52011DC0528

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Tipuri de operațiuni acoperite de la bugetul UE 3

3. Evenimente survenite de la ultimul raport din 30 iunie 2010 4

3.1. Sprijin pentru balanța de plăți în favoarea statelor membre din afara zonei euro 4

3.2. Asistență macrofinanciară 4

3.3. Euratom 4

3.4. Garanție de la bugetul UE pentru finanțarea externă acordată de BEI 5

3.5. Mecanismul european de stabilizare financiară 5

4. Informații privind riscurile acoperite de la buget 6

4.1. Definiția riscului 6

4.2. Valoarea restantă totală a capitalului și a dobânzilor acoperite de la buget 7

4.3. Riscul anual acoperit din buget 8

4.3.1. Riscul aferent statelor membre 8

4.3.2. Riscul aferent țărilor terțe 9

4.4. Evoluția riscului 10

5. Nerespectarea obligațiilor de plată, activarea garanțiilor bugetare și arierate 12

5.1. Plăți din resurse în numerar 12

5.2. Plăți de la buget 12

5.3. Intervenția Fondului de garantare pentru acțiuni externe 12

6. Fondul de garantare pentru acțiuni externe 12

6.1. Recuperări 12

6.2. Active 12

6.3. Suma-țintă 13

7. Evaluarea riscurilor: situația economică și financiară din țările terțe cu cea mai mare expunere 13

7.1. Obiective 13

7.2. Metodologii de evaluare a riscului 13

INTRODUCERE

Prezentul raport are ca obiectiv monitorizarea expunerii la riscul de credit a bugetului Uniunii Europene care rezultă din garanțiile acordate și din operațiunile de împrumut implementate direct de Uniunea Europeană sau indirect prin mandatele externe ale BEI.

Raportul este prezentat în conformitate cu articolul 130 din regulamentul financiar, conform căruia Comisia trebuie să prezinte de două ori pe an Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la situația garanțiilor bugetare și a riscurilor corespunzătoare [1]. El este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei care conține un set de tabele și de note explicative detaliate („documentul de lucru”).

TIPURI DE OPERAțIUNI ACOPERITE DE LA BUGETUL UE

Riscurile acoperite de la bugetul Uniunii Europene („bugetul”) provin dintr-o serie de operațiuni de împrumut și garantare care pot fi împărțite în două categorii:

- împrumuturi acordate de Uniunea Europeană în scopuri macroeconomice, adică asistență macrofinanciară[2] („AMF”) pentru statele nemembre și, în colaborare cu instituțiile de la Bretton Woods, împrumuturi pentru balanța de plăți[3] („BDP”) prin care se acordă sprijin statelor membre din afara zonei euro care se confruntă cu dificultăți legate de balanța de plăți și împrumuturi în cadrul mecanismului european de stabilizare financiară (MESF)[4] în sprijinul statelor membre care se confruntă cu dificultăți care scapă controlului acestora; și

- împrumuturi acordate în scopuri microeconomice, adică împrumuturi Euratom și, mai ales, operațiuni de finanțare derulate de Banca Europeană de Investiții („BEI”) în statele nemembre („finanțarea externă acordată de BEI”)[5], acoperite de garanții UE[6].

Finanțarea externă garantată acordată de BEI, împrumuturile Euratom și împrumuturile AMF sunt acoperite începând cu 1994 din Fondul de garantare pentru acțiuni externe („fondul”)[7], în timp ce împrumuturile BDP și MESF sunt acoperite direct de la buget.

Fondul acoperă situațiile de nerespectare a obligațiilor de plată legate de împrumuturile și garanțiile la împrumuturi acordate statelor nemembre sau pentru proiecte derulate în state nemembre. Fondul a fost instituit:

- pentru a oferi o „rezervă de lichiditate”, astfel încât să se evite utilizarea unor resurse de la buget de fiecare dată când o rată dintr-un împrumut garantat nu este rambursată sau este rambursată cu întârziere; și

- pentru a crea un instrument de disciplină bugetară prin stabilirea unui cadru financiar pentru elaborarea politicii UE referitoare la garanții pentru împrumuturile acordate de Comisie și de BEI țărilor nemembre[8].

