EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52012DC0571
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE COUNCIL AND THE EUROPEAN PARLIAMENT on the comprehensive risk and safety assessments ("stress tests") of nuclear power plants in the European Union and related activities
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN privind evaluările complexe de risc și securitate („testele de stres”) ale centralelor nucleare din Uniunea Europeană și activitățile conexe
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN privind evaluările complexe de risc și securitate („testele de stres”) ale centralelor nucleare din Uniunea Europeană și activitățile conexe
/* COM/2012/0571 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN privind evaluările complexe de risc și securitate („testele de stres”) ale centralelor nucleare din Uniunea Europeană și activitățile conexe /* COM/2012/0571 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU
ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN privind evaluările complexe de risc
și securitate („testele de stres”) ale centralelor nucleare din
Uniunea Europeană și activitățile conexe 1. Introducere În prezent în UE există 132 de reactori
nucleari în exploatare, grupați în 58 de locații. Din punctul de vedere al securității,
deși au existat și există în continuare incidente,
niciodată nu au avut loc accidente majore. Prin
urmare, performanțele generale de securitate sunt bune, însă încrederea
cetățenilor europeni în industria nucleară din Europa depinde de
îmbunătățirea continuă a cadrului UE pentru
siguranță și securitate nucleară astfel încât să se
asigure că acesta rămâne cel mai eficace din lume și se
bazează pe cele mai înalte standarde de securitate. Accidentul provocat de cutremurul și
tsunamiul din martie 2011 la reactorii nucleari de la Fukushima, în Japonia, a
scos în evidență dificultățile legate de securitatea
nucleară și de gestionarea acesteia. El
a dovedit că reactorii nucleari trebuie protejați chiar și
împotriva unor accidente evaluate ca fiind extrem de improbabile. Evenimentele
de la Fukushima au evidențiat probleme recurente și binecunoscute: erori
de proiectare, sisteme de rezervă insuficiente, erori umane, planuri necorespunzătoare
pentru situații de urgență și comunicare
defectuoasă. Uniunea Europeană trebuie să tragă
învățăminte din evenimentele de la Fukushima și să
continue reducerea riscurilor de incidente nucleare în Europa. Accidentul de la Fukushima a suscitat depunerea
unor eforturi fără precedent în direcția analizării
securității instalațiilor nucleare din Europa și din
întreaga lume, luându-se inițiative în acest sens la nivel național,
regional și internațional. În cazul Uniunii Europene, Consiliul European din
martie 2011[1] a concluzionat că
„securitatea tuturor centralelor nucleare ale UE ar trebui să fie
revizuită, pe baza unei evaluări cuprinzătoare și
transparente a riscurilor și a securității («teste de stres»);
Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG)
și Comisia sunt invitate să elaboreze cât mai curând posibil domeniul
de aplicare și modalitățile de efectuare a acestor teste într-un
cadru coordonat, din perspectiva concluziilor desprinse în urma accidentului
din Japonia și cu implicarea deplină a statelor membre, valorificând
la maximum expertiza disponibilă (în special din partea Asociației
Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de
Vest); evaluările vor fi realizate de către autorități
naționale independente și prin intermediul evaluărilor inter
pares; rezultatele acestora și orice măsuri necesare care vor fi
luate ulterior ar trebui transmise Comisiei și în cadrul ENSREG și ar
trebui făcute publice.” În plus, Consiliul European a solicitat Comisiei
să transmită țărilor vecine ale UE invitația de a
participa la procesul de efectuare a testelor de stres, să
revizuiască „cadrul juridic și de reglementare existent pentru
securitatea instalațiilor nucleare” și să propună
„până la sfârșitul anului 2011 orice îmbunătățiri care
ar putea fi necesare”. Datorită unei strânse colaborări între
operatorii de centrale, organismele de reglementare în domeniul nuclear și
Comisie, a fost posibilă efectuarea de teste de stres în 2011 și 2012. Comisia poate acum să răspundă la
mandatul acordat de Consiliul European prin intermediul prezentului raport,
care cuprinde concluziile și recomandările Comisiei în urma testelor
de stres și a activităților conexe. Raportul
analizează, de asemenea, dimensiunea internațională a
siguranței și securității nucleare și prezintă
modul în care cadrul UE pentru securitatea nucleară poate fi
îmbunătățit, subliniind caracterul dinamic al
securității nucleare: sporirea
securității nucleare nu se realizează printr-o acțiune
punctuală, ci nivelul de securitate trebuie analizat și actualizat în
permanență. În prezentul document se
face în special o sinteză a tuturor elementelor procesului de revizuire în
vederea elaborării unor propuneri legislative și nelegislative
și a unor propuneri de proiecte. Toate
aceste măsuri vizează sporirea securității
instalațiilor și îmbunătățirea gestionării
acesteia la nivelul UE și la nivel național, precum și
promovarea în context internațional a valorilor UE în domeniul
siguranței și securității nucleare. Detalii cu privire la constatările tehnice
și la metodologia de efectuare a testelor de stres sunt prezentate în
documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei. 2. Procesul, principalele
constatări și acțiunile imediat ulterioare evaluărilor de
risc și securitate 2.1. O analiză fără
precedent a siguranței și securității nucleare Ca reacție la accidentul de la Fukushima
și pentru îndeplinirea mandatului acordat ulterior Comisiei de Consiliul
European, s-au desfășurat în paralel mai multe categorii de
activități. Acestea sunt prezentate pe scurt în cele ce urmează. ENSREG și Comisia au elaborat domeniul de
aplicare și modalitățile de desfășurare a testelor,
însă responsabilitatea evaluării securității centralelor
nucleare revine operatorilor nucleari și autorităților naționale
de reglementare care au participat la testele de stres în mod voluntar. Comisia nu poate garanta siguranța și
securitatea nucleară a instalațiilor nucleare deoarece
responsabilitatea juridică în acest sens rămâne la nivel
național. Toate concluziile din
prezenta comunicare trebuie citite ținând cont de acest context. Evaluările de securitate coordonate de ENSREG Testele de stres au fost definite ca fiind o
reevaluare specializată a marjelor de securitate ale centralelor
nuclearoelectrice, având în vedere experiența evenimentelor de la
Fukushima, în situații de fenomene naturale extreme care pun la încercare
sistemele cu funcții de securitate ale centralelor. Testele au fost
organizate ținând cont în mod adecvat de repartizarea competențelor
între diferitele părți implicate în securitatea nucleară[2].
