25.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 22/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 172/2008 (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de ferosiliciu originar, printre altele, din Rusia. Măsurile constau în aplicarea unui nivel ad valorem al taxei cuprins între 17,8 % și 22,7 %. Ancheta care a avut drept rezultat prezentul regulament va fi denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

La 30 noiembrie 2009, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (denumită în continuare „reexaminarea intermediară”). Cererea, depusă de un producător-exportator din Rusia, Joint Stock Company (JSC) Chelyabinsk Electrometallurgical Integrated Plant și societatea sa afiliată Joint Stock Company (JSC) Kuznetsk Ferroalloy Works (denumiți în continuare, în comun, „solicitantul”), s-a limitat la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. Nivelul taxei antidumping aplicabilă solicitantului este de 22,7 %, pe baza marjei de dumping a solicitantului.

(3)

În cererea sa, solicitantul a afirmat că, în ceea ce îl privește pe solicitant, circumstanțele pe baza cărora au fost instituite măsurile existente s-au modificat și că aceste modificări sunt durabile.

(4)

Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora, în ceea ce îl privește pe solicitant, menținerea măsurii la nivelul său actual nu mai este necesară pentru a compensa dumpingul. În conformitate cu informațiile prezentate în cerere, comparația dintre prețurile practicate de solicitant pe piața internă și prețurile practicate la exportul către Uniune a arătat că marja de dumping părea a fi substanțial mai mică față de nivelul actual la care se aplică măsura.

(5)

Întrucât a ajuns la concluzia, după consultarea comitetului consultativ, că există elemente de probă suficiente pentru inițierea unei reexaminări intermediare, Comisia s-a decis să inițieze o reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, al cărei obiect se limitează la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. La 27 octombrie 2010, Comisia a publicat un aviz de inițiere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) (denumit în continuare „aviz de inițiere”) și a început o anchetă.

(6)

Produsul care face obiectul reexaminării intermediare este același cu cel din ancheta inițială, și anume ferosiliciu originar din Rusia, care se încadrează în prezent la codurile NC 7202 21 00, 7202 29 10 și 7202 29 90.

(7)

Produsul fabricat și vândut în Rusia și cel exportat în Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și aceleași utilizări de bază și, prin urmare, sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(8)

Comisia a informat în mod oficial industria Uniunii, solicitantul și autoritățile țării exportatoare cu privire la inițierea reexaminării intermediare. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(9)

Comisia a trimis chestionare solicitantului, din partea căruia a primit un răspuns în termenul prevăzut în acest sens. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina nivelul de dumping și a efectuat vizite de verificare la următoarele sedii:

(10)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2009 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(11)

De la început se reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor judecătorești ale UE (4), atunci când evaluează necesitatea continuării aplicării măsurilor în vigoare în cadrul unei reexaminări efectuate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, instituțiile UE dispun de o mare libertate de decizie, inclusiv opțiunea de a efectua o evaluare prospectivă a politicii prețurilor practicate de exportatorii în cauză. Instituțiile UE trebuie să examineze în acest context justificările oferite de solicitant în sprijinul afirmației conform căreia modificarea circumstanțelor privind situația sa sunt de natură durabilă, ceea ce ar justifica reducerea sau chiar eliminarea taxei.

(12)

Solicitantul a susținut că modificarea circumstanțelor ar putea fi considerată în mod rezonabil ca având un caracter durabil și, de aceea, nivelul măsurilor ar trebui să fie redus sau măsurile ar trebui să fie complet abrogate în ceea ce îl privește pe solicitant, întrucât este foarte puțin probabilă reapariția în viitorul apropiat a importurilor care fac obiectul unui dumping sau a unor importuri care fac obiectul unui dumping la niveluri similare cu cele stabilite în ancheta inițială.

(13)

Înainte de a răspunde diverselor afirmații ale solicitantului privind natura (presupus) durabilă a modificării (presupuse a) circumstanțelor, este util să se descrie considerațiile instituțiilor UE privind întrebarea dacă este posibil ca solicitantul să mai fi practicat prețuri de dumping pe piața UE pe parcursul PAR.