Acoperirea fondului este retrasă în cazul în care țările terțe devin state membre, iar riscul este transferat de la fond direct la buget. Fondul este alimentat de la buget și trebuie să fie menținut la un anumit procentaj din suma restantă a împrumuturilor și a garanțiilor la împrumuturi acoperite din fond. Acest procentaj, cunoscut sub denumirea de rată-țintă, se situează în momentul de față la 9%. Dacă fondul nu dispune de resurse suficiente, bugetul este cel care trebuie să furnizeze fondurile necesare.

EVENIMENTE SURVENITE DE LA ULTIMUL RAPORT DIN 30 IUNIE 2010

Sprijin pentru balanța de plăți în favoarea statelor membre din afara zonei euro

În al doilea semestru din 2010, au avut loc două operațiuni în valoare totală de 1,35 miliarde EUR. A patra tranșă, în valoare de 0,2 miliarde EUR, din cadrul împrumutului acordat Letoniei a fost plătită la data de 20 octombrie 2010. Împrumutul a fost finanțat back-to-back printr-un plasament privat într-o bancă. În data de 22 septembrie 2010, a fost plătită cea de-a treia tranșă, în valoare de 1,15 miliarde EUR, a împrumutului acordat României. Și acest împrumut a fost finanțat „back-to-back” prin emisiune de obligațiuni de referință UE. În medie, 83% dintre operațiunile de împrumut BDP care au făcut obiectul unei decizii au fost deja implementate[9].

Asistență macrofinanciară

În cursul celui de-al doilea semestru al anului 2010 nu s-a efectuat nicio plată în cadrul împrumuturilor.

În iulie 2010, Consiliul și Parlamentul European au adoptat o decizie de acordare a unui împrumut pentru Ucraina în valoare de 500 milioane EUR[10]. Alături de împrumutul care însumează 110 milioane EUR, acordat în urma unei decizii a Consiliului din 2002, Ucraina dispune în total de 610 milioane EUR.

Euratom

În perioada vizată nu a fost efectuată nicio plată în cadrul împrumuturilor.

Garanție de la bugetul UE pentru finanțarea externă acordată de BEI

În cadrul mandatului extern 2007-2013, ritmul de semnare a împrumuturilor și de efectuare a plăților s-a accelerat în a doua jumătate a anului 2010, valoarea acestora ridicându-se la 3 476 milioane EUR în cazul împrumuturilor semnate și, respectiv, 1 642 milioane EUR în cazul plăților efectuate. Astfel, valoarea totală a împrumuturilor vărsate în cadrul mandatului a ajuns la 6 129 milioane la 31 decembrie 2010, cu 37% mai mult comparativ cu 30 iunie 2010.

Mecanismul european de stabilizare financiară

- Context

În urma crizei financiare, Consiliul și statele membre au decis, în mai 2010, adoptarea unui pachet de măsuri care să asigure menținerea stabilității financiare în zona euro și în Europa în general.

Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) [11] a fost instituit la 11 mai 2010, în temeiul articolului 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)[12].

Asistența financiară din partea Uniunii în cadrul MESF se face sub formă de împrumut sau linie de credit acordată statului membru respectiv. În acest scop, Comisia este abilitată, în numele Uniunii Europene, să contracteze împrumuturi pe piețele de capital. Riscul operațiunilor efectuate în cadrul MESF este acoperit integral de bugetul UE, care garantează restituirea împrumuturilor în cazul în care statul membru respectiv se află în incapacitate de plată.

Activarea asistenței financiare în cadrul MESF depinde de anumite condiții stricte, în contextul unui program de sprijin comun al UE și al Fondului Monetar Internațional (FMI).

Tot ca răspuns la situația de criză au mai fost create alte două mecanisme, care, spre deosebire de MESF, nu prezintă riscuri pentru bugetul UE. Aceste mecanisme sunt însă garantate de participarea pro-rata a statelor membre.