Toate cele paisprezece state membre ale UE care exploatează centrale
nucleare[3], plus Lituania[4],
au participat la aceste evaluări în mod voluntar. Cei 132 de reactori
nucleari[5] aflați în exploatare
în UE sunt de tipuri diferite și au la bază tehnologii diferite,
însă majoritatea sunt reactori cu apă sub presiune (PWR), reactori cu
apă în fierbere (BWR) sau reactori răciți cu gaz. Prima
etapă a testelor de stres a fost efectuarea de către operatorii
nucleari a unor autoevaluări și întocmirea unor rapoarte
naționale de către autoritățile naționale de
reglementare, conform responsabilităților privind securitatea
centralelor nucleare. Echipele de evaluare inter pares formate în principal din
experți ai statelor membre au efectuat, cu sprijin din partea Comisiei
Europene, vizite la 23 de amplasamente, alese în funcție de tipul de
reactori și de localizarea geografică. Vizitele acestor echipe la
amplasamente selectate din fiecare țară au fost organizate cu scopul
de a pregăti derularea testelor de stres, fără a interfera, în
ceea ce privește inspecțiile de securitate nucleară, cu
responsabilitățile autorităților naționale, care au
organizat inspecții la fiecare centrală nuclearoelectrică (CNE)
din UE după accidentul de la Fukushima. În documentul de lucru
însoțitor al serviciilor Comisiei, pot fi găsite informații
despre fiecare dintre centrale nuclearoelectrice, precum și referiri la
informații puse la dispoziție de operatorii de centrale, de
autoritățile naționale de reglementare sau de ENSREG în
ansamblul său. După prezentarea de către Comisie a
raportului intermediar[6], în perioada ianuarie –aprilie
2012 s-a derulat un amplu proces de evaluare inter pares la nivelul UE. Rezultatele acestui proces au fost un raport general
al Comitetului de evaluare inter pares al ENSREG, avizat de ENSREG, și
șaptesprezece rapoarte naționale individuale[7]
cu recomandări detaliate. În luna iulie,
ENSREG a convenit asupra unui plan de acțiune pentru monitorizarea
implementării recomandărilor formulate în urma evaluării inter
pares. Pe aceste baze s-au formulat constatările și
recomandările descrise în prezenta comunicare. Activitățile vizând securitatea
nucleară desfășurate de Consiliu (Grupul ad-hoc pentru
securitate nucleară, AHGNS) Pentru abordarea aspectelor legate de securitatea
centralelor nucleare, în cadrul Consiliului a fost înființat un nou grup
ad-hoc. Începând cu luna septembrie 2011, grupul s-a reunit în mod regulat sub
președințiile poloneză și daneză, fiind format din
experți din statele membre, în strânsă asociere cu Comisia. Spre
deosebire de evaluările de securitate ale ENSREG, Grupul ad-hoc pentru
securitate nucleară al Consiliului nu a examinat instalații
individuale, ci a evaluat situația de ansamblu a securității
nucleare în UE, analizând metodologia de evaluare și protecție a
centralelor nucleare, inclusiv măsurile preventive. AHGNS a încurajat schimbul de practici existente
și a identificat posibile îmbunătățiri metodologice, care
se bazează în special pe bunele practici din ghidurile actuale ale
Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Activitățile grupului ad-hoc au fost finalizate în mai 2012. Implicarea țărilor vecine ale UE în procesul de evaluare Elveția, Ucraina și Croația au
participat integral la testele de stres și la procesul de evaluare inter
pares la nivelul UE, iar alte țări învecinate care au fost de acord
să aplice aceeași metodologie (precum Turcia[8],
Belarus și Armenia[9]) derulează
activități după calendare diferite. Federația Rusă a
efectuat, de asemenea, reevaluări și a identificat măsuri de
îmbunătățire la centralele sale nuclearoelectrice, utilizând o
metodologie proprie. Elveția s-a angajat în mod ferm să ia
măsuri pe baza recomandărilor formulate în urma testelor de stres,
iar Ucraina a inclus constatările testelor de stres în programul său
de modernizare a centralelor nucleare. Comisia apreciază aceste eforturi
depuse în vederea apropierii de abordarea UE în acest domeniu. Evaluarea cadrului instituțional și juridic efectuată de
Comisie În plus față de analiza
securității nucleare a centralelor, Comisia a evaluat arhitectura
instituțională și cadrul juridic pentru securitatea
nucleară în Europa, ținând cont de planul de acțiune al AIEA[10]
și de rezultatele discuțiilor purtate la nivel internațional pe
marginea Convenției privind securitatea nucleară. Au fost
identificate lacune care pot fi abordate în legislația UE și bune
practici care pot fi incluse în această legislație, pe baza
actualului echilibru al competențelor, sau care pot fi abordate printr-o
colaborare extinsă între statele membre sau în cadrul implementării
programelor existente ale UE. Efectele prăbușirilor de aeronave În cadrul acestui proces de analiză, au fost
examinate evenimente care ar putea afecta siguranța și securitatea
centralelor nucleare, precum prăbușirile de aeronave. Efectele
prăbușirilor de aeronave asupra securității centralelor
nucleare sunt abordate în specificațiile ENSREG pentru testele de stres.
În ceea ce privește securitatea, raportul AHGNS prezintă bune
practici pe care statele membre pot să le aplice pentru prevenirea
prăbușirilor de aeronave ca urmare a unor acțiuni rău
intenționate. La 25 septembrie 2012, Comisia a organizat un
seminar cu tema „Securitatea centralelor nucleare în cazul
prăbușirilor de aeronave”, urmărind sporirea
securității instalațiilor și examinarea unor metode de
protecție alternative. Între participanți s-au aflat
autorități de reglementare în domeniul securității din
statele membre, precum și experți din SUA și Japonia.
