11.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 9/45

—

salută faptul că poziția Comisiei Europene este coerentă cu propunerea Comitetului Regiunilor, care face distincție între: 1. situațiile în care compensațiile de serviciu public de minimis nu afectează comerțul dintre statele membre ale Uniunii; 2. compensațiile acordate serviciilor publice cu dimensiuni locale și sociale peste plafoanele de minimis, dar care, din cauza caracteristicilor organizatorice proprii și în stadiul actual de dezvoltare a pieței interne, nu afectează comerțul dintre statele membre ale Uniunii; 3. compensațiile acordate celorlalte servicii publice de dimensiuni europene sau transfrontaliere, reglementate prin directive sau regulamente sectoriale;

—

solicită încă o dată ridicarea plafonului de minimis la 800 000 euro pe an;

—

solicită Comisiei să renunțe la introducerea criteriului populației reprezentate de autoritatea locală printre condițiile de aplicare a acestui nou regulament de minimis;

—

reamintește că se opune introducerii unei verificări de către Comisie a eficienței economice a compensațiilor pentru SIEG; în opinia CoR, nici articolul 106 și nici o decizie sau o directivă unilaterală a Comisiei, în sensul dispozițiilor cuprinse în alineatul (3) din acest articol, nu constituie un temei juridic suficient pentru o astfel de inițiativă legislativă. Mandatul Comisiei, ca autoritate europeană în domeniul concurenței, nu se referă nicidecum la condițiile de alocare eficientă a resurselor publice de către autoritățile publice ale statelor membre.

Raportor general

dl Karl-Heinz LAMBERTZ (BE-PSE),ministru-președinte al Comunității germanofone din Belgia

Documente de referință

Avizul revizuit al Comitetului Regiunilor referitor la documentul CdR 150/2011 fin, conform articolului 52 din Regulamentul de procedură – ECOS-V-016

1.

salută propunerea Comisiei de pachet legislativ privind ajutoarele de stat acordate sub forma compensației pentru obligația de serviciu public;

2.

consideră că această revizuire reprezintă o inițiativă politică majoră pentru autoritățile locale și regionale, pentru că urmărește să definească noi reguli, clare și echilibrate, astfel încât normele de finanțare a serviciilor publice să fie în conformitate cu piața internă și să asigure astfel securitatea și previzibilitatea juridică necesare dezvoltării serviciilor publice în UE; regretă însă faptul că Comisia nu-și atinge obiectivul pe care și l-a stabilit de a asigura o mai mare claritate cu privire la chestiunile aplicabilității și aplicării și de a reduce pe cât posibil sarcina administrativă, în mod special pentru cei implicați;

3.

consideră că arhitectura generală a mecanismului de control al ajutoarelor de stat propus de Comisia Europeană ar trebui să ia mai mult în considerare dimensiunea locală, transfrontalieră sau europeană a serviciilor publice, diversitatea modului lor de organizare și nivelul efectiv de risc al afectării comerțului dintre statele membre ale Uniunii; aceste aspecte se regăsesc însă doar parțial în propunerile prezentate;

4.

salută faptul că poziția Comisiei Europene este coerentă cu propunerea Comitetului Regiunilor (1), care face distincție între: 1. situațiile în care compensațiile de serviciu public de minimis nu afectează comerțul dintre statele membre ale Uniunii și, prin urmare, nu trebuie supuse controlului ajutoarelor de stat; 2. compensațiile acordate serviciilor publice cu dimensiuni locale și sociale peste plafoanele de minimis, dar care, din cauza caracteristicilor organizatorice proprii și în stadiul actual de dezvoltare a pieței interne, nu afectează comerțul dintre statele membre ale Uniunii într-o asemenea măsură încât să contravină interesului Uniunii; 3. compensațiile acordate celorlalte servicii publice de dimensiuni europene sau transfrontaliere, reglementate prin directive sau regulamente sectoriale sau dispunând de o structurare a întreprinderilor comerciale mandatate la nivel transfrontalier sau supranațional;

5.

salută propunerea de comunicare, care clarifică și actualizează diferite noțiuni și concepte de drept al UE aplicabile SIEG, în special din perspectiva evoluției jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene; regretă însă faptul că Comisia nu a stabilit o serie de criterii clare, care să depășească prevederile Curții de Justiție a UE, cu privire la definirea activității economice, caracterului local și relevanței pentru piața internă, păstrându-și astfel o mare marjă de interpretare în ceea ce privește verificarea acestor criterii și perpetuând incertitudinea juridică;

6.

