13.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 314/7

1.

Decizia se referă la o încălcare unică și continuă a articolului 102 din tratat, sub forma unui tratament discriminatoriu pe criterii de naționalitate/loc de stabilire aplicat întreprinderilor care doresc să participe la tranzacții cu energie electrică pe piețele pe termen scurt din România. Prezenta decizie se adresează S.C. OPCOM S.A. (denumită în continuare „OPCOM”) și societății-mamă a acesteia, C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. (denumită în continuare „Transelectrica”).

2.

La 6 decembrie 2012, Comisia a decis să inițieze o procedură în cazul de față, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei și al articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (denumite în continuare „Regulamentul 773/2004” și, respectiv, „Regulamentul 1/2003”).

3.

În cursul anchetei, Comisia a trimis mai multe cereri de informații, în temeiul articolului 18 din Regulamentul 1/2003 către OPCOM, către părți care ar putea oferi servicii substituibile (și anume brokeri), precum și către o serie de participanți la piață care fie au achiziționat, fie erau interesați să achiziționeze energie electrică cu livrare în România.

4.

La 29 mai 2013, Comisia a notificat o comunicare privind obiecțiunile către OPCOM și societății-mamă a acesteia, Transelectrica. Comisia a adoptat opinia preliminară potrivit căreia OPCOM deținea o poziție dominantă pe piața serviciilor care facilitează tranzacționarea angro a energiei electrice în România și a abuzat de această poziție dominantă prin impunerea unor cerințe discriminatorii comercianților din UE care doreau să participe la tranzacții pe piața pentru ziua următoare și pe piața intrazilnică. OPCOM și Transelectrica și-au prezentat răspunsurile la comunicarea privind obiecțiunile la 5 august 2013 și, respectiv, 7 august 2013.

5.

În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul 1/2003, Transelectrica și OPCOM au solicitat să fie audiate cu privire la aspectele în legătură cu care Comisia formulase obiecțiuni. O audiere a avut loc la 19 septembrie 2013.

6.

La 28 noiembrie 2013, Comisia a trimis părților o scrisoare în care stabilea o serie de elemente de fapt suplimentare legate de obiecțiunile formulate, indicând că ar putea să facă apel la acestea într-o posibilă decizie finală („scrisoare de expunere a faptelor”). Transelectrica și OPCOM și-au prezentat răspunsurile scrise la scrisoarea de expunere a faptelor la 13 decembrie 2013 și, respectiv, 6 ianuarie 2014.

7.

Comitetul consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante a emis un aviz favorabil la 24 februarie 2014.

8.

OPCOM administrează bursa de energie electrică din România, o piață organizată care facilitează tranzacționarea energiei electrice cu livrare în România.

9.

Pe baza analizei substituibilității cererii și ofertei și a constrângerilor concurențiale în acest caz, Comisia a considerat că piața relevantă a produsului este piața pentru servicii care facilitează tranzacționarea energiei electrice pe termen scurt („piața spot”), mai exact piața pentru ziua următoare și piața intrazilnică.

10.

Piața geografică relevantă a fost definită ca fiind România.

11.

Pentru a administra o bursă a energiei electrice în România, întreprinderile au nevoie de o licență. În perioada relevantă, o astfel de licență a fost acordată unei singure societăți, OPCOM.

12.

OPCOM oferă servicii care facilitează tranzacționarea energiei electrice pe termen scurt pe teritoriul României. Până în iulie 2012, au existat o serie de brokeri care ofereau servicii similare, intermediind tranzacțiile cu energie electrică între vânzător și cumpărător. Cu toate acestea, brokerii erau activi doar într-o măsură foarte limitată. Începând din iulie 2012, legislația națională impune ca energia electrică livrată în România să fie tranzacționată doar prin intermediul bursei de energie electrică. De la această dată, OPCOM are un monopol legal, ca unic furnizor de servicii de facilitare a tranzacționării energiei electrice în România.

13.

Decizia constată că OPCOM a abuzat de poziția sa dominantă pe piața de servicii care facilitează comercializarea energiei electrice pe termen scurt pe teritoriul României, între 30 iunie 2008 și cel puțin 16 septembrie 2013, aplicând un tratament discriminatoriu întreprinderilor care desfășoară activități de tranzacționare angro a energiei electrice, pe criteriul naționalității/locului de stabilire.

14.

Mai exact, în cadrul acordurilor standard cu comercianții, OPCOM le solicita comercianților din UE să se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru a avea acces la piețele spot de pe bursa de energie electrică, chiar dacă acei comercianți din UE erau deja înregistrați în scopuri de TVA în țara lor. Prin urmare, pentru a activa pe platforma de tranzacționare a OPCOM, comercianții din UE erau obligați să obțină o a doua înregistrare în scopuri de TVA în România, în timp ce comercianții din România nu aveau nevoie decât de o singură înregistrare în scopuri de TVA. Obligația impusă comercianților din UE de înregistrare în scopuri de TVA nu rezulta din legislația națională, ci a fost introdusă prin acordurile standard ale OPCOM. În temeiul legislației române și europene, comercianții de energie electrică care sunt înregistrați în scopuri de TVA într-un stat membru al UE ar trebui să poată activa în orice alt stat membru al UE, fără a fi necesar să obțină o altă înregistrare în scopuri de TVA.