Experții invitați au analizat separat caracteristicile
instalațiilor existente și ale unor concepte noi. Gradul de pregătire pentru situații de urgență în
afara amplasamentului În etapa de evaluare inter pares a testelor de
stres, unele ONG-uri au solicitat extinderea domeniul de aplicare al acestora
la testarea gradului de pregătire pentru situații de
urgență în afara amplasamentului. În Uniunea Europeană, în cazul
a 47 de centrale nucleare totalizând 111 reactori, peste 100 000 de
persoane locuiesc pe o rază de 30 km în jurul amplasamentului, ceea ce
înseamnă că măsurile preventive în afara amplasamentului sunt de
importanță majoră. Responsabilitatea pentru astfel de
măsuri este partajată între mai multe autorități
naționale, regionale și locale. Comisia, cu sprijinul ENSREG,
lansează un studiu pentru a obține o imagine de ansamblu a
măsurilor existente în acest moment, cu precădere în regiunile
transfrontaliere din UE și, dacă este necesar, pentru a formula
recomandări. Se preconizează că rezultatele vor fi disponibile
înainte de sfârșitul anului 2013. Cooperarea în cadrul organizațiilor internaționale În august 2012, părțile contractante ale
Convenției privind securitatea nucleară s-au reunit în
ședință extraordinară pentru a face o analiză a
eficacității convenției și a continuității
caracterului adecvat al acesteia. Comisia a întocmit un raport în numele
Comunității Euratom[11] și a fost
mandatată de către statele membre în cadrul Consiliului să
negocieze îmbunătățiri ale implementării convenției,
precum și propunerile de amendamente înaintate de alte părți
contractante. 2.2. Constatările
evaluărilor de securitate și ale evaluării cadrului
instituțional și juridic Constatările sunt prezentate în detaliu în
documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta
comunicare. În paragrafele următoare, este prezentat un rezumat al
principalelor considerații privind fiecare dintre teme. 2.2.1. Constatări privind
măsurile de securitate în centralele nuclearoelectrice (CNE) existente Pe baza testelor de stres, autoritățile
naționale de reglementare au concluzionat că nu există
rațiuni tehnice care să justifice oprirea vreunei CNE din Europa
și au identificat o serie de bune practici. Comisia nu are competența
de a efectua evaluări de această natură. Cu toate acestea,
practic toate centralele au nevoie de îmbunătățiri în domeniul
securității, fiind identificate sute de măsuri de
îmbunătățiri tehnice care trebuie aplicate. După
accidentele de la Three Mile Island și Cernobâl, au fost convenite la
nivel mondial unele măsuri de protecție a instalațiilor
nucleare. Însă testele de stres au scos la iveală faptul că, în
multe dintre cazuri, măsurile respective nu au fost încă
implementate. În anexă sunt prezentate principalele
recomandări formulate în urma efectuării testelor de stres. Mai multe
detalii privind îmbunătățirile care se impun și bunele
practici, detaliate pentru fiecare CNE în parte, sunt furnizate în documentul
de lucru al serviciilor Comisiei. Exemple de constatări importante: În
cazul a 4 reactori (situați în două țări diferite),
operatorii au la dispoziție mai puțin de o oră pentru a reporni
sistemele care asigură funcțiile de securitate în cazul pierderii
totale a alimentării cu energie electrică și/sau al pierderii
ultimei surse de răcire. La
10 reactori, nu s-au instalat încă instrumente pentru măsurători
seismice la fața locului. În
prezent, 4 țări au în funcționare sisteme de securitate
suplimentare, total independente de sistemele de securitate prevăzute în
mod normal, amplasate în zone bine protejate împotriva evenimentelor externe
(de exemplu, sisteme amplasate în bunkere sau sisteme, structuri și
componente pentru asigurarea funcțiilor de securitate în situații
extreme, așa-numitul hardened safety core). O a cincea
țară are în vedere această opțiune. În
7 țări există deja echipamente mobile, în special generatoare
diesel necesare în cazul pierderii totale a alimentării cu energie
electrică, al unor evenimente externe sau accidente severe, astfel de
echipamente urmând să fie instalate și în majoritatea celorlalte
țări. Seminarul pe tema prăbușirilor de
aeronave a revelat faptul că există diferențe semnificative
între abordările naționale în ceea ce privește evaluarea
implicațiilor la nivel de securitate pentru centralele nuclearoelectrice
existente și noi. Conform cerințelor de proiectare pentru
centralele noi, în urma impactului în cazul prăbușirii unei aeronave,
nu trebuie să aibă loc nicio eliberare de radioactivitate în afara
anvelopei. Din motive istorice, situația este diferită în cazul
centralelor existente și nu există o deplină coerență
și uniformitate între statele membre în ceea ce privește
metodologiile aplicate și implicațiile analizate. Participanții au subliniat necesitatea de a
separa în mod clar chestiunile legate de securitate din cauza nivelului diferit
de responsabilitate instituțională și transparență
față de public. 2.2.2. Constatări privind
procedurile și cadrele de securitate Testele de stres au evidențiat atât bune
practici, cât și deficiențe în statele membre. Acestea sunt detaliate
în documentul de lucru al serviciilor Comisiei. Din testele de stres și
din alte rapoarte ale investigațiilor de la Fukushima[12]
au rezultat următoarele aspecte esențiale: ·
Lipsește coerența în ceea ce
privește evaluarea și gestionarea amenințărilor externe la
adresa securității instalațiilor. De
exemplu, nu toate statele membre aplică orientările Agenției
Internaționale pentru Energie Atomică privind sarcinile seismice sau
cele privind inundațiile (prima recomandare a Comitetului de evaluare
inter pares al ENSREG, a se vedea punctul 2.3.2.). ·
Există diferențe semnificative în ceea ce
privește domeniul de aplicare și profunzimea Evaluării
Probabilistice a Securității (Probabilistic Safety Assessment
– PSA) utilizate pentru a caracteriza nivelul de securitate al reactorilor
nucleari, iar în unele state membre se impune aducerea urgentă a acestora
la nivelul standardelor internaționale acceptate. ·
În toate centralele nuclearoelectrice trebuie
să existe Ghiduri de gestionare a accidentelor severe (GGAS) care
să acopere toate tipurile de situații. Testele de stres au
arătat că, în mai multe state membre, aceste ghiduri trebuie
actualizate și implementate pe deplin cât mai curând posibil. ·
Este necesară îmbunătățirea
culturii de securitate și există lacune
în asigurarea identificării și gestionării depline și
transparente a aspectelor esențiale legate de securitate. Un lucru
evident demonstrat de experiența Fukushima este că riscul de tsunami
a fost subestimat, principalele motive fiind de natură umană,
sistemică și organizațională. 2.2.3. Constatări privind cadrul
juridic pentru securitate și implementarea acestuia Au fost identificate o serie de deficiențe în
actualul cadru juridic privind securitatea nucleară la nivel european
și la nivelul statelor membre. ·
Principalele constatări se referă la persistența
diferențelor dintre statele membre, ceea ce duce la lipsa unei
abordări uniforme a problemei reglementării în domeniul
securității nucleare. Nu există mecanisme consacrate la
nivelul UE pentru stabilirea de comun acord a standardelor tehnice și a
modalităților de efectuare a analizelor de securitate. Directiva
privind securitatea nucleară nu conține dispoziții în acest
sens. ·
Dispozițiile referitoare la
independența autorităților naționale de reglementare
și la mijloacele de garantare a eficacității acestora sunt minime și nu sunt neapărat suficiente pentru a preveni
situațiile în care responsabilitatea reglementării se împarte între
mai multe entități sau revine direct ministerelor (Economiei,
Mediului etc.). Mai mult decât atât, actualul catalog al competențelor de
reglementare nu este suficient de explicit. ·
Transparența este
esențială pentru a se asigura că se utilizează cele mai
bune practici în domeniul securității, așa cum au demonstrat
testele de stres. Cu toate acestea, Directiva privind securitatea nucleară
conține numai cerințe generice cu privire la informarea publicului. ·
Mecanismele de monitorizare și verificare
la nivelul UE sunt limitate la evaluarea inter pares a
cadrului național pentru securitatea nucleară. 2.3. Principalele recomandări
privind securitatea formulate în urma testelor de stres 2.3.1. Recomandări privind
măsurile de securitate în CNE existente Documentul de lucru al serviciilor Comisiei
furnizează o prezentare generală a numărului de măsuri de
securitate care trebuie luate în fiecare dintre centralele nucleare. Acțiuni subsecvente: Toate țările participante au început
să ia măsuri operaționale pentru sporirea securității
instalațiilor pe care le exploatează. Aceste măsuri includ
echipamente mobile suplimentare pentru prevenirea sau atenuarea efectelor
accidentelor severe, instalarea de echipamente fixe securizate (hardened
core) și ameliorarea gestionării accidentelor severe, la acestea
adăugându-se măsuri adecvate de instruire a personalului. Conform
estimărilor, costurile îmbunătățirilor suplimentare privind
securitatea se situează între 30 și 200 de milioane EUR per reactor.