Fondul european de stabilitate financiară (FESF) a fost creat de statele membre ale zonei euro ca societate înregistrată în Luxemburg și deținută de acestea, pe baza deciziilor adoptate la 9 mai 2010 în cadrul Consiliului Ecofin. FESF poate emite obligațiuni garantate de statele membre ale zonei euro, în valoare de până la 440 miliarde EUR, în vederea finanțării unor împrumuturi pentru statele membre din zona euro aflate în dificultate; acestora li se aplică anumite condiții negociate cu Comisia Europeană în colaborare cu Banca Centrală Europeană și FMI și aprobate de Eurogrup.

La cererea autorităților din Grecia, miniștrii din zona euro au căzut în unanimitate de acord, la 2 mai 2010, să activeze sprijinul pentru stabilitate în favoarea Greciei , prin intermediul unor împrumuturi bilaterale din partea celorlalte state membre ale zonei euro, centralizate de către Comisie. Sprijinul a fost furnizat în contextul unui program comun pe trei ani cu FMI, care includea un pachet financiar de 110 miliarde EUR destinat nevoilor financiare ale Greciei. Programul a fost condiționat de adoptarea unor măsuri politice stricte[13], negociate cu autoritățile elene de către Comisie și FMI, în colaborare cu BCE. Statele membre ale zonei euro contribuie cu 80 de miliarde EUR[14], în timp ce FMI sprijină programul prin intermediul unui acord stand-by în valoare de 30 de miliarde EUR[15]. Reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene au decis, la 5 mai 2010, să atribuie Comisiei sarcinile legate de coordonarea și administrarea împrumuturilor bilaterale centralizate. Acest rol nu implică nicio creștere a cheltuielilor Comisiei sau a altor elemente de cheltuieli din bugetul UE.

- Operațiuni în a doua jumătate a anului 2010

În data de 7 decembrie 2010, Consiliul a decis să acorde Irlandei asistență financiară din partea Uniunii, în contextul unui program comun pe trei ani al UE și al FMI, în valoare de 85 de miliarde EUR. Din această sumă, maximum 22,5 miliarde EUR vor fi acordate în cadrul MESF (pentru mai multe detalii cu privire la această operațiune, a se vedea punctul 4.4 Evoluția riscului).

INFORMAțII PRIVIND RISCURILE ACOPERITE DE LA BUGET

Definiția riscului

Riscul suportat de la buget derivă din capitalul datorat și dobânzile aferente operațiunilor garantate.

Nerambursările vor fi acoperite din fond atunci când sunt implicate țări terțe (55% din suma totală restantă garantată la data de 31 decembrie 2010) și direct din buget atunci când sunt implicate state membre (împrumuturile BDP și împrumuturile către sau în beneficiul proiectelor din statele membre reprezintă restul de 45% din suma totală restantă garantată la 31 decembrie 2010). Proporția ridicată de împrumuturi garantate care vizează statele membre este rezultatul valurilor de extindere[16] și al activării mecanismului UE de sprijin financiar pe termen mediu pentru statele membre din afara zonei euro (mecanismul BDP).

În sensul prezentului raport, se utilizează două metode pentru evaluarea riscurilor suportate de la buget (fie direct, fie indirect, prin intermediul fondului):

- Calcularea sumei totale a capitalului restant pentru operațiunile în cauză la o anumită dată, inclusiv dobânda acumulată. Această metodă face posibilă determinarea valorii totale a riscului suportat de la buget la o anumită dată pentru toate obligațiile viitoare de plată, indiferent de scadența acestora și de faptul că sunt sau nu acoperite din fond.

- Abordarea bugetară definită drept „riscul anual suportat de la buget” se bazează pe calcularea sumei maxime din plățile datorate anual pe care UE ar trebui să o plătească în cursul unui exercițiu financiar, presupunând că, în cazul niciunui împrumut garantat, nu s-a respectat obligația de plată[17].

