28.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 284/1

(1)

Măsura în cauză priveşte doar ajutoarele destinate proiectelor de cercetare şi dezvoltare din domeniul aeronauticii. Ajutoarele au fost acordate de Italia conform legii nr. 808 din 24 decembrie 1985, Intervenții pentru dezvoltarea şi creşterea competitivității întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul aeronautic (denumită în continuare „Legea nr. 808/1985”). Comisia a aprobat schema în 1986 (2).

(2)

În data de 7 octombrie 1999 şi ulterior în data de 12 ianuarie 2001, Comisia a primit o plângere conform căreia Italia acordase ajutoare ilegale pentru proiecte individuale de cercetare şi dezvoltare (denumite în continuare „C&D”) elaborate de industria aeronautică italiană.

(3)

Comisia a solicitat informații în 8 mai 2000, furnizate de autoritățile italiene în data de 1 august. Informații suplimentare au fost furnizate prin scrisorile din 27 aprilie 2001 şi 30 mai 2002.

(4)

În data de 1 februarie 2001, autoritățile italiene au furnizat Comisiei anumite informații privind ajutoarele care nu au fost notificate acordate de Italia pentru 13 proiecte individuale de C&D.

(5)

Prin scrisorile din 14 august 2001 şi 24 august 2001, Comisia a solicitat autorităților italiene informații suplimentare privind proiectele. Italia a răspuns în 31 octombrie 2001, furnizând informații suplimentare privind şase cazuri.

(6)

În 2002, Comisia a solicitat unor experți independenți să evalueze cele şase proiecte. Rapoartele au fost prezentate Comisiei în 7 aprilie 2003 şi 23 aprilie 2003.

(7)

La solicitarea autorităților italiene, au avut loc două întruniri, în 27 mai 2003 şi 30 iunie 2003.

(8)

În data de 1 octombrie 2003, Comisia a deschis procedura de investigație formală (denumită în continuare „prima decizie de deschidere a procedurii”) în ceea ce priveşte şase cazuri în care s-au acordat ajutoare cu valoare ridicată pentru proiecte de cercetare şi dezvoltare care nu au fost notificate individual de Italia, contrar normelor aplicabile în materie de ajutoare pentru C&D, deci contrar Comunicării Comisiei – Cadrul comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare şi dezvoltare (3) (denumit în continuare „cadrul din 1996”) şi Cadrul comunitar în materie de ajutoare de stat pentru C&D din 1986 (4) (denumit în continuare „cadrul din 1986”). În ceea ce priveşte cele şase cazuri, Comisia şi-a exprimat anumite îndoieli cu privire la compatibilitatea acestora cu normele aplicabile în materie de ajutoare pentru C&D (5).

(9)

După prima decizie de deschidere a procedurii, şi-au transmis observațiile următoarele părți, astfel:

(10)

Prin scrisoarea din 22 martie 2004, observațiile care i-au parvenit Comisiei au fost transmise Italiei.

(11)

Prin scrisoarea din 26 mai 2004, înregistrată de Comisie la 28 mai 2004, Italia a răspuns acestor observații.

(12)

Prin scrisoarea din 1 iulie 2004, înregistrată de Comisie la 6 iulie 2004, terțul interesat a furnizat informații suplimentare privind aplicarea legii nr. 808/1985, care instituie schema de ajutor aprobată pentru cele şase cazuri menționate în prima decizie de deschidere a procedurii.

(13)

Prin scrisoarea din 3 august 2004, înregistrată de Comisie la 4 august 2004, Italia a furnizat informații suplimentare privind legea nr. 808/1985 şi privind aplicarea acesteia în cazurile menționate în procedura de investigație inițială.

(14)

Prin scrisoarea din 19 august 2004, înregistrată de Comisie la 20 august 2004, terțul interesat a furnizat informații suplimentare privind legea nr. 808/1985 şi privind aplicarea acesteia cazurilor individuale.

(15)

Prin scrisoarea din 13 septembrie 2004, Comisia a solicitat informații suplimentare Italiei privind cazurile analizate în cadrul procedurii de investigație inițiale.

(16)

Prin scrisoarea din 20 septembrie 2004, înregistrată de Comisie la 22 septembrie 2004, terțul interesat a furnizat informații suplimentare privind legea nr. 808/1985 şi privind aplicarea acesteia cazurilor individuale.

(17)

Prin scrisoarea din 30 septembrie 2004, înregistrată de Comisie la 1 octombrie 2004, Italia a răspuns la scrisoarea menționată anterior a Comisiei din 13 septembrie 2004.

(18)

Prin scrisoarea din 12 octombrie 2004, Comisia a avertizat Italia că este de părere că aceasta a furnizat răspunsuri incomplete la scrisoarea sa din 13 septembrie 2004. Comisia a comunicat Italiei solicitarea sa, precizând că, în cazul în care aceasta nu răspunde sau răspunde incomplet, va soma guvernul italian să furnizeze informații în temeiul articolului 10, alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (6) (denumit în continuare „regulamentul de procedură”).

(19)

Prin scrisoarea din 15 octombrie 2004, înregistrată de Comisie în aceeaşi zi, şi prin scrisoarea din 22 octombrie 2004, înregistrată de Comisie la 25 octombrie 2004, Italia a răspuns la terțul interesat a Comisiei din 12 octombrie 2004.

(20)

În data de 10 decembrie 2004, Comisia a decis (7) să someze Italia să furnizeze informații şi a solicitat un răspuns complet la întrebările adresate în scrisoarea menționată anterior din data de 13 septembrie 2004.

(21)

Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2005, înregistrată de Comisie la 21 ianuarie 2005, Italia a răspuns ordinului de a furniza informații.

(22)

Prin scrisoarea din 10 martie 2005, înregistrată de Comisie la 14 martie 2005, Italia a transmis informații suplimentare în completarea răspunsului său la ordinul de a furniza informații.

(23)

Prin decizia din 22 iunie 2005 (8),Comisia a decis extinderea sferei de aplicare a procedurii (denumită în continuare „a doua decizie de deschidere a procedurii”). În data de 12 octombrie 2005, a doua decizie a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (9).

(24)

Prin scrisoarea din 17 iunie 2005, autoritățile italiene au evidențiat faptul că domeniul de aplicare a celor două decizii de deschidere a procedurii includea chestiuni cu sensibile pentru siguranța națională.

(25)

Prin scrisoarea din 15 iulie 2005, Comisia a răspuns că investigația sa se limitează exclusiv la aspectele civile şi că evaluarea proiectelor importante din punctul de vedere al siguranței naționale s-a realizat tocmai cu scopul de a le exclude din domeniul de aplicare al deciziei finale.

(26)

La solicitarea autorităților italiene, prin scrisorile din 6 septembrie 2005 şi 18 noiembrie 2005, Comisia a transmis Italiei toate documentele menționate în a doua decizie de deschidere a procedurii, adică cele transmise de terțul interesat.

(27)

În data de 24 octombrie 2005, în urma celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii, autoritățile italiene şi-au prezentat primele observații, referitoare în principal la funcționarea sistemului general.

(28)

În data de 30 noiembrie 2005, autoritățile italiene au formulat observații suplimentare, completate de o serie de anexe în data de 6 decembrie 2005.

(29)

În data de 11 noiembrie 2005, terțul interesat şi-a formulat propriile observații în urma celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii. În data de 19 decembrie 2005, aceste observații au fost transmise autorităților italiene, care au răspuns prin scrisoarea din 6 martie 2006.

(30)

În data de 3 mai 2006 a avut loc o întâlnire între Comisie şi autoritățile italiene. În urma acestei întâlniri, Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 23 mai 2006, prin care atrăgea atenția autorităților italiene asupra informațiilor solicitate în cadrul celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii.

(31)

În data de 5 mai 2006, autoritățile italiene şi-au formulat observațiile privind natura unei părți a informațiilor, în special în ceea ce priveşte posibilitatea de a atribui Curții de Conturi a Italiei lista de proiecte inclusă în declarațiile făcute de terțul interesat.

(32)

În data de 29 iunie 2006, autoritățile italiene au transmis, de asemenea, decizia Comitetului interministerial pentru programare economică (denumit în continuare „CIPE”), adoptată în 22 martie 2006, care, conform intențiilor autorităților italiene, urmărea să garanteze că schema era conformă cu normele privind ajutoarele de stat în materie de C&D.

(33)

În data de 11 iulie 2006, autoritățile italiene şi-au formulat primele observații ca răspuns la scrisoarea din 23 mai 2006.

(34)

În data de 17 octombrie 2006, autoritățile italiene au completat observațiile trimise ca răspuns la scrisoarea Comisiei şi au furnizat o listă a proiectelor finanțate în cadrul schemei. În data de 24 octombrie 2006, acestea au furnizat anexele menționate în scrisoarea anterioară.

(35)

Prin scrisoarea din 12 decembrie 2006, Comisia a solicitat informații suplimentare referitoare la planurile de rambursare privind proiectele care figurau pe lista furnizată de autoritățile italiene şi a propus discutarea din punct de vedere tehnic a planurilor de acordare şi de rambursare aferente proiectelor individuale.

(36)

În urma întrunirii din data de 30 martie 2007, autoritățile italiene au furnizat, în data de 24 aprilie 2007, informațiile privind calculul complet aferent proiectelor şi au transmis două note privind cele două proiecte menționate în a doua decizie de deschidere a procedurii (A139 şi BA609).

(37)

În urma unei alte întruniri, care a avut loc în data de 26 aprilie 2007, la sediul Reprezentanței Permanente a Italiei pe lângă UE, a fost organizată în data de 4 mai 2007 o întrunire cu ocazia căreia autoritățile italiene i-au permis unei delegații a Comisiei să studieze documentele (considerate secrete din motive de siguranță națională) privind cele două proiecte menționate anterior.

(38)

În data de 23 mai 2007, a avut loc o întrunire finală privind planurile de rambursare pentru proiectele individuale.

(39)

Comisia a solicitat anumite informații prin scrisoarea din data de 21 iunie 2007. Scrisoarea cuprindea în anexă planurile referitoare la proiectele individuale de C&D, inclusiv condițiile de rambursare a creditelor.

(40)

Italia a răspuns acestei scrisori în data de 1 august 2007, indicând acordul său privind planurile anexate la ultima scrisoare a Comisiei şi furnizând informații referitoare la alte puncte formulate în scrisoarea respectivă. Informații suplimentare au fost transmise în data de 1 octombrie 2007.

(41)

În data de 5 octombrie 2007, a avut loc o altă întâlnire cu autoritățile italiene, la care au participat doamna comisar Kroes şi domnul ministru Bersani.

(42)

Autoritățile italiene au furnizat informații suplimentare prin scrisorile datate 29 octombrie 2007, 27 noiembrie 2007 şi 12 decembrie 2007.

(43)

Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 23 noiembrie 2007.

(44)

Întâlnirile cu Franța sau cu terțul interesat anonim au avut loc în următoarele date: 21 martie 2006, 18 octombrie 2006, 10 noiembrie 2006, 22 mai 2007, 5 iulie 2007, 6 septembrie 2007, 14 şi 19 noiembrie 2007 şi 11 februarie 2008.

(45)

Aşa cum s-a indicat la considerentul 1, Comisia a aprobat schema de ajutor pentru C&D în sectorul aeronautic din Italia în 1986. În decizia sa, Comisia preciza că modalitățile exacte de finanțare publică, în special în ceea ce priveşte rambursările, vor fi stabilite ulterior pentru fiecare proiect individual.

(46)

În decizia sa, Comisia a reafirmat necesitatea notificării tuturor ajutoarelor individuale care depăşesc pragul de 20 de milioane ECU în ceea ce priveşte costurile eligibile, în conformitate cu punctul 5.5 din cadrul din 1986 (10).

(47)

A rezultat că autoritățile italiene nu au notificat niciodată Comisiei, în temeiul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, niciun caz de aplicare a legii 808/1985.

(48)

Domeniul de aplicare inițial al Legii 808/1985 care a fost notificată Comisiei, prevedea în buget 690 miliarde ITL pentru intervențiile prevăzute, această sumă urmând să fie acordată în perioada 1985-1989. Domeniul de aplicare al legii notificate inițial a fost extins de mai multe ori după 1989 prin decizii de refinanțare adoptate de guvernul italian. Niciuna dintre aceste decizii de extindere nu a fost notificată Comisiei conform articolului 88 alineatul (3) din tratat.

(49)

Odată cu intrarea în vigoare a cadrului din 1996 (11), autoritățile italiene au aprobat (12) măsurile corespunzătoare, printre care noi praguri de notificare, fixate la valoarea de 25 de milioane ECU pentru costurile eligibile şi 5 milioane ECU pentru ajutoare.

(50)

În cursul anilor 2001 şi 2002, Comisia şi autoritățile italiene au făcut schimb de corespondență (13) în ceea ce priveşte schema. Obiectivul acestei corespondențe era acela de a aduce anumite modificări schemei pentru ca aceasta să corespundă criteriilor stabilite de cadrul din 1996.

(51)

În urma schimbului de corespondență, Italia a adoptat un text pentru aplicarea criteriilor din cadrul menționat anterior (14). După primirea respectivului document, care i-a fost transmis în 22 noiembrie 2002, Comisia a acceptat angajamentele Italiei prin scrisoarea din 18 decembrie 2002.

(52)

Legea 808/1985 prevedea trei tipuri de intervenții posibile din partea statului în favoarea societăților din industria aeronautică. De atunci, a rămas unul singur, care face obiectul prezentei decizii, adică intervențiile în temeiul articolului 3 litera (a) din aceeaşi lege.

(53)

Aceste intervenții constau în finanțarea de către stat a unei părți a costurilor proiectelor de C&D elaborate de societățile italiene în colaborare cu societăți străine în domeniul aeronauticii.

(54)

Prima decizie de deschidere a procedurii se referea la 13 proiecte individuale de C&D.

(55)

În această primă decizie, Comisia şi-a exprimat anumite îndoieli referitor la compatibilitatea unei serii de importante proiecte de C&D (enumerate la considerentul 60, în tabelul 1, care nu au fost notificate în conformitate cu normele în vigoare în materie de ajutoare pentru C&D (cadrul din 1986 şi cadrul din 1996 (15).

(56)

În special, Comisia se îndoia că:

(57)

În baza informațiilor disponibile la momentul respectiv, Comisia nu a ridicat nicio obiecție cu privire la alte patru proiecte (DO328, MD11 winglet, ATR72 şi EH101).

(58)

Comisia a convenit că, în cazul unui proiect ([…] (17)), se aplicau dispozițiile articolului 296 alineatul (2) din tratat.

(59)

În fine, Comisia a recunoscut că, în baza informațiilor disponibile la momentul respectiv, două proiecte (cabine presurizate, A119Koala) se situau sub pragurile de notificare individuală.

(60)

Tabelul următor prezintă pe scurt informațiile referitoare la aceste proiecte:

Tabelul 1

Proiecte menționate în prima decizie de deschidere a procedurii

(61)

Beneficiarii menționați în prima decizie de deschidere a procedurii erau următorii:

(62)

În baza informațiilor furnizate în urma primei decizii, au rezultat alți doi beneficiari:

(63)

Italia a recunoscut că informațiile de care dispunea Comisia referitor la proiectele în legătură cu care s-au exprimat îndoieli în prima decizie de deschidere a procedurii erau total insuficiente. De asemenea, Italia a recunoscut că, tocmai din cauza acestei lipse de informații, Comisia era îndreptățită să aibă nedumeriri în legătură cu aceste proiecte. Pentru a elimina aceste îndoieli, Italia a furnizat numeroase informații privind proiectele, în special în ceea ce priveşte eligibilitatea costurilor în fazele de cercetare şi efectul stimulativ al ajutorului.

(64)

În ceea ce priveşte proiectul A109DEF, Italia a furnizat o descriere detaliată a proiectului de C&D pentru realizarea elicopterului, referindu-se în special la instalarea unui nou tip de motor, la bechii, rotor, sistemele aeronautice şi la fuzelaj. De asemenea, autoritățile italiene au pus la dispoziție programul de punere în aplicare a proiectelor, din care rezultă că inovațiile aplicate în cazul componentelor menționate anterior au fost realizate cu mult înainte de certificarea acestora (care a avut loc în 1998) şi de aplicarea lor în cazul elicopterului A109Power dotat cu motor Turbomeca, certificat în iunie 2001. Această succesiune de evenimente ar demonstra, de asemenea, că ajutorul a avut un efect stimulativ în măsura în care tehnologiile erau noi şi nu au fost instalate pe nicio aeronavă.