Astfel, în cursul următorilor ani, costurile totale pentru cei 132 de
reactori care se află în funcțiune în UE s-ar putea ridica la 10–25
de miliarde EUR pentru toate unitățile centralelor nucleare din UE.
Aceste cifre se bazează pe estimările publicate de Autoritatea pentru
Securitate Nucleară din Franța (care deține competența în
privința a peste o treime dintre reactorii din UE) și trebuie
confirmate în planurile naționale de acțiune. În conformitate cu declarația comună a
Comisiei și a ENSREG, adoptată la 25 aprilie 2012[13],
ENSREG a convenit în luna iulie asupra unui plan de acțiune cu scopul de a
garanta că recomandările rezultate din procesul de evaluare inter
pares sunt implementate în mod uniform și transparent. Acesta trebuie
să fie prioritar pentru toate statele membre vizate. Având în vedere
numărul mare de îmbunătățiri recomandate, trebuie elaborate
și aplicate metode și criterii de evaluare a importanței
diferitelor măsuri, astfel încât să se stabilească
prioritățile și să se aloce fonduri pentru acele
măsuri care aduc cele mai mari beneficii în domeniul securității. Totodată, conform analizei efectuate cu privire
la centralele aflate în construcție, se consideră puțin probabil
ca reactorii de concepție nouă să fie afectați considerabil
de toate aceste măsuri de sporire a securității. Prin urmare,
dacă se aleg cele mai performante tehnologii disponibile, nu se anticipează
creșteri puternice ale costurilor de investiție pentru realizarea de
noi capacități nucleare de producție a energiei în Europa. Responsabilitatea pentru implementarea
mecanismelor de monitorizare și verificare aparține statelor membre. 2.3.2. Recomandări privind
procedurile și cadrele În ceea ce privește securitatea, raportul
Comitetului de evaluare inter pares al ENSREG identifică, pentru Europa,
patru domenii principale de îmbunătățiri suplimentare: ·
Trebuie elaborate orientări europene pentru
evaluarea riscurilor naturale, incluzând cutremure, inundații și
condiții meteorologice extreme, și a marjelor de securitate pentru a
spori coerența între statele membre.
Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din
Europa de Vest (WENRA), care oferă cea mai bună expertiză
disponibilă în Europa (în legătură cu prima constatare de la
punctul 2.2.2.) ar fi potrivită pentru a îndeplini această
sarcină. ·
Trebuie efectuate Revizuiri Periodice ale
Securității (Periodic Safety Reviews – PSR) pentru fiecare CNE
cel puțin o dată la 10 ani pentru a
menține și a îmbunătăți securitatea și
robustețea instalațiilor și pentru a reevalua riscurile naturale
la care acestea pot fi expuse. ·
Trebuie adoptate măsuri consacrate de
protecție a integrității anvelopei, aceasta fiind ultima
barieră de protecție a populației și a mediului împotriva
eliberărilor de radioactivitate. ·
Accidentele provocate de dezastrele naturale
trebuie evitate și/sau atenuate pentru a limita consecințele
acestora. Măsurile care trebuie avute în vedere
includ echipamente amplasate în bunkere pentru prevenirea accidentelor severe
și gestionarea acestor situații, echipamente mobile protejate
împotriva fenomenelor naturale extreme, centre de control al urgențelor
protejate împotriva pericolelor naturale extreme și a contaminării,
echipe și echipamente de salvare rapid accesibile pentru a ajuta
operatorii în cazul unor evenimente de lungă durată. Acțiuni subsecvente: Comisia și autoritățile
naționale de reglementare au convenit că, până la sfârșitul
anului 2012, vor fi întocmite și puse la dispoziție planuri
naționale de acțiune cu calendare de implementare. Acestea vor fi
supuse procesului de evaluare inter pares la începutul anului 2013 pentru a
verifica dacă recomandările formulate în urma testelor de stres sunt
implementate în mod uniform și transparent în întreaga Europă. În
domeniile în care sunt necesare orientări și analize tehnice
suplimentare, autoritățile naționale de reglementare vor
colabora strâns în cadrul WENRA. Apariția incidentelor în centralele nucleare,
chiar și în statele membre cu performanțe bune în materie de
securitate, confirmă că trebuie efectuate revizuiri periodice
riguroase ale securității și evaluări ale
experienței de exploatare și evidențiază necesitatea cooperării
strânse și a schimbului de informații între operatori, furnizori,
autorități de reglementare și instituții europene, astfel
cum se întâmplă în cadrul forumului european pentru schimbul de
experiență în exploatarea centralelor nucleare (European
Clearinghouse of Operating Experience), coordonat de Centrul Comun de
Cercetare al Comisiei (JRC). În plus, ENSREG poate juca un rol esențial
asigurând schimbul prompt de experiențe și de concluzii trase în urma
oricăror incidente nucleare survenite și punerea în practică a
acestora în mod uniform în celelalte state membre. De exemplu, rezultatele
recentelor investigații derulate la reactorul Doel 3 din Belgia
demonstrează necesitatea de a verifica în permanență starea
instalațiilor utilizând tehnici de ultimă generație și de a
disemina informațiile pe scară cât mai largă. De asemenea, Comisia recomandă
autorităților naționale de reglementare să includă în
viitoarele lor evaluări de securitate analize mai detaliate ale
efectelor accidentelor care implică mai multe unități,
ținând cont de asemenea de efectele îmbătrânirii echipamentelor
și materialelor, de protecția bazinelor de combustibil uzat și
de posibilitățile de a reduce cantitatea de combustibil uzat
stocată în bazine, în vederea reducerii riscurilor generate de pierderea
surselor de răcire. Comisia consideră că extinderea
evaluării de securitate la aspectele privind gradul de pregătire
pentru situații de urgență în afara amplasamentului și
mecanismele de intervenție este o măsură suplimentară
importantă menită să sporească siguranța
cetățenilor. Prin urmare, ca un prim pas, Comisia lansează un
studiu privind „Evaluarea gradului actual de pregătire pentru
situații de urgență nucleară în afara amplasamentului
și a mecanismelor de intervenție existente în statele membre ale UE
și în țările vecine”. Scopul acestuia este de a examina nivelul
de pregătire pentru situații de urgență nucleară
și capacitățile de intervenție în afara amplasamentului
existente în statele membre și în țările vecine ale UE și
de a elabora propuneri (legislative sau nelegislative) pentru eventuale
îmbunătățiri. În ceea ce privește implicațiile la
nivel de securitate ale prăbușirilor de aeronave peste centralele
nucleare, Comisia recomandă ENSREG să treacă rapid la trasarea
unei abordări europene în materie de securitate pentru a elabora o
metodologie coerentă și a atinge standarde ridicate comparabile în
întreaga Uniune Europeană. 2.4. Principalele constatări
și recomandări în urma evaluărilor de securitate[14] Raportul final al Grupului ad-hoc pentru
securitate nucleară[15] prezintă concluzii
asupra celor cinci teme de aflate în dezbatere, și anume protecția
fizică, prăbușiri de aeronave ca urmare a unor acțiuni
rău intenționate, atacuri cibernetice, planificarea pentru situații
de urgență nucleară, exerciții și instruire. Având în
vedere că securitatea națională rămâne în responsabilitatea
statelor membre, iar gradul de sensibilitate al aspectelor abordate și
nevoia de confidențialitate implică constrângeri clare, rapoartele
conțin mai multe recomandări adresate statelor membre în scopul
sporirii securității nucleare în UE. Se subliniază în special: ·
necesitatea finalizării urgente a
ratificării Convenției privind protecția fizică a
materialelor nucleare (modificată) de către statele care nu au
făcut încă acest lucru; ·
valoarea adăugată a serviciilor
și orientărilor oferite de AIEA, inclusiv a misiunilor periodice
ale IPPAS[16] în toate statele membre
care au centrale nucleare; ·
importanța cooperării strânse și
constante între statele membre și cu țările vecine și ·
necesitatea de a stabili modalitățile
și structurile pentru continuarea activităților UE în
domeniul securității nucleare. 2.5. Recomandări privind
corelarea activităților legate de securitate și
siguranță Sunt necesare eforturi susținute pentru a corela
activitățile desfășurate în domeniul securității
și siguranței nucleare și pentru a elimina eventualele lacune.
