și Inovare (C&I) sprijină inovarea prin intermediul parteneriatului european pentru inovare în domeniul agricol (PEI-AGRI), susținut prin două surse de finanțare: Programul european pentru cercetare Orizont 2020 (Orizont 2020) și programele de dezvoltare rurală (PDZ) care sprijină grupurile operaționale (GO) și serviciile de sprijin pentru inovare (graficul 8).

Graficul 8    Parteneriatul european pentru inovare în domeniul agricol – de conectare a Orizont 2020 cu PAC

Leguminoasele au beneficiat de proiecte de cercetare la diferite niveluri. Pe baza proiectelor anterioare care au abordat aspectele legate de cultivare asociate stresului biotic/abiotic, utilizările alimentelor/furajelor și activele de mediu ale leguminoaselor, actualele proiecte din cadrul Orizont 2020 vizează căi de tranziție către sisteme de producție sustenabile și competitive bazate pe leguminoase și lanțuri valorice în UE, precum și strategii de cultivare și caracteristicile alimentelor.

În 2018, rețeaua tematică „Leguminoasele traduse” a început să colecteze cunoștințele și cele mai bune practici existente privind sistemele durabile de cultivare a leguminoaselor și lanțurile valorice. PEI-AGRI a organizat un grup tematic privind culturile de proteice, care a elaborat un raport 10 .

Pentru a răspunde la chestiuni mai locale, majoritatea statelor membre finanțează grupuri operaționale în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală. Mai multe dintre acestea vizează plantele proteice (servicii de ecosistem furnizate de leguminoase, producție de culturi, utilizări ale furajelor și alimentelor), de exemplu grupurile intitulate:

·Securizarea și creșterea producției de mazăre, lupin și bob în Bretania (Franța);

·Îmbunătățirea sistemelor de furaje (inclusiv lucernă) pentru producția brânzei cu DOP Parmigiano Reggiano (Italia).

Leguminoasele joacă un rol-cheie în aspectele orizontale legate de diversificarea culturilor, gestionarea sustenabilă a solului și circuitul substanțelor nutritive abordate, de asemenea, în cadrul programelor de C&I. Prin toate aceste activități, abordările cu actori multipli și abordările bazate pe sisteme au ghidat și vor ghida activitățile de C&I în propunerile pentru „Orizont Europa” și viitoarea PAC. C&I poate contribui la creșterea competitivității acestor culturi, iar pentru acest lucru este esențial să se dezvolte simultan piețe de desfacere, să se coordoneze lanțuri de aprovizionare și să se îmbunătățească tehnicile de producție.

6    Instrumentele de politică ale UE și inițiativele statelor membre

6.1Principalele instrumente ale PAC care sprijină plantele proteice

Politica agricolă comună actuală oferă mai multe instrumente care recunosc în mod direct sau indirect beneficiile leguminoaselor din punct de vedere al mediului sau care mențin și sprijină producția de plante proteice în UE, cum ar fi:

·ecologizarea – prin posibilitatea de a cultiva anumite culturi de fixare a azotului care sunt benefice pentru biodiversitate în zonele de interes ecologic (EFA) precum și printr-o cerință de diversificare a culturilor

·programele de dezvoltare rurală, de exemplu prin măsuri de agromediu și climă (AECM), transfer de cunoștințe, servicii de consultanță, cooperare și inovare și instrumente de investiții

·sprijinul cuplat facultativ – care poate fi furnizat sectoarelor care se confruntă cu anumite dificultăți și pentru a menține nivelul actual de producție.

Aceste măsuri, împreună cu un mediu de piață pozitiv, au contribuit la o tendință pozitivă în ultimii ani și la o creștere a producției culturilor de proteice în UE.

Toate statele membre (cu excepția Danemarcei) permit fermierilor să-și îndeplinească obligația EFA prin cultivarea de culturi de fixare a azotului (8,3 milioane de hectare, și anume 15 % din terenul arabil în 2017). Culturile de fixare a azotului au reprezentat cel mai declarat tip de EFA (37 % din totalul EFA).

Mai multe state membre adaugă cerințe cu privire la culturile anterioare și ulterioare culturilor de fixare a azotului în cadrul EFA pentru a asigura beneficiile în materie de biodiversitate. Efectele asupra biodiversității fac în prezent obiectul unei evaluări 11 .