subliniază în acest sens că articolul 14 din TFUE, care se numără printre dispozițiile de aplicare generală ale Tratatului, conferă Parlamentului și Consiliului un nou temei juridic pentru stabilirea, prin intermediul regulamentelor, a principiilor și condițiilor care permit serviciilor de interes economic general să-și ducă la îndeplinire misiunile specifice. Solicită prin urmare Comisiei să confere un statut oficial clarificării conceptelor de bază care nu sunt definite prin tratat, prin intermediul unei propuneri de regulament al Consiliului și al Parlamentului European, în temeiul articolului 14 din TFUE;

7.

consideră că prezenta propunere de comunicare nu scutește Comisia de îndeplinirea angajamentului său de a prezenta un cadru de calitate pentru serviciile de interes general;

8.

salută intenția Comisiei Europene de a ridica plafonul din Regulamentul de minimis  (2), până la care ajutoarele publice nu sunt supuse controlului ajutoarelor de stat, astfel încât să fie excluse din domeniul de aplicare toate serviciile publice de proximitate, cum ar fi cele care acționează în domeniul dezvoltării sociale locale, adică al incluziunii sociale, al combaterii excluziunii, al asistenței pentru persoanele în vârstă, al divertismentului local sau al activităților culturale, sportive sau socioeducative, acestea bazându-se în special pe rețeaua asociativă locală și pe microîntreprinderile sociale de cartier. Această propunere se bazează pe faptul că riscul ca acest tip de servicii publice să afecteze comerțul dintre statele membre este nul;

9.

cu toate acestea, regretă că Comisia se mulțumește să propună ridicarea plafonului de 200 000 euro pe trei ani la 150 000 euro pe an, ceea ce nu ar permite decât acoperirea structurilor de proximitate cu mai puțin de 4 salariați; în consecință, solicită încă o dată ridicarea acestui plafon la 800 000 euro pe an, astfel încât să se poată acoperi ansamblul structurilor de proximitate cu mai puțin de 20 de salariați, care nu dispun de alte resurse în afara compensațiilor acordate de autoritățile publice, dat fiind că serviciile de proximitate sunt furnizate gratuit pe un teritoriu bine delimitat;

10.

solicită Comisiei să renunțe la introducerea criteriului populației reprezentate de autoritatea locală printre condițiile de aplicare a acestui nou regulament de minimis. Într-adevăr, populația nu constituie în niciun fel un factor determinant pentru măsurarea impactului activității economice a autorității respective asupra comerțului dintre statele membre. Pe de altă parte, este inadmisibilă recurgerea la un raționament care riscă să ducă la o discriminare între entități (comune, regiuni, stat …). Utilizând un singur criteriu, cel al populației, nu se poate ține seama nici de faptul că aceste servicii de proximitate pot fi cofinanțate de mai multe autorități publice de mărimi și niveluri diferite, conform principiilor libertății de organizare și de prestare a serviciilor publice prevăzute în tratat. Nu în ultimul rând, nu se poate accepta penalizarea utilizării în comun a serviciilor, în special în cadrul întreprinderilor publice de cooperare intermunicipală. În aceste condiții, verificarea caracterului local și a legăturii cu un teritoriu bine delimitat trebuie să se bazeze pe o serie de indicatori care să țină seama, printre altele, de poziția geografică a autorității locale sau regionale respective și de gama de utilizatori potențiali ai serviciilor publice vizate. Această verificare va trebui să țină cont, conform articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de situația „regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent”, acțiunile stimulative trebuind așadar desfășurate în mod diferențiat. Ar trebui să se renunțe la limitarea cifrei de afaceri anuale la 5 milioane de euro;

11.

ia notă cu satisfacție de faptul că Comisia Europeană acordă importanță aspectului transparenței și exclude din domeniul de aplicare a regulamentului său orice formă de ajutor care, nefiind transparent, nu poate fi calculat cu precizie;

12.

sprijină, conform principiului proporționalității consacrat în tratat, metoda Comisiei, care ia în considerare caracterul exclusiv local al anumitor servicii publice, precum și propunerea de a extinde decizia privind compatibilitatea a priori și la alte servicii sociale, pe lângă spitale și organismele care se ocupă de locuințele sociale;

13.

consideră că introducerea acestei noi noțiuni de „nevoi sociale esențiale” reprezintă o sursă de confuzii grave pentru autoritățile teritoriale și pentru partenerii acestora, deoarece se suprapune noțiunilor deja existente de servicii sociale de interes general și de servicii sociale excluse în temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (j) al Directivei privind serviciile; solicită deci Comisiei să prefere conceptul de servicii sociale în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (j) al Directivei privind serviciile, care permite statelor membre și autorităților teritoriale să definească limitele conceptului în conformitate cu principiul subsidiarității și să precizeze că lista de exemple de servicii pe care o oferă în propunerea de decizie cu privire la aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu este nici limitativă, nici exhaustivă;

