Avizul Comitetului Regiunilor pe tema „Solidaritate în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE”

(2010/C 232/01)

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Introducere

1.   salută hotărârea Comisiei de a sprijini şi de a completa eforturile statelor membre şi ale autorităţilor locale şi regionale de a elimina inegalităţile în materie de sănătate din Uniunea Europeană. Este important să fie recunoscută dimensiunea provocării pe care o reprezintă inegalităţile în materie de sănătate între statele membre şi în interiorul acestora. Punctul de vedere al Comisiei, potrivit căruia inegalităţile în materie de sănătate constituie o provocare pentru angajamentul UE în favoarea solidarităţii, a coeziunii sociale şi economice, a drepturilor omului şi a şanselor egale, este bine exprimat şi argumentat. Cu toate acestea, Comisia ar fi putut să pună un accent mult mai puternic pe obiectivul „coeziunii teritoriale”, nou-introdus în Tratatul de la Lisabona;

2.   recunoaşte şi îşi însuşeşte definiţia sănătăţii dată de OMS, conform căreia „sănătatea este o stare generală bună, mentală şi fizică, şi nu doar absenţa infirmităţii sau a bolii”;

3.   reaminteşte Comisiei că Tratatul de la Lisabona cere acum instituţiilor, la articolul 3, să promoveze bunăstarea cetăţenilor europeni;

4.   atrage atenţia Comisiei asupra raportului elaborat de OMS, şi în special de Sir Michael Marmot, intitulat „Recuperarea decalajului într-o generaţie – instaurarea echităţii în materie de sănătate acţionând asupra determinanţilor sociali ai sănătăţii”. CoR consideră că acest raport ar trebui să reprezinte o resursă principală a modului în care UE abordează inegalităţile în materie de sănătate;

5.   acceptă evaluarea Comisiei conform căreia problema inegalităţilor în materie de sănătate este foarte complexă, iar evoluţia acestora depinde de mulţi factori, în special: recunoaşterea faptului că inegalităţile se pot constata la toate nivelurile, de la nivel european până la nivel de comunitate locală; rolul gradientului social şi legătura strânsă între sănătate şi bogăţie; consecinţele pe care le au dezavantajele asupra sănătăţii, pentru grupurile vulnerabile şi excluse social; şi efectele diferite ale deciziilor de politică socială în furnizarea de servicii de asistenţă medicală şi socială;

6.   salută faptul că documentul în discuţie respectă în mare parte echilibrul dintre cooperarea europeană şi subsidiaritate, în conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE); subliniază însă în acest context că reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în statele membre reprezintă şi conform Tratatului de la Lisabona o sarcină a politicilor naţionale de sănătate;

Contribuţiile politicii europene la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate

7.   recunoaşte contribuţia pe care politicile UE adiacente o pot aduce în general, în conformitate cu obiectivul stabilit la articolul 168 din TFUE, precum şi la articolul 35 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, potrivit căruia „în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”;

8.   reaminteşte că „dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale” este menţionat la articolul 35 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE;

9.   salută obiectivele fundamentale ale Strategiei UE pentru sănătate, care sprijină accesul la asistenţă medicală, prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea unui mod de viaţă sănătos;

10.   îndeamnă Comisia să dea Comitetului Regiunilor asigurări că, dacă se va aplica, propunerea de directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în materie de asistenţă medicală transfrontalieră va acorda deplină atenţie impactului asupra inegalităţilor în materie de sănătate;

11.   având în vedere accentul pus în articolul 168 din TFUE asupra îmbunătăţirii serviciilor de sănătate în zonele transfrontaliere, Comitetul Regiunilor solicită sprijin pentru regiunile învecinate aflate în state membre diferite, astfel încât acestea să elaboreze, pe baze voluntare, acorduri de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate la nivel transfrontalier. Comitetul Regiunilor subliniază în acest sens oportunităţile oferite în cadrul instrumentului Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT), care au fost deja valorificare de diverse grupuri. Dar Comitetul Regiunilor se pronunţă cu claritate în favoarea unei evaluări atente a dispoziţiilor în materie de asistenţă medicală transfrontalieră în sens mai larg, pentru a garanta că deplasările transfrontaliere ale pacienţilor nu avantajează grupurile care beneficiază deja de asistenţă medicală în detrimentul altor grupuri, ceea ce ar exacerba inegalităţile în acest domeniu. Ar trebui să existe un angajament clar faţă de toate regiunile în sensul unor acorduri transfrontaliere care să asigure un acces echitabil şi care să dea rezultate pentru starea de sănătate a grupurilor vulnerabile şi a celor neperformante, acolo unde drepturile acestor grupuri concurează pentru resursele de asistenţă medicală. Accesul la asistenţa medicală transfrontalieră ar trebui să fie posibil numai cu autorizare prealabilă, astfel încât persoanele cu venituri reduse să aibă acces egal la servicii;