Posibilitățile de a utiliza măsuri în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru a sprijini culturile de proteice sunt extinse. Având în vedere natura acestora și numărul mare al unor astfel de programe, prezentul raport nu urmărește să cuantifice utilizarea lor ci demonstrează, prin exemple, modul în care unele dintre acestea sunt potrivite pentru a sprijini culturile de proteice.

Culturile de proteice sunt incluse în unele măsuri de agromediu și climă. Statele membre pot oferi fermierilor sprijin pentru introducerea de culturi de proteice în rotație sau pentru menținerea stratului verde în scopul de a îmbunătăți calitatea solului și a apei în zonele definite.

În perioada de programare 2014-2020, peste 3 milioane de hectare au făcut obiectul unor practici de rotație a culturilor și de diversificare a culturilor. De exemplu, în Valonia, rotația cu amestecuri de cereale și cel puțin 20 % leguminoase este eligibilă pentru sprijin, cu condiția să nu se folosească fertilizatori sau pesticide.

Germania are o măsură de agromediu și climă pentru a sprijin rotația culturilor în agricultură, cu condiția să fie incluse leguminoase în procent de cel puțin 10 %.

Tabelul 5    Notificările statelor membre cu privire la utilizarea VCS (X) și EFA (terenuri verzi) pentru diferite culturi de plante proteice în 2019

Sprijinul pentru agricultura ecologică în cadrul programelor de dezvoltare rurală este susceptibil să aibă un impact semnificativ asupra dezvoltării de culturi de plante proteice în UE, întrucât agricultura ecologică se bazează pe plantele leguminoase pentru azot și furajele produse în cadrul exploatațiilor agricole.

Transferul de cunoștințe și măsurile de consultanță pot fi utilizate pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la beneficiile agronomice și de mediu ale sistemelor de rotație și pentru a furniza consiliere fermierilor. Măsurile de cooperare promovează interacțiunea dintre fermieri și alți actori, de exemplu pentru a stabili și a dezvolta lanțuri de aprovizionare scurte și piețe locale.

Statele membre pot folosi și alte măsuri în cadrul acestor programe care oferă sprijin pentru investiții în active fizice, pentru a schimba orientarea lor în ceea ce privește producția, de exemplu către culturi de plante proteice.

În cadrul schemei de plăți directe, statele membre pot acorda sprijin cuplat facultativ sectoarelor care se confruntă cu dificultăți, pentru a menține nivelurile actuale de producție. Semințele oleaginoase, leguminoasele pentru boabe și alte plante proteice sunt eligibile în cadrul acestei scheme.

În 2019, 16 state membre vor sprijini culturile de plante proteice cu sprijin cuplat facultativ. Aproape 12 % din bugetul pentru sprijin cuplat facultativ este alocat pentru culturile „proteice”. Nivelurile de ajutor variază de la 35 EUR la 660 EUR per hectar (în medie, 79 EUR per hectar).

În 2017, în 222 de cazuri, organizațiile de producători recunoscute aveau incluse în activitatea lor culturi de plante proteice 12 . Majoritatea acestor organizații îmbunătățesc lanțul de aprovizionare și accesul pe piață folosind derogările de la normele UE în materie de concurență pentru comerțul în comun.

Un număr de 13 state membre intenționează să distribuie leguminoase copiilor prin intermediul programului UE destinat școlilor în anii următori (pe baza strategiilor naționale pe care le-au prezentat).

6.2Exemple de inițiative ale statelor membre

Folosind parțial instrumente de politică ale UE, Germania, Franța (în colaborare cu o organizație interprofesională) și Polonia 13 au stabilit planuri naționale de sprijinire a cultivării de plante proteice.

Germania	Franța	Polonia
Rețea de exploatații agricole demonstrative, AECM și dialogul cu părțile interesate	Consolidarea lanțurilor de aprovizionare, crearea de valoare prin certificare, cercetare	Creșterea utilizării de proteine achiziționate de pe piața internă pentru hrana animalelor
Programul de C&I împreună cu rețelele demonstrative pentru soia (peste 100 de exploatații agricole), mazăre și fasole boabe (peste 75 de exploatații agricole) și lupin (peste 50 de exploatații agricole), ecologice și convenționale deopotrivă. Aceste rețele testează soiuri și transferă cunoștințe între fermierii care practică agricultura ecologică și cei care practică agricultura convențională. Măsura AECM pentru rotația culturilor cu plante leguminoase. O platformă de dialog pentru părțile interesate cu privire la furajele proteice sustenabile.	Accent pe crearea și consolidarea lanțurilor de aprovizionare, atât pentru alimente, cât și pentru furaje. Țintele de producție (500 000 de hectare de culturi de plante proteice până în 2022, cu un randament cu 10-20 % mai bun) și de mediu (o utilizare cu 20-30 % mai mică de pesticide și emisii de gaze cu efect de seră). Principalele elemente sunt: C&I, îmbunătățirea exploatării tipurilor de produse integrale și schemele de certificare.	Programe multianuale de C&D pentru a crește producția de proteine vegetale cultivate pe plan intern prin cercetare (cultivare, adaptarea soiurilor, practici agronomice, evoluții ale lanțurilor de aprovizionare, îmbunătățirea utilizării de proteine în hrana animalelor). Obiectivul principal este de a reduce dependența de importurile de soia.