14.

solicită Comisiei să renunțe la reducerea la jumătate a pragului aplicabil compensației anuale de care depinde aplicarea acestei decizii și să-l mențină la 30 de milioane EUR pe an;

15.

solicită Comisiei să nu condiționeze exceptarea de la notificare în funcție de o durată maximă de valabilitate a actului de atribuire a prestării, pentru a se respecta principiile liberei administrări și liberei organizări a serviciilor publice de către autoritățile publice din statele membre;

16.

solicită Comisiei să nu supună exceptarea de la notificare pentru serviciile sociale la condiția prestării exclusive a acestor servicii de către întreprinderile cărora le sunt atribuite, în cazurile în care se aplică dispozițiile directivei privind relațiile transparente dintre întreprinderi și autoritățile publice (referințe) și în care întreprinderile respective aplică o contabilitate analitică;

17.

estimează că, atunci când autoritățile locale și regionale lansează o procedură de achiziții publice în scopul de a se conforma criteriului 4 al hotărârii Altmark pentru calificarea compensației pentru obligația de serviciu public, ele trebuie să aibă posibilitatea de a stabili criterii de calitate pentru a determina oferta economică cea mai avantajoasă, în loc să recurgă la criteriul prețului celui mai scăzut;

18.

apreciază că noua definiție propusă pentru „profitul rezonabil” pe baza ratei de rentabilitate a capitalului și a indicatorilor de profit este atât de complexă încât va fi imposibil de aplicat de un mare număr de autorități de la nivel subnațional;

19.

solicită Comisiei să includă în propunerile sale finale de revizuire toate formele posibile de compensare a obligației de serviciu public, ținând seama de considerabila putere discreționară a autorităților locale și regionale de a finanța serviciile publice, inclusiv compensațiile acordate sub formă de ajutoare pentru investiții pe termen lung necesare în cazul finanțării infrastructurii locale de servicii publice. De asemenea, solicită Comisiei să nu-și restrângă criteriile de compatibilitate doar la subvențiile anuale de exploatare și să precizeze condițiile specifice în care, în opinia sa, nu este vorba de compensare excesivă în cazul acordării de ajutoare pentru investiții pe termen lung, în special în bunuri imobiliare și funciare;

20.

reamintește Comisiei că trebuie avute în vedere alte criterii obiective, care să neutralizeze a priori riscul de afectare a comerțului dintre statele membre, de denaturare a concurenței sau de subvenții încrucișate, precum limitarea competenței teritoriale a anumitor operatori prin intermediul sistemelor de autorizare teritoriale, limitarea obiectului anumitor operatori publici sau privați (creați anume pentru a furniza un serviciu public specific într-un anumit teritoriu și care nu asigură nicio activitate comercială pe piață) sau caracterul fără scop lucrativ al anumitor întreprinderi sociale care își reinvestesc eventualul profit în finanțarea serviciului public care le-a fost încredințat, cu reducerea compensațiilor viitoare;

21.

propune ca, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității consacrate în tratat, Comisia, în decizia sa finală, să încredințeze autorităților publice care acordă compensațiile sarcina de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea, controlul și rezolvarea oricărei situații de eventuală compensație excesivă, dat fiind că autoritățile locale și regionale sunt direct interesate în prevenirea oricărei situații de eventuală compensație excesivă. În schimb, căile de atac în situații de compensație excesivă dovedită trebuie simplificate pentru întreprinderile penalizate efectiv și în mod direct;

22.

propune Comisiei ca aplicarea acestor dispoziții să fie condiționată:

23.

reamintește că se opune introducerii unei verificări de către Comisie a eficienței economice a compensațiilor pentru SIEG; în opinia CoR, nici articolul 106 și nici o decizie sau o directivă unilaterală a Comisiei, în sensul dispozițiilor cuprinse în alineatul (3) din acest articol, nu constituie un temei juridic suficient pentru o astfel de inițiativă legislativă. Mandatul Comisiei, ca autoritate europeană în domeniul concurenței, nu se referă deloc la condițiile de alocare eficientă a resurselor publice de către autoritățile publice ale statelor membre. Acest mandat exclusiv, exercitat sub controlul Curții de Justiție a UE, se limitează la a veghea la conformitatea compensațiilor pentru obligația de serviciu public care nu întrunesc condițiile stabilite de Curte în hotărârea sa din cauza Altmark și care se referă la regimul de interdicție și de control al ajutoarelor de stat;

24.

respinge obligația ca statele membre să furnizeze o dovadă sub forma unei analize de piață cu privire la necesitatea unui serviciu public, considerând că această obligație aduce atingere dreptului exclusiv al statelor membre de a-și organiza și structura serviciile de interes general.