COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.3.2018

COM(2018) 97 final

COMUNICARE A COMISIEI

Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile

Prezentarea contextului    

Prin adoptarea, în 2015, a Acordului de la Paris 1 privind schimbările climatice și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU 2 , guvernele țărilor din întreaga lume au ales o cale mai durabilă pentru planeta și pentru economia noastră. Agenda 2030 a ONU are în centrul său 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). În următorii 15 ani, aceste obiective ne vor îndruma în vederea pregătirii pentru un viitor menit să asigure stabilitatea și sănătatea planetei, societăți echitabile, favorabile incluziunii și reziliente, precum și economii prospere. Acordul de la Paris, semnat în decembrie 2015 de 195 de țări, este primul acord universal privind clima, adoptat la scară mondială, al cărui scop este adaptarea la schimbările climatice și consolidarea rezilienței față de acestea, precum și limitarea încălzirii globale la un nivel cu mult sub 2 C.

Durabilitatea și tranziția către o economie circulară cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care să fie mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, sunt aspecte esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei UE. Durabilitatea se află de multă vreme în centrul proiectului Uniunii Europene, iar tratatele UE recunosc dimensiunea sa socială și de mediu 3 . UE se angajează în favoarea unei dezvoltări care să răspundă nevoilor generațiilor prezente și viitoare, oferind totodată noi oportunități de locuri de muncă și de investiții și asigurând creșterea economică. Multe dintre prioritățile Comisiei 4 pentru perioada 2014-2020 contribuie la obiectivele Uniunii în domeniul energiei și al climei și acționează în direcția punerii în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU.Comisia lucrează, de asemenea, la un document de reflecție intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030” și a lansat o platformă multipartită destinată schimbului de cele mai bune practici privind punerea în aplicare a ODD.

Întrucât ne confruntăm din ce în ce mai frecvent cu repercusiunile catastrofale și imprevizibile ale schimbărilor climatice și cu epuizarea resurselor, sunt necesare acțiuni urgente pentru a adapta politicile publice la această nouă realitate. Sistemul financiar are un rol crucial de jucat în această privință. Acesta este în curs de a fi reformat pentru a putea valorifica învățămintele desprinse în urma crizei financiare și, în acest context, poate reprezenta o parte a soluției către o economie mai ecologică și mai durabilă. Reorientarea capitalului privat către investiții mai durabile necesită o schimbare amplă a modului de funcționare a sistemului financiar. Acest lucru este necesar dacă se dorește ca UE să dobândească o creștere economică mai durabilă, să asigure stabilitatea sistemului financiar și să promoveze o mai mare transparență și o viziune pe termen lung în economie. Acest mod de gândire este, de asemenea, în centrul proiectului UE privind uniunea piețelor de capital 5 .

La sfârșitul anului 2016, Comisia a desemnat un Grup de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă. La 31 ianuarie 2018, grupul de experți și-a publicat raportul final 6 , care oferă o viziune cuprinzătoare asupra modalității de a elabora o strategie privind finanțarea durabilă la nivelul UE. În raport se susține faptul că finanțarea durabilă vizează două aspecte imperative: (1) îmbunătățirea contribuției finanțării la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii prin finanțarea nevoilor pe termen lung ale societății; (2) consolidarea stabilității financiare prin încorporarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în procesul de luare a deciziilor de investiții. Raportul propune opt recomandări esențiale, mai multe recomandări orizontale și o serie de acțiuni destinate unor sectoare specifice ale sistemului financiar. Prezentul plan de acțiune se bazează pe recomandările grupului de experți de a stabili o strategie a UE privind finanțarea durabilă.

1Finanțare pentru o lume mai durabilă

Finanțarea sprijină economia prin furnizarea de fonduri pentru activități economice și, în definitiv, sprijină crearea de locuri de muncă și creșterea economică. Deciziile de investiții se întemeiază, de regulă, pe mai mulți factori, însă cei legați de considerente sociale și de considerente de mediu nu sunt întotdeauna suficient luați în considerare, deoarece este probabil ca riscurile de acest tip să se materializeze într-un orizont temporal mai lung. Este important să se recunoască faptul că luarea în considerare a intereselor pe termen mai lung în materie de durabilitate este un demers viabil din punct de vedere economic și nu conduce neapărat la profituri mai mici pentru investitori.

„Finanțarea durabilă” se referă, în general, la luarea în calcul în mod corespunzător a considerentelor sociale și de mediu în procesul de luare a deciziilor de investiții, ceea ce antrenează investiții sporite în activități durabile și pe termen mai lung. Mai precis, considerentele legate de mediu se referă la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, precum și la mediul înconjurător în sens mai larg 7 și la riscurile conexe (de exemplu, dezastrele naturale 8 ). Considerentele sociale pot să vizeze chestiuni legate de inegalitate, incluziune, relații de muncă, investiții în capitalul uman și în comunități. Considerentele sociale și de mediu sunt adesea interconectate, întrucât în special schimbările climatice pot agrava sistemele de inegalitate existente. Guvernanța instituțiilor publice și private, inclusiv structurile de gestionare, relațiile cu angajații și remunerarea directorilor executivi, joacă un rol fundamental în asigurarea faptului că aspectele sociale și de mediu sunt integrate în procesul de luare a deciziilor 9 . 

Prezentul plan de acțiune privind finanțarea durabilă face parte dintr-o gamă de eforturi mai ample al căror scop este corelarea finanțării cu nevoile specifice ale economiei europene și mondiale, în beneficiul planetei și al societății noastre. Mai precis, prezentul plan de acțiune vizează:

1.reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

2.gestionarea riscurilor financiare care decurg din schimbările climatice, epuizarea resurselor, degradarea mediului și aspectele sociale, precum și

3.promovarea transparenței și a unei viziuni pe termen lung a activității financiare și economice.