(14)

Pentru determinarea valorii normale, s-a stabilit mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar efectuate de societate către clienți independenți este reprezentativ în comparație cu volumul său total de vânzări la export către Uniune. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne sunt considerate reprezentative în cazul în care volumul total al vânzărilor interne reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză în Uniune. S-a constatat că vânzările globale de produs similar realizate de societate pe piața internă au fost reprezentative.

(15)

Pentru fiecare tip de produs vândut de societate pe piața sa internă și despre care s-a constatat a fi direct comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, în cursul PAR, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip de produs către clienții independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor tipului de produs comparabil exportat către Uniune.

(16)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale fiecărui tip de produs ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care erau profitabile pentru fiecare tip de produs în cauză exportat în fiecare dintre perioade.

(17)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și ale căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost determinată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(18)

În cazul în care volumul de vânzări profitabile ale unui tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor acelui tip de produs sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip de produs, în fiecare dintre perioade.

(19)

În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de societate nu au putut fi folosite pentru a stabili valoarea normală, aceasta a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(20)

În momentul determinării valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor legate de vânzări, cheltuielilor generale și administrative, precum și profiturilor, s-au bazat, în conformitate cu teza introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe datele efective privind producția și vânzările de produs similar, în cursul unor operațiuni comerciale normale, ale societății.

(21)

Vânzările la export ale societății către Uniune sunt realizate prin intermediul sucursalei elvețiene a societății sale afiliate RFAI care exercita în cursul PAR toate funcțiile de import pentru mărfurile puse în liberă circulație în cadrul Uniunii, adică prin intermediul unui importator afiliat.

(22)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, ajustate pentru a ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de o marjă rezonabilă pentru costurile VAG și pentru profituri. În acest scop, în absența unor noi informații din partea importatorilor independenți cu privire la profitul realizat, s-a utilizat rata de profit aplicată în ancheta inițială, respectiv 6 %.

(23)

Solicitantul a susținut că RFAI ar trebui să fie tratat ca făcând parte din aceeași entitate economică unică (EEU) și că, prin urmare, la determinarea prețului de export nu ar trebui să se facă nicio deducere pentru profit și cheltuielile VAG ale RFAI.

(24)

Această afirmație nu poate fi acceptată pentru următoarele motive:

În consecință, afirmația conform căreia nu ar trebui să se facă nicio deducere pentru cheltuielile VAG și pentru profit la determinarea prețului de export a trebuit să fie respinsă. Observațiile solicitantului privind acest punct oferite drept răspuns la comunicarea concluziilor definitive vor fi abordate mai jos (punctul 2.3).

(25)

Solicitantul a susținut, de asemenea, că nicio deducere a taxei antidumping nu ar trebui să fie făcută la calcularea prețului de export în conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, întrucât taxa se reflectă în mod corespunzător în prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioară în Uniune. Cu privire la această afirmație, ancheta a stabilit că media ponderată a prețurilor de revânzare de ferosiliciu în Uniunea crescut în comparație cu prețurile din ancheta inițială, iar procentul cu care prețurile actuale de revânzare la export depășesc prețurile corespunzătoare din ancheta inițială este cu mult peste 22,7 %. Prin urmare, se poate concluziona că taxa antidumping se reflectă în mod corespunzător în prețurile de revânzare practicate de solicitant. Prin urmare, cererea respectivă a solicitantului a putut fi acceptată și, în calculul prețurilor de export determinate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, nu s-a efectuat nicio deducere a taxei antidumping.

(26)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza prețului franco fabrică. În scopul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au luat în considerare în mod corespunzător, sub formă de ajustări, costurile de transport, costurile de asigurare, costurile terminale și de manipulare, costurile de credit și comisioanele, în cazul în care erau aplicabile și justificate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată în funcție de tip a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pentru tipul corespunzător de produs în cauză. Rezultatul arată existența dumpingului.