De exemplu, nici testele de stres și nici raportul privind securitatea
nucleară nu răspund la toate întrebările pertinente privind
unele aspecte precum situațiile de prăbușiri de aeronave sau
rezistența centralelor nucleare la evenimente externe. Cu toate acestea,
testele de stres acoperă într-o măsură considerabilă
efectele prăbușirilor de aeronave prin evaluările riguroase ale
situațiilor de pierdere totală a alimentării cu energie
electrică și de pierdere a surselor de răcire în centrale.
Deoarece în acest domeniu competențele sunt partajate între mai multe
autorități, Comisia intenționează să-l studieze în
continuare prin audieri speciale cu experți. În alte domenii legate de
securitatea nucleară, trebuie avute în vedere proiecte specifice în cadrul
Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN, precum și acțiuni
vizând securitatea cibernetică 3. Consolidarea cadrului pentru securitate
nucleară al UE 3.1. Implementarea cadrului
legislativ actual privind securitatea nucleară Termenul pentru finalizarea de către statele
membre a transpunerii Directivei privind securitatea nucleară[17]
la nivel național a fost 22 iulie 2011. Comisia Europeană a inițiat
proceduri privind încălcarea dreptului UE în cazul a douăsprezece
state membre care nu au respectat acest termen[18]. Până în
prezent, două dintre statele membre[19] nu și-au
finalizat încă măsurile de transpunere. Comisia va demara acum o
analiză aprofundată a calității măsurilor de
transpunere ale statelor membre. 3.2. Îmbunătățirea
cadrului legislativ privind securitatea nucleară 3.2.1. Revizuirea directivei privind
securitatea nucleară Este esențial să se asigure aplicarea
corespunzătoare și uniformă în UE a lecțiilor
învățate din experiența Fukushima și a concluziilor
testelor de stres și integrarea acestora în cadrul legislativ. Testele de
stres, rapoartele din Japonia și activitățile derulate de
comunitatea internațională prin intermediul AIEA au confirmat atât
existența unor diferențe semnificative între statele membre, cât
și lacune în asigurarea identificării și gestionării
depline și transparente a aspectelor esențiale legate de securitate. În plus, au fost identificate o serie de puncte
slabe în actualul cadru pentru securitate nucleară al UE (a se vedea
punctul 2.2.3). Pentru a rezolva aceste probleme, Directiva privind securitatea
nucleară necesită revizuire în următoarele domenii: (1)
Cadre și proceduri pentru securitate. Domeniul de aplicare al actualei Directive privind securitatea
nucleară este limitat la unele principii generale, vizând îndeosebi
repartizarea competențelor între operatorii nucleari,
autoritățile naționale de reglementare și alte organisme
naționale și, prin urmare, nu permite abordarea problemelor tehnice
legate de securitate care au fost identificate în urma accidentului nuclear de
la Fukushima și în cadrul testelor de stres. Principalele recomandări
pentru cadre și proceduri formulate în urma testelor de stres (de exemplu,
reevaluarea periodică a pericolelor externe, aplicarea unor tehnici
consacrate pentru reducerea la minimum a impactului accidentelor etc.) trebuie
traduse în mecanisme stabilite de comun acord, integrate în directiva
revizuită, pe care autoritățile naționale de reglementare
să poată să își fundamenteze deciziile independente. Sunt
necesare îmbunătățiri în ceea ce privește pregătirea
pentru situații grave de urgență nucleară sau
radiologică și intervenția în astfel de cazuri. Directiva
revizuită trebuie să conțină dispoziții care să
oblige statele membre să instituie la amplasamente măsuri de
pregătire și intervenție pentru situații de
urgență. O atenție deosebită trebuie acordată
securității noilor instalații nucleare. Directiva revizuită
poate defini parametrii de bază și obiectivele de securitate,
însă trebuie stabilit rolul ENSREG în furnizarea de orientări pentru
punerea în practică a acestora, așa cum au arătat
evoluțiile recente în cazul reactorului de la Doel. Acestea au
evidențiat încă o dată nevoia de dialog între operatori și
autoritățile de reglementare în domeniul securității pentru
a realiza schimbul de bune practici și tehnologii de vârf și
implementarea acestora. În ceea ce
privește noii reactori, în directivă trebuie să se
țină cont de obiectivele de securitate ale WENRA. (2)
Rolul și mijloacele autorităților
de reglementare în domeniul nuclear. Dispozițiile
actuale privind separarea reglementării și eficacitatea
autorităților de reglementare în domeniul nuclear trebuie consolidate
pentru a se asigura independența efectivă a acestor
autorități și pentru a se garanta că acestea dispun de
mijloace adecvate de acțiune. (3)
Deschidere și transparență. Trebuie extinse și precizate transparența deciziilor în
materie de reglementare și informarea periodică a publicului de
către operatorii nucleari, de exemplu prin impunerea unor obligații
pentru deținătorii de licență sau prin specificarea tipului
de informații din setul minim pe care autoritatea de reglementare
competentă trebuie să îl furnizeze publicului. (4)
Monitorizare și verificare. Dispozițiile privind monitorizarea și verificarea, de
exemplu prin utilizarea pe scară mai largă a evaluărilor inter
pares, trebuie extinse și la alte aspecte decât examinarea cadrului
național de reglementare. 3.2.2. Răspunderea și asigurarea
nucleară Actualul cadrul legislativ al UE nu tratează
deloc analiza unor dispoziții pentru acordarea de compensații
victimelor incidentelor sau accidentelor nucleare. Acest aspect nu a fost
inclus ca atare în procesul testelor de stres. Cu toate acestea, articolul 98
din Tratatul Euratom prevede adoptarea de către Consiliu a unor directive
de stabilire a unor măsuri obligatorii la nivelul UE în această
privință. Așadar, pe baza unei evaluări de impact, Comisia
va analiza în ce măsură trebuie îmbunătățită
situația eventualelor victime în cazul unui accident nuclear în Europa, în
limitele competențelor UE. Comisia intenționează să
propună un act legislativ cu caracter obligatoriu în domeniul
răspunderii și asigurării nucleare. În acest context, trebuie
abordată, de asemenea, chestiunea despăgubirilor pentru daune aduse
mediului. 3.2.3. Revizuirea legislației
privind produsele alimentare și hrana pentru animale Aspectele legate de gestionarea hranei pentru
animale și a produselor alimentare contaminate în urma unei situații
de urgență nucleară sunt abordate atât prin Directiva privind
normele de securitate de bază (Directiva 96/29/Euratom), cât și prin
dispozițiile specifice referitoare la introducerea lor pe piață
din Regulamentul (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului de stabilire a
nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă. În cazul
regulamentului menționat s-a demarat o procedură de reformare[20],