- Rezultatele acestor două metode sunt prezentate în următoarele două secțiuni. În final, există o secțiune care prezintă evoluția riscurilor.

Valoarea restantă totală a capitalului și a dobânzilor acoperite de la buget

Riscul total suportat de la buget la 31 decembrie 2010 este prezentat mai jos, în tabelul 1.

Tabelul 1: Totalul sumelor datorate acoperite de la buget la 31 decembrie 2010, în milioane EUR |

Capital datorat | Dobânzi acumulate | Total | % |

State membre* |

AMF | 38 | 0 | 38 | <1% |

Euratom | 417 | 3 | 420 | 1% |

BDP | 12 050 | 197 | 12 247 | 35% |

BEI*** | 3 240 | 30 | 3 269 | 9% |

Subtotal state membre | 15 744 | 230 | 15 974 | 45% |

Țări terțe** |

AMF | 463 | 2 | 465 | 1% |

Euratom | 49 | 0 | 49 | <1% |

BEI*** | 18 747 | 135 | 18 882 | 53% |

Subtotal țări terțe | 19 256 | 137 | 19 396 | 55% |

Total | 35 002 | 367 | 35 370 | 100% |

* Acest risc este acoperit direct de la buget. Sunt de asemenea incluse împrumuturile AMF, Euratom și BEI, acordate înainte de aderarea la UE. ** Acest risc este acoperit din fond. ***Aproximativ 83% dintre operațiunile de împrumut ale BEI (suverane și sub-suverane) sunt acoperite de o garanție globală, în timp ce restul operațiunilor nu beneficiază de acoperire decât pentru riscurile politice. |

Tabelele A1, A2, A3 și A4 din documentul de lucru furnizează informații mai detaliate cu privire la aceste sume datorate, în special în ceea ce privește plafoanele, sumele vărsate sau ratele de garantare.

Suma totală restantă a capitalului și a dobânzilor acoperite de la buget a crescut la 35,4 miliarde EUR (creștere de 2,6 miliarde EUR comparativ cu situația înregistrată la 30 iunie 2010). În medie, creșterea fost de 8%. Creșterea se datorează în principal sumei de 1,4 miliarde EUR vărsate în cadrul mecanismului BDP, precum și creșterii ritmului de plată al BEI în țări terțe (1,2 miliarde EUR în al doilea semestru al anului 2010).

Riscul anual acoperit din buget

În 2011, bugetul va acoperi (direct și prin intermediul fondului) 4,8 miliarde EUR reprezentând suma datorată în această perioadă din soldul total la 31 decembrie 2010.

Din aceasta, aproximativ 3 miliarde (63%) reprezintă suma datorată de statele membre, în timp ce soldul este datorat de țări terțe.

Riscul aferent statelor membre

Riscul aferent statelor membre se referă (a) la împrumuturile BEI, AMF și Euratom acordate înainte de aderarea la UE și (b) la împrumuturile din cadrul mecanismului BDP ulterioare aderării.

În 2011, riscul direct maxim suportat de la buget în ceea ce privește statele membre va fi de 3 miliarde EUR[18] (63% din riscul anual total).

După cum se observă în Tabelul 2, Ungaria și România se clasează pe primele două locuri printre statele membre în ceea ce privește sumele datorate.

Tabelul 2: Clasificarea statelor membre în funcție de riscul maxim suportat de la buget în anul 2011 (milioane EUR) |

Clasament | Țara | Risc maxim | % din riscul maxim total |

1 | Ungaria | 2 209,6 | 73,3% |

2 | România | 383,9 | 12,7% |

3 | Letonia | 98,3 | 3,3% |

4 | Polonia | 81,9 | 2,7% |

5 | Bulgaria | 76,9 | 2,6% |

6 | Republica Cehă | 73,6 | 2,4% |

7 | Republica Slovacă | 58,1 | 1,9% |

8 | Slovenia | 14,3 | 0,5% |

9 | Cipru | 9,8 | 0,3% |

10 | Lituania | 5,5 | 0,2% |

11 | Estonia | 1,0 | 0% |

12 | Malta | 0,7 | 0% |

Total | 3 013,7 | 100,0% |

Riscul aferent țărilor terțe

Fondul acoperă împrumuturile garantate acordate țărilor terțe cu scadențe până în 2040. Concret, în anul 2011, riscul anual maxim suportat de fond în ceea ce privește țările terțe va fi de 1, 8 miliarde EUR[19] (37% din riscul anual total).