(28)

Pentru a calcula marja de dumping, instituțiile, la fel ca în ancheta inițială, au observat că societățile CHEM și KF sunt strâns legate între ele. La fel ca în ancheta inițială, în conformitate cu practica obișnuită a instituțiilor, s-a calculat o singură marjă de dumping pentru întregul grup. În metoda utilizată în acest scop în comunicarea constatărilor definitive, suma aferentă marjei de dumping a fost calculată pentru fiecare producător-exportator în parte, înainte de a determina o rată medie ponderată de dumping pentru întregul grup, în ansamblu. Trebuie remarcat faptul că această metodologie a fost diferită de metodologia utilizată în ancheta inițială, în care calcularea dumpingului a fost efectuată prin reunirea tuturor datelor relevante cu privire la vânzările pe piața internă, costul de producție, rentabilitatea și vânzările în Uniune realizate de entitățile producătoare. Solicitantul a susținut că aplicarea acestei metodologii ar reprezenta o încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Acest aspect va fi și el abordat, din nou, mai jos (punctul 2.3).

(29)

Solicitantul a formulat mai multe observații privind anumite aspecte legate de calcule, precum costul de producție, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și marja de profit, indemnizațiile și valoarea normală. Toate aceste observații au fost analizate și, după caz, erorile de redactare au fost corectate. În consecință, concluziile definitive au fost modificate.

(30)

În plus, solicitantul a cerut Comisiei să exprime suma aferentă dumpingului pe baza valorii CIF pe care a calculat-o el însuși în scopul prezentei anchete, făcând trimitere, prin urmare, la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Cererea s-a bazat pe faptul că prețul declarat autorităților vamale este un preț de transfer care ar fi, poate, prețul corect în scopuri vamale, dar nu un preț care ar trebui să fie folosit la calcularea dumpingului în cadrul procedurilor antidumping. Această cerere trebuie respinsă deoarece diferența între prețul de export și valoarea normală, adică suma aferentă dumpingului, ar trebui să fie exprimată pe aceeași bază ca și cea care este utilizată ulterior de către autoritățile vamale pentru a stabili orice taxă care urmează să fie colectată. Aceasta este, de fapt, valoarea CIF declarată de către solicitant autorităților vamale. În consecință, aceasta din urmă a fost utilizată în calcule.

(31)

Cu privire la calculul costului de producție, solicitantul a contestat abordarea adoptată de Comisie de a utiliza prețul mediu de achiziție al unui element de cost principal de la un furnizor independent în loc de prețul efectiv plătit unui furnizor afiliat pentru același element de cost în construirea valorii normale. Această contestație trebuie respinsă deoarece prețul practicat de către furnizorul afiliat era cu mult mai mic decât prețul plătit pentru aceeași materie primă către un furnizor independent. Acest preț, prin urmare, nu poate fi considerat ca un preț stabilit în condiții de deplină concurență. Prin urmare, acest element de cost a trebuit să fie ajustat.

(32)

În urma comunicării concluziilor definitive, solicitantul a pretins că costurile de ambalare nu au fost tratate în mod sistematic atunci când s-au comparat prețurile de export și valorile normale. S-a anchetat acest aspect și, după caz, erorile de redactare au fost corectate.

(33)

Solicitantul a transmis, de asemenea, observații privind excluderea tranzacțiilor de export al unui anumit tip de produs. Vânzările de acest tip de produs în Uniune reprezentau mai puțin de 5 % din vânzările în Uniune ale solicitantului de produs de tipul respectiv efectuate pe parcursul PAR. Aceste observații trebuie să fie respinse, având în vedere faptul că nu au fost efectuate vânzări de produs de acest tip pe piața internă, iar costul specific de producție nu fusese transmis. Întrucât acest tip de produs fusese exportat către UE în cantități mici pe parcursul PAR, s-a considerat, prin urmare, că nu este adecvat să se recurgă la calcularea valorii normale pe baza costurilor de fabricație ale altor tipuri de produse, efectuând, astfel, ajustări în funcție de diferențele dintre produse.

(34)

În plus, astfel cum s-a explicat mai sus, în special în ceea ce privește două aspecte importante privind calculul marjei de dumping, și anume: (i) întrebarea dacă CHEM, KF și RFAI formează o entitate economică unică (6); și (ii) calcularea unei valori individuale a dumpingului pentru CHEM pe de o parte și KF pe de altă parte (7), solicitantul a formulat observații detaliate în reacția sa la comunicarea concluziilor definitive.

(35)

În ceea ce privește prima afirmație și în special cu privire la aspectele evidențiate de către solicitant în răspunsul său la comunicarea concluziilor definitive, se remarcă următoarele aspecte.