(65)

În ceea ce priveşte proiectul A109X, Italia a furnizat o descriere detaliată a proiectului de C&D, referindu-se în special la rotorul de coadă, la sistemul de transmisie, la rotorul principal şi la fuzelaj. Conform declarațiilor Italiei, caracteristicile specifice ale proiectului A109X – rotorul principal cu cinci pale, rotorul anticuplu integrat în derivă şi reductorul cu roți plane-conice – nu erau prezente la niciun alt produs Agusta. De asemenea, autoritățile italiene au indicat faptul că proiectul A109X are ca scop dezvoltarea unei noi generații de elicoptere, a cărei punere pe piață este prevăzută după anul 2009.

(66)

În ceea ce priveşte proiectele MD95 şi MD11, autoritățile italiene au recunoscut că informațiile de care dispunea Comisia la data primei decizii de deschidere a procedurii erau insuficiente pentru a putea face distincție între cele două proiecte, care ar trebui considerate separate, chiar dacă ambele se referă la fuzelaj.

(67)

Conform autorităților italiene, proiectul MD95 cuprindea activități clasificate ca activități de cercetare industrială şi dezvoltare de tip precompetitiv, deoarece îi permitea societății Alenia să îşi lărgească sfera de cunoştințe în ceea ce priveşte fuzelajele aeronavelor de mari dimensiuni. Activitățile se refereau în special la metodologiile de calcul pentru proiectarea fuzelajelor, crearea unor coduri specifice pentru toleranța la deteriorare a fuzelajului şi îmbunătățirea cunoştințelor generale în cadrul societății în ceea ce priveşte anumite aspecte de inginerie, cum ar fi soluțiile structurale rezistente la incendiu şi coroziunea materialelor.

(68)

În ceea ce priveşte proiectul MD11, autoritățile italiene indică faptul că activitățile de C&D se refereau la dezvoltarea unui prototip în cadrul fazei de cercetare preliminară. Proiectul a făcut posibilă crearea unor baze de date şi a unor procese de dezvoltare pentru utilizarea noilor tehnologii privind fuzelajele aeronavelor, ceea ce reprezenta o activitate nouă pentru societatea Alenia.

(69)

În al doilea rând, autoritățile italiene au furnizat o justificare cu privire la efectul stimulativ al ajutorului acordat pentru aceste două proiecte. Ajutorul i-a permis societății Alenia să mărească semnificativ valoarea cheltuielilor aferente activităților de C&D, adică cu […] din cifra de afaceri totală a societății din cei patru ani pe parcursul cărora s-au derulat proiectele. Conform declarațiilor Italiei, proiectele i-ar fi permis societății Alenia să îşi îmbunătățească cunoştințele tehnologice peste nivelul său normal.

(70)

În ceea ce priveşte cele două proiecte referitoare la DO328, autoritățile italiene au specificat, în primul rând, faptul că acestea se refereau la aşa-numitele proiecte DO328 Panels şi DO328 Extended Capacity (EC) (18). Proiectul DO328 basic se referea la dezvoltarea, de către Aermacchi, a know-how-ului tehnologic în domeniul aviației civile. Până la sfârşitul anilor ’80, obiectul principal de activitate al Aermacchi l-a reprezentat avioanele pentru antrenamente militare.

(71)

Proiectul DO328 Panels se referea la dezvoltarea de shells, produse anterior de societatea coreeană Daewoo. Proiectul cuprindea şi dezvoltarea unor tehnici şi tehnologii de asamblare (unele dintre acestea nefiind aplicate în cazul produsului final) şi dezvoltarea a două prototipuri.

(72)

Conform autorităților italiene, obiectivul proiectului DO328 EC era acela de a creşte numărul de călători prin crearea unui nou fuzelaj şi a unor aripi şi structuri modificate (de exemplu, pentru a ține cont de diversele sarcini) etc. Autoritățile italiene au furnizat informații detaliate privind activitățile identificate în prima decizie de deschidere a procedurii, descriind în detaliu fazele activității de cercetare.

(73)

În fine, autoritățile italiene au furnizat informații detaliate privind efectul stimulativ al ajutorului acordat pentru cele două proiecte DO328. Autoritățile italiene atrag atenția asupra importanței proiectelor pentru Aermacchi, având în vedere că acestea reprezentau aproape jumătate din activitățile de C&D ale societății în perioada 1996-1999. Autoritățile italiene au declarat, de asemenea, că societatea Aermacchi nu ar fi putut finanța astfel de proiecte de C&D prin resursele proprii şi nu ar fi putut participa la proiectul general condus de Dornier.

(74)

Finmeccanica şi-a formulat propriile observații numai în urma primei decizii (19), în numele tuturor societăților care aparțin grupului: Agusta, Aermacchi şi Alenia. Finmeccanica a declarat că este controlată substanțial de statul italian (20).

(75)

Finmeccanica şi-a transmis propriile observații pentru a elimina îndoielile exprimate de Comisie în prima decizie de deschidere a procedurii, referitoare la cele şase proiecte. Cu această ocazie, Finmeccanica a declarat că intenționa să completeze observațiile formulate de guvernul italian, cu care era de acord şi la care făcea referire, adăugând următoarele în ceea ce priveşte fiecare dintre cele şase proiecte.

(76)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ al ajutorului primit pentru aceste proiecte, Finmeccanica a declarat următoarele:

(77)

Autoritățile franceze şi-au formulat propriile observații doar în urma primei decizii de deschidere a procedurii (21). Mai exact, acestea s-au oprit asupra următoarelor aspecte: a) au atras atenția asupra instrumentului de ajutor, care în opinia lor ar reprezenta un avans rambursabil; b) au solicitat garantarea rambursărilor; c) în fine, au indicat o serie de alte proiecte, diferite de cele la care se referea decizia, care ar fi putut beneficia de ajutor în cadrul schemei şi pe care, în opinia lor, Italia nu le-a notificat individual.

(78)

Terțul interesat anonim a intervenit de două ori în cadrul procedurii, formulându-şi propriile observații atât în urma primei decizii de deschidere a procedurii, cât şi în urma celei de-a doua.

(79)

Observațiile sale în ceea ce priveşte prima decizie de deschidere a procedurii sunt prezentate la punctele următoare.

(80)

Terțul a confirmat faptul că, în opinia sa, îndoielile exprimate de Comisie în privința celor şase proiecte erau fondate.

(81)

A declarat că, în opinia sa, Comisia ar trebui să extindă investigația şi asupra altor proiecte (printre care elicopterele AB139, BA609, A119).

(82)

A solicitat Comisiei să verifice dacă ajutorul acordat în conformitate cu legea 808/1985 a fost folosit efectiv pentru proiectele în cauză şi dacă alte proiecte au fost excluse din cauza lipsei de prototipuri sau a lipsei de implicare din partea întreprinderilor italiene.

(83)

A solicitat Comisiei să verifice sumele efective asociate celor şase proiecte în cauză.

(84)

A solicitat Comisiei să ceară Italiei să suspende plățile pentru proiectele în curs.

(85)

A solicitat Comisiei să verifice instrumentul de ajutor utilizat în conformitate cu legea 808/1985 şi să ceară, în consecință, restituirea ajutorului acordat ilegal.

(86)

A solicitat Comisiei să se asigure că legea 808/1985 va fi modificată pentru a garanta restituirea ajutorului pe baza unor condiții financiare care să respecte cadrul în materie de C&D.

(87)

A solicitat Comisiei să impună obligația de raportare anuală şi aplicarea unor măsuri eficiente de revizie contabilă de către Comisie, dacă este cazul.

(88)

Terțul interesat a anexat la observațiile sale o serie de documente, printre care rapoartele Ministerului Industriei înaintate Parlamentului italian, referitoare la situația industriei aerospațiale (anii 1996-2001). De asemenea, a utilizat informațiile din aceste rapoarte pentru a susține şi faptul că proiectele care nu fuseseră notificate era mult mai numeroase decât cele şase proiecte examinate în cadrul procedurii.

(89)

Italia nu a formulat nicio observație în ceea ce priveşte observațiile prezentate de Finmeccanica.

(90)

În ceea ce priveşte observațiile prezentate de Franța şi de terțul interesat, Italia a remarcat, în primul rând, că acestea au depăşit cu mult domeniul de aplicare al procedurii. Italia a criticat aceste încercări de extindere a sferei de aplicare, deoarece, în opinia sa, nu erau susținute de niciun element de probă.

(91)

Italia aminteşte că, în opinia sa, schema reprezenta un ajutor existent, deoarece fusese aprobat în 1986 (22) şi deoarece, în anul 2002, Comisia a recunoscut faptul că ajutorul a fost adaptat efectiv normelor aplicabile în materie de ajutoare pentru activitatea de C&D (a se vedea considerentul 50). Italia considera că schema, fiind conformă, nu putea fi pusă în discuție pentru un caz care privea doar măsuri individuale adoptate în baza acestuia, cu excepția cazului în care se putea demonstra că decizia de a aproba schema se baza pe informații eronate, ceea ce ar fi condus, aşadar, la o posibilă revocare în temeiul articolului 9 din Regulamentul de procedură.

(92)

În al doilea rând, Italia a declarat că, în opinia sa, instrumentul de ajutor era compatibil cu tratatul.

(93)

De asemenea, Italia a declarat că terțul interesat s-a bazat în mod eronat pe rapoartele înaintate Parlamentului, referitoare la aplicarea legii 808/1985, deoarece sumele menționate în rapoartele respective nu corespund cu cele acordate efectiv pentru proiecte. Italia a precizat că, în aceste rapoarte, ministerul a inclus obiectivele sale referitoare la proiectele care puteau fi finanțate conform legii 808/1985. Totuşi, în procedura bugetară, aceste obiective nu puteau fi atinse cu fondurile disponibile, al căror nivel era mult inferior celui indicat în rapoartele menționate anterior. De asemenea, şi sumele indicate în rapoartele referitoare la fiecare proiect în parte reprezentau simple obiective, având în vedere că ministerul stabilea suma efectivă a ajutorului de acordat pentru fiecare proiect în parte numai după primirea sumelor efectiv alocate, care, de regulă, se situau sub nivelurile prevăzute.

(94)

Aşadar, Italia a contestat argumentele prezentate de Franța şi de terțul interesat, conform cărora beneficiarii ajutorului ar putea fi autorizați să nu îl ramburseze. Conform declarațiilor Italiei, rambursările trebuie să se efectueze la termenele stabilite în deciziile de acordare a ajutorului. Italia a mai adăugat că, în baza legislației naționale, statul poate renunța la un credit numai în cazul specific de lichidare a unei societăți.

(95)

Italia a precizat faptul că plățile s-au efectuat prin intermediul aşa-numitelor „limite de angajament”, în baza cărora plățile în favoarea beneficiarului se efectuează numai după ce au fost suportate cheltuielile, prima plată efectuându-se după primul an în care s-au efectuat cheltuieli, sumele continuând să fie acordate pe o perioadă de 10-15 ani. Rambursarea începe la un an după încheierea perioadei de acordare a ajutorului, adică la 11 sau 16 ani de la demararea proiectului.

(96)

În ceea ce priveşte observațiile specifice exprimate de terțul interesat în ceea ce priveşte proiectele de C&D, Italia a făcut, în primul rând, referire la observațiile prezentate ca răspuns la prima decizie de deschidere a procedurii.

(97)

În al doilea rând, Italia a formulat observații specifice privind proiectele, ca răspuns la observațiile terțului interesat. În ceea ce priveşte proiectul A109X, Italia a declarat că proiectul se referea la elaborarea unor tehnologii care urmau să fie aplicate în cazul elicopterelor numai după o lungă perioadă de dezvoltare. Italia a precizat, de asemenea, că denumirea A109X este utilizată ca denumire generică şi se referă la un elicopter care va reprezenta o inovație absolută la finele fazei de dezvoltare.

(98)

De asemenea, Italia a mai specificat faptul că, deşi a fost luat în considerare la un moment dat, proiectul A109 Power nu se bucurase de susținere în cadrul legii 808/1985.

(99)

În ceea ce priveşte finanțarea proiectului A109X, Italia a indicat faptul că cifra menționată de terțul interesat era pur orientativă. Valoarea ajutorului acordat efectiv pentru proiect se ridica la 33,6 MEUR, în timp ce suma ulterioară de 49 de miliarde de lire pentru perioada 2002-2005 menționată de terțul interesat nu a mai fost plătită.

(100)

În ceea ce priveşte proiectul A 109 D/E/F, Italia a contestat argumentele prezentate de terțul părți interesat, în baza cărora acesta s-ar fi referit de fapt la proiectul A109 Power, certificat în 1996. Italia a explicat că obiectivul principal al proiectului era dezvoltarea unei noi versiuni, A 109 F, cu motor, rotor şi bechii noi, certificată ulterior în iunie 2001, la 30 de luni după finalizarea proiectului de C&D.

(101)

Ca răspuns la declarațiile terțului interesat referitoare la dezvoltarea societății Agusta, Italia a precizat că informațiile şi datele furnizate de terțul interesat nu sunt corecte. Societatea Agusta deținea în medie o cotă de circa [20-30 %] pe piața europeană a elicopterelor uşoare cu două motoare în perioada 1994-2000, față de cota de 60 % deținută de principalul său concurent, Eurocopter (23). Cea mai mare parte a cifrei sale de afaceri provenea din sectorul militar ([> 70 %]). În ceea ce priveşte produsele, Societatea Agusta dispunea numai de un elicopter pe două dintre segmente, în timp ce Eurocopter dispunea de trei sau patru pe fiecare dintre segmentele respective. Conform autorităților italiene, Agusta era o societate care a reuşit să se transforme dintr-un actor minor în acest sector într-un concurent cu drepturi depline, datorită ajutoarelor legale şi compatibile pentru activitățile de C&D, alianțelor strategice şi inovației tehnologice.

(102)

În fine, în ceea ce priveşte existența altor proiecte care nu au fost notificate, autoritățile italiene au răspuns observațiilor prezentate de Franța şi de terțul interesat, afirmând că aceste declarații se bazau pe o interpretare greşită a rapoartelor înaintate Parlamentului. De asemenea, Italia a formulat observații cu privire la anumite proiecte menționate de terțul interesat sau în rapoarte.

(103)

Conform declarațiilor Italiei, anumite proiecte nu au fost finanțate niciodată; anumite proiecte au beneficiat de un ajutor a cărui valoare se situa sub pragul supus obligației de notificare individuală; anumite proiecte au fost de natură militară; alte proiecte (MD 95 şi MD 11) au fost deja incluse în domeniul de aplicare al primei decizii, în timp ce un alt proiect a fost exclus de Comisie în decizia de deschidere a procedurii.

(104)

Luând în considerare îndoielile exprimate în a doua decizie de deschidere a procedurii şi discuțiile ulterioare privind lista finală a proiectelor care nu au fost notificate, nu este necesară descrierea detaliată a acestor proiecte în această parte a expunerii de motive.

(105)

În prima decizie de deschidere a procedurii, Comisia a exprimat anumite îndoieli cu privire la conținutul de C&D al celor şase proiecte şi la efectul stimulativ al acestora.

(106)

În prima decizie de deschidere a procedurii, s-a precizat deja că evaluarea de către Comisie a proiectelor de C&D trebuia să țină cont de următoarele elemente:

(107)

Autoritățile italiene au furnizat informații detaliate privind activitățile care pot beneficia de ajutor. Italia a recunoscut că, având în vedere informațiile de care dispunea Comisia la momentul respectiv, îndoielile erau justificate.

(108)

Pe baza informațiilor furnizate, în prezent Comisia poate evalua mai bine conținutul diverselor proiecte şi în special al diverselor activități identificate în prima decizie de deschidere a procedurii.

(109)

În ceea ce priveşte clasificarea activităților ca activități eligibile de C&D, Comisia este acum în măsură să afirme că informațiile furnizate de Italia în ceea ce priveşte fiecare proiect în parte permiteau efectuarea unei distincții clare între activitățile de cercetare industrială şi cele de dezvoltare de tip precompetitiv.

(110)

Comisia recunoaşte, de asemenea, că informațiile furnizate de Italia cu privire la efectul stimulativ al ajutorului acordat pentru aceste proiecte sunt suficiente pentru a demonstra că, fără acest ajutor, beneficiarii nu le-ar fi putut realiza.

(111)

Totuşi, această evaluare a fost efectuată pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv, în special în ceea ce priveşte numărul proiectelor de evaluat.