Danemarca, Austria și Țările de Jos au introdus inițiative pentru a promova proteinele vegetale. În Danemarca, Grupul național pentru bioeconomie și-a publicat recomandările privind viitorul proteinelor 14 în primăvara anului 2018. Acestea sunt strâns legate de atingerea obiectivelor de mediu pentru Directiva-cadru privind apa, de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de utilizarea pesticidelor. Există un accent pe C&D, de la extragerea de proteine din ierburi, bob și alte surse de proteine (insecte și proteine marine) până la aplicarea acestor proteine în furaje, alimente și materiale bazate pe conceptul bio, cu scopul de a produce comercial materii prime durabile pe bază de proteine.

În pofida lipsei unui plan național, Austria se axează pe proteine vegetale achiziționate de pe piața locală și și-a extins în mod considerabil suprafața destinată culturilor de proteice în ultimii ani. Sprijinită de o cerere puternică pentru o producție locală de furaje nemodificate genetic și de accentul pe sistemele de consultanță pentru exploatațiile agricole, soia a devenit a patra cultură arabilă și ar putea depăși porumbul în anii următori.

Politica alimentară olandeză include o țintă de reechilibrare a raportului dintre proteinele animale și cele vegetale în consumul uman. Una dintre priorități o reprezintă informarea publică și educația cu privire la nutriție, în vederea creșterii gradului de sensibilizare în rândul consumatorilor. Sectorul olandez al produselor din lapte a introdus un plan ca până în 2025 65 % din proteinele utilizate în fermele producătoare de produse lactate să provină din cadrul fermei sau de pe o rază de 20 km. Această țintă va stimula producția regională de culturi de plante proteice și de amestecuri iarbă-trifoi.

La nivel supranațional, în iulie 2017, 14 state membre au semnat „Declarația europeană privind soia” 15 , angajându-se să promoveze producția sustenabilă de soia în zone adecvate din Europa, să o includă în diferite rotații ale culturilor și să dezvolte piețe sustenabile pentru soia și alte plante leguminoase în Europa. Semnatarii s-au angajat să ia măsuri precum promovarea unor regimuri alimentare sustenabile sănătoase folosind proteine vegetale, încurajarea utilizării unei abordări mai precise privind hrana animalelor, reducerea dependenței de importurile de soia printr-o utilizare mai eficace a surselor de proteine europene și consolidarea sprijinului pentru certificarea boabelor de soia produse în mod sustenabil.

7    Concluzii

Cu ajutorul unui mediu de piață pozitiv și al măsurilor de politică existente, sectorul proteinelor vegetale din UE a crescut în mod dinamic în ultimii ani, în special în ceea ce privește segmentul furajelor de calitate superioară și cel al alimentelor de calitate superioară.

Cu datele disponibile în prezent, nu este ușor să se cuantifice cât de dinamic vor crește aceste segmente în viitor. Cu toate acestea, dezvoltarea va fi influențată în continuare de următorii vectori:

·Creșterea competitivității relative a plantelor proteice cultivate în UE comparativ cu alte culturi și proteine vegetale din afara UE, de exemplu prin disponibilitatea unor soiuri mai bune și a unor cunoștințe mai bune privind practicile agronomice specifice și alte aspecte ale ciclului de producție

·Dezvoltarea de lanțuri de aprovizionare organizate și a unor organizații ale producătorilor în cadrul sectorului, care să permită economii de scară, îmbunătățirea calității și etichetarea în vederea promovării plantelor proteice cultivate în UE

·O mai mare recunoaștere a modului în care plantele leguminoase contribuie la obiectivele climatice și de mediu, prin practici agro-ecologice precum rotația culturilor