1.1 Reorientarea fluxurilor de capital către o economie mai durabilă

Nivelurile actuale de investiții nu sunt suficiente pentru a susține un sistem economic durabil din punct de vedere ecologic și social. Europa trebuie să elimine un deficit anual de investiții de aproape 180 de miliarde EUR pentru a putea realiza, până în 2030, obiectivele UE în materie de climă și energie 10 . Potrivit estimărilor Băncii Europene de Investiții (BEI), deficitul global de investiții în ceea ce privește infrastructura de transport, de energie și de gestionare a resurselor a atins cifra anuală impresionantă de 270 de miliarde EUR 11 . Faptul că pentru investitori nu este clar ce înseamnă o investiție durabilă este un factor care contribuie la acest deficit de investiții și reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea finanțării infrastructurii sociale necesare pentru a aborda chestiunile legate de inegalitate și de incluziune.

Transformarea economiei europene într-un sistem mai ecologic, mai rezilient și circular nu numai că va reduce amprenta noastră ecologică pe planetă și va aborda inegalitățile existente, ci va stimula, totodată, competitivitatea prin sporirea eficienței proceselor de producție și prin reducerea costurilor legate de accesul la resurse și de gestionarea acestora.

UE se angajează să realizeze această tranziție și să aloce cel puțin 20 % din bugetul său unor acțiuni legate direct de climă 12 . De exemplu, deja în 2017, aproape o treime din investițiile mobilizate de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) au fost canalizate către proiecte în domeniul energiei, al mediului și al utilizării eficiente a resurselor, precum și către infrastructura socială. FEIS 2.0 prelungește durata fondului până în 2020 și mărește țintele în materie de investiții la 500 de miliarde EUR, cel puțin 40 % din finanțarea FEIS pentru infrastructuri și inovare urmând să sprijine proiecte referitoare la politicile climatice. Însă este de netăgăduit că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a canaliza și mai multe investiții către sectoarele durabile.

1.2Integrarea durabilității în gestionarea riscurilor

Includerea obiectivelor sociale și de mediu în procesul de luare a deciziilor financiare este menită să limiteze impactul financiar aferent riscurilor sociale și de mediu. De exemplu, creșterea cu 2 grade Celsius a temperaturii la nivel mondial ar putea avea efecte destabilizatoare asupra economiei și a sistemului financiar al Europei.

În momentul de față, riscurile legate de mediu și de schimbările climatice nu sunt întotdeauna luate în considerare în mod adecvat de către sectorul financiar. Ca urmare a creșterii numărului de dezastre naturale cauzate de condițiile meteorologice, companiile de asigurări trebuie să se pregătească să suporte costuri mai ridicate. De asemenea, băncile vor fi expuse la pierderi mai mari din cauza scăderii rentabilității companiilor celor mai expuse la schimbările climatice sau a celor foarte dependente de resursele naturale, care se împuținează. Între 2000 și 2016, numărul anual al dezastrelor cauzate de condițiile meteorologice a crescut, la nivel mondial, cu 46 % 13 , iar în intervalul 2007-2016, pierderile economice provocate de fenomene meteorologice extreme au crescut, la nivel mondial, cu 86 % (117 miliarde EUR în 2016) 14 . Această tendință este îngrijorătoare, întrucât aproape 50 % din expunerea la risc a băncilor din zona euro este direct sau indirect legată de riscurile care decurg din schimbările climatice 15 . Se recunoaște din ce în ce mai des că există și alte chestiuni de mediu care pot amenința modelele actuale de afaceri 16 .

Factorii sociali, cum ar fi condițiile de muncă precare și inegalitățile tot mai mari, pot avea consecințe tangibile pentru instituțiile financiare, putând să prezinte inclusiv riscuri juridice. De exemplu, companiile care nu respectă standardele internaționale de muncă își vor compromite reputația. Iar prejudiciile juridice și cele asupra reputației pot antrena, în cele din urmă, pierderi financiare. În mod similar, creșterea inegalității veniturilor poate frâna creșterea stabilă pe termen lung: cercetările efectuate de către FMI au arătat că există o corelație între inegalitatea crescândă și fragilitatea creșterii 17 .

1.3 Promovarea transparenței și a viziunii pe termen lung 

Transparența activităților participanților la piață este esențială pentru buna funcționare a unui sistem financiar. Transparența întreprinderilor cu privire la chestiunile legate de durabilitate este o condiție prealabilă pentru a le permite actorilor de pe piața financiară să evalueze corect dacă întreprinderile creează valoare pe termen lung și modul în care acestea gestionează riscurile legate de durabilitate. Comunicarea de informații de către întreprinderi este lipsită de eficacitate atunci când riscurile pe termen mai lung nu sunt pe deplin transparente și nu pot fi, deci, luate în considerare. Transparența întreprinderilor cu privire la aspectele legate de durabilitate nu numai că le va oferi informații participanților la piață, ci va contribui, de asemenea, la orientarea întreprinderilor într-o direcție mai durabilă, cu o perspectivă pe termen lung.

O mai mare transparență, susținută cu ajutorul unor tehnologii inovatoare, le permite cetățenilor să compare performanțele în materie de durabilitate ale întreprinderilor și investitorilor individuali să ia decizii de investiții în cunoștință de cauză. În acest context, Comisia salută și încurajează inițiativele private referitoare la comunicarea de informații, menite să promoveze accesibilitatea informațiilor privind finanțarea durabilă.

Durabilitatea și viziunea pe termen lung merg mână în mână. Viziunea pe termen lung descrie practica de luare a deciziilor care are obiective sau consecințe pe termen lung. Investițiile în obiective sociale și de mediu necesită o orientare pe termen lung. Cu toate acestea, practicile de piață actuale se concentrează adesea pe generarea unei rentabilități ridicate într-un interval scurt de timp. Prin urmare, un element central al agendei privind durabilitatea este reducerea presiunii nejustificate pe care o exercită dorința de a obține performanță pe termen scurt asupra procesului de luare a deciziilor financiare și economice, în special printr-o transparență sporită, astfel încât investitorii, indiferent dacă sunt întreprinderi sau investitori individuali, să poată lua decizii de investiții mai responsabile și în cunoștință de cauză.