(112)

În scopul formulării acestor concluzii, Comisia a pornit de la presupunerea că autoritățile italiene au descris în mod justificat tipul de ajutor drept credit preferențial, în cazul căruia capitalul trebuia rambursat integral.

(113)

Acest raționament a avut o influență decisivă asupra rezultatelor evaluării efectuate de Comisie, în special datorită faptului că echivalentul-subvenție brut al ajutorului reprezintă un element fundamental luat în considerare atunci când se decide dacă un ajutor individual depăşeşte pragul supus obligației de notificare individuală.

(114)

Din momentul în care Comisia a demarat investigațiile privind prima plângere referitoare la aplicarea legii 808/1985, autoritățile italiene au susținut că, cel puțin în ceea ce priveşte cele 13 cazuri care au făcut obiectul primei decizii de deschidere a procedurii, ajutorul a fost acordat sub formă de credite preferențiale, fără dobânzi, în cazul cărora capitalul trebuia însă rambursat integral.

(115)

Franța şi terțul interesat au contestat aceste declarații, afirmând că ajutorul trebuia rambursat numai în măsura în care programele în cauză ar fi reprezentat un succes comercial (24).

(116)

Comisia a încercat să determine care dintre interpretări era cea corectă, cel puțin în ceea ce priveşte cele şase cazuri care formau obiectul procedurii la care au participat Franța şi terțul interesat.

(117)

Aşadar, Comisia a făcut referire la modalitățile de aplicare detaliate, care, conform celor prevăzute de legea 808/1985 şi de decizia Comisiei din 1986 referitoare la aceasta (25), ar trebui să fie stabilite prin elaborarea de reglementări ulterioare.

(118)

Pentru a evalua în detaliu dacă şi în baza cărui mecanism trebuie rambursat capitalul împrumutat, Comisia a solicitat autorităților italiene să furnizeze o copie a fiecărei dispoziții de acordare a creditelor (denumită în continuare „dispoziție de acordare”) pentru cele şase cazuri.

(119)

Autoritățile italiene au furnizat în primul rând Comisiei câteva extrase din deciziile de acordare a ajutorului. Printre altele, extrasele nu considerentele dispozițiilor. Autoritățile italiene au susținut că această alegere s-a bazat pe motive de siguranță națională. Considerentele aferente dispozițiilor de acordare a ajutoarelor conform legii 808/1985 ar fi comune proiectelor civile şi militare. Aşadar, chiar dacă cele şase cazuri se referă la aeronave civile, considerentele aferente dispozițiilor de acordare ar cuprinde şi informații privind siguranța națională.

(120)

Extrasele din dispozițiile de acordare furnizate de autoritățile italiene nu permiteau Comisiei să adopte o poziție definitivă privind condițiile referitoare la rambursarea creditelor.

(121)

În special, articolul referitor la restituire (26) este redactat ambiguu, deoarece prevede la început că ajutorul va fi restituit prin cote progresive calculate pe baza încasărilor din vânzări, însă apoi se adaugă că acest lucru se va realiza conform modalităților stabilite în decizia de acordare a ajutorului, care cuprinde un grafic cu un plan de rambursare fix, pentru 100 % din capital.

(122)

În niciunul din extrasele transmise nu există o dispoziție care să armonizeze aceste două aspecte aparent opuse.

(123)

Dat fiind faptul că nu se putea exclude posibilitatea ca această dispoziție să fie cuprinsă în părțile lipsă ale textelor, Comisia a emis un ordin de furnizare de informații (27), solicitând astfel textul integral al dispozițiilor de acordare.

(124)

Italia a răspuns (28) ordinului de furnizare de informații, afirmând că, după părerea sa, transmisese Comisiei toate informațiile relevante referitoare la dispozițiile de acordare. Italia a adăugat, de asemenea, că în considerentele aferente acestor dispoziții se făcea referire la aspecte importante legate de siguranța națională, care nu puteau fi dezvăluite terților şi nici chiar beneficiarului. Italia a încheiat afirmând că, în opinia sa, considerentele nu puteau, în niciun caz, să conțină clauze suplimentare față de cele cuprinse în text.

(125)

Trebuie subliniat faptul că Italia nu a răspuns pozitiv la acest ordin de a furniza informații. Cu alte cuvinte, aceasta a continuat să interzică accesul la textul integral al documentelor solicitate de Comisie.

(126)

Totuşi, în observațiile prezentate ulterior ca răspuns la extinderea procedurii, Italia a transmis toate documentele solicitate. Aşadar, în ultimă instanță, se poate afirma că Italia a răspuns ordinului de a furniza informații.

(127)

Pentru a încheia analiza privind acest punct, Comisia a semnalat faptul că răspunsul Italiei era nesatisfăcător, conform dispozițiilor articolului 12 din Regulamentul de procedură. În al doilea rând, argumentația în baza căreia considerentele conțineau informații relevante pentru siguranța națională şi nu puteau fi dezvăluite beneficiarului s-a demonstrat a fi eronată, deoarece copiile pe care Italia le-a trimis ulterior Comisiei confirmă faptul că beneficiarii au primit şi semnat copiile integrale ale dispozițiilor de acordare.

(128)

Totuşi, în cele din urmă, Italia a furnizat informațiile solicitate.

(129)

Aşa cum se menționează în a doua decizie de deschidere a procedurii, în cursul procedurii au apărut diverse noi probleme (29).

(130)

În primul rând, Comisia a luat cunoştință de existența a două documente care indicau faptul că rambursarea capitalului nu se efectuase încă.

(131)

Primul document a fost trimis de terțul interesat (30). Este vorba de un raport al unei importante bănci comerciale privind poziția financiară a societății Finmeccanica. În acest raport, datat 12 august 2004, [banca de investiții] precizează că societatea Finmeccanica ar fi declarat că „trebuie să ramburseze capitalul numai atunci când livrările depăşesc un anumit volum ([…]), motiv pentru care societatea Finmeccanica va trebui să ramburseze sume foarte mici în primii 15 ani şi este chiar mai puțin probabil să fie nevoită să ramburseze întregul avans”.

(132)

Al doilea document era un raport al Curții de Conturi a Italiei privind aplicarea legii 808/1985 (31). În secțiunea 6 a acestui document, Curtea de Conturi a Italiei analizează situația rambursării creditelor.

(133)

În raportul Curții, se menționa un decret ministerial (32) care prezintă o descriere detaliată a mecanismului de rambursare a creditelor acordate conform legii 808/1985. Autoritățile italiene nu au transmis niciodată acest decret Comisiei şi s-ar părea că acesta nu a fost făcut public nici măcar în Italia. Curtea de Conturi a Italiei îl citează menționând doar numărul de înregistrare al acestuia în evidența Curții.

(134)

Conform declarațiilor Curții de Conturi a Italiei, mecanismul descris în decretul ministerial menționat anterior ar prevedea în special faptul că rambursările prevăzute trebuie incluse într-un grafic care să evidențieze cotele de restituit statului. Totuşi, obligația de respectare a planului de rambursare nu se aplică în cazul în care rezultatul programului, din punct de vedere tehnic sau economic, nu corespunde celui prevăzut inițial.

(135)

În raportul Curții de Conturi a Italiei se preciza, de asemenea, că partea din capital efectiv rambursată varia între 0,86 % şi 80,18 %, bazându-se pe o cotă totală de rambursări de 68,92 % din valoarea totală a creditelor acordate, şi se afirma că, în anumite cazuri, rambursările s-au efectuat cu întârziere sau nu s-au efectuat deloc (33).

(136)

În al doilea rând, Franța şi terțul interesat au prezentat liste cu alte proiecte care ar fi beneficiat de ajutoare pe care Italia nu le-a notificat. Cifrele furnizate de terți se refereau mai degrabă la valoarea creditelor decât la echivalentele-subvenție brute. Raportul dintre valoarea creditelor şi echivalentele-subvenție brute depinde de modalitățile de rambursare a ajutorului. După cum s-a menționat la considerentele 109-122, Franța, terțul interesat şi autoritățile italiene au păreri diferite în acest sens.

(137)

Când au fost consultate cu privire la acest aspect, autoritățile italiene au explicat că cifrele furnizate de terți erau parțial greşite. În special, rapoartele menționate de terțul interesat ca sursă principală conțineau doar ipoteza unui posibil ajutor viitor. S-ar părea că nu au fost demarate toate proiectele luate în considerare în scopul acordării ajutorului în acest raport. De asemenea, s-ar părea că unele dintre proiectele lansate nu au primit ajutor sau au primit un ajutor inferior celui prevăzut inițial în rapoarte. În fine, s-ar părea că anumite proiecte sunt de natură militară.

(138)

În al treilea rând, Comisia a luat cunoştință de două proiecte (AB139 şi BA609) şi şi-a exprimat anumite îndoieli în special cu privire la faptul că aceste proiecte ar putea fi clasificate ca proiecte militare, aşa cum au declarat autoritățile italiene.

(139)

Pe scurt, având în vedere că informațiile disponibile nu erau suficiente şi din moment ce Comisia a luat cunoştință de anumite documente şi anumite informații care ridicau noi probleme, aceasta a decis să extindă domeniul de aplicare al procedurii menționate la articolul 88 alineatul (2) (prin „a doua decizie de deschidere a procedurii”).

(140)

În a doua decizie de deschidere a procedurii, Comisia a exprimat trei îndoieli principale.

(141)

Prima de referea la natura instrumentului de ajutor, adică la faptul că partea de capital din împrumut prevăzută de legea 808/1985 trebuia rambursată întotdeauna integral.

(142)

De asemenea, Comisia a exprimat serioase îndoieli cu privire la faptul că autoritățile italiene i-ar fi semnalat toate cazurile individuale care depăşeau pragul supus obligației de notificare individuală, atât în cadrul deciziei inițiale din 1986, cât şi al măsurilor oportune aprobate de Italia în 1996.

(143)

În fine, Comisia a exprimat serioase îndoieli cu privire la faptul că proiectele AB139 şi BA609 ar putea fi clasificate drept proiecte militare, aşa cum afirmă autoritățile italiene.

(144)

A doua decizie de deschidere a procedurii afirma clar că, deşi procedura inițială de investigație se referea numai la cele şase cazuri şi deşi observațiile formulate de terți au fost transmise în cadrul respectivei proceduri, era evident că noile îndoieli exprimate prin aceste observații nu se refereau doar la cele şase cazuri.

(145)

Aceste îndoieli cuprindeau întregul domeniu de aplicare al legii 808/1985, vizând astfel toate cazurile individuale de aplicare ale acestei legi şi, în consecință, fiecare dintre cele 13 cazuri (34), inclusiv cele pentru care nu se considera obligatorie notificarea individuală şi cele cu privire la care Comisia nu ridicase obiecții în decizia sa din 1 octombrie 2003.

(146)

A doua decizie de deschidere a procedurii nu se referea la proiecte individuale care se situau sub pragul supus obligației de notificare individuală, cu următoarea excepție. Îndoielile exprimate de Comisie se refereau de fapt la aplicarea legii 808/1985, inclusiv la toate deciziile individuale de acordare a unui ajutor a cărui valoare se situa sub pragul supus obligației de notificare individuală şi care au fost adoptate începând cu 22 noiembrie 2002.

(147)

În fine, a doua decizie de deschidere a procedurii indica în mod clar faptul că domeniul de aplicare al acesteia se limita la ajutoarele individuale acordate pentru proiecte civile.

(148)

Comisia a menționat că, în această etapă a analizei sale, aceasta a considerat că proiectele care constau în modificarea unui produs militar astfel încât acesta să poată fi utilizat în domeniul civil ar trebui considerate proiecte civile.

(149)

În primul rând, Italia a precizat că observațiile sale au fost prezentate împreună cu cele ale societății Finmeccanica.

(150)

Conform observațiilor Italiei, Comisia recunoaşte în a doua decizie că schema de ajutor introdusă de legea 808/1985 reprezintă un ajutor existent, deoarece a fost aprobat de Comisie în 1986 şi din nou în 2002.

(151)

Italia a observat că a doua decizie se baza pe articolul 16 din regulament sau pe articolul 13 din Regulamentul de procedură.

(152)

Aşadar, Italia a declarat că nu era de acord cu afirmația conform căreia ajutorul a fost acordat în mod abuziv, deoarece această noțiune s-ar referi numai la utilizarea incorectă a ajutorului primit de beneficiar. Conform declarațiilor Italiei, toate ajutoarele acordate în cadrul schemei au fost utilizate în scopul prevăzut inițial. Italia respinge această afirmație, în special în ceea ce priveşte ajutoarele individuale acordate după 20 noiembrie 2002.

(153)

Italia consideră că, în cazul în care Comisia ar fi dorit să examineze individual fiecare ajutor acordat în cadrul schemei, acesta ar fi trebuit să facă acest lucru în cadrul procedurii de examinare permanentă a schemelor de ajutor existente, în temeiul articolului 88 alineatul (1) din tratat.

(154)

În ceea ce priveşte posibilitatea de deschidere a procedurii în temeiul articolului 88 alineatul (2) din tratat, Italia a precizat că aceasta este exclusă din Regulamentul de procedură în situația în care aceste cazuri nu sunt identificate concret, cu exactitate şi precizie.

(155)

Referindu-se în încheiere la aspectele de procedură, Italia a menționat că a doua decizie de deschidere a procedurii a creat o situație de incertitudine juridică din cauza lipsei unei definiții clare în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al acesteia.

(156)

În răspunsul său la a doua decizie de deschidere a procedurii, Italia a clarificat în primul rând istoricul schemei. Conform declarațiilor Italiei, responsabilitatea programelor militare revenea în mod normal şi Ministerului Industriei.

(157)

În al doilea rând, Italia a furnizat o situație recapitulativă a modificărilor aduse schemei pentru ca aceasta să fie conformă cu dispozițiile cadrului din 1996 şi a măsurilor oportune adoptate. De asemenea, Italia a ilustrat elementele esențiale ale viitoarei scheme, care urmează a fi transpuse într-un nou regulament intern (35).

(158)

În al treilea rând, Italia şi-a formulat propriile observații referitoare la rambursări. În ceea ce priveşte raportul Curții de Conturi a Italiei menționat în a doua decizie, autoritățile italiene au solicitat o interpretare oficială a raportului din partea curții. Aceasta din urmă susține, în primul rând, că raportul se referă numai la perioada până în anul 1998. Aşadar, luând în considerare faptul că perioada analizată este atât de scurtă, nu ar fi corect să se formuleze concluzii generale.

(159)

În al doilea rând, raportul ar confirma faptul că, în cazul tuturor proiectelor, au început vânzările şi s-au efectuat rambursările, chiar dacă cu o anumită întârziere.

(160)

În fine, în ceea ce priveşte posibilitatea ca statul să renunțe la credit (ceea ce ar fi posibil în cazul în care creditele nu ar trebui rambursate), Curtea de Conturi a Italiei a confirmat faptul că, în baza unui principiu general al administrației publice italiene, renunțarea la un credit este imposibilă. Curtea a declarat, aşadar, că un decret ministerial nu poate prevedea niciun fel de renunțare. Curtea a precizat în încheiere că, în raport, aceasta nu menționat posibilitatea ca administrația publică să renunțe la credit.

(161)

În ceea ce priveşte rambursările, Italia a recunoscut că, în câteva cazuri, au existat întârzieri, însă a adăugat că rambursările se stabilesc în planurile definite în deciziile de acordare a ajutorului. Italia consideră că beneficiarul trebuie să semneze o clauză care obligă societatea să ramburseze capitalul primit.

(162)

Conform declarațiilor Italiei, Comisia şi-a exprimat anumite îndoieli cu privire la rambursare şi din cauza raportului [băncii de investiții] referitor la societatea Finmeccanica menționat în a doua decizie de deschidere a procedurii.

(163)

Italia consideră că acest raport indica în mod clar faptul că fraza citată în a doua decizie de deschidere a procedurii – „capitalul trebuie rambursat numai în cazul în care livrările depăşesc un anumit volum (ridicat), motiv pentru care societatea Finmeccanica va trebui să ramburseze sume foarte mici în primii 15 ani şi este chiar mai puțin probabil să fie nevoită să ramburseze integral avansul” – era precedată de o frază din care rezulta mai exact faptul că aceasta se referea la activitățile din domeniul apărării civile.

(164)

În fine, conform declarațiilor Italiei, Comisia avea îndoieli cu privire la rambursările creditelor, deoarece Italia ar fi interzis accesul la textele integrale ale deciziilor de acordare a ajutorului.