15.

Comercianții din UE se pot înregistra în scopuri de TVA în România, dar pentru aceasta trebuie să suporte costuri suplimentare semnificative. Această obligație subminează, de asemenea, creșterile în eficiență generate de modelul de afaceri utilizat adesea de comercianți, și anume centralizarea activităților de tranzacționare de pe mai multe piețe într-un singur loc. În plus, obligația are efectul probabil de a descuraja unii comercianți să intre pe piața angro a energiei electrice din România.

16.

OPCOM a susținut că cerința de înregistrare în scopuri de TVA era justificată pentru că, în lipsa acesteia, OPCOM ar fi trebuit să finanțeze costurile generate de disparitatea la nivelul fluxului de numerar legată de plățile de TVA, disparitate care rezultă din tranzacțiile cu comercianții din UE.

17.

Tranzacțiile cu comercianții din UE care nu au obligația de a plăti TVA în România ar putea genera o disparitate temporară la nivelul fluxului de numerar, caz în care OPCOM ar fi nevoită să finanțeze TVA-ul pe tranzacțiile dintre vânzătorii români și cumpărătorii din UE, în așteptarea rambursării TVA-ului de către administrația fiscală română. Această disparitate se datorează faptului că, îndeplinind funcția de contrapartidă centrală, OPCOM achiziționează energie electrică de la vânzători și vinde energie electrică către cumpărători pe piața la vedere.

18.

Decizia răspunde argumentelor invocate de OPCOM și explică faptul că plasarea sarcinii financiare care rezultă din orice disparitate legată de TVA asupra comercianților din UE nu este o măsură proporțională sau necesară și nu poate fi justificată. Problema putea fi soluționată prin alte măsuri, lucru ilustrat, printre altele, de faptul că și alte burse de energie din Europa se confruntă cu o situație similară în ceea ce privește plata TVA-ului în cazul tranzacțiilor internaționale. Niciuna dintre ele nu a ales să rezolve această problemă printr-o cerință de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianții din UE.

19.

Cerința OPCOM conform căreia comercianții din UE care doresc să participe la piața pentru ziua următoare și la piața intrazilnică din România trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România reprezintă o discriminare pe criterii de naționalitate/loc de stabilire. Această cerință a putut avea efecte restrictive, și anume excluderea sau descurajarea participării comercianților din UE pe piețele de energie electrică din România. Prin urmare, OPCOM a abuzat de poziția sa dominantă pe piața serviciilor care facilitează comercializarea energiei electrice pe termen scurt pe teritoriul României și a încălcat articolul 102 din TFUE.

20.

Amenda a fost calculată în conformitate cu orientările din 2006 privind amenzile. Amenda a fost calculată pe baza valorii vânzărilor efectuate de OPCOM pe piața spot în ultimul an complet pentru care s-a constatat încălcarea (și anume 2012).

21.

La stabilirea cuantumului amenzii, Comisia a ținut seama de gravitatea și de durata încălcării. Comisia a ținut cont de faptul că abuzul a constituit un caz evident de discriminare pe criteriul naționalității/locului de stabilire și că OPCOM deținea o cotă de piață foarte ridicată, care a depășit în mod continuu valoarea de 99 % și a atins chiar valoarea de 100 % începând din iulie 2012, când OPCOM a deținut un monopol legal. Comisia a ținut cont de faptul că încălcarea a durat de la 30 iunie 2008 (în cazul pieței pentru ziua următoare) și de la 14 iulie 2011 (în cazul pieței intrazilnice) până la 16 septembrie 2013.

22.

Nu au fost identificate circumstanțe agravante sau atenuante în cazul de față.

23.

Decizia a impus amenda în solidar societății OPCOM și societății Transelectrica, societatea-mamă care deține OPCOM în proporție de 100 %.

24.

Decizia stabilește că cerința de înregistrare în scopuri de TVA a constituit o încălcare unică și continuă a articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene între 30 iunie 2008 și cel puțin 16 septembrie 2013, sub forma unui tratament discriminatoriu.

25.

S-a impus o amendă în solidar în valoare de 1 031 000 de euro societății OPCOM și societății Transelectrica, societatea-mamă care deține OPCOM în proporție de 100 %.

26.

Se dispune ca Transelectrica și OPCOM să pună imediat capăt încălcării, în măsura în care nu au făcut deja acest lucru. Transelectrica și OPCOM trebuie, de asemenea, să se abțină de la repetarea oricărui act sau comportament care are un obiect sau efect identic sau similar.