însă intențiile actuale ale Comisiei sunt de a retrage propunerea de
reformare și de a adapta regulamentul la noul Regulament privind procedura
comitetelor[21], care a intrat în
vigoare în martie 2011. Experiența evenimentelor de la Fukushima
și Cernobâl a demonstrat necesitatea de a separa instrumentele de
reglementare a importului de produse alimentare din țări terțe
de cele privind introducerea pe piață a produselor alimentare în
cazul unui accident în interiorul UE. Pe baza acestei experiențe, este
necesară revizuirea regulamentului pentru a furniza instrumente mai flexibile
care să permită reacții specifice și orientate la orice
accident nuclear sau situație de urgență radiologică (în
UE, în vecinătatea UE sau într-o țară mai
îndepărtată). 3.3. Consolidarea resurselor umane
și a formării în domeniu Indiferent care este
opțiunea unei țări, și anume dacă a ales să
continue utilizarea energiei nucleare, să o elimine progresiv sau să
înceapă să o utilizeze, asigurarea disponibilității unei
forței de muncă cu experiență trebuie să fie o
prioritate absolută. La nivel european, Centrul Comun de Cercetare al
CE, în cooperare cu autoritățile de reglementare în domeniul
securității nucleare din UE și cu organizațiile tehnice
pentru securitate (TSO), coordonează inițiativa privind schimbul de
experiență în exploatare (Operating Experience Feedback).
Centrul Comun de Cercetare va deschide aceste activități către
toate autoritățile naționale de reglementare nucleară care
doresc să participe, pentru a institui un laborator european permanent
pentru securitate nucleară cu scopul îmbunătățirii continue
a securității. Acest laborator va acorda asistență
științifică și tehnică pentru activități
efective de îmbunătățire continuă a securității
nucleare, în special prin efectuarea unor analize și evaluări de
incidente care pot fi stabilite de Comisie sau ENSREG. În cadrul acțiunilor de cercetare și
inovare Euratom (Orizont 2020), trebuie acordată o atenție
deosebită învățămintelor trase din experiența
Fukushima și unei mai bune coordonări între acțiunile
desfășurate în acest domeniu la nivel național, european și
internațional. Trebuie încurajată perpetuarea schimburilor de bune
practici ca modalitate de îmbunătățire și armonizare
continuă a culturii de securitate nucleară. 3.4. Consolidarea cooperării
internaționale Prin intermediul unor stimulente și
instrumente adecvate, Comisia va continua să încurajeze toate
țările vecine ale UE să împărtășească
rezultatele testelor de stres pe care le-au efectuat, să participe la
evaluările inter pares și să asigure schimbul de experiență
legată de implementarea recomandărilor în vederea sporirii
securității nucleare atât în interiorul UE, cât și la
frontierele sale. În prezent se
analizează acordarea unui împrumut Euratom pentru Ucraina, cu scopul de a
accelera implementarea amplului său program de sporire a
securității nucleare. De asemenea, se stabilesc contacte pentru
dezvoltarea unei cooperări bilaterale cu Japonia pe teme de reglementare
și teste de stres. Un proiect de memorandum de înțelegere pentru o
mai bună cooperare în domeniul securității nucleare a fost deja
înaintat AIEA. La un nivel mai general, Comisia va colabora cu Serviciul
European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a valorifica la maximum
instrumentele existente de cooperare externă în domeniu, în special
Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară, componenta
de diminuare a riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare a
Instrumentului de stabilitate și Instrumentul pentru preaderare. 3.5. Îmbunătățirea
cadrului juridic global pentru siguranță nucleară Prin intermediul AIEA, principalele instrumente de
reglementare a securității nucleare sunt convențiile
internaționale și standardele de securitate convenite la nivel
internațional, în special la Convenția privind securitatea
nucleară (CNS) și Convenția privind notificarea rapidă a
unei situații de urgență nucleară, la care Comunitatea
Euratom este parte contractantă. În cadrul reuniunii extraordinare a
Convenției privind securitatea nucleară din august 2012, s-a convenit
asupra înființării un grup de lucru însărcinat cu prezentarea în
2014 a unei liste de acțiuni de consolidare a Convenției și,
dacă este cazul, a unor propuneri de modificare a acesteia. Majoritatea
națiunilor reprezentate în acest grup de lucru au subliniat necesitatea de
a ține cont de standardele de securitate ale AIEA, importanța
independenței și eficacității în materie de reglementare
și a utilizării extinse a evaluărilor inter pares, precum
și necesitatea de a spori deschiderea și transparența. Comisia
ține cont de toate aceste principii și obiective. Statele membre
și instituțiile UE trebuie să-și mențină
angajamentul de a se asigura că orice eventuale revizuiri ale cadrului
internațional pentru securitate nucleară vor reflecta, în măsura
în care este posibil, legislația UE. Comisia își va continua
eforturile pentru a face posibil acest lucru. 4. Întărirea securității
nucleare Comisia susține constatările și
recomandările evidențiate în raportul final al AHGNS. Pentru a contribui la activitățile
derulate în domeniul securității nucleare, Comisia va utiliza
competențele și programele existente pentru a încuraja statele membre
să realizeze în continuare progrese în implementarea măsurilor
specifice. Mai concret, Comisia va continua colaborarea cu statele membre în
următoarele domenii: –
reducerea riscului de incidente chimice, biologice,
radiologice și nucleare (CBRN) cauzate de acte deliberate, inclusiv acte
de terorism, precum și detectarea materiale nucleare și radioactive,
prin implementarea Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN și
gestionarea programelor privind securitatea CBRN; –
revizuirea Directivei 2008/114/CE privind
identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene[22],
prevăzută pentru 2013; –
până la sfârșitul anului, Comisia va
înainta o propunere legislativă privind securitatea rețelelor și
securitatea informatică. Propunerea va include obligativitatea ca
operatorii din anumite sectoare critice a căror activitate depinde în mare
măsură de TIC să asigure securitatea sistemelor lor
informaționale și să raporteze autorităților publice
cazurile de violare a securității. Companiile de electricitate care
exploatează instalații nucleare vor trebui să se supună
acestor cerințe; –
adoptarea propunerii de revizuire a mecanismului de
protecție civilă al Uniunii[23] care facilitează
cooperarea dintre statele membre în intervențiile de asistență
în domeniul protecției civile în caz de urgențe majore, inclusiv
accidente radiologice și nucleare, precum și în acțiunile de
prevenire și pregătire (de exemplu, evaluări de risc și
planuri de management al riscului, module CBRN, instruire și