(165)

În acest sens, Italia a reamintit faptul că pentru toate deciziile de acordare a ajutorului, inclusiv pentru cele referitoare la proiecte militare, considerentele sunt acelaşi. De asemenea, Italia declară că, în opinia sa, considerentele omise nu puteau conține condiții suplimentare față de textul deciziilor respective.

(166)

Italia a afirmat că instrumentul de ajutor utilizat este un credit preferențial cu planuri de rambursare fixe, care au fost întotdeauna respectate, cu excepția unui număr mic de cazuri. De asemenea, conform declarațiilor Italiei, creditele au fost acordate beneficiarilor prin intermediul aşa-numitelor „limite de angajament” într-o perioadă de timp de 10-15 ani sau imediat, integral, prevăzând în acest caz intervenția unei bănci. Rambursarea ar începe în primul an următor ultimei tranşe primite.

(167)

Pentru a încheia analiza referitoare la instrumentul de ajutor şi la rambursare, Italia a susținut că instrumentul utilizat era reprezentat de creditele preferențiale.

(168)

Italia şi-a formulat propriile observații şi în ceea ce priveşte cele două elicoptere menționate în a doua decizie de deschidere a procedurii (AB 139 şi BA 609).

(169)

Împreună cu aceste observații, Italia a furnizat documentele solicitate referitoare la temeiul juridic:

(170)

Italia a furnizat un tablou complet al finanțării generale a schemei (sumele sunt exprimate în miliarde de lire), prezentat în tabelul următor:

Tabelul 2

Alocări în baza Legii nr. 808/1985

(171)

Conform declarațiilor Italiei, până la data celei de-a doua decizii (22.6.2005), din cele 3 029 MEUR (echivalentul a 5 865 de miliarde de lire) s-au utilizat 2 878 MEUR, suma de 151 MEUR rămasă nefiind încă utilizată.

(172)

De asemenea, Italia a prezentat şi modul de repartizare a cheltuielilor:

(173)

Conform declarațiilor Italiei, 510 MEUR au fost utilizate pentru finanțarea unor proiecte de interes european.

(174)

Italia a răspuns, de asemenea, la solicitarea de a furniza o listă cu toate proiectele civile care au fost finanțate prin Legea 808/1985 şi a căror valoare se situa deasupra pragului supus obligației de notificare individuală, precum şi o listă completă a proiectelor finanțate începând din 22 noiembrie 2002. În scrisoarea sa din 24 octombrie 2005, Italia şi-a formulat propriile observații privind proiectele menționate în a doua decizie de deschidere a procedurii.

(175)

Italia a declarat, de asemenea, că nu existau alte proiecte de ajutor a căror valoare să depăşească pragurile supuse obligației de notificare individuală.

(176)

Italia a transmis, de asemenea, un tabel în care sunt enumerate programele referitoare la siguranța națională finanțate prin schemă.

(177)

În fine, în ceea ce priveşte rambursările întârziate în cazul anumitor proiecte, Italia a declarat că au existat probleme numai în ceea ce priveşte două proiecte (DO328 Panels şi DO328 EC). Italia a afirmat că proiectul realizat de societatea Aermacchi a întâmpinat anumite probleme ca urmare a falimentului societății Fairchild Dornier GmbH, care era asociatul principal.

(178)

Observațiile şi solicitările terțului interesat, exprimate în urma celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii, sunt prezentate în cele ce urmează.

(179)

Terțul a solicitat Comisiei să declare ilegale ajutoarele acordate conform legii 808/1985 şi să dispună recuperarea acestora în temeiul articolului 11 din Regulamentul de procedură.

(180)

Terțul a solicitat Comisiei să verifice instrumentele de ajutor utilizate în cadrul schemei.

(181)

A solicitat Comisiei să recupereze toate ajutoarele a căror acordare a încălcat normele în materie de ajutoare de stat, în temeiul articolului 14 din Regulamentul de procedură.

(182)

A solicitat Comisiei să ceară suspendarea plăților viitoare prevăzute de schemă, în lipsa elementelor adecvate care să dovedească faptul că ajutoarele au fost destinate activităților de C&D.

(183)

A solicitat Comisiei să ia măsuri pentru ca legea 808/1985 să fie modificată, astfel încât să permită rambursarea ajutoarelor în condiții financiare conforme cu cadrele comunitare în materie de ajutoare pentru C&D.

(184)

A solicitat Comisiei să extindă investigațiile, astfel încât să verifice compatibilitatea cu normele în materie de ajutoare de stat a altor scheme referitoare la sectorul aerospațial din Italia şi, de asemenea, să verifice dacă aceste scheme au fost sau nu utilizate pentru a eluda decizia Comisiei privind legea 808/1985.

(185)

A solicitat Comisiei să oblige guvernul italian să prezinte un raport anual exhaustiv, Comisia având dreptul să solicite, dacă este cazul, eventuale măsuri de revizie contabilă.

(186)

Terțul interesat a anexat la observațiile sale o serie de documente, printre care raportul Curții de Conturi a Italiei din 12 august 2003 privind aplicarea legii 808/1985, împreună cu un tabel, extras din acest raport, referitor la 164 de proiecte, textul decretului ministrului industriei din 14 martie 1988, textul legilor de refinanțare, al legii 808/1985 şi, în fine, extrase din rapoartele anuale ale societăților Avio şi Finmeccanica, referitoare la anii 2003 şi 2004.

(187)

În urma observațiilor exprimate de terțul interesat, autoritățile italiene au solicitat clarificări cu privire la domeniul de aplicare al procedurii, adică au solicitat să se precizeze dacă acesta se referă la întreaga schemă sau numai la ajutoarele individuale care au fost acordate în cadrul schemei şi care erau supuse obligației de notificare individuală.

(188)

Italia a comunicat apoi faptul că cifrele prezentate de terțul interesat anonim, descărcate de pe site-ul Internet al ministerului, se referă la un domeniu de aplicare mai extins decât cel a schemei. Aceste date cuprind de fapt nu numai ajutoarele acordate conform legii 808/1985, ci şi alte programe industriale cu relevanță pentru siguranța națională (precum […]) finanțate în temeiul altor reglementări.

(189)

[…]

(190)

Conform declarațiilor Italiei, faptul că schema prevăzută de legea 808/1985 permitea atât finanțarea programelor civile, cât şi a celor militare a creat confuzie pentru terțul interesat anonim. Italia susține că o confuzie asemănătoare era prezentă în raportul Curții de Conturi a Italiei privind legea 808/1985.

(191)

Italia a prezentat tabelul de mai jos, care permite compararea finanțărilor menționate în rapoartele privind stimulentele şi a celor precizate în observațiile terțului interesant cu finanțările acordate în baza legii 808/1985.

Tabelul 3

Comparație între diversele surse de informații privind finanțările în baza Legii nr. 808/1985

(192)

De asemenea, Italia a furnizat lista programelor militare relevante finanțate în aceşti ani, care ar putea explica diferențele existente: […].

(193)

În ceea ce priveşte raportul anual din 2003 al societății Finmeccanica, la care face referire terțul interesat, Italia susține că, în mare parte, creşterea cheltuielilor aferente activităților de C&D s-a datorat faptului că societatea Aermacchi a devenit membră a societății Finmeccanica (circa […]).

(194)

Italia a recunoscut că în cazul anumitor proceduri de rambursare au existat întârzieri, pe care le-a justificat, în primul rând, prin perioadele lungi de plată (de la zece la cincisprezece ani), astfel încât acestea ar trebui considerate mai degrabă rambursări întârziate.

(195)

Italia a recunoscut problemele privind un anumit proiect, DO328EC, însă a afirmat că statul nu poate renunța în niciun caz la rambursări.

(196)

Ca răspuns la observațiile specifice ale terțului interesat, autoritățile italiene au furnizat următoarele argumente.

(197)

Italia consideră inacceptabilă solicitarea prin care terțul interesat cere Comisiei ca aceasta să declare ilegale şase proiecte în legătură cu care aceasta avea îndoieli în cadrul primei decizii şi să dispună recuperarea ajutoarelor acordate. Italia consideră că această solicitare contravine articolului 11 din Regulamentul de procedură.

(198)

Conform declarațiilor Italiei, procedura se referă numai la cazuri individuale de aplicare a schemei, adică la proiecte pe care Comisia le-a identificat individual, în speță cele 13 proiecte menționate în prima decizie de deschidere a procedurii. Italia susține că a luat deja măsuri pentru suspendarea finanțărilor acordate acestor proiecte, în aşteptarea unei decizii finale din partea Comisiei.

(199)

În legătură cu solicitarea prin care terțul interesat cere Comisiei ca aceasta să impună prezentarea unui raport anual şi alte măsuri de control, guvernul italian se declară dispus să prezinte eventuale rapoarte conform dispozițiilor articolului 21 din Regulamentul de procedură. Totuşi, autoritățile italiene nu vor fi de acord cu impunerea unor obligații suplimentare de raportare, care ar fi disproporționate şi inechitabile în comparație cu obligațiile celorlalte state membre în ceea ce priveşte schemele de ajutor de stat aplicate în favoarea sectorului în cauză.

(200)

În observațiile sale, terțul interesat face referire la bilanțul societății Avio (raportul anual din 2004), citând în special o frază în care se afirmă că, dacă nu se înregistrează venituri, creditul nu trebuie rambursat („If no revenues are earned, no reimbursement is due”). Autoritățile italiene au afirmat că au solicitat explicații societății. Juristul consultat de societatea Avio a confirmat că, în cadrul schemei, beneficiarii ajutorului sunt obligați să restituie integral sumele primite, indiferent de rezultatele programului. Societatea Avio a afirmat că cele menționate în raportul anual din 2004 se bazau pe o interpretare eronată a schemei şi că au fost modificate în următorul raport anual.

(201)

Italia a furnizat informații privind legile ulterioare la care terțul interesat face referire în observațiile sale, precizând că următoarele legi – legea nr. 421/96, legea nr. 388/00, legea financiară din 2003 şi legea nr. 140/99 (aceasta din urmă referindu-se în mod special la aeronavele militare de transport) aveau ca scop exclusiv finanțarea proiectelor militare cu relevanță pentru siguranța națională.

(202)

În ceea ce priveşte raportul Curții de Conturi a Italiei, Italia menționează, în primul rând, faptul că terțul interesat a anexat la observațiile sale două tabele („tables or charts”) extrase din figura 3 şi din figura 5 a respectivului raport şi precizează că aceste fişiere Excel nu figurau în versiunea la care se face referire în a doua decizie, ci numai în versiunea Word existentă în raport. Italia adaugă faptul că nu sunt clare tehnicile de investigație prin care terțul interesat a avut acces la aceste tabele.

(203)

Italia subliniază că, în opinia sa, este absolut incorect să se atribuie aceste cifre Curții de Conturi a Italiei, având în vedere faptul că acestea nu apar în această formă în textul raportului.

(204)

Totuşi, Italia a prezentat anumite observații privind conținutul tabelelor, care se referă la 164 de decizii de acordare de ajutoare, în valoare totală de 3 miliarde euro.

(205)

În acest sens, Italia a menționat, în primul rând, că această sumă este incorectă, deoarece cuprinde sume luate în calcul de două ori şi ajutoare neacordate. De asemenea, tabelele cuprind şi proiecte cu relevanță pentru siguranța națională, printre care anumite proiecte finanțate în baza altor legi şi care nu intră astfel în domeniul de aplicare al schemei în cauză. În încheiere, Italia susține că valoarea exactă a ajutoarelor acordate în cadrul schemei corespunde cu valoarea menționată în observațiile prezentate de Italia […].

(206)

Pentru a evalua cazul, Comisia va verifica, în primul rând, existența ajutoarelor şi va evalua compatibilitatea acestora.

(207)

În al doilea rând, Comisia va clarifica domeniul de aplicare al prezentei proceduri, precum şi baza procedurală aferentă.

(208)

În al treilea rând, Comisia va stabili dacă îndoielile exprimate în cadrul primei decizii de deschidere a procedurii pot fi eliminate.

(209)

În al patrulea rând, decizia va indica lista proiectelor la care aceasta se aplică şi va prezenta o evaluare, pe baza informațiilor disponibile, a compatibilității acestora, inclusiv a condițiilor de aplicare, astfel încât compatibilitatea acestora să fie respectată.

(210)

În fine, Comisia va trage propriile concluzii referitor la fiecare proiect în parte şi va explica de ce aceste concluzii nu se referă la cele două elicoptere cu privire la al căror caracter militar au fost exprimate îndoieli în cadrul celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii.

(211)

O măsură reprezintă ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat în cazul în care, prin acordarea de resurse de stat, favorizează anumite întreprinderi şi afectează schimburile dintre statele membre, distorsionând sau amenințând să distorsioneze concurența.

(212)

Aşa cum s-a indicat atât în prima, cât şi în a doua decizie de deschidere a procedurii, măsurile în cauză reprezintă ajutoare. Această evaluare nu a fost contestată nici de Italia, nici de celelalte părți implicate în procedură.

(213)

Creditele acordate în baza legii 808/1985 sunt în mod clar selective, deoarece de acestea beneficiază numai societățile care îşi desfăşoară activitatea în sectorul aeronautic.

(214)

Creditele în cauză se acordă prin fonduri provenite de la bugetul de stat, implicând astfel resurse de stat.

(215)

Creditele se acordă fără dobânzi, motiv pentru care conferă un avantaj societăților care beneficiază de acestea față de societățile care trebuie să îşi finanțeze proiectele în condițiile pieței. În cazul unui credit fără dobânzi, elementul de avantaj se calculează tocmai luând în considerare diferența dintre dobânzile pe care o societate le-ar plăti pentru un credit contractat în condițiile pieței şi dobânda subvenționată, care în cazul de față este zero. De aceea, creditul se rambursează întotdeauna conform planului stabilit în momentul acordării ajutorului, iar ajutorul se calculează ca sumă a dobânzilor la care renunță statul.

(216)

În cea mai mare parte a cazurilor, proiectele se referă la produse (elicoptere, aeronave de mici dimensiuni sau uneori părți din aeronave de mai mari dimensiuni) care fac obiectul unor importante schimburi intracomunitare.

(217)

Ajutoarele acordate de Italia pentru proiectele de C&D din sectorul aeronautic în baza legii 808/1985 intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din tratat.

(218)

Italia şi celelalte părți participante la procedură consideră, de asemenea, că este necesară examinarea compatibilității cu tratatul în baza normelor referitoare la măsura în care dispozițiile articolului 87 alineatul (3) litera (c) se aplică ajutoarelor pentru proiecte de C&D.

(219)

Ajutoarele în cauză trebuie să fie considerate ilegale, deoarece nu au fost notificate niciodată de Italia.

(220)

Aşa cum se indică în mod clar în Cadrul comunitar pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare şi inovare (denumit în continuare „cadrul din 2006”) (38), în conformitate cu comunicarea Comisiei privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (39), în cazul ajutoarelor care nu au fost notificate, Comisia va aplica:

(221)

În consecință, pentru a analiza compatibilitatea proiectelor cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, Comisia va aplica cadrul C&D din 1986, respectiv cadrul C&D din 1996, în funcție de data acordării ajutoarelor.

(222)

Prezenta decizie de limitează la ajutoarele pe care Italia le-a acordat pentru proiectele de C&D cu caracter civil din sectorul aeronautic conform legii 808/1985.

(223)

Prezenta decizie priveşte, în primul rând, cele şase proiecte în legătură cu care Comisia a exprimat anumite îndoieli în cadrul primei decizii de deschidere a procedurii.

(224)

Prezenta decizie priveşte, de asemenea, şi celelalte proiecte menționate în prima decizie de deschidere a procedurii, având în vedere faptul că informațiile ulterioare referitoare la acestea fac posibilă o evaluare diferită, în special în ceea ce priveşte obligația de notificare individuală.

(225)

În al treilea rând, decizia priveşte alte ajutoare individuale acordate de Italia pentru proiecte a căror valoare depăşea pragurile supuse obligației de notificare, stabilite prin cadrele C&D din 1986 şi din 1996. Comisia nu avea cunoştință de aceste proiecte la data primei decizii. Unele dintre acestea sunt menționate în a doua decizie, deoarece pot reprezenta cazuri de ajutoare individuale care nu au fost notificate.

(226)

Nu se poate susține, aşa cum face Italia, că o procedură de investigație trebuie să identifice de la început toate proiectele care intră în sfera sa de aplicare, deoarece, în momentul în care deschide procedura, Comisia nu cunoaşte întotdeauna numărul de proiecte care ar putea intra în domeniul de aplicare al procedurii.