(36)

Solicitantul și-a reiterat afirmația conform căreia cei doi producători-exportatori și comerciantul afiliat RFAI sunt, în cele din urmă, deținuți și controlați de către aceiași beneficiari și că, prin urmare, nu ar avea autonomie și ar urma pur și simplu instrucțiunile proprietarilor solicitantului. A recunoscut toate elementele enumerate la considerentul 24 de mai sus, dar nu a fost de acord cu considerațiile emise de instituțiile UE cu privire la acestea, întrucât acestea nu au nicio legătura cu faptul că CHEM, KF și RFAI fac parte dintr-o EEU.

(37)

Instituțiile UE resping observațiile solicitantului. Criteriile deja enumerate mai sus, în special dacă sunt luate împreună, justifică în mod corespunzător respingerea cererii solicitantului. Toate elementele enumerate în considerentul 24 de mai sus indică o structură de grup, în cadrul căreia toate societățile sunt entități juridice distincte în care KF și CHEM îndeplinesc în totalitate rolul de producători-exportatori (activitățile de producție și de export), în timp ce RFAI acționează, în principal, drept comerciant afiliat/importator în UE.

(38)

În ceea ce privește a doua afirmație, nu este necesar să se adopte o poziție finală cu privire la acest aspect în contextul prezentei anchete de reexaminare. Acest fapt se datorează unei combinații a două motive. În primul rând, chiar în cazul în care această cerere ar fi acceptată (în plus față de acceptarea, după caz, a afirmațiilor menționate la considerentul 29 de mai sus), încă s-ar constata că solicitantul a practicat prețuri de dumping pe piața UE în cursul PAR, la o marjă de dumping de aproximativ 13 %. În al doilea rând, așa cum se explică în continuare, în orice caz, nu există suficiente dovezi în prezent pentru a considera că marja de dumping din cursul PAR ar avea un caracter durabil.

(39)

În reacția sa la comunicarea concluziilor definitive, industria din Uniune a susținut că, în urma anchetei de reexaminare, taxa aplicată produselor solicitantului ar trebui să fie mărită, deoarece, presupunând că toate cererile din partea solicitantului ar fi refuzate, marja de dumping constatată pe durata PAR a fost mai mare decât taxa aplicabilă. Cu toate acestea, având în vedere că, după cum se explică în continuare, nu există suficiente dovezi cu privire la natura durabilă a modificării circumstanțelor, nu există nicio justificare pentru modificarea taxei, nici în sensul măririi, nici în sensul micșorării acesteia.

(40)

Cu toate acestea, în pofida acceptării anumitor afirmații ale solicitantului conform celor descrise mai sus, se constată, totuși, că acesta a practicat prețuri de dumping pe piața UE în cursul PAR, la o marjă de dumping de cel puțin 13 %. În al doilea rând, după cum se explică în continuare, în orice caz, nu există suficiente dovezi pentru a considera că marja de dumping din cursul PAR ar avea un caracter durabil.

(41)

Solicitantul și-a bazat raționamentul conform căruia ar exista o modificare durabilă a circumstanțelor pe următoarele motive:

(42)

(43)

În urma comunicării concluziilor definitive, argumente similare au fost utilizate de solicitant. Cu toate acestea, au fost furnizate din nou dovezi insuficiente. Prin urmare, s-a concluzionat că nu există suficiente dovezi, la acest moment, care să ateste faptul că aceste prețuri de export mai mari practicate de către solicitant ar fi altceva decât o consecință a prețurile dominante de pe piață (în special cele de pe piața UE) în cursul PAR. Cu alte cuvinte, nu există dovezi suficiente care să ateste faptul că modificările efectuate de solicitant în structura sa de export au fost cauza acestor prețuri mai ridicate, și se poate preconiza, prin urmare, că aceste prețuri ar putea rămâne la niveluri similare (sau mai ridicate) în viitor. În special, contrar afirmațiilor solicitantului, chiar presupunând că noua structură a sporit eficiența grupului, acest lucru nu înseamnă că, în viitor, prețurile sale de export către UE vor fi ridicate și că acestea nu vor avea drept rezultat dumpingul.