2Reorientarea fluxurilor de capital către o economie mai durabilă

2.1Un sistem de clasificare unificat care să regrupeze activitățile durabile 

Canalizarea fluxurilor de capital către activitățile economice mai durabile trebuie să se bazeze pe o înțelegere comună a conceptului „durabil”. Un sistem de clasificare unificat al UE — sau o taxonomie — va oferi claritate cu privire la activitățile care pot fi considerate „durabile”. În acest stadiu, aceasta este măsura cea mai importantă și cea mai urgentă a prezentului plan de acțiune. Elaborarea unor orientări clare cu privire la activitățile despre care se consideră că ar contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea și cu privire la obiectivele sociale și de mediu va contribui la informarea investitorilor. Aceste orientări vor oferi informații detaliate cu privire la sectoarele și activitățile relevante, pe baza criteriilor de evaluare, a pragurilor și a indicatorilor. Aceasta reprezintă o etapă esențială în sprijinirea orientării fluxului de capital către sectoarele durabile, care au nevoie de finanțare. O taxonomie a UE va fi integrată treptat în legislația UE pentru a asigura o mai mare securitate juridică.

Având în vedere complexitatea și caracterul foarte tehnic al elaborării unui astfel de sistem de clasificare, va fi nevoie de timp pentru a se ajunge la o veritabilă taxonomie a UE în materie de durabilitate, care să acopere aspecte legate de climă, de mediul înconjurător și aspecte sociale. În plus, va fi necesară o monitorizare continuă având în vedere evoluția obiectivelor de politică ale UE și alte aspecte, cum ar fi evoluțiile din domeniul pieței, al mediului și al tehnologiei. Prin urmare, Comisia propune să se urmeze o abordare etapizată, începând cu o taxonomie a activităților de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și a unor activități legate de mediu. Ca un al doilea pas, taxonomia va acoperi restul activităților de mediu și sociale, recunoscând faptul că unul dintre aspectele durabilității nu trebuie să fie în detrimentul altor riscuri sau obiective conexe.

2.2 Standarde și etichete pentru produsele financiare durabile

Bazându-se pe taxonomia viitoare a UE în materie de durabilitate, standardele și etichetele UE pentru produsele financiare durabile ar urma să protejeze integritatea pieței financiare durabile și încrederea în aceasta și le-ar permite investitorilor să aibă un acces mai ușor la acest tip de produse. De exemplu, obligațiunile ecologice le permit entităților (companii, bănci, organizații guvernamentale etc.) să împrumute bani de la investitori pentru a finanța sau a refinanța proiecte, active sau activități comerciale „ecologice”. Chiar dacă piața obligațiunilor ecologice se dezvoltă rapid, aceasta reprezintă mai puțin de 1 % din totalul obligațiunilor nerambursate la nivel mondial 18 . Pe baza celor mai bune practici existente, un standard UE accesibil pentru participanții la piață ar facilita canalizarea mai multor investiții către proiecte ecologice și ar constitui o bază pentru dezvoltarea unei etichetări fiabile a produselor financiare.

Sistemele de etichetare pot fi deosebit de utile pentru investitorii individuali care ar dori să își exprime preferințele de a investi în activități durabile. Prin integrarea lor treptată în instrumente precum site-urile web de comparare sau serviciile de planificare financiară, care sunt elaborate în prezent în contextul Planului de acțiune privind serviciile financiare de consum al Comisiei, aceste sisteme ar putea facilita alegerea investitorilor individuali. Studiile efectuate în domeniu sugerează că investitorii individuali doresc din ce în ce mai mult ca investițiile lor să țină seama de considerentele climatice, de mediu și sociale 19 . Cu toate acestea, lipsa unor produse financiare etichetate poate împiedica investitorii să își canalizeze fondurile direct către investiții durabile. Comisia este conștientă de potențialul avantaj care derivă din recurgerea la Regulamentul privind eticheta ecologică a UE pentru a crea un sistem voluntar de etichetare la nivelul UE. Ar trebui să fie identificate criteriile pentru anumite produse financiare specifice care le sunt oferite investitorilor individuali (cum ar fi pachetele de produse de investiții de retail și produsele de asigurare). Comisia va avea în vedere, de asemenea, avantajele oferite de un sistem de etichetare pentru produsele financiare responsabile din punct de vedere social, cum ar fi investițiile responsabile social 20 , întemeindu-se pe experiența aferentă fondurilor europene de antreprenoriat social.

2.3Stimularea investițiilor în proiecte durabile

Mobilizarea capitalurilor private pentru proiecte durabile, îndeosebi în cazul infrastructurilor, este o condiție prealabilă pentru tranziția către un model economic mai durabil. Potrivit OCDE, infrastructurile sunt responsabile de circa 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră 21 . Având în vedere nevoile în materie de investiții în infrastructuri durabile, este esențial să se înregistreze progrese continue în ceea ce privește elaborarea unor cadre adecvate care să mobilizeze investiții private alături de fonduri publice.

Capacitatea de a dezvolta și de a pune în aplicare proiecte variază însă foarte mult în interiorul UE și între diferitele sectoare. O asistență consultativă și tehnică mai consistentă ar contribui la diversificarea ofertei de proiecte durabile. Pe lângă proiectele de infrastructură de mare amploare, tranziția către o energie curată necesită, de asemenea, disponibilitatea unei finanțări adecvate pentru proiectele dispersate și la o scară mai mică 22 .