(227)

Prezenta decizie priveşte cazurile individuale de aplicare a unei scheme, pe care Italia ar fi trebuit să le notifice individual, însă nu le-a notificat. Importanța faptului că Italia nu a notificat proiectele este cu atât mai mare cu cât Italia nu a notificat niciun proiect timp de mai mult de zece ani. Având în vedere încălcarea continuă a obligației de notificare prevăzute de articolul 88 alineatul (3) din tratat, în lumina observațiilor prezentate de terți şi pe baza informațiilor disponibile, în a doua decizie de deschidere a procedurii, Comisia a indicat clar faptul că procedura s-ar fi referit la toate proiectele individuale care sunt cuprinse în schemă şi care ar fi trebuit să fie notificate individual.

(228)

A doua decizie de deschidere a procedurii nu a stabilit nicio dată anume începând cu care proiectele individuale care nu au fost notificate ar fi trebuit să înceapă să fie incluse în obiectul procedurii şi considerate a fi cazuri individuale de aplicare a legii 808/1985. În orice caz, autoritățile italiene le-au permis adesea beneficiarilor să nu ramburseze integral ajutoarele, fapt considerat a fi echivalent cu acordarea de noi ajutoare.

(229)

În scopul verificării ajutoarelor de stat, este recomandabil să se rețină importanța fiecărei notificări care depăşeşte un anumit prag. Cadrul din 2006 indică în mod clar faptul că, pentru a asigura o mai bună orientare a analizei Comisiei, fiecare măsură a cărei valoare depăşeşte un anumit prag trebuie să facă obiectul unei verificări detaliate. Scopul verificării detaliate este acela de a garanta că sumele mari acordate sub formă de ajutoare pentru C&D&I unui anumit beneficiar nu denaturează concurența, contravenind interesului comun, ci contribuie la realizarea acestui interes comun, în mod proporțional.

(230)

În perioada în cauză, pragurile de notificare individuală s-au modificat. Conform cadrului din 1986, acestea se aplicau pornind de la proiecte cu costuri eligibile mai mari de 20 de milioane ECU.

(231)

Conform cadrului din 1996, proiectele supuse obligației de notificare individuală către Comisie erau cele ale căror costuri eligibile depăşeau 25 milioane ECU şi care beneficiau de ajutoare cu valoare mai mare de 5 milioane ECU (40).

(232)

În ceea ce priveşte necesitatea de a menționa în decizia de deschidere a procedurii menționate la articolul 88 alineatul (2) din tratat, în mod exact, precis şi corect, fiecare proiect în cauză, Comisia face următoarele observații.

(233)

Aceasta a deschis o procedură, menționată la articolul 88 alineatul (2), în care identifica cu exactitate 13 proiecte. Pe baza informațiilor disponibile la data respectivă, aceasta a exprimat anumite îndoieli cu privire la şase proiecte, însă nu a formulat nicio obiecție în ceea ce priveşte şapte dintre acestea.

(234)

Astfel, a devenit evident faptul că, pe de o parte, instrumentul de ajutor utilizat de Italia şi, pe de altă parte, aplicarea acestuia, caracterizată de întârzieri la rambursare, erau de aşa natură încât modificau evaluarea celor 13 proiecte. Italia recunoaşte că informațiile de care dispunea Comisia la data respectivă nu erau corecte şi nu corespundeau condițiilor efective de atribuire a ajutoarelor acordate şi incorect rambursate.

(235)

De asemenea, a devenit evidentă existența altor cazuri pe care Italia nu le-a notificat individual, deşi cadrele C&D şi decizia din 1986 conțineau indicații clare în materie.

(236)

De asemenea, a rezultat faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor evaluate în prezenta decizie, rambursările nu s-au efectuat conform calendarelor inițiale; din contră, s-au permis întârzieri, care s-au tradus în condiții mai avantajoase pentru beneficiari. Aceste condiții noi şi mai avantajoase corespund unor noi ajutoare.

(237)

În concluzie, procedura se referă la un număr de proiecte care constau în acordarea de ajutoare ilegale.

(238)

Comisia a putut să evalueze informațiile prezentate de Italia privind costurile eligibile şi efectul stimulativ al celor şase programe menționate în prima decizie de deschidere a procedurii, care acum sunt incluse în lista de proiecte (a se vedea considerentul 281, tabelul 4).

(239)

Comisia a putut să verifice dacă în cazul fiecărui proiect costurile corespundeau activităților de cercetare industrială şi activităților de dezvoltare de tip precompetitiv.

(240)

Comisia a putut să verifice efectul stimulativ al ajutoarelor în cazul fiecăruia dintre cele şase proiecte. Evaluarea a fost realizată ținându-se cont de perioada de timp care a trecut de la data adoptării de către Italia a deciziei de acordare a ajutoarelor.

(241)

Pe de altă parte însă, aşa cum se indică în considerentele 105-122, a rezultat că alte aspecte decisive ale ajutoarelor, în special instrumentul de ajutor, nu erau definite clar şi nu permiteau Comisiei să se exprime definitiv cu privire la compatibilitatea acestora. Aşadar, înainte de a prezenta evaluarea fiecărui proiect, este necesar să se evalueze informațiile disponibile referitoare la alte îndoieli exprimate în cadrul celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii.

(242)

Pentru a ajunge la o concluzie definitivă în ceea ce priveşte ajutoarele individuale acordate în cadrul schemei, este necesar, în primul rând, să se realizeze o evaluare a tuturor informațiilor referitoare la evoluția schemei, inclusiv a temeiului juridic şi a modificărilor de buget.

(243)

În al doilea rând, este necesară evaluarea naturii instrumentului de ajutor şi a aplicării dispozițiilor de acordare a ajutoarelor.

(244)

În al treilea rând, este necesară întocmirea unei liste cu proiectele individuale pe care Italia nu le-a notificat şi evaluarea condițiilor financiare referitoare la fiecare dintre acestea şi, dacă este cazul, verificarea condițiilor de rambursare, împreună cu dispozițiile referitoare la verificarea respectării acestor condiții.

(245)

În fine, un capitol aparte este dedicat evaluării informațiilor referitoare la cele două elicoptere prezentate ca elicoptere militare, menționate la considerentele 399-408.

(246)

La momentul actual, Comisia dispune de un tablou exact al etapelor de dezvoltare a schemei în totalitatea sa.

(247)

Italia a putut furniza informații suficiente cu privire la finanțarea generală a proiectelor, pentru a-i permite Comisiei să-şi facă o idee de ansamblu. Acest lucru se referă în special la problema reprezentată de faptul că schema în cauză a fost utilizată de Italia pentru finanțarea atât a unor proiecte civile, cât şi a unor proiecte cu relevanță pentru siguranța națională. Aşadar, datele referitoare la finanțarea generală ar putea induce în eroare dacă s-ar considera că au fost utilizate de Italia pentru a susține exclusiv proiecte civile de C&D în sectorul aeronautic.

(248)

În ceea ce priveşte natura instrumentului de ajutor, Italia a furnizat o documentație completă referitoare la proiectele pe care aceasta ar fi trebuit să le notifice individual, conform pragurilor prevăzute de cadrele C&D care s-au succedat în timp.

(249)

Italia a indicat faptul că natura instrumentului era hibridă, în sensul că acesta consta dintr-un credit preferențial al cărui plan de rambursare depindea de vânzările previzionate ale produsului realizat. Conform declarațiilor Italiei, aceste planuri de rambursare erau fixe.

(250)

Creditele preferențiale erau acordate în baza ratei de referință existente la data acordării creditului, la care se adăuga un bonus.

(251)

Pentru fiecare proiect, autoritățile italiene au definit, la data acordării, o intensitate teoretică maximă a ajutorului, calculată pe baza costurilor eligibile şi ținând cont de eventualele bonusuri.

(252)

În anumite cazuri, totuşi, această intensitate nu a fost respectată, iar ajutorul a fost acordat beneficiarului în condiții mai avantajoase, cu o intensitate mai ridicată decât cea maximă admisibilă conform cadrelor C&D.

(253)

De asemenea, în practică, planurile de rambursare nu au fost adesea respectate, din două puncte de vedere. Pe de o parte, plățile efectuate către beneficiari evidențiau întârzieri față de planurile inițiale, fie din cauza întârzierii acumulate de proiect, fie din cauză că statul efectua plățile cu întârziere. Astfel, în anumite cazuri, intensitatea efectivă a ajutoarelor s-a dovedit a fi mai redusă decât intensitatea inițială.

(254)

Chiar mai important este faptul că, în numeroase cazuri, rambursările nu s-au făcut conform planurilor inițiale. În consecință, în numeroase cazuri, intensitatea inițială creştea, deoarece beneficiarii de bucurau de un avantaj ulterior reprezentat de posibilitatea de a rambursa creditul cu întârziere.

(255)

Italia a trimis Comisiei un anumit număr de scrisori în care figurau solicitările de rambursare pe care aceasta le-a trimis beneficiarilor, însă este clar că aceste scrisori au avut un efect limitat. În anumite cazuri, un beneficiar a primit mai multe scrisori referitoare la acelaşi proiect, fără ca acestea să fie urmate de acțiuni menite să asigure rambursarea efectivă a creditului şi de acțiuni de recuperare din partea statului (41).

(256)

În concluzie, ajutoarele acordate pentru proiecte evidențiază două posibile probleme: (a) o intensitate inițială care, în anumite cazuri, a depăşit intensitatea maximă admisă şi (b) rambursarea insuficientă care a dus la o creştere şi mai mare a acestei intensități.

(257)

Italia, împreună cu Comisia, a definit o metodologie care permite rezolvarea ambelor probleme. Inițial, pentru fiecare proiect, s-a definit o intensitate maximă egală cu cea mai mică intensitate dintre următoarele două: intensitatea teoretică (42) şi intensitatea inițială. O intensitate inițială mai mică însemna că valoarea ajutoarelor specifice acordate avea un efect stimulativ suficient pentru ca întreprinderea respectivă să se implice în proiect. Fiecare creştere a intensității față de valoarea fixată inițial se va considera un nou ajutor.

(258)

Ulterior, s-a calculat intensitatea cumulată a ajutorului. În anul în care intensitatea cumulată atinge nivelul intensității maxime astfel cum este definită la considerentul 257, beneficiarul trebuie să ramburseze întreaga valoare nerambursată a împrumutului. Dacă intensitatea maximă a fost deja atinsă anterior, atunci este necesară calcularea dobânzilor compuse aferente creditului nerambursat pentru perioada de timp scursă până la rambursarea integrală a creditului. Nivelul ratei dobânzii corespunde ratei de referință pentru anul în care s-a atins intensitatea maximă şi apoi pentru fiecare an de întârziere ulterior.

(259)

Metodologia stabilită permite, aşadar, garantarea respectării intensității maxime definite în cadrele C&D (43).

(260)

Înțelegerea comună şi corectă a instrumentului de ajutor a făcut posibilă întocmirea listei cu proiectele pe care Italia ar fi trebuit să le notifice individual. Când un ajutor îmbracă forma unui credit cu rată a dobânzii preferențială, valoarea semnificativă este suma dobânzilor la care renunță statul. Luând în considerare incertitudinea referitoare la natura instrumentului de ajutor, nici măcar Italia nu ştia care proiecte trebuiau notificate individual (44) sau incluse în lista ex post a celor care ar fi trebuit să fie notificate.

(261)

Pentru a întocmi această listă, au fost necesare mai multe solicitări de informații.

(262)

Inițial, Italia a negat faptul că nu a notificat niciun proiect individual pe lângă cele menționate în prima decizie de deschidere a procedurii. Ulterior, aceasta a recunoscut că lista proiectelor care nu au fost notificate era mai lungă şi a prezentat toate informațiile şi toate elementele de probă necesare.

(263)

Există mai mulți factori care explică dificultatea întocmirii listei proiectelor care nu au fost notificate.

(264)

În primul rând, este necesar să se rețină că schema se aplică din 1986.

(265)

În al doilea rând, numărul de proiecte în cauză este cu siguranță mare. Dacă se iau în calcul şi proiectele care nu sunt supuse obligației de notificare individuală, numărul proiectelor finanțate în perioada în cauză depăşeşte cu mult o sută.

(266)

În al treilea rând, prezența pe listă a multor proiecte militare a creat o confuzie şi mai mare. Comisia remarcă faptul că şi raportul Curții de Conturi a Italiei evidențiază o anumită confuzie în ceea ce priveşte natura proiectelor.

(267)

Informațiile disponibile privind proiectele finanțate erau fragmentate şi adesea neclare şi din cauza faptului că rapoartele guvernului către Parlamentul Italiei se refereau mai degrabă la o listă cu proiecte viitoare decât la proiectele efectiv finanțate.

(268)

Există liste care au fost prezentate de terțul interesat şi liste menționate direct de Comisie, de exemplu cele 13 proiecte menționate în prima decizie de deschidere a procedurii şi lista proiectelor menționate în a doua decizie de deschidere a procedurii.

(269)

Raportul Curții de Conturi a Italiei nu conținea o listă a proiectelor, ci numai cifre, grafice şi tabele cu caracter general. Versiunea Word a documentului, disponibilă pe site-ul Internet al curții în 2005, permitea totuşi extragerea unor date mai exacte pornind de la graficele generale.

(270)

Terțul interesat a introdus aceste ultime date în comunicarea sa din 11 noiembrie 2005. În solicitarea sa de informații din 23 mai 2006, Comisia a utilizat cea mai mare parte (45) a proiectelor indicate în lista prezentată de terțul interesat pentru a-i semnala Italiei că, foarte probabil, mai exista o serie de proiecte care nu fuseseră notificate cu privire la care Italia nu a furnizat informațiile solicitate.

(271)

Pe de o parte, Italia a negat (46) că lista furnizată de terțul interesat putea fi atribuită Curții de Conturi a Italiei, argumentând că aceeaşi listă consta dintr-o extrapolare efectuată de o persoană anonimă, folosind sistemul informatic al curții. Din acest motiv, conform declarațiilor autorităților italiene, nu ar fi fost corect să se atribuie această listă curții, deoarece aceasta era rezultatul unor operațiuni efectuate de terți. Având în vedere că lista conține o serie de erori şi neconcordanțe, nu ar fi corect ca aceasta să fie atribuită Curții de Conturi a Italiei.

(272)

Având în vedere că Italia a decis în cele din urmă să prezinte o listă completă a proiectelor individuale supuse obligației de notificare individuală, Comisia nu este obligată să se pronunțe asupra veridicității informațiilor primite anterior (47).

(273)

În general, discuția referitoare la lista proiectelor care nu au fost notificate a fost dificilă; totuşi, după doi ani, autoritățile italiene şi Comisia au reuşit să identifice o serie de proiecte individuale pe care Italia nu le notificase.

(274)

Aşa cum s-a solicitat în a doua decizie de deschidere a procedurii, Italia a mai prezentat şi o listă a proiectelor a căror valoare se situa sub pragul supus obligației de notificare individuală aprobat după 20 noiembrie 2002. Pe baza acestei liste, Comisia poate concluziona, pe de o parte, că aceasta corespunde bugetul total prevăzut de legea 808/1985 în perioada în cauză şi, pe de altă parte, că aceasta se referă într-adevăr la proiecte a căror valoare se situează sub pragul de evaluare individuală (48).

(275)

Lista proiectelor individuale pe care Italia nu le-a notificat Comisiei conține 17 proiecte.

(276)

Lista conține proiectele în privința cărora Comisia este în măsură să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestora cu tratatul, dar nu influențează pe viitor posibilitatea Comisiei de a adopta măsuri referitoare la alte proiecte care nu au fost notificate despre care nu are cunoştință în acest moment sau proiecte despre care are cunoştință, dar pentru care dispune de informații insuficiente pentru a lua o decizie, fie din cauza faptului că informațiile sunt incomplete, fie deoarece acestea indică faptul că proiectul în cauză se situează în prezent sub pragul de notificare, în timp ce noi informații ar putea modifica această evaluare.

(277)

Pentru fiecare proiect, Comisia deține planul inițial de finanțare şi de rambursare stabilit la data acordării ajutorului şi situația reală a plăților efective din partea statului şi a rambursărilor efective din partea beneficiarilor. Planurile conțin corecțiile prevăzute de metodologia menționată mai sus (49).

(278)

Pe baza informațiilor disponibile referitoare la proiecte şi ținând cont de faptul că toate proiectele reprezintă cazuri particulare de aplicare ale aceleiaşi scheme de ajutor, Comisia nu dispune de elemente care să o facă să se îndoiască de faptul că ajutorul a fost destinat sprijinirii unor activități care pot fi clasificate drept activități C&D conform dispozițiilor cadrelor C&D.