(44)

(45)

Cu toate acestea, această afirmație nu poate conduce la eliminarea sau reducerea măsurilor în vigoare. Se reamintește că, conform confirmării solicitantului însuși, pe durata PAR acesta încă practica prețuri de dumping. În plus, solicitantul însuși a subliniat că UE rămâne una dintre piețele sale tradiționale. Această afirmație este susținută de faptul că volumele vândute de către solicitant în UE sunt încă foarte semnificative; dacă se compară volumul de vânzări cu consumul UE în cursul PA a anchetei inițiale (8), acestea ar reprezenta o cotă de piață importantă (între 5 și 20 %, cifrele exacte neputând fi prezentate din motive de confidențialitate).

(46)

După notificare, solicitantul și-a reiterat afirmația conform căreia noi oportunități comerciale ar fi oferite de alte piețe (India, Asia și Statele Unite) mai degrabă decât UE. Cu toate acestea, solicitantul nu a furnizat dovezi substanțiale pentru a susține strategiile sale de piață. Marja de dumping existentă pe parcursul PAR, lipsa datelor privind alte piețe și volatilitatea prețului de vânzare la export pe piața mondială sunt toate elemente care nu susțin această afirmație care, prin urmare, trebuie să fie respinsă.

(47)

(48)

Chiar dacă s-ar presupune că toate aceste afirmații ar fi adevărate, rămâne valabil faptul că, în cursul PAR, solicitantul a practicat dumpingul cu o marjă considerabilă și la prețuri volatile. În plus, după cum s-a explicat mai sus, volumele comercializate de solicitant către UE în cursul PAR nu sugerează că aceasta ar fi renunțat la piața respectivă sau că intenționează să renunțe la aceasta în viitorul apropiat.

(49)

În observațiile sale pe marginea comunicării constatărilor definitive, solicitantul a afirmat că singurul argument prezentat de către Comisie pentru a respinge relevanța cererii tot mai mari de pe piața internă ar fi importanța marjei de dumping constatate. În plus, solicitantul a susținut că Comisia, deși a recunoscut multe dintre punctele-cheie referitoare la piața rusă, nu trage concluziile adecvate din aceste argumente.

(50)

Aceste afirmații trebuie să fie respinse. În primul rând, nu numai constatările privind dumpingul, dar și constatările referitoare la volume sunt împotriva acestui argument. În al doilea rând, instituțiile UE iau act de faptul că nicio confirmare nu a fost emisă de către Comisie și nu au fost puse la dispoziție date independente concludente în sprijinul afirmației potrivit căreia cererea pentru produsul în cauză este de așteptat să crească în Rusia, iar prețurile de export practicate de grupul respectiv ar crește mult mai rapid decât costul de producție.

(51)

(52)

Cu toate acestea, s-a observat o etapă de redresare semnificativă a capacităților după criza financiară din 2009, iar solicitantul a raportat extinderea capacităților cu 10 %-20 % (din motive de confidențialitate se precizează doar intervalul în care se înscrie procentul extinderii), în comparație cu perioada anterioară crizei financiare din 2009.

(53)

În urma comunicării constatărilor definitive, solicitantul a afirmat că o comparație între capacitatea de producție din perioada de după PAR și cea din perioada de referință nu este adecvată, deoarece solicitantul ar fi anticipat criza financiară din anul 2009 și, prin urmare, ar fi redus deja capacitatea de producție. Acest argument nu poate fi acceptat; o extindere cu 10 %-20 % a capacităților raportate poate fi observată în comparație cu anul 2007, nu cu anul 2009, când capacitățile erau la nivelul lor cel mai scăzut. În plus, nu este posibil ca criza financiară din anul 2009 să fi avut un impact asupra capacității de producție a solicitantului din anul 2007.

(54)

Analiza cererilor solicitantului cu privire la caracterul durabil al modificării circumstanțelor, conform rezumatului de mai sus, a condus la concluzia că, în prezent, nu există suficiente dovezi care să demonstreze faptul că circumstanțe modificate ar avea un caracter durabil. Se poate preconiza că prețurile de export practicate de solicitant și, prin urmare, marja sa de dumping vor continua să fluctueze, urmând, în special, evoluția prețurilor de pe piața mondială. În măsura în care solicitantul a demonstrat doar anumite circumstanțe modificate, nu se poate considera, prin urmare, că acestea demonstrează faptul că politica de prețuri a solicitantului pe parcursul PAR are un caracter durabil. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că ar fi prematur și, prin urmare, nejustificat să se reducă taxa în acest moment.

