EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62010CN0249
Case C-249/10 P: Appeal brought on 18 May 2010 by Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd against the judgment of the General Court (Eighth Chamber) delivered on 4 March 2010 in Case T-401/06: Brosmann Footwear (HK) Co. Ltd v Council of the European Union
Cauza C-249/10 P: Recurs introdus la 18 mai 2010 de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 4 martie 2010 în cauza T-401/06, Brosmann Footwear (HK) Co. Ltd/Consiliul Uniunii Europene
Cauza C-249/10 P: Recurs introdus la 18 mai 2010 de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 4 martie 2010 în cauza T-401/06, Brosmann Footwear (HK) Co. Ltd/Consiliul Uniunii Europene
JO C 209, 31.7.2010, p. 26–27
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
31.7.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/26 |
Recurs introdus la 18 mai 2010 de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 4 martie 2010 în cauza T-401/06, Brosmann Footwear (HK) Co. Ltd/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-249/10 P)
()
2010/C 209/37
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd (reprezentanți: L. Ruessmann, A. Willems, avocați)
Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Confédération européenne de l'industrie de la chaussure (CEC)
Concluziile recurentelor
|
— |
Anularea Hotărârii Tribunalului din 4 martie 2010, în măsura în care Tribunalul nu a anulat regulamentul atacat și în măsura în care a dispus obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura desfășurată la Tribunal; |
|
— |
pronunțarea unei hotărâri definitive și anularea în tot a regulamentului atacat; |
|
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și în procedura desfășurată la Tribunal. |
Motivele și principalele argumente
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că articolul 2 alineatul (7) și articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază (1) nu prevăd obligația instituțiilor de a se pronunța asupra cererilor privind statutul de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață („SEP”) și tratamentul individual („TI”) în cazul în care acestea au recurs la tehnica eșantionării.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat că instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază, întrucât acestea nu s-au pronunțat asupra cererilor privind SEP/TI formulate de producătorii-exportatori din China reținuți în eșantion în termen trei luni de la data deschiderii anchetei.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat că instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul antidumping de bază, întrucât acestea nu au informat producătorii-exportatori din China, care nu au fost reținuți în eșantion, cu privire la examinarea cererilor privind SEP/TI în termen trei luni de la data deschiderii anchetei.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat că instituțiile nu au cooperat pe durata anchetei și că, prin urmare, industria comunitară nu a îndeplinit condiția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) coroborat cu articolul 5 alineatul (4) din regulamentul antidumping de bază, ceea ce a determinat o apreciere greșită a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul antidumping de bază.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că articolul 6 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază nu interzice instituțiilor să colecteze informațiile în vederea eșantionării înainte de deschiderea anchetei.
Cu titlu subsidiar, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că instituțiile nu au încălcat articolul 6 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază prin depășirea termenului de 15 luni prevăzut pentru finalizarea unei anchete antidumping.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în cadrul aprecierii sale privind efectele juridice ale diverselor informații referitoare la stabilirea existenței unui prejudiciu, în sensul articolului 3 din regulamentul antidumping de bază.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat că instituțiile nu și-au îndeplinit obligația de examinare cu diligență și imparțialitate a tuturor aspectelor pertinente ale anchetei antidumping.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în cadrul aprecierii sale privind efectele juridice ale anumitor informații referitoare la obligația de motivare ce revine autorității responsabile cu ancheta.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat încălcarea articolului 3 din regulamentul antidumping de bază prin lipsa evaluării, de către instituții, a impactului asupra industriei comunitare a unor factori diferiți de importurile vizate.
(1) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).