(279)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, Comisia, înainte de toate, observă că punctul 8.2 din cadrul din 1986 prevedea doar că ajutorul trebuie să încurajeze un efort suplimentar în materie de C&D sau să permită întreprinderii să facă față unor condiții excepționale pentru care resursele proprii ale societății beneficiare erau prea limitate. La punctul 6 al cadrului din 1996, existența efectului stimulativ era stabilită pe baza factorilor cantitativi sau a altor factori considerați relevanți de către statul membru, care a fost în măsură să demonstreze că acelaşi proiect de C&D nu ar fi fost realizat fără ajutor sau că ar fi fost mai puțin ambițios sau că nu ar fi fost realizat în aceeaşi perioadă de timp.

(280)

Comisia nu dispune de elemente care să o facă să aibă îndoieli cu privire la efectul stimulativ al ajutoarelor în cauză. Ajutoarele le-au permis beneficiarilor să întreprindă activități de C&D pe lângă activitatea lor normală de cercetare şi să realizeze proiecte de C&D pe care altfel nu ar fi putut să le realizeze prin mijloace proprii. De asemenea, conform evaluării unor proiecte similare din domeniul aeronautic, Comisia observă că ajutoarele pentru proiectele în cauză le-au permis beneficiarilor să realizeze proiecte cu risc pe care nu le-ar fi putut finanța singuri. În fine, Comisia observă că, în cea mai mare parte a cazurilor, este vorba de proiecte internaționale care necesită eforturi suplimentare de colaborare.

(281)

În cele ce urmează, este descris fiecare proiect, cu costurile eligibile totale şi suma ajutoarelor primite. Evaluarea cuprinde, de asemenea, pentru cele şase proiecte cu privire la care au fost exprimate îndoieli în cadrul primei decizii de deschidere a procedurii, informațiile disponibile referitoare la activitățile eligibile şi la efectul stimulativ. În cazul tuturor celor şase proiecte, se precizează consecințele aplicării metodologiei menționate la considerentul 257.

Tabelul 4

Lista proiectelor care fac obiectul prezentei decizii

(282)

Proiectul, referitor la un elicopter şi realizat de societatea Agusta, a constat în dezvoltarea mai multor versiuni ale elicopterului A109 pentru a-l adapta la diverse sisteme de propulsie, cu scopul de a satisface cele mai exigente criterii în materie de siguranță, performanță de zbor şi impact asupra mediului înconjurător. Versiunile D, E şi F corespund versiunilor cu motor realizate de societățile Allison, Pratt & Whitney şi Turbomeca. Conform declarațiilor Italiei, versiunile D şi E nu au fost dezvoltate.

(283)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii (proiectul nr. 4). Investițiile au fost făcute între anii 1996 şi 1998. În cadrul primei decizii de deschidere a procedurii, Comisia a exprimat anumite îndoieli cu privire la clasificarea activităților de C&D şi la efectul stimulativ.

(284)

În ceea ce priveşte activitățile de C&D, autoritățile italiene au furnizat informații mai detaliate. În primul rând, Comisia observă că, în cadrul proiectului, au fost dezvoltate numeroase prototipuri şi că versiunile D şi E nu au fost nici finalizate, nici comercializate.

(285)

În al doilea rând, Comisia observă că elementele direct vizate – motorul şi trenul de aterizare cu bechii noi – au fost certificate doar în iunie 2001. Conform declarațiilor Italiei, proiectele de dezvoltare referitoare la rotor nu au fost încă puse în aplicare în cazul produsului final, chiar dacă rezultatele activităților de C&D au fost pozitive.

(286)

Succesiunea evenimentelor indică faptul că ajutoarele pentru proiectul de C&D realizat între anii 1996 şi 1998 i-au permis societății Agusta să introducă noi tehnologii, cu un orizont temporal mai mare de 30 de luni. În consecință, în cazul societății Agusta, ajutorul a avut un efect stimulativ.

(287)

Investiția eligibilă (50) a fost de 69 790 de milioane de lire (51). Valoarea ajutoarelor, exprimată ca valoare a dobânzilor la care a renunțat statul, a fost de 24 450 de milioane de lire. În consecință, intensitatea inițială a ajutoarelor a fost fixată la 35,03 %, față de intensitatea maximă teoretică de 31 % admisă prin cadrul din 1996. Intensitatea cumulată a atins pragul maxim admis de 31 % în 2004.

(288)

Aşadar, în 2007, Agusta trebuia să ramburseze imediat valoarea nerambursată a împrumutului (19 300 de milioane de lire), la care se adaugă cele 7 811 de milioane de lire prevăzute în tabelele de rambursare referitoare la anul respectiv. De asemenea, trebuiau achitate ratele dobânzii compuse începând din 2005, a căror valoare totală se ridica la […] milioane de lire la data 31 decembrie 2007.

(289)

Comisia poate concluziona deci că ajutorul poate fi considerat compatibil conform cadrului C&D din 1996, având în vedere că era destinat activităților de C&D şi că a avut un efect stimulativ în cazul societății Agusta, cu condiția ca aceasta să ramburseze imediat creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(290)

Proiectul se referă la un elicopter al societății Agusta. În prima decizie de deschidere a procedurii, este menționat ca proiectul nr. 2. Comisia a exprimat anumite îndoieli cu privire la activitățile de C&D şi la efectul stimulativ.

(291)

Conform declarațiilor Italiei, acest proiect, realizat în perioada 1999-2001, avea ca scop realizarea unui elicopter cu totul nou care ar urma să fie introdus pe piață după 2009. Greutatea elicopterului este cuprinsă între 3 şi 3,5 tone şi acesta ar fi utilizat şi pentru aplicații militare.

(292)

Italia a reuşit să demonstreze că elicopterul A109X este un proiect complet diferit față de proiectele A109DEF, A109 Power şi A119 Koala. Principalele diferențe tehnologice privesc rotorul cu cinci pale, rotorul de coadă şi transmisia cu roți plane-conice.

(293)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, Italia a reuşit să demonstreze că proiectul A109X este un proiect nou, a cărui finalizare nu este prevăzută înainte de 2009. Aşadar, ajutorul i-a permis societății Agusta să întreprindă activități de C&D situate foarte departe de piață şi riscante din punct de vedere tehnologic.

(294)

Investițiile eligibile efectuate de societate au fost de 67 144 de milioane de lire. Ajutoarele primite sub formă de dobânzi la care a renunțat statul s-au ridicat la 13 902 de milioane de lire, corespunzând unei intensități maxime de 20,70 %, inferioară deci intensității maxime inițiale admisibile de 33 % conform cadrului din 1996.

(295)

Planul de rambursare a fost însă modificat pentru a ține cont de faptul că ajutoarele au fost acordate în mod diferit față de cel prevăzut şi că valoarea creditului a fost mai mică. Rambursările aferente acestui proiect se vor face, aşadar, conform planului modificat, până în 2018.

(296)

Comisia poate deci să concluzioneze că ajutoarele acordate pentru proiectul în cauză sunt compatibile cu cadrul din 1996, deoarece au fost acordate pentru activități de C&D eligibile şi au avut un efect stimulativ, cu condiția ca rambursările să se încheie până în 2018.

(297)

Proiectul se referă la realizarea unui elicopter de către societatea Agusta. A119 Koala este versiunea utilitară a unui elicopter cu 8 locuri dotat cu un singur motor turbo şi destinat pieței civile.

(298)

Proiectul era inclus, ca proiectul nr. 3, pe lista proiectelor menționate în prima decizie de deschidere a procedurii. În cadrul acestei decizii, pe baza informațiilor disponibile la data respectivă, Comisia stabilise că proiectul nu era supus obligației de notificare individuală către Comisie şi că, în consecință, nu intra în domeniul de aplicare al primei decizii.

(299)

Ulterior, a rezultat că, în realitate, valoarea investițiilor eligibile şi valoarea ajutoarelor erau de aşa natură încât proiectul ar fi trebuit să fie notificat individual Comisiei.

(300)

Ajutoarele au fost acordate în 1997 pentru investiții eligibile în valoare de 58 137 de milioane de lire, aferente perioadei 1997-1999. Ajutorul primit corespunde unei intensități de 26,92 %, inferior intensității maxime eligibile inițiale de 32 % conform cadrului C&D din 1996.

(301)

Rambursările aferente proiectului în cauză se vor face, aşadar, conform planului, până în 2009.

(302)

Comisia poate concluziona, aşadar, că proiectul referitor la elicopterul A119 Koala realizat de Agusta este compatibil cu cadrul din 1996, cu condiția respectării planului de rambursare.

(303)

Proiectul se referă la versiunea de bază a DO328 şi a fost realizat de societatea Aermacchi. DO328 este un avion cu reacție pentru transport regional realizat de societatea Dornier. Societatea Aermacchi era însărcinată cu dezvoltarea a două segmente ale fuzelajului şi cu asamblarea întregului fuzelaj, compus din 13 panouri produse de societatea coreeană Daewoo pentru Dornier.

(304)

Proiectul de C&D i-a permis societății Aermacchi să dobândească cunoştințele necesare pentru dezvoltarea celor două segmente şi pentru asamblarea fuzelajului. Aceste activități reprezentau o noutate pentru societate, care, până la acea dată, s-a concentrat asupra avioanelor pentru antrenamente militare. Activitățile eligibile au fost realizate în 1990 şi în 1991.

(305)

Proiectul este menționat ca proiectul nr. 10 în prima decizie de deschidere a procedurii. În cadrul acestei decizii, Comisia a hotărât să nu ridice obiecții cu privire la proiect, deoarece, pe baza informațiilor disponibile, aceasta îl considera compatibil.

(306)

Totuşi, informațiile prezentate de Italia în cadrul prezentei proceduri indică în mod clar faptul că situația financiară a proiectului trebuie să ducă la modificarea primei concluzii.

(307)

Informațiile disponibile în prezent indică faptul că investiția eligibilă era de 60 722 de milioane de lire şi că intensitatea maximă inițială era de 43 %.

(308)

S-au înregistrat numeroase întârzieri la rambursări, aşa cum au recunoscut şi autoritățile italiene. Intensitatea eligibilă de 43 % prevăzută de cadrul din 1986 a fost atinsă în 1996. Având în vedere că a fost atinsă intensitatea maximă, Aermacchi trebuie să ramburseze imediat creditul nerambursat, care se ridică la 34 019 de milioane de lire. De asemenea, la suma datorată de Aermacchi se calculează dobânzile compuse începând din 1996, în valoare totală de […] milioane de lire la data de 31 decembrie 2007.

(309)

Comisia poate concluziona că proiectul referitor la versiunea de bază a avionului DO328 poate fi considerat compatibil cu tratatul, pe baza cadrului C&D din 1986, cu condiția ca Aermacchi să ramburseze imediat creditul nerambursat, la care se adaugă dobânzile compuse.

(310)

Proiectul societății Aermacchi se referea la dezvoltarea unei versiuni extinse a avionului de transport regional DO328 dezvoltat de societatea Dornier. Versiunea extinsă ar permite transportul a 40-50 de pasageri. Se pare că proiectul nu a fost finalizat, unul din motive fiind acela că societatea Dornier, ulterior Dornier-Fairchild, a intrat în lichidare. Proiectul a fost realizat în perioada cuprinsă între anii 1995 şi 1997.

(311)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii (proiectul nr. 8). Comisia a exprimat anumite îndoieli în privința clasificării activităților de C&D şi a efectului stimulativ.

(312)

În ceea ce priveşte activitățile de C&D, autoritățile italiene au reuşit să demonstreze că activitățile de extindere a aeronavei prevedeau reproiectarea unor secțiuni întregi ale fuzelajului, încercând să influențeze cât mai puțin greutatea aeronavei şi costurile proiectului. În cadrul proiectului, Aermacchi a realizat două prototipuri.

(313)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, autoritățile italiene au demonstrat că finanțarea destinată proiectului (împreună cu celălalt proiect referitor la panourile avionului DO328) permitea creşterea semnificativă a cheltuielilor pentru activitățile de C&D ale societății Aermacchi. În perioada cuprinsă între anii 1993 şi 1999 (referitoare la cele două proiecte), costurile aferente celor două proiecte au atins […] % din cheltuielile totale pentru activitățile de C&D. Italia a argumentat, de asemenea, că, din cauza specializării sale în sectorul militar, societatea Aermacchi nu era obişnuită să lucreze la proiecte civile, motiv pentru care a trebuit să depună eforturi semnificative de adaptare, care au făcut necesare investiții ulterioare.

(314)

Investițiile eligibile aferente proiectului au fost de 66 360 de milioane de lire. Intensitatea maximă inițială, stabilită de autoritățile italiene la data acordării ajutoarelor, era de 43,49 % (sub pragul maxim admis conform cadrului C&D din 1996, care era de 44 %). Planul de rambursare indică faptul că această intensitate va fi atinsă în 2010, când va trebui să fie rambursat statului creditul nerambursat.

(315)

Comisia poate concluziona, aşadar, că ajutoarele acordate societății Aermacchi pentru proiectul DO328 EC sunt compatibile cu tratatul şi cu cadrul din 1996 şi că îndoielile exprimate în privința activităților de C&D eligibile şi a efectului stimulativ au fost eliminate. Societatea beneficiară Aermacchi va trebui să ramburseze întreaga sumă nerambursată până în 2010.

(316)

Acest proiect a fost realizat de societatea Aermacchi între anii 1993 şi 1999 şi se referea la dezvoltarea unor concepte inovatoare pentru a obține elemente modulare longitudinale de diverse dimensiuni care ar servi la realizarea fuzelajelor de diverse lungimi, reducând în acelaşi timp costurile de dezvoltare.

(317)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii ca proiectul nr. 9. Comisia şi-a exprimat anumite îndoieli în privința clasificării activităților de C&D şi a efectului stimulativ.

(318)

În ceea ce priveşte activitățile de C&D, autoritățile italiene au reuşit să demonstreze că proiectul avea ca scop transferul activităților de dezvoltare a panourilor fuzelajului de la societatea Daewoo la societatea Aermacchi şi reexaminarea şi reconsiderarea întregului proiect. Proiectul se referea şi la utilizarea materialelor compozite.

(319)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, autoritățile italiene au furnizat suficiente informații privind activitățile de C&D ale societății Aermacchi, care demonstrează că proiectul în cauză se referea la activități noi pentru societate din punct de vedere al importanței şi al tehnologiilor. Autoritățile italiene au furnizat, de asemenea, informații cu privire la evoluția cheltuielilor societății Aermacchi, aferente activităților de C&D, aşa cum se indică în cadrul proiectului DO328 EC.

(320)

Investițiile eligibile au fost de 51 480 de milioane de lire. La data acordării ajutorului, intensitatea inițială era de 42,30 % (mai mică deci decât intensitatea maximă de 44 % admisă prin cadrul C&D din 1996).

(321)

Această intensitate a fost atinsă în 2006, când intensitatea cumulată actualizată a atins valoarea de 42,51 %. Aşadar, este necesară rambursarea integrală a datoriei de 54 454 de milioane de lire (şi anume, 37 751 de milioane de lire prevăzute pentru 2007 şi 16 703 de milioane de lire nerambursate), inclusiv dobânzile compuse, care, la data de 31 decembrie 2007, se ridicau la suma de […] de milioane de lire.

(322)

Comisia poate concluziona, aşadar, că ajutoarele acordate societății Aermacchi pentru proiectul DO 328 Panels sunt compatibile cu tratatul şi cu cadrul C&D din 1996, având în vedere faptul că îndoielile referitoare la activitățile de C&D eligibile şi la efectul stimulativ au fost eliminate, cu condiția ca societatea Aermacchi să ramburseze imediat creditul nerambursat şi dobânzile compuse aferente.

(323)

În prima decizie de deschidere a procedurii, se menționa proiectul societății Alenia (52) referitor la o aeronavă pentru transport regional (proiectul nr. 12). Comisia nu şi-a exprimat nicio îndoială în legătură cu acest proiect pe baza informațiilor disponibile la data respectivă. Pe baza costurilor eligibile suportate de societate în anii următori, a rezultat totuşi că existau alte proiecte aferente proiectului ATR72 (53). În ultima decizie de acordare a ajutoarelor, au fost definite condițiile definitive pentru diversele ajutoare acordate pentru ATR72.