Primele zece țări (din 44) cu cele mai mari sume datorate sunt enumerate în tabelul de mai jos. Ele reprezintă 1 387,2 milioane EUR sau 79% din riscul anual suportat de fond. Situația economică din aceste țări este analizată și comentată în documentul de lucru.

Tabelul 3: Clasificarea primelor zece țări terțe în funcție de riscul maxim suportat de fond în anul 2011 (milioane EUR). |

Clasament | Țara | Risc maxim | % din riscul maxim total | Clasamentul riscului de credit Euromoney[20] |

03/2010 | 09/2010 |

1 | Turcia | 395,9 | 28,5 | 59/185 | 50/185 |

2 | Egipt | 211,4 | 15,2% | 69/185 | 64/185 |

3 | Maroc | 171,3 | 12,3% | 57/185 | 62/185 |

4 | Tunisia | 166,3 | 12% | 71/185 | 69/185 |

5 | Africa de Sud | 99,5 | 7,2% | 53/185 | 44/185 |

6 | Serbia | 88,0 | 6,3% | 76/185 | 70/185 |

7 | Siria | 76,8 | 5,5% | 140/185 | 128/185 |

8 | Liban | 76,0 | 5,5% | 82/185 | 76/185 |

9 | Brazilia | 55,0 | 4,0% | 51/185 | 42/185 |

10 | Iordania | 47,1 | 3,4% | 72/185 | 67/185 |

Totalul celor 10 țări | 1 387,2 | 100,0% |

Evoluția riscului

Tensiunile remarcate pe anumite piețe ale obligațiunilor suverane din UE au rămas intense în ciuda progreselor înregistrate în al doilea semestru din 2010 în privința climatului economic.

- Mecanismul de sprijin pentru balanța de plăți

Activarea în decembrie 2008 a mecanismului de asistență financiară pe termen mediu al UE (BDP) a ajutat Ungaria, Letonia și România să reinstaureze încrederea piețelor. Prima rambursare a împrumutului va avea loc în decembrie 2011.

Cu un plafon global de 50 de miliarde EUR, mecanismul BDP dispune de o capacitate reziduală de 36,4 miliarde EUR, pentru a acorda sprijin suplimentar de tip BDP dacă va fi necesar[21].

- Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF)

Conform concluziilor Consiliului Ecofin, plafonul global al mecanismului se limitează la 60 de miliarde EUR[22], dar limita legală este stabilită la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul Consiliului, care limitează suma datorată la marja disponibilă în cadrul plafonului de resurse proprii[23].

Ca răspuns la solicitarea autorităților irlandeze din 21 noiembrie 2010, s-a acordat Irlandei sprijin financiar comun din partea UE și a FMI pentru o perioadă de trei ani. Valoarea totală a programului pentru Irlanda se va ridica la 85 de miliarde EUR. Suma de 17,5 miliarde EUR va fi finanțată prin contribuția Irlandei, provenită din rezerva de lichidități a statului și din investițiile Fondului național de rezervă pentru pensii. Restul pachetului global va fi finanțat de:

- Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF), până la 22,5 miliarde EUR[24], sumă acoperită de la bugetul UE;

- Fondul european de stabilitate financiară (FESF), pentru suma de 17,7 miliarde EUR (neacoperită de garanția de la bugetul UE);

- Fondul Monetar Internațional (FMI), pentru suma de 22,5 miliarde EUR;

- Împrumuturile bilaterale din partea Regatului Unit (3,8 miliarde EUR), Suediei (0,6 miliarde EUR) și Danemarcei (0,4 miliarde EUR).