·Modificarea comportamentului și a preferințelor consumatorilor, inclusiv reechilibrarea raportului dintre proteinele vegetale și cele animale în cadrul consumului uman și agricultura prietenoasă cu mediul

·Influența altor politici și dezbateri în societate privind producția de plante proteice (de exemplu, stoparea despăduririlor tropicale, pentru a contribui la îndeplinirea Acordului de la Paris privind schimbările climatice, a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, a Directivei privind energia din surse regenerabile și a strategiei europene privind sustenabilitatea și bioeconomia)

O serie de instrumente de politică existente, precum și propunerile de politică în cadrul noului buget multianual al UE (cadrul financiar multianual), în special pentru agricultură și cercetare, prevăd opțiuni pentru consolidarea în continuare a dezvoltării proteinelor vegetale cultivate în UE:

1.Sprijinirea fermierilor care cultivă plante proteice prin intermediul viitoarei propuneri de politică agricolă comună, prin includerea acestora în planurile strategice naționale în cadrul PAC

Dezvoltarea de culturi de plante proteice ar putea contribui la atingerea majorității celor 9 obiective ale PAC (economice, de mediu, climatice și socio-economice, inclusiv regimuri alimentare mai sănătoase).

Pentru a sprijini statele membre în demersul acestora de a identifica măsuri specifice, în conformitate cu propria lor analiză a nevoilor, Comisia va oferi consultanță cu privire la modalitățile de a include proteinele vegetale în planurile strategice naționale, inclusiv:

·stabilirea de programe sectoriale, cu beneficii directe sau indirecte pentru proteine, în vederea consolidării lanțurilor de aprovizionare, a deblocării potențialului de piață al proteinelor vegetale și pentru a face fermierii mai rezilienți

·recompensarea beneficiilor plantelor leguminoase pentru obiectivele de mediu și climatice (cum ar fi stratul verde sau rotația culturilor) prin programe ecologice și angajamente de gestionare în materie de mediu și climă în cadrul programelor de dezvoltare rurală. Ambele ar oferi posibilități de a sprijini producătorii să se orienteze către tipuri mai sustenabile de agricultură, inclusiv intensificarea durabilă, agricultura orientată spre conservare și practici agro-ecologice

·Mobilizarea sprijinului pentru dezvoltare rurală pentru investiții în cadrul exploatațiilor agricole, susținerea consultanței destinate exploatațiilor agricole, transferul de cunoștințe, înființarea de organizații ale producătorilor și cooperarea de-a lungul lanțului alimentar

·Dedicarea sumelor adecvate pentru sprijinul cuplat destinat proteinelor vegetale care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește dezvoltarea acestora, pentru a le face mai competitive/sustenabile sau pentru a îmbunătăți calitatea (fără a se limita la cei 2 % suplimentari)

2.Continuarea stimulării competitivității prin intermediul cercetării și inovării

C&I reprezintă un vector-cheie pentru îmbunătățirea competitivității plantelor proteice cultivate în UE. Susținerea permanentă din partea UE și programele de cercetare ale statelor membre vor contribui la eliminarea lacunelor în ceea ce privește cultivarea plantelor, pentru a compensa investițiile reduse din partea sectorului privat în culturi „mai mici” de plante proteice și pentru a se axa pe protecția ecologică a culturilor, managementul durabil al solului și lanțurile de aprovizionare.

Propunerea pentru „Orizont Europa” – cu o dublare a bugetului pentru sectorul agroalimentar – ne va permite să abordăm aceste provocări inclusiv, dacă este cazul, prin apeluri pentru proiecte de cercetare/inovare specifice culturilor de plante proteice.

PEI-AGRI, sprijinit atât prin Orizont Europa, cât și prin programele de dezvoltare rurală, contribuie la punerea în aplicare a inovării la nivelul exploatațiilor agricole și în cadrul lanțurilor de aprovizionare.

În cadrul PEI-AGRI, rețelele tematice și grupurile operaționale vor continua să reunească cele mai bune practici și să exploateze rezultatele cercetărilor prin partajarea acestora în cadrul UE.

3.Îmbunătățirea analizei pieței și a transparenței, prin instrumente de monitorizare mai bune pentru proteinele vegetale

O mai bună colectare a datelor privind prețurile, fluxurile comerciale și cifrele de producție/consum ne va ajuta să înțelegem mai bine dinamica pieței.

DG AGRI va include în mod sistematic plantele proteice în activitatea Observatorului european al pieței culturilor agricole și va iniția o discuție cu statele membre și părțile interesate cu privire la colectarea și schimbul regulat de date.