(324)

Proiectul se referă la dezvoltarea unor aerostructuri pentru avionul cu reacție de transport regional dezvoltat de consorțiul ATR, o societate deținută în proporție egală de Alenia Aeronautica şi de EADS.

(325)

Valoarea totală a investițiilor eligibile pentru ATR72 era de 165 442 de milioane de lire. Intensitatea maximă inițială era de 49 %.

(326)

Totuşi, ajutoarele acordate au depăşit acest nivel de intensitate. S-au efectuat rambursări, însă acestea nu au fost complete şi nu s-au efectuat conform planului. De aceea, ratele dobânzii trebuie calculate începând de la data la care intensitatea cumulată a atins nivelul maxim de 49 % prevăzut de cadrul C&D din 1986, adică începând din 1998. Societatea trebuie să ramburseze în consecință imediat suma nerambursată a creditului, care se ridică la31 573 de milioane de lire. De asemenea, societatea Alenia trebuie să plătească dobânzi compuse care, la data de 31 decembrie 2007, se ridicau la […] de milioane de lire.

(327)

În lumina noilor informații disponibile, Comisia poate concluziona că proiectele referitoare la ATR72 realizate de societatea Alenia pot fi considerate compatibile cu tratatul şi cu cadrul din 1986, cu condiția ca societatea Alenia să ramburseze imediat creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(328)

Proiectul a fost realizat de societatea Alenia şi se referă la dezvoltarea ultimei versiuni a aeronavei cu reacție pentru transport regional ATR42, un avion care poate transporta până la 50 de pasageri. Proiectul nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii. Ajutoarele au fost acordate în 1994.

(329)

Valoarea totală a investițiilor eligibile s-a ridicat la 35 997 de milioane de lire. Intensitatea inițială a ajutorului a fost de 35,87 % (mai mică deci decât intensitatea maximă de 49 % prevăzută de cadrul C&D din 1986).

(330)

Având în vedere că în cazul rambursărilor s-au înregistrat mici întârzieri şi că intensitatea efectivă a ajutorului atinge nivelul de 47,75 %, aplicarea metodologiei impune rambursarea imediată a creditului nerambursat: rambursarea prevăzută deja în 2007, în valoare de 20 027 de milioane de lire, la care se adaugă restul sumei nerambursate, în valoare de 17 961 de milioane de lire. Alenia trebuie să plătească dobânzi compuse, care din 2003 până în 31 decembrie 2007 se ridică la suma de […] milioane de lire.

(331)

Comisia poate concluziona că proiectul referitor la ATR42-500 realizat de societatea Alenia poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1986, cu condiția ca Alenia să ramburseze imediat şi integral creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(332)

Proiectul societății Alenia se referă la dezvoltarea şi introducerea unor noi proceduri şi concepte de dezvoltare automatizată a aerostructurilor, în special în ceea ce priveşte partea anterioară a fuzelajului şi coada avionului MD11. Proiectul a fost realizat între 1996 şi 1997.

(333)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii ca proiectul nr. 7. Comisia a exprimat îndoieli în privința clasificării activităților de C&D şi a efectului stimulativ.

(334)

În lumina informațiilor furnizate de autoritățile italiene, Comisia poate concluziona că activitățile care formează proiectul sunt activități de C&D eligibile, deoarece privesc activități de dezvoltare şi proceduri referitoare la prototipuri.

(335)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, autoritățile italiene au reuşit să demonstreze că ajutoarele i-au permis societății Alenia să mărească valoarea cheltuielilor proprii pentru activități de C&D până la niveluri comparabile cu cele caracteristice sectorului ([…]). De asemenea, ajutoarele i-au permis societății Alenia să desfăşoare activități suplimentare față de cele actuale. În fine, conform declarațiilor Italiei, ajutoarele au permis îmbunătățirea semnificativă din punct de vedere tehnologic a activităților societății Alenia, fapt care a dus la diminuarea necesităților de reprelucrare sau reproiectare a panourilor şi la reducerea timpilor de asamblare.

(336)

Investiția programată era de 69 711 de milioane de lire, cu o intensitate a ajutorului de 30,32 %, mai mică deci decât intensitatea maximă de 35 % prevăzută de cadrul C&D din 1986.

(337)

Totuşi, proiectul a fost realizat cu un domeniu de aplicare mult mai limitat, iar investițiile s-au ridicat la 36 266 de milioane de lire. Intensitatea ajutorului a fost de 15,65 %. Valoarea împrumutului a fost rambursată integral în 2002.

(338)

Comisia poate concluziona, aşadar, că ajutoarele referitoare la proiectul MD11 Lower Panels (MD11LWR) sunt compatibile cu tratatul şi cu cadrul din 1996.

(339)

Proiectul a fost realizat de societatea Alenia şi se referea la aerostructura avionului business jet Falcon 2000 al societății Dassault. Societatea Alenia a lucrat la fuzelajul posterior, la gondolele motoarelor, la pilonii de susținere a motoarelor şi la carenajul aripilor.

(340)

Proiectul, care nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii, a fost realizat în perioada 1991-1993.

(341)

Investițiile eligibile au fost de 30 520 de milioane de lire. Intensitatea ajutorului ca urmare a creditului preferențial a fost de 38,16 %, adică puțin mai mare decât intensitatea maximă inițială (37,5 %) prevăzută de cadrul din 1986.

(342)

Având în vedere că intensitatea maximă de 37,5 % a fost deja atinsă în 2006, societatea Alenia are obligația de a rambursa imediat creditul nerambursat, în valoare de 11 605 de milioane de lire (adică 5 725 de milioane de lire datorate pentru 2007 şi restul de 5 880 de milioane de lire). Societatea Alenia trebuie să plătească, de asemenea, dobânzi compuse, care, la data de 31 decembrie 2007 se ridicau la […] milioane lire.

(343)

Comisia poate concluziona că ajutorul acordat societății Alenia pentru proiectul Falcon 2000 poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1986, cu condiția ca Alenia să ramburseze imediat şi integral creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(344)

Acest proiect a fost realizat de societatea Alenia şi se referă la dezvoltarea unor metode de calcul, la caracterizarea unor noi materiale cu grad ridicat de rigiditate şi la dezvoltarea unor proceduri de polimerizare avansată cu aplicație în aeronautică. Proiectul a prevăzut, de asemenea, aplicarea acestor tehnologii pentru dezvoltarea unei structuri care să poată reduce turbulențele generate de extremitățile aripilor aeronavei MD11.

(345)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii ca proiectul nr. 11. Pe baza informațiilor disponibile la data respectivă, Comisia nu a exprimat îndoieli în privința acestui proiect. Condițiile de acordare a creditului s-au dovedit a fi totuşi diferite de informațiile disponibile.

(346)

Proiectul a fost realizat între anii 1987 şi 1989. Intensitatea maximă teoretică admisibilă a proiectului prevăzută de cadrul C&D din 1986 era de 41 %. Finanțările admisibile s-au ridicat la 21 826 de milioane de lire.

(347)

Intensitatea ajutorului aferentă creditului acordat începând din 1990 a fost însă de 48,63 %. Intensitatea maximă de 41 % a fost atinsă în 1995, anul în care datoria ar fi trebuit să fie rambursată şi începând de la care se calculează dobânzile. Aşadar, societatea Alenia este obligată să ramburseze suma nerambursată în valoare de 4 236 de milioane de lire şi să plătească dobânzi compuse, care, la data de 31 decembrie 2007, se ridicau la […] milioane de lire.

(348)

Comisia poate concluziona că proiectul MD11 Winglet poate fi considerat compatibil cu cadrul C&D, cu condiția ca societatea Alenia să ramburseze imediat creditul nerambursat şi să achite dobânzile compuse.

(349)

Acest proiect al societății Alenia se referă la dezvoltarea şi introducerea unor noi proceduri şi concepte pentru dezvoltarea automatizată a aerostructurilor de mari dimensiuni. Proiectul prevedea, de asemenea, validarea procedurilor şi conceptelor elaborate în fabrica din Nola (din regiunea italiană Campania).

(350)

Activitățile aferente proiectului s-au desfăşurat între anii 1996 şi 1999. Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii ca proiectul nr. 5. Comisia a exprimat îndoieli în privința clasificării activităților de C&D şi a efectului stimulativ.

(351)

În ceea ce priveşte activitățile de C&D, autoritățile italiene au demonstrat că societatea Alenia a investit în noi programe informatice şi metode de calcul care urmau să fie aplicate în cazul prototipurilor. Activitățile au vizat, de asemenea, utilizarea comparativă a soluțiilor structurale pentru componentele fuzelajului şi studierea unor noi sisteme de protecție a acestor componente împotriva coroziunii.

(352)

În ceea ce priveşte efectul stimulativ, autoritățile italiene au reuşit să demonstreze că acest proiect şi lucrările efectuate la aeronava MD11 (a se vedea proiectul MD11LWR) i-au permis societății Alenia să dobândească noi cunoştințe în materie de fuzelaje. De asemenea, ajutoarele acordate i-au permis societății Alenia să mărească valoarea cheltuielilor aferente activităților de C&D.

(353)

Costurile de investiție eligibile în cadrul proiectului s-au ridicat la 149 629 de milioane de lire, în timp ce intensitatea maximă a ajutorului prevăzută de cadrul C&D din 1996 era de 38 %.

(354)

Această intensitate va fi atinsă în 2009. Aşadar, Alenia va trebui să ramburseze integral, la finele anului 2008, creditul nerambursat (în valoare de 96 701 de milioane de lire).

(355)

Comisia poate concluziona că îndoielile în privința activităților de C&D şi a efectului stimulativ al ajutorului acordat pentru proiectul MD95 au fost eliminate. Comisia consideră că ajutorul acordat pentru proiectul MD95 poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1996, cu condiția ca societatea Alenia să ramburseze integral creditul nerambursat, până la finele anului 2008.

(356)

Acest proiect, realizat de societatea Piaggio, se referă la Falcon 2000 (54). Societatea Piaggio a lucrat la acest proiect în paralel cu societatea Alenia, desfăşurând însă activități diferite. Societatea Piaggio s-a ocupat în special de analiza structurală (liniară şi neliniară), analiza toleranței la deteriorarea structurii şi analiza structurală a evenimentelor specifice (impactul cu păsările, rezistența la coliziune şi la amerizare forțată).

(357)

Proiectul, care nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii, a fost realizat între anii 1991 şi 1993.

(358)

Investițiile eligibile se ridică la 31 038 de milioane de lire. Intensitatea ajutorului a fost fixată inițial, conform condițiilor de acordare a creditului preferențial, la 37,75 %, adică la un nivel mai mic față de intensitatea maximă de 38 % prevăzută de cadrul din 1986.

(359)

Ținând cont de un plan de rambursare diferit, ajutorul s-a acordat la o intensitate egală cu 33,23 %. Conform acestui plan, societatea Piaggio poate rambursa creditul până în 2009.

(360)

Comisia poate concluziona că proiectul Falcon 2000 realizat de societatea Piaggio poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1986, cu condiția respectării planului de rambursare.

(361)

Acest proiect a fost realizat de societatea Avio şi se referă la GE90, un motor dezvoltat de General Electric. Societatea Avio răspundea de realizarea a 7 % din motor, o cotă de lucru mai mare față de cea din cazul motoarelor precedente. În special, societății Avio îi revenea sarcina dezvoltării unor mari părți ale turbinei de joasă presiune.

(362)

Proiectul, care nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii, a fost realizat între anii 1991 şi 1993.

(363)

Investițiile eligibile au fost de 35 674 de milioane de lire. Ținând cont de activitățile de C&D realizate, intensitatea maximă prevăzută de cadrul din 1986 era de 32,5 %.

(364)

Totuşi, încă de la început, creditul preferențial prevedea o intensitate mai mare decât acest nivel maxim. În momentul în care intensitatea cumulată atinge nivelul maxim admis, valoarea nerambursată a împrumutului trebuie rambursată şi trebuie să se calculeze dobânzi. În cazul de față, intensitatea inițială a fost atinsă în 2005. Suma pe care societatea Avio trebuie să o ramburseze imediat se ridică la 40 939 de milioane de lire (4 688 de milioane de lire datorate pentru 2007, la care se adaugă suma nerambursată de 36 251 de milioane de lire). Dobânzile pe care societatea Avio trebuie să le plătească imediat se ridică, la data de 31 decembrie 2007, la […] milioane de lire.

(365)

Aşadar, Comisia poate concluziona că ajutorul acordat societății Avio pentru proiectul GE90B poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1986, cu condiția ca societatea Avio să ramburseze imediat şi integral creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(366)

Acest proiect realizat de societatea Avio se referă la o versiune îmbunătățită a motorului GE90 dezvoltat de General Electric. Proiectul GE90 Growth consta în trei motoare diferite, destinate echipării aeronavelor Boeing şi Airbus care efectuau zboruri peste Oceanul Pacific. Și în acest caz, societatea Avio răspundea de o cotă de 7 % din program şi de mari părți ale turbinei de joasă presiune.

(367)

Proiectul, care nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii, a fost realizat între anii 1996 şi 1997.

(368)

Investițiile eligibile au fost de 46 434 de milioane de lire. Ținând cont de activitățile de C&D realizate, intensitatea maximă admisă de cadrul din 1996 era de 36,25 %.

(369)

Această intensitate a fost atinsă în 2006. De la această dată, societatea Avio are obligația de a rambursa statului integral creditul nerambursat în valoare de 47 064 de milioane de lire (sumă care include 2 123 de milioane de lire, care ar fi trebuit inițial rambursate în 2007, şi soldul debitului de 44 941 de milioane de lire) şi de a plăti dobândă compusă.

(370)

Comisia poate concluziona că ajutorul acordat societății Avio pentru proiectul GE90 poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1996, cu condiția ca Avio să ramburseze imediat şi integral creditul nerambursat şi să plătească dobânzile compuse.

(371)

Acest proiect, realizat de societatea Avio, se referea la turbina de joasă presiune a unui motor Pratt & Whitney (PW308) destinat echipării unui business jet de mari dimensiuni (şi a aeronavelor cu reacție, de mici dimensiuni, pentru transport regional).

(372)

Proiectul, care nu este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii, a fost realizat între anii 1997 şi 1998.

(373)

Costurile eligibile au fost de 30 688 de milioane de lire. Intensitatea maximă admisibilă inițială prevăzută de cadrul C&D din 1996 era de 36 %. Ajutorul acordat societății Avio şi planul de rambursare prevăzut ating o intensitate de 33,88 %. Conform planului, societatea Avio va rambursa ajutorul până în 2013.

(374)

Comisia poate concluziona că ajutorul acordat societății Avio pentru proiectul referitor la turbina de joasă presiune a motorului PW308 poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1996, cu condiția respectării planului de rambursare.

(375)

Acest proiect, realizat de societatea Alenia, se referă la cabinele presurizate ale avioanelor civile de mari dimensiuni.

(376)

Proiectul este menționat în prima decizie de deschidere a procedurii ca proiectul nr. 1. În acest context, pe baza informațiilor disponibile la data respectivă, Comisia a decis că proiectul nu era supus obligației de notificare individuală către Comisie, nefiind inclus, astfel, în domeniul de aplicare al acestei decizii.

(377)

Ulterior, a rezultat că valoarea investiției eligibile prevăzute la data acordării ajutorului şi valoarea ajutorului erau de aşa natură încât impuneau obligația de notificare individuală către Comisie.

(378)

Proiectul a fost realizat între anii 1999 şi 2001. Ajutorul a fost acordat pe baza costurilor eligibile prevăzute, în valoare de 67 758 de milioane de lire, cu o intensitate inițială pe care autoritățile italiene au fixat-o la 25,74 % (adică la un nivel mai mic decât intensitatea maximă prevăzută de cadrul C&D din 1996).

(379)

Totuşi, plățile efective cu titlu de ajutor şi costurile eligibile au fost mai mici decât cele prevăzute în planul inițial, iar costurile s-au ridicat la 27 122 de milioane de lire. Ajutorul va atinge totuşi intensitatea inițială de 25,74 % în 2008. Aşadar, în 2008, societatea Alenia are obligația de a rambursa creditul nerambursat, a cărui valoare se ridică la 29 244 de milioane de lire.

(380)

Comisia poate concluziona că ajutorul acordat societății Alenia pentru proiectul referitor la cabinele presurizate poate fi considerat compatibil cu tratatul şi cu cadrul din 1996, cu condiția ca, în 2008, societatea Alenia să ramburseze integral creditul nerambursat.