- Împrumuturi pentru asistență macrofinanciară

Împrumuturile AMF acordate țărilor terțe au făcut obiectul unor decizii individuale ale Consiliului[25], iar de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, al unor decizii ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Deciziile Consiliului privind acordarea de asistență macrofinanciară Armeniei[26], Serbiei[27] și Bosniei și Herțegovinei[28] nu fuseseră implementate la 31.12.2010.

În al doilea semestru al anului 2010 nu au fost implementate operațiuni de împrumut AMF.

Împrumuturi Euratom

Împrumuturile Euratom acordate statelor membre sau anumitor țări terțe eligibile (Federația Rusă, Armenia, Ucraina) ating un plafon de 4 miliarde EUR, din care s-au folosit deja aproximativ 85%. Soldul, în valoare de aproximativ 600 de milioane EUR, ar putea fi vărsat în favoarea unor noi proiecte din statele membre și Ucraina.

- Împrumuturi acordate de BEI

Mandatul general al BEI pentru perioada 2000-2007 a expirat la 31 iulie 2007. La acea dată, fuseseră semnate contracte care corespund unui total de 98% din plafonul global aferent acestui mandat (20 060 de milioane EUR – a se vedea tabelul A5 din documentul de lucru). La 31 decembrie 2010, o sumă totală de 3 022 de milioane EUR rămăsese de vărsat în cadrul acestui mandat, sumă care poate fi încă vărsată cu garanție UE în termen de 10 ani de la încheierea mandatului; la sfârșitul acestei perioade, sumele nevărsate nu vor mai putea beneficia de garanția UE.

În urma propunerii Comisiei de modificare a cadrului juridic al mandatului extern al BEI pentru perioada rămasă din actuala perspectivă financiară 2007-2013[29], se așteaptă ca Parlamentul și Consiliul să adopte o decizie înainte de 31 octombrie 2011. Garanția UE este limitată la 65% din suma totală a creditelor vărsate și a garanțiilor acordate în cadrul operațiunilor de finanțare ale BEI, după scăderea sumelor rambursate și adăugarea tuturor sumelor conexe, cu un plafon maxim de 27 800 de milioane EUR[30]. O sumă totală de 16 600 milioane EUR fusese semnată la 31 decembrie 2010 în cadrul acestui mandat, din care 10 603 milioane EUR rămăseseră nevărsate până la acea dată (a se vedea tabelul A6 din documentul de lucru).

NERESPECTAREA OBLIGAțIILOR DE PLATă, ACTIVAREA GARANțIILOR BUGETARE șI ARIERATE

Plăți din resurse în numerar

Comisia recurge la resursele sale în numerar pentru a evita întârzierile și costurile asociate gestionării operațiunilor sale de împrumut atunci când un debitor se află în întârziere de plată către UE[31].

Plăți de la buget

Având în vedere că nu s-a înregistrat nicio neplată în a doua jumătate a anului 2010, nu a fost solicitat niciun credit în temeiul articolului 01 04 01 din buget (p.m.), „Garanțiile Uniunii Europene pentru operațiunile de împrumut ale Uniunii și ale Euratom și pentru operațiunile de creditare ale BEI” .

Intervenția Fondului de garantare pentru acțiuni externe[32]

În caz de întârziere a plății de către un beneficiar al unui împrumut către o țară terță acordat sau garantat de UE, se recurge la fond pentru acoperirea neplății în termen de trei luni de la data scadenței plății[33].

În a doua jumătate a anului 2010 nu s-a recurs la fond.

FONDUL DE GARANTARE PENTRU ACțIUNI EXTERNE

Recuperări[34]

La 31 decembrie 2010, nu existau arierate de recuperat.

Active

La 31 decembrie 2010, activele nete[35] ale fondului erau în valoare de 1 485 464 411 EUR.