(55)

Solicitantul împreună cu importatorul său afiliat au oferit un angajament de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(56)

Ancheta a confirmat faptul că prețul produsului este extrem de volatil. Astfel cum s-a menționat în considerentul 42 de mai sus, s-a stabilit că prețurile practicate de solicitant pe piața Uniunii au variat semnificativ pe parcursul PAR. Prin urmare, produsul nu este potrivit pentru un angajament bazat pe un preț fix. Deși exportatorul a propus un mecanism de indexare, nu a fost posibil să se stabilească o corelație între volatilitatea prețului produsului finit și sursa de indexare propusă, în special întrucât aceasta era, de asemenea, legată de produsul finit și se raporta la prețurile care erau influențate de importurile care făceau obiectul unui dumping. Prin urmare, indexarea propusă nu a fost considerată adecvată.

(57)

În ceea ce privește riscurile specifice ale societății, s-a stabilit faptul că, din pricina complexității structurii societății, riscul de compensare încrucișată este foarte ridicat: alte produse decât produsul în cauză ar putea fi vândute prin intermediul unui comerciant din afara Uniunii unei alte filiale dintr-o țară terță și să fie revândute, apoi, Uniunii.

(58)

În cele din urmă, întrucât produsul însuși există în variante cu diferite calități și este importat mai ales în vrac, autoritățile vamale nu ar putea să distingă specificațiile chimice (care fac, eventual, obiectul unor prețuri minime de import diferite) fără o analiză individuală a fiecărei tranzacții, ceea ce ar îngreuna sau chiar ar face imposibilă monitorizarea.

(59)

Această propunere de angajament a fost, prin urmare, respinsă.

(60)

Ținând cont de constatările privind dumpingul, precum și de absența dovezilor privind caracterul durabil al circumstanțelor modificate, se concluzionează că JSC Chelyabinsk Electrometallurgical Integrated Plant și societatea sa afiliată JSC Kuznetsk Ferroalloy Works ar trebui să facă în continuare obiectul taxei vamale cu procentul indicat în regulamentul inițial, mai precis 22,7 %,

25.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 22/8

(1)

Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 891/2009 al Comisiei din 25 septembrie 2009 privind deschiderea și gestionarea anumitor contingente tarifare comunitare în sectorul zahărului (2) prevede că, în cazul zahărului concesii CXL cu numerele de ordine 09.4317, 09.4318, 09.4319 și 09.4321 (în funcție de țară) și al zahărului din Balcani, cererile de licențe de import trebuie însoțite de licența de export în original.

(2)

Pentru zahărul concesii CXL cu numărul de ordine 09.4320 (orice țară terță), prezentarea licenței de export nu este necesară.

(3)

Prin simplificarea cerințelor administrative pentru a avea acces la zahărul concesii CXL pentru importurile în Uniune prin eliminarea cerinței de prezentare a licenței de export pentru concesii specifice fiecărei țări, este posibil să se încurajeze concurența între operatori și să se asigure o funcționare mai armonioasă a pieței. Întrucât punerea în liberă circulație va continua să fie condiționată de prezentarea unui certificat de origine, această simplificare poate fi obținută fără a se aduce atingere posibilității ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacțiile au fost efectuate corect.

(4)

Pentru a asigura o tranziție fără dificultăți la cerințele administrative simplificate, este oportun să se prevadă amânarea aplicării lor până la 1 februarie 2012.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 891/2009 trebuie modificat în consecință.

(6)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

25.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 22/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 a stabilit cadrul comun pentru producerea sistematică de statistici europene referitoare la venit și la condițiile de viață, care includ date transversale și longitudinale comparabile și actuale privind venitul, precum și nivelul și componentele sărăciei și excluderii sociale la nivel național și la nivel european.

(2)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1177/2003, sunt necesare măsuri de punere în aplicare în ceea ce privește lista domeniilor și variabilelor țintă secundare care urmează să fie incluse în fiecare an în componenta transversală a EU-SILC. Lista variabilelor țintă secundare care urmează să fie incluse în modulul privind bunăstarea ar trebui să fie întocmită pentru anul 2013, împreună cu codurile corespunzătoare ale variabilelor.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

25.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 22/16

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,