Pe lângă granturi 23 , în cadrul Planului de investiții pentru Europa, Comisia și-a intensificat în mod semnificativ sprijinul financiar și tehnic acordat investițiilor în infrastructuri durabile, în special prin intermediul FEIS și al Platformei europene de consiliere în materie de investiții. FEIS s-a dovedit a fi esențial pentru atragerea investițiilor private pentru proiecte strategice pe întreg teritoriul UE, mobilizând în total aproape 265 de miliarde EUR sub formă de investiții 24 . În urma succesului obținut de acest fond în primii săi ani de existență, FEIS a fost recent prelungit până în 2020 (FEIS 2.0), iar obiectivul de investiții al acestuia a fost majorat, ajungând la 500 de miliarde EUR. În plus, FEIS 2.0 se va concentra și mai mult pe proiecte durabile, întrucât cel puțin 40 % din finanțarea FEIS pentru infrastructuri și inovare sprijină proiecte referitoare la politicile climatice. Platforma europeană de consiliere în materie de investiții, care este portalul UE de sprijin pentru investiții, va furniza, de asemenea, o mai mare capacitate de consiliere la nivel regional și local, pentru a promova proiecte cu impact în domeniul politicilor climatice, al mediului și în domeniul social.

În paralel, implementarea Planului european de investiții externe (PIE) va încuraja realizarea de investiții durabile în țările partenere, începând cu țări din Africa și din vecinătatea UE. Se așteaptă ca PIE să atragă investiții în valoare de peste 44 de miliarde EUR până în 2020, prin mobilizarea de fonduri publice și private prin intermediul Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD); acest plan va furniza asistență tehnică pentru proiectele de investiții și va promova un climat propice investițiilor și un mediu de afaceri favorabil. Dezvoltarea durabilă face parte integrantă din felul în care a fost conceput instrumentul și toate proiectele vor avea o componentă clară în materie de durabilitate, de exemplu prin sprijinirea unei agriculturi și a unei conectivități durabile, precum și prin crearea de locuri de muncă decente.

Pentru cadrul financiar multianual de după 2020, Comisia a prezentat, pentru a fi dezbătută de către liderii Uniunii Europene 25 , ideea de a crea un fond unic de investiții care să integreze toate instrumentele de piață ale UE pentru a spori și mai mult eficiența sprijinului UE acordat investițiilor. Pornind de la implementarea cu succes a FEIS, un astfel de fond ar putea să ofere sprijin financiar și asistență tehnică pentru atragerea investițiilor private, inclusiv pentru instituirea de infrastructuri durabile. Susținut de o garanție bugetară a UE, un fond unic de investiții ar putea sprijini prioritățile în materie de investiții și ar simplifica interacțiunea dintre investitori, beneficiari, Comisia Europeană, partenerii responsabili de implementare, cum ar fi BEI și băncile naționale de promovare, și potențialii noi parteneri, cum ar fi fundațiile și organizațiile filantropice. Venind în continuarea Platformei europene de consiliere în materie de investiții, acest sprijin ar putea include, de asemenea, o componentă de asistență pentru elaborarea de proiecte, care să continue să consolideze capacitățile în materie de elaborare a unor proiecte durabile.

2.4Integrarea considerentelor legate de durabilitate în consilierea financiară

Prin furnizarea de consiliere, firmele de investiții și distribuitorii de asigurări pot juca un rol central în reorientarea sistemului financiar către durabilitate. Înaintea demarării procesului de consiliere, acești intermediari trebuie să evalueze obiectivele de investiții și toleranța la risc ale clienților pentru a recomanda instrumente financiare sau produse de asigurare adecvate. Cu toate acestea, preferințele investitorilor și ale beneficiarilor privind durabilitatea nu sunt întotdeauna îndeajuns luate în considerare atunci când se oferă consultanță. 

Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II) și Directiva privind distribuția de asigurări (IDD) solicită firmelor de investiții și distribuitorilor de asigurări ca, atunci când oferă consiliere, să furnizeze produse adecvate pentru a satisface necesitățile clienților lor. Din acest motiv, aceste firme ar trebui să se informeze în legătură cu preferințele clienților lor (de exemplu, în materie de factori de mediu, sociali și de guvernanță) și să le ia în considerare la evaluarea gamei de instrumente financiare și de produse de asigurare ce urmează să fie recomandate, și anume în procesul de selecție a produselor și cu ocazia evaluării caracterului adecvat al acestora.

2.5Indici de referință în materie de durabilitate

Indicii de referință joacă un rol central în stabilirea prețurilor instrumentelor financiare și ale altor active relevante din cadrul sistemului financiar. Acești indici sunt instrumente utile pentru investitori, deoarece permit urmărirea și măsurarea performanței, precum și alocarea activelor în consecință.

Indicii de referință tradiționali reflectă situația actuală; prin urmare, metodologiile utilizate de aceștia reflectă obiectivele de durabilitate doar într-o măsură limitată. Ca atare, acești indici nu sunt adecvați pentru a măsura performanța investițiilor durabile. Astfel, furnizorii de indicatori au elaborat indici de mediu, sociali și de guvernanță pentru a înțelege obiectivele în materie de durabilitate, dar lipsa de transparență cu privire la metodologiile utilizate a pus sub semnul întrebării fiabilitatea acestora. Este necesar ca aceste metodologii să fie mai transparente și mai solide, pentru a se reduce riscurile legate de dezinformarea ecologică 26 . De exemplu, o metodologie solidă pentru indicatorii de emisii scăzute de dioxid de carbon ar trebui să reflecte compatibilitatea cu obiectivele Acordului de la Paris, pentru a îmbunătăți evaluarea performanței fondurilor destinate activităților cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3Integrarea durabilității în gestionarea riscurilor

3.1Durabilitatea în cercetarea de piață și ratingurile de credit 

În ultimii ani, furnizorii de cercetări de piață și agențiile de rating în materie de durabilitate și-au intensificat eforturile pentru a evalua performanța de mediu, socială și de guvernanță a întreprinderilor, precum și capacitatea acestora de a gestiona riscurile legate de durabilitate. Aceste evaluări contribuie la o alocare mai durabilă a capitalului și îmbunătățesc fluxul de informații dintre emitenți și investitori. Lipsa unor standarde de piață acceptate pe scară largă pentru a evalua performanța în materie de durabilitate a întreprinderilor conferă o importanță deosebită transparenței metodologiei utilizate de către furnizorii de cercetări. În plus, potrivit afirmațiilor unor părți interesate, faptul că furnizorii de cercetări în materie de durabilitate se concentrează asupra emitenților foarte mari are un impact negativ asupra atractivității emitenților mai mici pentru investitorii instituționali.