exerciții de intervenție în caz de dezastre de amploare mare,
elaborarea de scenarii și planuri pentru situații de
urgență); –
ratificarea rapidă de către toate statele
membre a Convenției privind protecția fizică a materialelor
nucleare modificată. Comisia va finaliza procesul de ratificare de
către Euratom, conform celor convenite de Consiliu în 2006, după ce
statele membre își vor fi încheiat procedurile interne. De asemenea, Comisia consideră că este
în continuare necesară abordarea mai explicită a aspectelor aflate la
granița dintre siguranța și securitatea nucleară. În afara UE, Instrumentul de stabilitate – prin
programul său privind centrele de excelență ale UE în domeniul
CBRN – va spori capacitatea instituțională a țărilor
și regiunilor selectate de contracarare a riscurilor de natură
chimică, biologică, radiologică și nucleară. 5. Concluzii și perspective Testele de stres pentru evaluarea
securității nucleare efectuate în UE au fost un exercițiu
fără precedent din punct de vedere al amplorii, al colaborării
și al nivelului de dedicare al tuturor părților implicate. Ele
au fost folosite la scară internațională fie ca bază, fie
ca punct de referință pentru evaluarea securității
centralelor nucleare[24]. Prin faptul că
toate rapoartele privind securitatea au fost făcute publice și prin
participarea unor țări care nu dețin centrale nucleare, acest
exercițiu este un exemplu de transparență. Testele de stres s-au încheiat, însă impactul acestora nu trebuie tratat ca un
rezultat punctual, ci ca un proces continuu de sporire a nivelului de
securitate nucleară, în strânsă colaborare cu autoritățile
naționale de reglementare în cadrul ENSREG și AIEA. Uniunea Europeană trebuie să aibă în
vedere definirea unei abordări europene cuprinzătoare a
securității nucleare, care să cuprindă o revizuire a
legislației Euratom specifice în materie de securitate nucleară,
completată de instrumente legislative sau nelegislative privind
răspunderea în domeniul nuclear, pregătirea și intervenția
pentru situații de urgență, precum și derularea de
acțiuni în domeniul securității nucleare. În acest fel, cetățenii din întreaga UE pot avea
încredere că energia din surse nucleare produsă în UE este
supusă celor mai stricte condiții de securitate din lume. Testele de stres și activitățile
conexe reprezintă, pentru UE și pentru autoritățile de
reglementare din statele membre, o realizare importantă care a adus
rezultate concrete: ·
În toate țările participante, au fost
identificate ca necesare îmbunătățiri concrete și
semnificative ale instalațiilor, acestea fiind în prezent în curs de
planificare sau implementare. ·
S-au identificat puncte slabe în cadrele și
procedurile aplicate, precum și lacune în mecanismele juridice și
sunt în curs de elaborare propuneri de remediere a acestora. ·
S-au stabilit primele punți de colaborare
între autoritățile cu competențe în domeniul siguranței
și cele din domeniul securității. Îmbunătățirea
dialogului dintre aceste autorități pe teme care se află la
granița dintre siguranță și securitate este
esențială pentru a răspunde la îngrijorările
cetățenilor. Pentru a se asigura că testele de stres sunt
urmate de acțiuni corespunzătoare, Comisia: ·
invită Consiliul European să confirme
angajamentul statelor membre și să facă un apel la
țările terțe participante în sensul implementării rapide a
recomandărilor formulate în urma testelor de stres. Comisia va asigura deschiderea și transparența
acțiunilor ulterioare procesului de derulare a testelor de stres, dar, în
conformitate cu legislația în vigoare, nu va fi responsabilă din
punct de vedere juridic pentru evaluarea operațională a
securității centralelor nuclearoelectrice. Ea
propune Consiliului European să facă o analiză a stadiului
implementării recomandărilor până în iunie 2014, pe baza unui
raport consolidat al Comisiei, care va fi întocmit în strânsă cooperare cu
ENSREG. Comisia invită, de asemenea,
statele membre să acționeze imediat pentru implementarea tuturor
recomandărilor rezultate din testele de stres, respectând calendarul din
planul de acțiune al ENSREG și urmărind ca marea majoritate a
îmbunătățirilor necesare să fie realizate până în 2015; ·
va prezenta o revizuire ambițioasă a
directivei UE privind securitatea nucleară, pe care o va înainta
Parlamentului European și Consiliului până cel târziu la începutul anului
2013, după consultarea unor experți științifici și
tehnici din statele membre, astfel cum prevede articolul 31 din Tratatul
Euratom. O altă propunere avută în vedere privește
răspunderea și asigurarea nucleară, aceasta urmând a fi
prezentată în 2013, la fel ca și propunerea privind nivelurile maxime
permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a
hranei pentru animale; ·
va examina propuneri în cadrul programului Euratom
pentru Orizont 2020 vizând facilitarea schimburilor de personal în domeniul
nuclear între statele membre; ·
va propune Consiliului un mandat pentru
participarea activă la grupul de lucru privind eficacitatea și
transparența în cadrul AIEA, urmărind consolidarea Convenției
privind securitatea nucleară și elaborarea unei propuneri comune
europene pentru următoarea reuniune de analiză din martie 2014. De
asemenea, Comisia va întreține un dialog permanent cu alte țări
pentru a asigura o maximă convergență în ceea ce privește
propunerile europene; ·
va continua să încurajeze activitățile
științifice care au ca scop o mai bună armonizare a
evaluărilor de securitate nucleară și a practicilor în UE; ·
va contribui în continuare la consolidarea
securității nucleare, sprijinindu-se, după caz, pe
realizările existente în domeniul CBRN, printr-o cooperare mai
strânsă între statele membre și instituțiile UE, în funcție
de necesități, precum și prin instrumente de cooperare
externă în strânsă colaborare cu SEAE. LISTA ABREVIERILOR: AHGNS Grupul ad-hoc pentru securitate nucleară BWR Reactor
cu apă în fierbere CBRN Chimic,
biologic, radiologic și nuclear CNS Convenția
privind securitatea nucleară SEAE Serviciul
European de Acțiune Externă ENSREG Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară AIEA Agenția
Internațională pentru Energie Atomică TIC Tehnologii ale
informației și comunicațiilor ICSN Instrumentul pentru cooperarea în
materie de securitate nucleară IPPAS Serviciul consultativ internațional pentru protecție
fizică JRC Centrul
Comun de Cercetare al Comisiei Europene CNE Centrală
nuclearoelectrică GAS Gestionarea accidentelor severe GGAS Ghiduri de gestionare a
accidentelor severe TSO Organizații tehnice pentru securitate PSA Evaluare probabilistică a securității PSR Revizuiri periodice ale securității WENRA Asociația
Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest Anexă[25] Rezumat al principalelor recomandări de
îmbunătățire formulate cu ocazia testelor de stres efectuate în