(381)

Tabelul următor prezintă sintetic impactul metodologiei asupra fiecărui proiect, cu cifrele exprimate în euro la un curs de schimb rotunjit de 1 936 lire/1 euro.

Tabelul 5

Lista proiectelor cu sumele aferente

(382)

Aşa cum se specifică, pentru majoritatea proiectelor pe care Italia nu le-a notificat a fost necesară modificarea planurilor de rambursare. În multe cazuri, creditul nerambursat se plăteşte imediat. În unele din aceste cazuri, beneficiarii trebuie să plătească dobânzile, calculate începând din anul în care a fost atinsă intensitatea maximă prevăzută. În alte cazuri, rambursarea creditului nerambursat se va face anticipat față de planul original menționat în deciziile de acordare a ajutorului.

(383)

Planurile de rambursare referitoare la fiecare dintre proiectele de mai sus au fost stabilite de Comisie împreună cu autoritățile italiene. În scrisoarea din 31 iulie 2007, acestea şi-au luat angajamentul să garanteze respectarea planurilor de rambursare referitoare la proiecte.

(384)

În acele cazuri în care se specifică faptul că beneficiarii trebuie să facă de îndată rambursări, aceasta înseamnă că rambursările se efectuează în termen de două luni. Această perioadă este justificată de faptul că unele elemente de ajutor ar putea să fi devenit parțial incompatibile având în vedere faptul că intensitatea ajutorului era mai mare decât intensitatea maximă admisibilă (adică intensitatea admisibilă conform cadrului C&D sau intensitatea inițială la data acordării ajutorului) (55). Dobânzile compuse se calculează începând din anul în care s-a atins intensitatea maximă, conform Regulamentului (CE) nr. 794/04 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (56).

(385)

Autoritățile italiene au recunoscut că unele proiecte conțin elemente de ajutor ilegal şi incompatibil. Ele şi-au exprimat acordul privind condițiile indicate în prezenta decizie pentru a elimina denaturarea concurenței prin recuperarea efectivă şi imediată a acestor ajutoare.

(386)

În al doilea rând, autoritățile italiene şi-au luat angajamentul să respecte condițiile de control al rambursărilor ajutoarelor compatibile, prin prezentarea unui raport anual privind rambursările primite de la beneficiari, certificate de un auditor.

(387)

Acest lucru va permite Comisiei să monitorizeze respectarea condițiilor referitoare la fiecare proiect. Acest exercițiu de monitorizare nu implică nicio cheltuială suplimentară, ci are doar scopul de a garanta respectarea condițiilor stabilite în prezenta decizie şi acceptate de Italia.

(388)

Autoritățile italiene au furnizat Comisiei informații referitoare la decretul-lege nr. 159/07 (57) conform căruia sumele pe care Finmeccanica le va plăti în baza prezentei decizii vor fi reatribuite în vederea unei plăți din partea ENEA – o instituție publică care funcționează în sectorul energetic – ca urmare a unui litigiu cu Finmeccanica, în urma unei hotărâri a Curții de Apel din Roma.

(389)

În această fază, Comisia nu are nevoie să analizeze dacă tranzacțiile în baza Decretului-lege nr. 159/07 implică acordarea de noi ajutoare de stat pentru a rambursa ajutorul ilegal care face obiectul prezentei decizii. Aceste tranzacții nu intră în domeniul de aplicare al prezentei proceduri. În consecință, prezenta decizie nu aduce atingere vreunei investigații pe care Comisia ar decide să o inițieze privind tranzacțiile efectuate pe baza Decretului-lege nr. 159/07.

(390)

Comisia aminteşte faptul că jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este clară în această privință şi a fost prezentată recent în avizul avocatului general Geelhoed (58) în cazul Lucchini  (59). În acest caz, Curtea de Justiție trebuia să pronunțe o hotărâre preliminare privind posibilitatea ca o decizie a unei instanțe naționale să poată împiedica exercitarea de către Comisie a competențelor sale exclusive de control al compatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă şi, eventual, să dispună recuperarea acestora.

(391)

Prin urmare, rezultă că statul are obligația de a respecta supremația dreptului comunitar şi competența exclusivă a Comisiei în determinarea compatibilității sau incompatibilității unui ajutor de stat. O decizie națională în materie de ajutor (sub forma unui decret-lege sau a unei sentințe) nu poate înlocui procedura prevăzută pentru acordarea întemeiată a unui ajutor, care se încheie doar în momentul în care Comisia acordă autorizația.

(392)

Conform celor prezentate la considerentele 248-259, metodologia garantează că ajutoarele acordate pentru un proiect nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută de cadrul aplicabil. În evaluarea ajutoarelor acordate pentru proiecte de C&D de mare anvergură, intensitatea ajutorului, adică proporționalitatea sa, reprezintă unul din principalele aspecte ale evaluării făcute de Comisie în ceea ce priveşte compatibilitatea ajutorului.

(393)

De asemenea, Comisia a verificat dacă a fost respectată intensitatea maximă inițială. Dacă un credit preferențial atinge, datorită modalităților prin care a fost plătit sau rambursat, o intensitate a ajutorului mai mare decât nivelul stabilit la data acordării ajutorului, ajutorul care depăşeşte această intensitate inițială trebuie să fie considerat un nou ajutor. Dat fiind că acest nou ajutor ar fi acordat foarte probabil după realizarea proiectului şi, în orice caz, doar ca urmare a rambursărilor întârziate, acesta nu ar avea niciun efect stimulativ în cazul beneficiarului. Din acest motiv, respectivul ajutor nu ar fi compatibil în cadrul niciunui cadru C&D. În cazul în care termenele de rambursare sunt adaptate, astfel încât să asigure respectarea intensității maxime admisibile, ajutorul pentru aceste proiecte poate fi considerat compatibil.

(394)

De asemenea, Comisia observă că o caracteristică comună în sectorul aeronautic o reprezintă faptul că proiectele au o durată lungă şi că rambursările se efectuează pe o perioadă chiar mai mare de cincisprezece ani, ținând cont şi de faptul că proiectele încep să realizeze venituri numai după o perioadă mai lungă de timp. În cazul de față, plățile au fost adeseori eşalonate în mai multe rate anuale, iar rambursările au început doar după efectuarea ultimei plăți şi pe o perioadă mai mare de zece ani. În ansamblu, durata medie a proiectelor, calculată de la începutul lor până la rambursarea finală, este de aproximativ 18 ani.

(395)

În ceea ce priveşte cele 17 proiecte în cauză, Comisia poate, aşadar, să concluzioneze că intensitatea ajutorului revizuită conform metodologiei respectă condițiile prevăzute de cadre.

(396)

La această concluzie se ajunge ținând cont de informațiile disponibile şi luând în considerare durata mare a acestora.

(397)

De asemenea, Comisia a putut aprecia, în ceea ce priveşte cele şase proiecte în legătură cu care îşi exprimase îndoieli în cadrul primei decizii de deschidere a procedurii, şi luând în considerare perioada lungă care a trecut de la realizarea acestora, că repartizarea pe clase a activităților C&D era corectă şi corespundea procedurii normale urmate de Comisie.

(398)

În fine, Comisia a putut aprecia că ajutoarele acordate pentru aceste proiecte au avut un efect stimulativ.

(399)

Aşa cum a explicat Italia în răspunsul său din octombrie 2005, schema a fost utilizată pentru finanțarea activităților de C&D militare. Încă din prima decizie s-a recunoscut că unul dintre proiecte trebuia să fie considerat proiect militar, aşadar un proiect care intra în domeniul de aplicare al articolului 296 din tratat.

(400)

Autoritățile italiene au furnizat anumite informații referitoare la cele două elicoptere menționate în cea de-a doua decizie de deschidere a procedurii.

(401)

Terțul interesat a prezentat anumite observații referitoare la ambele elicoptere.

(402)

Pe scurt, referitor la A139, Italia a prezentat dezvoltarea elicopterului, chiar şi în ceea ce priveşte acronimul său, afirmând că elicopterul civil AW139 ar fi fost dezvoltat de societatea Agusta împreună cu câțiva parteneri fără a beneficia de niciun ajutor de stat.

(403)

În schimb, în opinia Italiei, societatea Agusta ar fi beneficiat de ajutoare pentru dezvoltarea unui elicopter militar, […], care s-ar afla în faza finală de dezvoltare.

(404)

Terțul interesat a afirmat că, în opinia sa, A139 este un elicopter integral civil.

(405)

Referitor la BA609, Italia a afirmat că participarea societății Agusta la proiect se referea la dezvoltarea unui rotor basculant (tilt-rotor) pentru uz militar.

(406)

În schimb, terțul interesat afirmă că toate informațiile referitoare la proiect disponibile publicului ar indica faptul că BA609 este un elicopter destinat utilizării în domeniul civil.

(407)

Având în vedere informațiile disponibile, Comisia nu poate ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte cele două proiecte. Aceasta îşi rezervă dreptul de a prezenta Italiei cereri ulterioare de informații pentru a clarifica anumite aspecte ale proiectelor, înainte de a lua o decizie finală. Prin urmare, cele două proiecte în cauză nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei decizii şi vor face obiectul unei decizii separate.

(408)

În orice caz, natura şi obiectivul militar al unui echipament nu reprezintă în sine un motiv suficient pentru o scutire de la normele comunitare în baza articolului 296 din tratat. O astfel de măsură trebuie să fie necesară şi pentru protejarea intereselor fundamentale privind siguranța națională a unui stat membru. În conformitate cu jurisprudența Curții de justiție, articolul 296 trebuie interpretat în sens restrictiv şi limitat la cazuri excepționale, clar definite. De asemenea, obligația de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile pentru derogare revine statului membru.

(409)

Ținând cont de toate elementele de mai sus, Comisia a decis să închidă procedura menționată la articolul 88 alineatul (2) din tratat în ceea ce priveşte cele 17 proiecte individuale de C&D pe care Italia nu le-a notificat şi care, prin urmare, trebuie considerate ilegale.

(410)

Ajutoarele individuale în sensul articolului 1 litera (e) din Regulamentul de procedură, care ar fi trebuit notificate, dar nu au fost notificate, constituie ajutoare ilegale în temeiul articolului 1 litera (f) din Regulamentul de procedură. În ceea ce priveşte ajutoarele ilegale, prezenta decizie este adoptată în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul de procedură.

(411)

După cum rezultă din articolul 13 din Regulamentul de procedură, în cazul deciziilor de deschidere a procedurii de investigație formală, procedura se încheie printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 7. Prezenta decizie este adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul de procedură pentru toate proiectele individuale menționate, conform condițiilor de rambursare indicate pentru fiecare proiect.

(412)

În ceea ce priveşte îndoielile exprimate în prima decizie de deschidere a procedurii referitoare la şase proiecte, Comisia poate concluziona că: activitățile corespund activităților de C&D, iar ajutoarele au avut un efect stimulativ pentru beneficiari.

(413)

Comisia poate concluziona că instrumentul de ajutor utilizat în toate cazurile de aplicare a schemei a luat forma creditelor preferențiale cu rata dobânzii zero. Totuşi, în multe cazuri, în aplicarea instrumentului nu au fost respectate condițiile inițiale, iar beneficiarilor li s-au acordat condiții mai avantajoase.

(414)

Comisia şi autoritățile italiene au reuşit să definească o metodologie în măsură să corecteze intensitățile inițiale prea mari şi acordarea insuficient de riguroasă a ajutoarelor.

(415)

Comisia a primit de la autoritățile italiene o listă de proiecte care nu au fost notificate, cu planuri de rambursare calculate prin metodologia aplicată fiecărui proiect.

(416)

Italia şi-a luat angajamentul să respecte planurile de rambursare pentru fiecare proiect.

(417)

Italia şi-a luat angajamentul să respecte condițiile de monitorizare indicate, adică să garanteze efectuarea rambursărilor imediate în termen de două luni de la data prezentei decizii şi primirea de către Comisie a rapoartelor anuale detaliate referitoare la fazele viitoare ale rambursărilor.

(418)

Lista proiectelor nu exclude eventualele proiecte de care poate lua cunoştință Comisia sau eventualele proiecte în privința cărora Comisia poate primi informații suplimentare.

(419)

Dimpotrivă, Comisia nu este în măsură să ajungă la o concluzie în privința celor două proiecte menționate în cadrul celei de-a doua decizii de deschidere a procedurii, în cazul cărora şi-a exprimat îndoielile cu privire la faptul că acestea ar fi proiecte de natură militară. Comisia îşi rezervă dreptul de a cere Italiei informații suplimentare cu privire la acest aspect, în vederea unei decizii care urmează să fie adoptată în viitorul apropiat,

(a)

Ajutoare în favoarea societății Agusta: proiectele A109DEF; A109X; A119 Koala.

(b)

Ajutoare în favoarea societății Aermacchi: proiectele DO328; DO328EC; DO328 Panels.

(c)

Ajutoare în favoarea societății Alenia: proiectele ATR72; ATR42 500; MD11 LWRP J/S; Falcon 2000; MD11 Winglet; MD95; Cabine presurizate.

(d)

Ajutoare în favoarea societății Avio: proiectele GE90B; GE90 Growth; LPT PW308.

(e)

Ajutoare în favoarea societății Piaggio: proiectul Falcon 2000.

(a)

Ajutor în favoarea societății Agusta

(b)

Ajutor în favoarea societății Aermacchi

(c)

Ajutor în favoarea societății Alenia

(d)

Ajutor în favoarea societății Avio

(e)

Ajutor în favoarea societății Piaggio

(a)

suma totală recuperată de la beneficiari;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor luate şi care trebuie luate pentru a se conforma prezentei decizii;

(c)

documentația care dovedeşte că ajutorul a fost rambursat.

28.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 284/32

(1)

Decizia 2001/881/CE a Comisiei din 7 decembrie 2001 de stabilire a listei punctelor de control la frontieră desemnate pentru controalele veterinare ale animalelor și produselor animale din țări terțe și de actualizare a normelor privind controalele care trebuie efectuate de către specialiștii Comisiei (4) stabilește în anexa sa o listă a punctelor de control la frontieră pentru controalele veterinare ale animalelor vii și ale produselor de origine animală din țări terțe care sunt introduse în Comunitate („lista punctelor de control la frontieră”).

(2)

Lista punctelor de control la frontieră include, pentru fiecare punct de control la frontieră, numărul de unitate din rețeaua Traces. Traces este un sistem informatizat introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (5). Acesta înlocuiește fostul sistem Animo, bazat pe rețeaua introdusă prin Decizia 91/398/CEE a Comisiei din 19 iulie 1991 privind rețeaua informatizată de legătură între autoritățile veterinare (ANIMO) (6), în vederea urmăririi circulației animalelor și a anumitor produse în cadrul comerțului și al importurilor intracomunitare.

(3)

Ca urmare a unei inspecții cu rezultate satisfăcătoare, efectuată în conformitate cu Decizia 2001/881/CE, ar trebui adăugat pe lista punctelor de control la frontieră încă un punct de control la frontieră situat în Brindisi, Italia.

(4)

Ca urmare a unei comunicări din partea Portugaliei, punctul de control la frontieră de la Praia da Vitória (Açores) ar trebui eliminat de pe lista punctelor de control la frontieră stabilită în anexa la Decizia 2001/881/CE, iar punctul de control la frontieră din portul Funchal (Madeira) ar trebui să fie înlocuit cu cel de la Caniçal (Madeira).

(5)

De asemenea, ca urmare a comunicărilor din partea Franței, a Germaniei, a Italiei, a Țărilor de Jos și a Regatului Unit, ar trebui actualizată lista punctelor de control la frontieră pentru aceste state membre pentru a se ține seama de schimbările recente privind atât centrele de inspecție și categoriile de animale sau produse care pot fi controlate la anumite puncte de control la frontieră autorizate deja în conformitate cu Decizia 2001/881/CE, cât și organizarea centrelor de inspecție care aparțin de respectivele puncte de control la frontieră.

(6)

Lista unităților care figurează în Decizia 2002/459/CE a Comisiei din 4 iunie 2002 de stabilire a listei unităților din rețeaua informatizată ANIMO și de abrogare a Deciziei 2000/287/CE (7) cuprinde și numărul unității din rețeaua Traces pentru fiecare punct de control la frontieră din Comunitate. Din motive de coerență a legislației comunitare, lista respectivă ar trebui actualizată în consecință pentru a lua în considerare modificările care trebuie aduse anexei la Decizia 2001/881/CE, astfel încât informațiile din cele două anexe să fie identice.

(7)

Prin urmare, Deciziile 2001/881/CE și 2002/459/CE ar trebui modificate în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,