Ratingurile de credit sunt, de asemenea, un element important pentru buna funcționare a piețelor financiare, deoarece furnizează investitorilor evaluări ale bonității întreprinderilor și instituțiilor publice. Agențiile de rating de credit funcționează pe o piață foarte concentrată și își adoptă ratingurile de credit pe baza informațiilor relevante disponibile. Cu toate acestea, este în continuare neclar în ce măsură sunt luați în considerare factorii de durabilitate. Comisia monitorizează evoluția pieței ratingurilor de credit și recunoaște necesitatea de a înțelege mai bine modul în care agențiile de rating de credit țin seama de factorii de durabilitate și de a asigura transparența în această privință. Comisia va invita ESMA să promoveze soluții care ar asigura faptul că agențiile de rating de credit integrează pe deplin riscurile legate de durabilitate și cele pe termen lung. De asemenea, Comisia va continua să se implice în soluționarea acestor aspecte cu toate părțile interesate relevante, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea apariției unor noi agenții de rating de credit care ar putea realiza acest obiectiv.

3.2 Obligațiile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active în materie de durabilitate 

Mai multe acte legislative ale UE 27 le impun investitorilor instituționali și administratorilor de active să acționeze în interesul superior al investitorilor/ beneficiarilor lor finali. Această obligație este denumită, de regulă, „obligația fiduciară”. Cu toate acestea, normele actuale ale UE privind obligația investitorilor instituționali și a administratorilor de active de a lua în considerare factorii și riscurile în materie de durabilitate în procesul de luare a deciziilor de investiții nu sunt suficient de clare și nici nu sunt consecvente de la un sector la altul.

Datele sugerează că investitorii instituționali și administratorii de active nu iau încă în considerare în mod sistematic factorii și riscurile în materie de durabilitate în cadrul procesului investițional. De asemenea, investitorii instituționali și administratorii de active nu le prezintă clienților lor informații suficiente cu privire la faptul că integrează sau nu acești factori de durabilitate în procesul lor de luare a deciziilor și cu privire la modul în care integrează acești factori. Prin urmare, este posibil ca investitorii finali să nu primească toate informațiile de care au nevoie, în cazul în care doresc să țină seama de aspectele legate de durabilitate în deciziile lor de investiții. Ca urmare, investitorii nu iau suficient în considerare impactul riscurilor legate de durabilitate atunci când evaluează performanța investițiilor lor în timp.

3.3Cerințele prudențiale pentru bănci și companii de asigurări 

Băncile, companiile de asigurări și fondurile de pensii sunt principala sursă de finanțare externă pentru economia europeană și reprezintă un vector important de transformare a economiilor în investiții. În consecință, acestea ar putea oferi masa critică de investiții necesară pentru a suplini deficitul în materie de investiții în vederea asigurării tranziției către o economie mai durabilă. Cu toate acestea, băncile, companiile de asigurări și fondurile de pensii pot fi, de asemenea, expuse la riscuri legate de o dezvoltare economică nedurabilă. De exemplu, potrivit unor estimări, cel puțin jumătate din activele băncilor din zona euro 28 sunt în prezent expuse unor riscuri legate de schimbările climatice. Autoritățile de supraveghere macroprudențială 29 au semnalat, de asemenea, existența unor astfel de riscuri la adresa stabilității financiare.

În acest context, este oportun ca riscurile asociate schimbărilor climatice și altor factori de mediu să fie luate în considerare cu mai multă rigurozitate în reglementarea prudențială, recurgându-se la o calibrare atentă care să nu pericliteze credibilitatea și eficacitatea cadrului prudențial actual al UE, care este, prin însăși natura sa, bazat pe riscuri. Bazându-se pe elaborarea taxonomiei UE în materie de durabilitate, Comisia va evalua dacă este posibil să se adopte cerințe de capital mai adecvate, care să reflecte mai bine riscul ce caracterizează activele durabile deținute de bănci și de companiile de asigurări. Un astfel de factor de sprijin ar trebui să fie introdus treptat, pe măsură ce se dezvoltă taxonomia UE. De exemplu, în calibrarea pe care o va efectua, Comisia va avea în vedere toate elementele de probă disponibile referitoare la legătura dintre economiile datorate eficienței energetice și performanța împrumuturilor ipotecare 30 .

În plus, în analiza sa referitoare la recomandările de la Basel din decembrie 2017, Comisia va acorda o atenție deosebită posibilelor efecte negative asupra activității de creditare, a investițiilor și a altor activități ale băncilor europene, care sunt esențiale pentru finanțarea durabilă.

4Promovarea transparenței și a viziunii pe termen lung 

4.1Comunicarea informațiilor și norme contabile 

Comunicarea, de către întreprinderi, a unor informații referitoare la chestiuni de durabilitate le permite investitorilor și părților interesate să evalueze în ce măsură întreprinderile creează valoare pe termen lung și sunt expuse la riscuri legate de durabilitate. Începând din 2018, Directiva UE privind prezentarea de informații nefinanciare le impune entităților de interes public de mari dimensiuni să comunice informații importante referitoare la principalele aspecte de mediu, sociale și de guvernanță și la modul în care sunt gestionate riscurile ce decurg din acestea 32 . Directiva le conferă întreprinderilor o oarecare flexibilitate în ceea ce privește modalitățile de comunicare a informațiilor privind durabilitatea. Pe termen mai lung, trebuie să se ajungă la un echilibru adecvat între flexibilitate și standardizarea comunicării informațiilor pentru a se putea genera datele necesare pentru luarea deciziilor de investiții. În ceea ce privește comunicarea informațiilor de către sectorul financiar, este oportun să se sporească transparența administratorilor de active și a investitorilor instituționali, inclusiv a modului în care aceștia țin seama de riscurile legate de durabilitate și de expunerea la riscurile aferente schimbărilor climatice.

