1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO 1969, L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9), astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 (JO 1985, L 156, p. 23, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 75).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între Prosa – Produtos e Serviços Agrícolas SA (denumită în continuare „Prosa”), pe de o parte, și Fazenda Pública (Trezoreria Publică, Portugalia), pe de altă parte, în legătură cu plata unei taxe de timbru aplicabile actului de constituire a acestei societăți.

3

Potrivit primului său considerent, Directiva 69/335 urmărea promovarea liberei circulații a capitalurilor, considerată o libertate fundamentală esențială pentru realizarea unei piețe interne. În acest scop, astfel cum reiese din al șaselea-al optulea considerent, directiva menționată urmărea armonizarea taxei exigibile pentru contribuția la capitalul societăților în Uniunea Europeană prin instituirea unei taxe unice asupra majorărilor de capital care nu poate fi aplicată decât o singură dată în cadrul pieței interne și prin desființarea tuturor celorlalte impozite indirecte având caracteristici similare cu această taxă unică.

4

În acest sens, articolul 1 din Directiva 69/335 prevedea:

„Statele membre aplică aporturilor la capitalul societăților de capital o taxă armonizată în conformitate cu dispozițiile articolelor 2-9, numită în continuare «taxă pe majorarea capitalului».”

5

Directiva 85/303 a adus anumite modificări substanțiale Directivei 69/335, în special articolului 4 alineatul (2) și articolului 7 din aceasta. Al doilea și al treilea considerent ale Directivei 85/303 enunțau:

„întrucât efectele economice ale taxei pe majorarea de capital afectează în mod negativ regruparea și dezvoltarea întreprinderilor; întrucât aceste efecte sunt dăunătoare în special în actuala situație economică în care stimularea investițiilor trebuie să fie o prioritate absolută;

întrucât cea mai bună soluție în vederea atingerii acestor obiective ar fi eliminarea taxei pe majorarea de capital; întrucât, cu toate acestea, pierderile de venituri ce ar rezulta din aplicarea unei astfel de măsuri sunt inacceptabile pentru anumite state membre; întrucât, în consecință, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a scuti de la plata sau de a impune plata taxei pe majorarea de capital tuturor tranzacțiilor sau unor părți din tranzacții care intră în domeniul său de aplicare, înțelegându‑se că, pe teritoriul aceluiași stat membru, se aplică o cotă unică de impozitare;”.

6

Articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 69/335, în versiunea sa rezultată din Directiva 85/303 (denumită în continuare „Directiva 69/335”), prevedea:

„(1)   Taxa pe majorarea capitalului se aplică următoarelor tranzacții:

[…]

7

Potrivit articolului 7 alineatul (1) primul și al doilea paragraf și alineatul (2) din Directiva 69/335:

„(1)   Statele membre scutesc de plata taxei pe majorarea de capital tranzacțiile, altele decât cele menționate la articolul 9, care, la 1 iulie 1984, erau scutite sau impozitate cu o cotă mai mică sau egală cu 0,50 %.

Scutirea se face în condițiile aplicabile la data respectivă, pentru acordarea unei scutiri sau, după caz, pentru impozitarea cu o cotă mai mică sau egală cu 0,50 %.

[…]

(2)   Statele membre pot fie să scutească de la plata taxei pe majorarea de capital toate tranzacțiile, altele decât cele menționate la alineatul (1), fie să le supună impozitării cu o cotă unică de cel mult 1 %.”

8

Termenul de transpunere a Directivei 85/303 a fost stabilit pentru 1 ianuarie 1986.

9

Directiva 69/335 a fost abrogată prin Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital (JO 2008, L 46, p. 11). Această abrogare este însă ulterioară situației de fapt din litigiul principal.

10

Articolul 155 litera b) din Código do Imposto de Selo (Codul privind taxele de timbru), în versiunea în vigoare la 1 iulie 1984, prevedea că constituirea societăților de capitaluri era supusă taxei de timbru la cota de 1 % din capitalul social.

11

Legea nr. 150/99 din 11 septembrie 1999 de modificare a codului respectiv a scutit această operațiune de taxa de timbru.

12

Aceasta a fost supusă din nou taxei de timbru, la cota de 0,4 %, în temeiul alineatului 26.1 din Tabela Geral do Imposto de Selo (Tabelul general al taxelor de timbru), astfel cum a fost modificată prin Decretul‑lege nr. 322‑B/2001 din 14 decembrie 2001, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002.

13

Prin actul notarial din 29 octombrie 2004, Prosa a fost constituită ca societate pe acțiuni cu capital vărsat integral de 50000 de euro în numerar.

14

Cu această ocazie, ea a trebuit să plătească o taxă de timbru în cuantum de 200 de euro, în conformitate cu reglementarea menționată la punctul 12 din prezenta ordonanță.

15

Prosa a atacat actul de lichidare a acestei taxe de timbru la Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel (Tribunalul Administrativ și Fiscal din Penafiel, Portugalia), susținând în esență că aceasta era contrară articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335.

16

Întemeindu‑se pe Hotărârea din 21 iunie 2007, Optimus – Telecomunicações (C‑366/05, EU:C:2007:366), Prosa arată în special că obligația prevăzută de această dispoziție se opune ca Republica Portugheză să impoziteze actul de constituire a unei societăți de capital, întrucât, deși la 1 iulie 1984, cu alte cuvinte la data la care articolul 7 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 69/335 face trimitere, reglementarea portugheză nu scutea de taxa de timbru operațiunea de constituire a unei asemenea societăți, reglementarea portugheză a scutit, de atunci, această operațiune de taxa de timbru.

