Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62013TN0093

Cauza T-93/13: Acțiune introdusă la 15 februarie 2013 — Regatul Unit/BCE

JO C 114, 20.4.2013, p. 38–39 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

20.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/38

Acțiune introdusă la 15 februarie 2013 — Regatul Unit/BCE

(Cauza T-93/13)

2013/C 114/61

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: K. Beal, QC, și E. Jenkinson, agent)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea în parte a Deciziei Băncii Centrale Europene din 11 decembrie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2007/7 privind termenii și condițiile TARGET2-ECB (Decizia BCE/2012/31) (JO L 13, p. 8);

—

Anularea în parte a Orientării Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2012 privind sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2) (Orientarea BCE/2012/27) (JO L 30, p. 1);

—

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă șapte motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe lipsa oricărei competențe a BCE de a publica actele atacate sau în subsidiar pe lipsa competenței BCE de a publica actele atacate în lipsa unui instrument legislativ, precum un regulament, adoptat fie de Consiliu, fie, alternativ, de însăși BCE;

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe împrejurarea că actele atacate impun de jure sau de facto o condiție referitoare la stabilirea sediului în ceea ce privește sistemele de compensare prin contrapartide centrale („CPC-uri”) care intenționează să efectueze operațiuni de compensare sau de decontare în moneda euro și ale căror tranzacții zilnice depășesc un anumit volum. În plus sau în subsidiar, acestea impun restricții sau obstacole privind natura și/sau nivelul serviciilor sau al capitalului care pot fi furnizate CPC-urilor stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro. Actele atacate încalcă toate sau unele dintre articolele 48, 56 și/sau 63 TFUE, în măsura în care:

—

CPC-urile stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, precum Regatul Unit, vor fi obligate să își transfere centrele de administrare și de control în state membre care sunt membre ale Eurosistemului. Aceste CPC-uri vor fi de asemenea obligate să se reconstituie ca persoane juridice recunoscute de dreptul național al altui stat membru;

—

în cazul în care astfel de CPC-uri nu își transferă sediile conform cerințelor, accesul lor la piețele financiare în statele membre din cadrul Eurosistemului fie nu va fi acordat în aceleași condiții ca cele aplicabile CPC-urilor stabilite pe teritoriul statelor respective, fie va fi împiedicat în totalitate;

—

asemenea CPC-uri nerezidente nu vor avea dreptul să beneficieze în aceleași condiții, sau în niciun mod, de facilitățile oferite de BCE sau de băncile centrale naționale (denumite în continuare „BCN”) din cadrul Eurosistemului;

—

în consecință, capacitatea unor astfel de CPC-uri de a oferi clienților din Uniune servicii de compensare sau de decontare în moneda euro va fi restricționată sau chiar interzisă în totalitate.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe împrejurarea că actele atacate încalcă articolul 101 și/sau articolul 102 TFUE coroborat cu articolul 106 TFUE și cu articolul 13 TUE, întrucât:

—

impun efectiv ca toate operațiunile de compensare care au loc în moneda euro și care depășesc un anumit nivel să fie efectuate de CPC-uri stabilite într-un stat membru din zona euro;

—

dispun efectiv ca BCE și/sau zona euro și/sau BCN să nu furnizeze lichidități în moneda euro către CPC-uri stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, în cazul în care acestea depășesc pragurile stabilite prin decizie.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe împrejurarea că cerința impusă CPC-urilor stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, de a adopta o personalitate juridică și un sediu diferite, constituie o discriminare directă sau indirectă pe motiv de naționalitate. Aceasta încalcă de asemenea principiul general al egalității de tratament din dreptul Uniunii Europene, întrucât CPC-urile stabilite în state membre diferite sunt supuse unui tratament diferențiat, fără nicio justificare obiectivă.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe împrejurarea că actele atacate încalcă prevederile relevante din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO 2012 L 201, p. 1).

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe împrejurarea că actele atacate încalcă toate sau unele dintre articolele II, XI, XVI și XVII din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS).

7.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe împrejurarea că, fără să își asume sarcina de a demonstra că asemenea restricții nu sunt justificate de un interes public (sarcina de a dovedi necesitatea unei derogări, în cazul în care intenționează să o aplice, revenind BCE), Regatul Unit susține că nicio justificare invocată de BCE, întemeiată pe ordinea publică, nu ar satisface cerința proporționalității, întrucât sunt disponibile măsuri mai puțin restrictive pentru a asigura controlul asupra instituțiilor financiare care sunt stabilite în Uniune, însă în afara zonei euro.
Top