De asemenea, există îngrijorări din ce în ce mai mari referitoare la faptul că normele contabile actuale nu sunt de natură să avantajeze luarea de decizii în favoarea investițiilor durabile. În special, în rezoluția Parlamentului European privind Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 9, adoptată la 6 octombrie 2016 33 , au fost exprimate îngrijorări cu privire la impactul pe care noul standard contabil privind instrumentele financiare (IFRS 9) l-ar putea avea asupra investițiilor pe termen lung. Comisia recunoaște importanța garantării faptului că standardele de contabilitate nu descurajează, în mod direct sau indirect, investițiile durabile și investițiile pe termen lung. În această privință, este necesar să se aibă în vedere opțiunea de a dispune de o flexibilitate mai mare în ceea ce privește adoptarea standardelor IFRS ori de câte ori anumite ajustări specifice ar putea favoriza investițiile pe termen lung.

4.2 

4.2Guvernanța corporativă și viziunea pe termen scurt nejustificată de pe piața de capital 

Guvernanța corporativă poate contribui în mod semnificativ la o economie mai durabilă, deoarece permite întreprinderilor să ia măsurile strategice necesare pentru a dezvolta noi tehnologii, pentru a-și consolida modelele de afaceri și pentru a-și îmbunătăți performanțele. La rândul său, acest lucru ar îmbunătăți practicile întreprinderilor în materie de gestionare a riscurilor și de competitivitate și, prin urmare, ar contribui la crearea de locuri de muncă și ar stimula inovarea. Numeroase întreprinderi dispun de strategii de guvernanță corporativă în acest scop, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna ușor de comparat între ele.

În ciuda eforturilor depuse de mai multe întreprinderi europene, presiunile pe termen scurt nejustificate exercitate de piață pot îngreuna extinderea orizontului temporal în procesul de luare a deciziilor la nivel de întreprindere. Astfel, este posibil ca managerii de întreprindere să se axeze în mod excesiv pe performanța financiară pe termen scurt și să nu ia în considerare oportunitățile și riscurile care decurg din considerentele de durabilitate a mediului și de durabilitate socială. În consecință, interacțiunile dintre presiunile exercitate de piața de capital și stimulentele la nivel de întreprindere pot conduce la o expunere inutilă pe termen lung la riscuri legate de durabilitate. Comisia va colabora cu toate părțile interesate relevante pentru a analiza această chestiune mai îndeaproape.

5Punerea în aplicare a planului de acțiune

Succesul unor politici îndrăznețe și ambițioase cu ajutorul cărora să se facă față provocărilor legate de schimbările climatice, de degradarea mediului, de epuizarea resurselor și de durabilitatea socială depinde de ierarhizarea corectă a priorităților și de stabilirea unei succesiuni judicioase.

Prezentul plan de acțiune pune accentul în special pe importanța și urgența elaborării unei taxonomii la nivelul UE, care să prezinte definiții unificate și să asigure fiabilitatea și comparabilitatea informațiilor cu privire la investițiile durabile. Aceasta este o condiție prealabilă pentru alte acțiuni precum elaborarea de standarde și etichete, calibrarea cerințelor prudențiale și utilizarea indicilor de referință privind emisiile scăzute de dioxid de carbon. Taxonomia UE este, de asemenea, complementară punerii în aplicare a unor acțiuni precum comunicarea informațiilor de către întreprinderi sau furnizarea de consultanță financiară 36 . Activitățile legate de stabilirea taxonomiei se vor concentra mai întâi pe chestiunile referitoare la atenuarea schimbărilor climatice, însă vor fi extinse treptat la adaptarea la schimbările climatice și la alte chestiuni de mediu și, mai târziu, la durabilitatea socială. O astfel de abordare reflectă nevoia urgentă de a acționa pentru combaterea schimbărilor climatice și de a ne îndeplini obiectivele pe termen lung în domeniul climei și al energiei.

Strategia de punere în aplicare combină acțiunile cu caracter legislativ și cele fără caracter legislativ, pe de o parte, cu noi măsuri și modificări foarte specifice ale normelor existente, pe de altă parte. Pe lângă măsurile legislative, măsurile fără caracter legislativ ar asigura adaptabilitatea și ar minimiza sarcinile administrative 37 . Comisia se va asigura că orice impact relevant al legislației privind serviciile financiare asupra durabilității este evaluat în mod corespunzător în evaluările impactului, consultările publice și evaluările ex post relevante, în conformitate cu orientările și cu setul de instrumente pentru o mai bună legiferare 38 .

Pentru punerea în aplicare fără dificultăți a acestui plan de acțiune, precum și pentru monitorizarea îndeplinirii celor trei obiective principale ale acestuia, va fi nevoie de un sprijin tehnic adecvat și de o structură de guvernanță solidă, având în vedere expertiza necesară pentru toate domeniile dezvoltării durabile.

Pe termen scurt, planul de acțiune invită autoritățile europene de supraveghere să ofere sprijin direct pentru punerea sa în aplicare, prin îndeplinirea unor sarcini specifice care să urmeze orientările sugerate în prezenta strategie. În special, autoritățile europene de supraveghere ar trebui, pe de o parte, să ofere îndrumări cu privire la modul în care considerentele de durabilitate pot fi luate în considerare în mod efectiv în legislația UE relevantă privind serviciile financiare și, pe de altă parte, să contribuie la identificarea lacunelor existente. Acestea ar trebui, de asemenea, să promoveze convergența în materie de punere în aplicare a considerentelor de durabilitate în legislația UE. Comisia va evalua viitoarea alocare a resurselor autorităților europene de supraveghere în contextul cadrului financiar multianual de după 2020. Pe termen scurt, autoritățile europene de supraveghere ar trebui să joace un rol important în identificarea riscurilor pe care le prezintă factorii de durabilitate pentru stabilitatea financiară și în raportarea cu privire la aceste riscuri. Acest lucru ar putea fi realizat prin dezvoltarea unei metodologii comune a UE pentru analizele scenariilor relevante, care ar putea evolua ulterior astfel încât să devină teste de rezistență la constrângerile de climă/mediu.