centralele nuclearoelectrice din statele membre ale UE Analizele privind
comportamentul la cutremur, trebuie să se bazeze pe cazuri de pericole
externe cu probabilitate de producere mai mică decât o dată la 10 000
de ani. (Caracterul adecvat al unui amplasament pentru
construcția unei CNE trebuie evaluat pe baza unei analize seismice în care
se ia în considerare cutremurul cel mai sever survenit în ultimii 10 000
de ani) Analizele privind comportamentul la
inundații, trebuie să se bazeze pe cazuri de pericole externe cu
probabilitate de producere mai mică decât o dată la 10 000 de
ani. (Caracterul adecvat al unui amplasament pentru
construcția unei CNE trebuie evaluat pe baza unei analize seismice în care
se ia în considerare cazul cel mai sever de inundații survenit în ultimii 10 000
de ani) Trebuie utilizat un Seism Bază de Proiect cu
magnitudine care corespunde unui vârf de accelerație la nivelul solului de
minimum 0,1g. CNE trebuie proiectată astfel încât să
reziste la un cutremur care generează un vârf de accelerație la
nivelul solului de cel puțin 0,1g. Mijloace necesare pentru a contracara efectele
accidentelor trebuie amplasate în locuri protejate corespunzător împotriva
evenimentelor externe. Trebuie instalate instrumente pentru
măsurători seismice la fața locului sau instrumentele existente
trebuie îmbunătățite. Timp pe care operatorii îl au la dispoziție
pentru a reporni sistemele care asigură funcțiile de securitate în
cazul pierderii totale a alimentării cu energie electrică și/sau
a ultimei surse de răcire trebuie să fie mai mare de o oră
(fără intervenție umană). Procedurile operaționale pentru situații
de urgență trebuie să acopere toate situațiile de
exploatare (de la funcționarea la sarcină maximă până la
oprire). Trebuie implementate Ghiduri de gestionare a
accidentelor severe, iar acestea trebuie să acopere toate situațiile
de exploatare (de la funcționarea la sarcină maximă până la
oprire). Trebuie instituite măsuri pasive de prevenire
a exploziilor de hidrogen (sau alte gaze inflamabile) în cazul unui accident
sever, precum Recombinatoarele Autocatalitice Pasive (Passive Autocatalytic
Recombiners) sau alte măsuri corespunzătoare. Trebuie prevăzute sisteme de depresurizare
filtrată a anvelopei pentru a limita cantitatea de radioactivitate
eliberată în exteriorul acesteia în cazul unui accident. Trebuie să existe o cameră de comandă
de rezervă pentru situații de urgență pentru cazurile în
care camera de comandă principală devine zonă periculoasă
în urma eliberărilor de radioactivitate generate de un accident sever, în
urma unui incendiu sau din cauza unor pericole externe extreme. [1] EUCO 10/11 (punctul 31). [2] Conform articolului 6 din Directiva privind securitatea
nucleară, răspunderea pentru securitatea nucleară revine în
principal „deținătorului de autorizație” (adică
operatorului de centrală) sub supravegherea autorității de reglementare
competente la nivel național. Statele membre au responsabilitatea de a
institui și de a menține un cadrul național legislativ,
organizațional și de reglementare pentru securitatea nucleară.
În temeiul Tratatului Euratom, Comisia poate formula propuneri legislative
pentru crearea unui cadrul legislativ al UE în domeniul securității
nucleare, însă fără a putea să își asume
responsabilitățile ce revin statelor membre. Pentru a schimba
această situație, este necesară modificarea legislației
existente. [3] Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda,
Franța, Germania, Ungaria, Țările de Jos, România, Republica
Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit. [4] Unde se află centrala nucleară Ignalina, în
curs de dezafectare. [5] În total, au fost supuși testelor de stres cei 132
de reactori aflați în exploatare din UE, 13 reactori care au fost
scoși din funcțiune după momentul inițierii testelor, 15
reactori din Ucraina și 5 reactori din Confederația
Elvețiană. [6] COM 784 final, 24.11.2011. [7] Cele 14 state membre care exploatează centrale
nucleare (Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda, Franța,
Germania, Ungaria, Țările de Jos, România, Republica Slovacă,
Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit), Lituania (cu unitățile de la
Ignalina, în curs de dezafectare în baza licențelor de exploatare) și
Elveția și Ucraina, ca țări vecine ale UE. [8] Raport al testelor de stres transmis Comisiei în mai 2012. [9] Asistență financiară și tehnică
în cadrul Instrumentului pentru cooperarea în materie de securitate
nucleară al UE. Se preconizează transmiterea unui raport la începutul
anului 2013. [10] http://www.iaea.org/newscenter/focus/actionplan/reports/actionplanns130911.pdf. [11] C(2012) 3196 final, 10.5.2012. [12] „Investigation Committee on the Accident at Fukushima
Nuclear Power Stations of Tokyo Electric Power Company”, raport final din iulie
2012 (http://icanps. go.jp/) și „The Fukushima Nuclear Accident
Independent Investigation Commission”, raport final din iulie 2012
(http://www.naiic.jp/en/2012/). [13] http://www.ensreg.eu/sites/default/files/EC%20ENSREG%20Joint%20Statement%2026%20April%202012%20-Final%20to%20publish.pdf. [14] Cele prezentate la acest punct au la bază raportul
final al Grupului ad-hoc pentru securitate nucleară al Consiliului
(AHGNS). [15] http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/12/st10/st10616.en12.pdf, 31.5.2012. [16] International Physical Protection Advisory
Service (Serviciul consultativ internațional pentru protecție
fizică). [17] Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009
de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a
instalațiilor nucleare. [18] Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Grecia,
Italia, Letonia, Polonia, Portugalia, Slovacia și Regatul Unit. [19] Polonia și Portugalia. [20] COM (2010) 184 final, 27.4.2010. [21] Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [22] Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008
privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene
și evaluarea necesității de îmbunătățire a
protecției acestora, JO L 345, 23.12.2008, p. 75‑82. [23] Propunerea COM/2011/0934, aflată în curs de negociere
în cadrul Parlamentului și Consiliului, de abrogare a Deciziei 2007/779/CE,
Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecție
civilă (reformare). [24] De exemplu, forumul autorităților de
reglementare în domeniul nuclear din America Latină, (FORO),
Federația Rusă și Japonia au urmărit îndeaproape testele de
stres desfășurate în UE și au utilizat o parte dintre
specificații. [25] Punctele enumerate trebuie citite împreună cu
documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei, în care acestea
sunt explicate mai detaliat cu precizarea centralelor nucleare în care au fost
constatate.