Suma-țintă

Fondul trebuie să atingă un nivel corespunzător (suma-țintă), stabilit la 9% din totalul angajamentelor restante care decurg din fiecare operațiune plus dobânzile acumulate. Raportul dintre resursele fondului (1 485 464 411 EUR) și obligațiile de capital neachitate[36] (19 395 882 340 EUR), în sensul regulamentului de instituire a fondului, a scăzut de la 8,21% la 30 iunie 2010 până la 7,7% la 31 decembrie 2010.

La sfârșitul anului 2010, resursele fondului erau mai scăzute decât suma-țintă. În conformitate cu regulile de alimentare prevăzute de regulamentul privind fondul de garantare, în proiectul preliminar de buget pe 2012 a fost inclus un provizion de 260 170 000 EUR. Această sumă va fi transferată din buget către fond în februarie 2012.

EVALUAREA RISCURILOR: SITUAțIA ECONOMICă șI FINANCIARă DIN țăRILE TERțE CU CEA MAI MARE EXPUNERE

Obiective

Secțiunile anterioare ale raportului conțin informații privind aspectele cantitative ale riscului suportat de la buget, aferent țărilor terțe. Cu toate acestea, calitatea riscurilor, care depinde de tipul de operațiune și de situația împrumutaților (a se vedea secțiunea 4.3) trebuie de asemenea evaluată.

Metodologii de evaluare a riscului

Evaluarea riscului prezentată în documentul de lucru se bazează pe informațiile referitoare la situația economică și financiară, la ratinguri și la alte aspecte cunoscute în legătură cu țările cărora li s-au acordat împrumuturi garantate. Evaluarea nu include estimări ale pierderilor și recuperărilor, care sunt în mod inevitabil extrem de incerte.

Indicatorii riscurilor de țară care figurează în tabelele din documentul de lucru arată evoluția riscului de nerambursare. Această analiză este prezentată în secțiunea 3 a documentului de lucru pentru țările cu cel mai ridicat grad de risc și de expunere pentru buget în 2011 (inclusiv împrumuturi AMF și Euratom).

[1] COM(2011)150 și SEC(2011)371 constituie raportul anterior privind garanțiile acoperite din buget la 30 iunie 2010.

[2] Împrumuturile AMF pot lua și forma unor granturi destinate țărilor terțe. Pentru mai multe informații în legătură cu AMF, a se vedea raportul Comisiei COM(2010)513 și SEC(2010)1117.

[3] Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

[4] MESF a fost creat în data de 11 mai 2010 pe baza Regulamentului (UE) nr. 407/2010 din 11 mai 2010 (JO L 118, 12.5.2010, p. 1). El funcționează în mod asemănător cu mecanismul pentru balanțele de plăți, dar este disponibil pentru toate statele membre, inclusiv pentru cele din zona euro.

[5] Cifrele referitoare la mandatele BEI sunt reproduse în tabelul A1, iar trimiterile la bazele legale sunt enumerate în tabelul A4 din documentul de lucru.

[6] Instituită cel mai recent pentru perioada 1 februarie 2007 – 31 octombrie 2011 prin Decizia nr. 633/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 (JO L 190, 22.7.2009, p. 1) („Decizia privind mandatul extern”) care înlocuiește Decizia 2006/1016/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006.

[7] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (versiune codificată), „Regulamentul privind fondul de garantare” (JO L 145, 10.6.2009, p. 10).

[8] Deși riscurile externe sunt acoperite in fine de garanția de la bugetul UE, fondul de garantare acționează ca instrument de protecție a bugetului UE împotriva riscului de nerespectare a obligațiilor de plată. A se consulta COM(2010)418 pentru un raport cuprinzător privind funcționarea fondului, precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat acestuia, [SEC(2010)968].

[9] A se vedea tabelul A3a din documentul de lucru.

[10] Decizia nr. 388/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei (JO L 179 din 14.7.2010, p. 1).

[11] Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

[12] Articolul 122 alineatul (2) din TFUE prevede acordarea de sprijin financiar statelor membre care se confruntă cu dificultăți cauzate de circumstanțe excepționale, incontrolabile de către statele membre.