Pe termen mai lung, având în vedere implicațiile pe care noul sistem de clasificare (noua taxonomie) le are asupra punerii în aplicare a prezentului plan de acțiune și pentru a asigura adaptabilitatea sa în timp, Comisia va avea în vedere stabilirea unei structuri de guvernanță mai stabile, care ar urma să fie operațională după instituirea cadrului juridic privind taxonomia. Această structură de guvernanță ar urma să fie o platformă public-privat menită să reunească experți și participanți la piață cu organisme din sectorul public, cum ar fi autoritățile europene de supraveghere, AEM, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Eurostat. Platforma ar urma să monitorizeze, în special, evoluțiile-cheie, pentru a asigura extinderea progresivă și adaptabilitatea taxonomiei UE în materie de durabilitate. În timp, aceasta va putea îndeplini și alte sarcini necesare pentru realizarea obiectivelor prezentului plan de acțiune. Platforma ar putea, de asemenea, să ofere consultanță Comisiei cu privire la viitoarele acțiuni de finanțare durabilă și ar urma să constituie un forum de discuție centralizat între factorii de decizie și alte părți interesate relevante. Prin sensibilizarea publicului și prin facilitarea activităților viitoare, platforma ar permite ca, în timp, durabilitatea să devină o caracteristică permanentă a elaborării politicilor.

6Calea de urmat

Prezentul plan de acțiune va aduce o contribuție esențială la concretizarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă fixate în Comunicarea Comisiei intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil: acțiunea europeană pentru durabilitate”. În discursul privind starea Uniunii din 2017, președintele Jean-Claude Juncker a susținut că Europa are ambiția de a fi lider în lupta împotriva schimbărilor climatice. În urma deciziei luate de Statele Unite de a se retrage din Acordul de la Paris din 2015, necesitatea unui lider mondial în tranziția spre o dezvoltare durabilă și-a făcut simțită prezența din ce în ce mai mult. Europa se află într-o poziție prielnică pentru a asuma acest rol de lider mondial și, astfel, poate deveni destinația privilegiată pentru investițiile durabile, cum ar fi tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Comisia recunoaște faptul că sectorul financiar are un rol esențial de jucat în atingerea acestor obiective sociale și de mediu fundamentale, având în vedere faptul că o astfel de schimbare necesită mobilizarea unor volume mari de capital privat. Comisia va urmări, de asemenea, reducerea la minimum a impactului noilor riscuri pentru stabilitatea financiară legate de chestiunile de mediu și sociale cu care s-ar putea confrunta sistemul financiar și cetățenii afectați de efectele negative considerabile ale schimbărilor climatice. Acest lucru ar ajuta întreprinderile europene să rămână competitive într-o economie mondială în continuă schimbare.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu poate realiza singură această schimbare de durată. Un efort coordonat la nivel mondial este crucial. Prin stabilirea, în prezentul plan de acțiune, a unui criteriu de referință pentru politicile în materie de finanțare durabilă, Comisia invită, de asemenea, alți actori, inclusiv statele membre 39 , autoritățile de supraveghere, sectorul privat și principalele țări din afara UE, să ia măsuri decisive pentru a promova și a călăuzi transformarea în domeniile lor respective. Obiectivul prezentului plan de acțiune este, așadar, să constituie un proiect orientativ pentru viitoarele discuții care vor avea loc în cadrul forurilor internaționale în scopul de a promova o abordare reînnoită cu privire la gestionarea mai durabilă a sistemului financiar. Comisia va încuraja discuțiile cu privire la prezentul plan de acțiune în cadrul forurilor existente, cum ar fi Consiliul pentru Stabilitate Financiară, G20, G7, Organizația Națiunilor Unite și Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO).

Comisia va prezenta un raport privind punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune în 2019. Strategia prevăzută în prezentul plan de acțiune este un prim pas esențial în tranziția către durabilitate. Însă, pentru a valorifica pe deplin potențialul acestei strategii, ea trebuie să fie completată cu măsuri în alte domenii 40 , ceea ce necesită eforturi concertate din partea tuturor actorilor relevanți.

Anexa I – Rolul taxonomiei UE în cadrul planului de acțiune

Anexa II - Calendarul de punere în aplicare

Anexa III – Planul de lucru al inițiativelor prevăzute în prezentul plan de acțiune 

Prezenta anexă conține o prezentare generală a inițiativelor incluse în planul de acțiune. Tabelele de mai jos indică, de asemenea, în cazul în care acest lucru a fost deja determinat, dacă o măsură ia forma unei propuneri legislative (L), a unei măsuri de nivelul 2 (L2) sau a unei măsuri fără caracter legislativ (NL).

Anexa IV - Vizualizarea acțiunilor

(1)

Concluziile convenite în decembrie 2015 pot fi consultate la adresa http://unfccc.int/paris_agreement/items/9485.php

(2)

  https://sustainabledevelopment.un.org/post2015/transformingourworld

(3)

 A se vedea, printre altele, articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și rolul aspectelor sociale și de mediu în cooperarea internațională (articolul 21 din TUE).

(4)

 Printre aceste priorități se numără Pachetul de politici pentru un aer curat ( http://ec.europa.eu/environment/air/clean_air/index.htm ), Pachetul de măsuri privind economia circulară ( http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:391fd22b-e3ae-11e6-ad7c-01aa75ed71a1.0015.02/DOC_1&format=PDF ), Strategia privind uniunea energetică ( http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:1bd46c90-bdd4-11e4-bbe1-01aa75ed71a1.0012.03/DOC_1&format=PDF ), inclusiv Pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice ( https://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what_ro ), Noua agendă pentru competențe în Europa ( http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0381&from=EN ), Pilonul european al drepturilor sociale ( https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_ro ), dezvoltarea „principiilor de finanțare a economiei albastre” și Planul de investiții pentru Europa ( https://ec.europa.eu/commission/priorities/jobs-growth-and-investment/investment-plan-europe-juncker-plan_ro ).