Prin favorizarea unei piețe mai transparente pentru proteinele vegetale de-a lungul lanțului valoric, operatorii vor fi în măsură să-și adapteze mai bine deciziile privind producția și investițiile. Pe termen mediu, aceasta ar putea contribui la dezvoltarea de posibilități pentru instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv piețe viitoare pentru soia și alte plante proteice exprimate în EUR.

4.Promovarea beneficiilor proteinelor vegetale pentru nutriție, sănătate, climă și mediu

Statele membre și părțile interesate sunt invitate să utilizeze diferitele posibilități de a comunica în mod proactiv și de a promova plantele proteice pentru agricultură, furaje și alimente. O opțiune constă în a utiliza apelurile viitoare în cadrul programului UE de promovare a produselor agroalimentare, cum ar fi:

–„Programe privind schemele de calitate ale UE, ecologice”

–„Programe care evidențiază sisteme agricole de producție specifice”, de exemplu, trasabilitate, autenticitate, etichetare, aspecte nutriționale și legate de sănătate, mediu și sustenabilitate.

În 2019, 200 de milioane de EUR vor fi puse la dispoziție pentru cofinanțarea programelor de promovare.

Comisia se angajează, de asemenea, să comunice pe scară largă beneficiile proteinelor vegetale (de exemplu, în cadrul târgurilor, prin mijloacele de comunicare sociale) și să interacționeze în continuare cu copiii prin intermediul schemelor destinate școlilor.

5.Îmbunătățirea partajării cunoștințelor/celor mai bune practici în gestionarea lanțurilor de aprovizionare și a practicilor agronomice sustenabile și gruparea informațiilor privind activitățile de cercetare în domeniul cultivării plantelor, inovarea tehnologică și prelucrarea, de exemplu în cadrul unei platforme speciale pentru schimbul de cunoștințe

Comisia invită la continuarea dezbaterilor – cu statele membre, cu Parlamentul European și cu alte părți interesate – cu privire la cele mai bune metode de stimulare a abordărilor regionale și naționale, deblocând astfel potențialul economic al proteinelor vegetale prin utilizarea instrumentelor de politică existente și viitoare pentru o creștere suplimentară a producției de proteine vegetale în UE.

(1)    2017/2116(INI).

(2)    Pe baza estimărilor experților (Agrosynergy 2018, în curs de publicare).

(3)    2016-2017 EU Protein Balance Sheet  (Fișă de bilanț privind proteinele)

(4)    FEFAC (2017): Anuarul statistic.

(5)      Previziunile pe termen mediu pentru sectorul agricol al UE pentru anul 2018, în curs de publicare (decembrie 2018).

(6)      VLOG (Verband Lebensmittel Ohne Gentechnik) este o asociație germană care certifică și eliberează eticheta „Ohne Gentechnik” (fără organisme modificate genetic).

(7)    Rabobank: Decommoditising Soy, raport din mai 2018.

(8)      Atelierul experților UE numit „Segmente de piață în sectorul proteinelor vegetale”.

(9)      Pérez Domínguez, I. et al (2016): An economic assessment of GHG mitigation policy options for EU agriculture (EcAMPA 2). [O evaluare economică a opțiunilor de politică privind reducerea gazelor cu efect de seră pentru agricultura din UE] Raport al Centrului Comun de Cercetare (JRC) în cadrul științei în serviciul politicilor.

(10)     https://ec.europa.eu/eip/agriculture/en/publications/eip-agri-focus-group-protein-crops-final-report

(11)      Evaluarea impactului PAC asupra locuitorilor, peisajelor și biodiversității (în curs de elaborare).

(12)      Ecorys (2018): Studiu privind organizațiile de producători și activitatea acestora în sectorul uleiului de măsline, al cărnii de vită și mânzat și al culturilor arabile.

(13)      Germania: Strategia privind plantele proteice a BMEL pentru promovarea cultivării de plante leguminoase în Germania, din 2012
Franța: Plan de filière 2018-22
Polonia: Creșterea utilizării de proteine vegetale achiziționate de pe piața internă pentru hrana animalelor și producerea de produse de origine animală de înaltă calitate în cadrul dezvoltării durabile - 2016-2020.

(14)      Grupul național pentru bioeconomie: Proteine pentru viitor, 2018.

(15)     http://www.donausoja.org/fileadmin/user_upload/Activity/Media/European_Soya_signed_declaration.pdf