17

Administrația fiscală și vamală consideră, dimpotrivă, că articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 impune statelor membre numai scutirea de plata taxei pe majorarea de capital a tranzacțiilor care, la 1 iulie 1984, erau scutite sau impozitate cu o cotă mai mică sau egală cu 0,5 %. Or, nu aceasta este situația operațiunii de constituire a unei societăți de capitaluri, care, la 1 iulie 1984, era supusă unei taxe de timbru. Prin urmare, aceasta consideră că nimic nu interzicea Republicii Portugheze să reintroducă o asemenea taxă.

18

Administrația fiscală și vamală precizează că, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 21 iunie 2007, Optimus – Telecomunicações (C‑366/05, EU:C:2007:366), operațiunea în cauză, și anume o majorare de capital, era scutită de plata taxei de timbru la 1 iulie 1984, în timp ce constituirea unei societăți de capitaluri nu era. Potrivit acesteia, jurisprudența respectivă nu este, așadar, aplicabilă situației de fapt din speță.

19

Considerând că o interpretare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 este necesară pentru soluționarea litigiului cu care este sesizat, Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel (Tribunalul Administrativ și Fiscal din Penafiel, Portugalia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„O dispoziție a reglementării naționale precum rubrica 26.1 din Tabelul general al taxelor de timbru, astfel cum a fost modificat prin […] Decretul‑lege nr. 322‑B/2001 din 14 decembrie 2001, care prevede aplicarea taxei de timbru la constituirea societăților de capital (în special a unei societăți pe acțiuni) al căror capital este vărsat integral în numerar, este contrară articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335[…]?”

20

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la întrebarea formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la întrebarea formulată cu titlu preliminar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

21

Trebuie să se aplice această dispoziție în prezenta cauză.

22

Prin intermediul întrebării sale, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, prin care un stat membru a reintrodus o taxă de timbru cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care au fost scutite ulterior de aceasta.

23

În speță, astfel cum reiese din cererea de decizie preliminară, la 1 iulie 1984, legislația națională supunea înființarea unei societăți de capital precum cea în discuție în litigiul principal unei taxe de timbru în cotă de 1 %. După ce a renunțat în 1991 la perceperea acestei taxe pe majorarea de capital, respectiva taxă a fost reintrodusă în cotă de 0,40 % începând cu 1 ianuarie 2002 prin reglementarea a cărei compatibilitate cu dreptul Uniunii este pusă la îndoială de instanța națională.

24

În această privință, este necesar să se amintească faptul că, astfel cum reiese din jurisprudența Curții, Directiva 69/335 urmărește limitarea și chiar eliminarea impozitului pe capital și că statele membre care nu au renunțat la perceperea respectivului impozit pe capital îl puteau menține numai din cauza dificultăților bugetare cu care ar fi fost confruntate în cazul eliminării sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta, C‑377/13, EU:C:2014:1754, punctul 49).

25

Curtea a statuat deja că referirea la data de 1 iulie 1984 cuprinsă în articolul 7 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 69/335 nu poate constitui pentru statele membre care supuneau la această dată operațiunile în cauză unui impozit pe capital cu o cotă mai mare de 0,50 % o permisiune de a reintroduce un astfel de impozit după ce au renunțat la acesta. Astfel, voința legiuitorului Uniunii era de a elimina impozitul pe capital, posibilitatea de a‑l menține reprezentând doar o excepție motivată de teama de pierderea unor venituri de către statele membre. Prin urmare, chiar dacă pierderea unor venituri bugetare putea justifica menținerea impozitului pe capital după data de 1 iulie 1984, în limitele expuse la articolul 7 alineatul (2) din directiva menționată, aceasta nu era susceptibilă să justifice reintroducerea unui asemenea impozit (Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta, C‑377/13, EU:C:2014:1754, punctul 50 și jurisprudența citată).

26

În prezenta cauză, întrebarea adresată se distinge de cea la care Curtea a răspuns în Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta (C‑377/13, EU:C:2014:1754), prin faptul că taxa pe majorarea de capital în cauză nu se aplică majorării capitalului social al unei societăți de capital, ci înființării unei asemenea societăți, operațiuni menționate la litera (c) și, respectiv, la litera (a) ale articolului 4 alineatul (1) din Directiva 69/335. Or, o asemenea diferență nu este de natură să determine Curtea să se îndepărteze de interpretarea pe care a reținut‑o în hotărârea menționată.

27

Astfel, obligațiile care rezultă pentru statele membre din articolul 7 din Directiva 69/335, în special cea menționată la punctul 25 din prezenta ordonanță, privesc orice operațiune care intră în domeniul de aplicare al acestei directive și, prin urmare, orice operațiune care intră sub incidența articolului 4 din aceasta (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta, C‑377/13, EU:C:2014:1754, punctul 51).

28

Este necesar, prin urmare, să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale prin care un stat membru a reintrodus o taxă pe majorarea de capital cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital care intră sub incidența primei dispoziții menționate, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care, ulterior, au fost scutite de plata taxei respective.

29

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale prin care un stat membru a reintrodus o taxă pe majorarea de capital cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital care intră sub incidența primei dispoziții menționate, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care, ulterior, au fost scutite de plata taxei respective.