[13] Principalele condiții de politică au fost stabilite în Decizia Consiliului 2010/320/UE din 8 iunie 2010 adresată Greciei în vederea consolidării și a aprofundării supravegherii fiscale și de notificare a Greciei să ia măsuri de reducere a deficitului considerate necesare pentru remedierea situației de deficit excesiv (JO L 145, 11.6.2010, p.6). Condițiile au fost explicitate și în Memorandumul de înțelegere încheiat între autoritățile elene și Comisie în numele statelor membre ale zonei euro.

[14] Din care suma de 38 miliarde EUR a fost disponibilă până în martie 2011.

[15] Din care suma de 14,6 miliarde EUR a fost disponibilă până în martie 2011.

[16] În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din regulamentul privind fondul de garantare, în momentul în care o țară devine stat membru, riscul legat de împrumuturi se transferă de la fond la buget.

[17] În scopul acestui calcul, se presupune că împrumuturile neplătite nu sunt rambursate anticipat, cu alte cuvinte că numai sumele scadente sunt luate în considerare (a se vedea și secțiunea 2 din documentul de lucru).

[18] Reprezentând sumele datorate în 2011 (din totalul sumelor restante la 31 decembrie 2010), în ipoteza că împrumuturile nerambursate nu sunt restituite anticipat. Pentru detalii, a se vedea tabelul A2 din documentul de lucru.

[19] Reprezentând sumele datorate în 2011 (din totalul sumelor restante la 31 decembrie 2010), în ipoteza că împrumuturile nerambursate nu sunt restituite anticipat. Pentru detalii, a se vedea tabelul A2 din documentul de lucru.

[20] Țările situate în fruntea clasamentului au cea mai mică bonitate. Țările sunt clasate pe o scară de la zero la 185, nivel care reprezintă cel mai mare risc de neplată. O țară poate să-și îmbunătățească ratingul și să coboare în clasament dacă se îmbunătățește ratingul global mediu pentru toate țările din clasament.

[21] A se nota că în primul semestru din 2011 plafonul rezidual a fost redus la 35 de miliarde EUR datorită noului program de asistență preventivă pentru România în valoare de 1,4 miliarde EUR asupra căruia s-a decis în data de 27 mai 2011.

[22] Conform comunicatului de presă referitor la reuniunea extraordinară a Consiliului Ecofin, 9/10 mai 2010 (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/114324.pdf).

[23] Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

[24] O primă tranșă de 5 miliarde EUR a fost plătită la 12 ianuarie 2011. Până în iunie 2011 s-a plătit suma de 11,4 miliarde EUR.

[25] După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura de codecizie a devenit procedura legislativă curentă.

[26] Decizia 2009/890/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind acordarea de asistență macrofinanciară Armeniei (maximum 65 de milioane EUR sub formă de împrumut și 35 de milioane EUR sub formă de grant).

[27] Decizia 2009/892/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind acordarea de asistență macrofinanciară Serbiei (împrumut în valoare maximă de 200 de milioane EUR).

[28] Decizia 2009/891/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind acordarea de asistență macrofinanciară Bosniei și Herțegovinei (împrumut în valoare maximă de 100 de milioane EUR).

[29] COM(2010) 174 din 21 aprilie 2010.

[30] Defalcat într-un plafon de bază în sumă maximă fixă de 25 800 milioane EUR și într-un mandat opțional de 2 000 milioane EUR.

[31] A se vedea articolul 12 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (JO L 130, 31.5.2000, pp. 1-12).

[32] De la crearea sa în 1994, Fondul a fost solicitat pentru suma totală de 478 de milioane EUR.

[33] Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 1.4.3 din documentul de lucru.

[34] De la crearea sa în 1994, sumele totale recuperate de fond s-au ridicat la 576 milioane EUR (incluzând valoarea capitalului și a dobânzilor plătite, la care se adaugă penalizările pentru întârziere, câștigurile și pierderile din diferențele de curs de schimb).

[35] Activele totale ale fondului, minus sumele de plată (BEI și audit).

[36] Inclusiv dobânzile acumulate.