(5)

  https://ec.europa.eu/info/publications/mid-term-review-capital-markets-union-action-plan_en

(6)

  https://ec.europa.eu/info/publications/180131-sustainable-finance-report_en

(7)

 Cuprinzând, de exemplu, poluarea aerului și a apei, epuizarea resurselor și pierderea biodiversității.

(8)

 Una dintre cele patru priorități de acțiune în temeiul Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre se axează pe investiții în reducerea acestor riscuri în vederea consolidării rezilienței.

(9)

 Guvernanța reprezintă un instrument pentru integrarea obiectivelor sociale și de mediu în deciziile de investiții publice și private. De exemplu, normele referitoare la remunerațiile directorilor executivi sau stimulentele menite să protejeze drepturile acționarilor față de cadrele de conducere sunt instrumente care asigură egalitatea între diferitele părți interesate din cadrul unei companii, și anume cadrele de conducere, lucrătorii, acționarii ș.a.m.d. În acest caz, pentru a combate inegalitatea în cadrul unei companii, guvernanța îndeplinește un scop social.

(10)

 Estimarea este media deficitului anual în materie de investiții pentru perioada 2021-2030, pe baza previziunilor descrise în modelul PRIMES și utilizate de Comisia Europeană în evaluarea impactului Propunerii de directivă privind eficiența energetică (2016), http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1483696687107&uri=CELEX:52016SC0405 .  

(11)

 A se vedea BEI, „Restabilirea competitivității UE”, 2016. Estimările, până în anul 2020, includ investițiile în următoarele domenii: modernizarea transportului, a logisticii și a rețelelor energetice, creșterea economiilor de energie, energia din surse regenerabile, îmbunătățirea gestionării resurselor, inclusiv a apei și a deșeurilor.

(12)

 Comisia Europeană, Politici climatice, https://ec.europa.eu/clima/policies/budget_en

(13)

Raportul Lancet 2017, p. 7.

(14)

129 de miliarde USD, potrivit Raportului Lancet 2017; b Ostry et al, 2014: https://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2014/sdn1402.pdf

(15)

Battiston, S., A. Mandel, I. Monasterolo, F. Schutze și G. Visentin, „A climate stresstest of the financial system,” Nat. Clim. Chang., vol. 7, nr. 4, p. 283-288, aprilie 2017.

(16)

 Atât pierderea biodiversității și prăbușirea ecosistemelor, cât și deficitul de apă au fost identificate printre primele zece riscuri globale în Raportul pe 2018 privind riscurile globale al Forumului Economic Mondial.

(17)

 Ostry et al, 2014: https://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2014/sdn1402.pdf

(18)

Grupul de studiu al G20 privind finanțarea ecologică, Raportul de sinteză al G20 privind finanțarea ecologică, 2016.

(19)

Cum ar fi „Francezii și investițiile responsabile social: rezultatele celei de a 8-a anchete naționale desfășurate de Ipsos pentru Vigeo Eiris și FIR”; Natixis Gobal Asset Management, „Mind Shift – Getting past the screens of responsible investing”, 2017; și Schroders, „Global perspectives on sustainable investing”, 2017.

(20)

 Fondurile de investiții responsabile din punct de vedere social sau fondurile de investiții durabile și responsabile sunt fonduri care integrează factorii de mediu, sociali și de guvernanță în procesul de luare a deciziilor de investiții.

(21)

 OCDE, „Investing in Climate, Investing in Growth”, 2017.

(22)

 Aceste proiecte vizează în special îmbunătățirea eficienței energetice, de exemplu în clădiri, și recurgerea la energie din surse regenerabile. Comisia a propus acțiuni menite să stimuleze astfel de investiții în cadrul Pachetului „Energie curată pentru toți europenii”.

(23)

 Precum Mecanismul pentru interconectarea Europei.

(24)

Începând din februarie 2018.

(25)

 Comunicarea Comisiei intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” — Contribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor din 23 februarie 2018.

(26)

 Utilizarea marketingului pentru a descrie produsele, activitățile sau politicile unei organizații ca fiind ecologice, atunci când acestea nu sunt ecologice.

(27)

 Printre acestea se numără Directiva Solvabilitate II, Directiva privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP II), Directiva privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative (DAFIA) și Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II).

(28)

Battiston et al.; pentru o analiză mai cuprinzătoare a lucrărilor de specialitate, a se vedea raportul CERS (2016) „Too late, too sudden”: https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/asc/Reports_ASC_6_1602.pdf .

(29)

 Raportul CERS (2016) „Too late, too sudden”: https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/asc/Reports_ASC_6_1602.pdf .

(30)

 Mai multe inițiative de piață încep să colecteze datele relevante pentru o evaluare mai aprofundată a riscurilor investițiilor durabile. De exemplu, inițiativa EeMAP, finanțată de UE, desfășoară activități care demonstrează o corelație între eficiența energetică a clădirilor și performanța împrumuturilor ipotecare.

(31)

 Articolul 77f și articolul 111 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II).

(32)

Întreprinderi mari, cu peste 500 de angajați, cotate pe o piață reglementată, precum și bănci și companii de asigurări necotate, pe baza exercițiului financiar 2017.

(33)

  http://www.europarl.europa.eu/oeil-mobile/fiche-procedure/2016/2898(RSP)

(34)

  https://www.fsb-tcfd.org/

(35)

 Acest lucru se va realiza în cadrul analizei EFRAG a criteriului privind interesul public european.

(36)

Anexa I ilustrează rolul esențial al taxonomiei UE pentru diferitele măsuri prevăzute în prezentul plan de acțiune.

(37)

Anexa II precizează calendarul și succesiunea măsurilor-cheie stabilite în prezentul plan de acțiune.

(38)

  https://ec.europa.eu/info/better-regulation-guidelines-and-toolbox_ro

(39)

 Comisia va institui un grup specializat de experți din statele membre în domeniul finanțării durabile.

(40)

 Precum mediul înconjurător (inclusiv capitalul natural), dimensiunile sociale, resursele marine și agricultura.