12.   salută recunoaşterea rolului politicii agricole comune în ceea ce priveşte chestiunile de sănătate şi recunoaşte contribuţia programelor de distribuire de lapte şi fructe în unităţile de învăţământ şcolar şi de distribuire de alimente pentru persoanele cele mai lipsite de mijloace materiale, care vin în sprijinul nutriţiei şi al unui mod de viaţă sănătos. Distribuirea de alimente în instituţiile publice, cum ar fi şcolile sau spitalele, ar trebui să se bazeze în primul rând pe oferirea unor alimente sănătoase, hrănitoare şi care provin din surse locale, ori de câte ori acest lucru este posibil. Comitetul salută recunoaşterea impactului pe care PAC şi alte politici îl pot avea asupra sănătăţii în zone rurale, prin acţiuni asupra determinanţilor sociali ai sănătăţii. CoR recunoaşte că regiunile rurale se confruntă cu provocări specifice în materie de sănătate: în unele state membre, accesul necorespunzător la asistenţă medicală în zonele rurale poate crea inegalităţi în materie de sănătate; iar legătura care există între economia agrară şi migraţie poate conduce la apariţia, în unele comunităţi, a unor nevoi şi inegalităţi deosebite în materie de sănătate. În ambele cazuri, PAC poate juca un rol în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi acesta este motivul pentru care este importantă;

13.   consideră că nu este suficientă declaraţia potrivit căreia politica de protecţie a mediului a UE şi politicile comerciale din cadrul politicii agricole comune sprijină o întreagă serie de iniţiative care pot contribui la îmbunătăţirea sănătăţii. Deşi are potenţialul de a aduce o contribuţie, PAC nu este în mod fundamental structurată pentru a da prioritate stării de sănătate sau inegalităţilor din domeniu şi este legitim să se aibă în vedere impactul negativ al unei abordări dezechilibrate a producţiei de lapte şi carne în raport cu producţia de fructe şi legume asupra sănătăţii. În cadrul reformei PAC există posibilitatea de a examina din nou aceste dezechilibre, iar importanţa sprijinului acordat pentru obţinerea unor rezultate bune şi echitabile în domeniul sănătăţii ar trebui afirmată în fiecare stadiu al procesului de reformă;

Inegalităţile în materie de sănătate şi aspectele economice

14.   regretă absenţa unei abordări complete de către Comisie a problemei consumului excesiv de alcool şi alte droguri, care afectează sănătatea şi duce la crearea de inegalităţi în materie. În ceea ce priveşte alcoolul, CoR recunoaşte că acest lucru reprezintă o provocare deosebită pentru factorii politici, care trebuie să ţină seama de consecinţele pe care le are această problemă asupra economiei locale şi a regiunii, în ceea ce priveşte atât aspectele publice, cât şi cele private. În acest context, este pertinent să recunoaştem că reglementarea consumului de alcool ridică probleme, dar acesta nu este un motiv pentru a ignora impactul pe care îl are asupra sănătăţii şi nici pentru a acorda mai puţină atenţie abuzului de alcool sau de orice altă substanţă care poate induce alterarea stării psihice;

15.   recunoaşte că statele membre din întreaga UE se confruntă cu o severă criză financiară şi economică şi că acest lucru va produce, inevitabil, efecte asupra sănătăţii şi bunăstării cetăţenilor lor. Este adevărat că situaţia economică poate provoca o creştere a inegalităţilor în materie de sănătate, dar acest lucru nu poate scuza neadaptarea politicilor într-un mod care să abordeze mai bine inegalităţile. Eşecul instituţiilor financiare la nivel mondial obligă statele membre, regiunile şi localităţile să-şi revizuiască abordarea în materie de construcţie a unor comunităţi durabile. Politicile care se concentrează prea puternic asupra prosperităţii economice riscă să creeze inegalităţi în materie de sănătate. Dificultăţile economice pot conduce la scăderea prosperităţii, dar acest lucru nu constituie o barieră în calea unei mai mari priorităţi acordate reducerii inegalităţilor economice, sociale şi în materie de sănătate. Comisia are acum prilejul, în contextul PC 7 şi al planificării bugetare, să revizuiască priorităţile şi să pună un accent mai puternic pe măsurile de eliminare a inegalităţii;

16.   consideră că în contextul actualelor dificultăţi economice, aspectul economic al serviciilor de asistenţă medicală şi impactul economic al unei populaţii sănătoase sunt din ce în ce mai importante. Serviciile de asistenţă medicală reprezintă angajatori importanţi şi generează prosperitate economică prin sectoarele asociate, cum sunt cercetarea şi inovarea în domeniul sănătăţii, iar în economiile emergente apar oportunităţi deosebite. În acelaşi timp, pierderea de forţă de muncă, în urma decesului prematur sau a handicapului reprezintă o reducere de productivitate şi o creştere a presiunii asupra sistemelor de asistenţă socială;

17.   aprobă recunoaşterea faptului că, în contextul îmbătrânirii populaţiei, este importantă îmbunătăţirea sănătăţii pentru toate grupurile de populaţie. Sistemele de protecţie socială resimt deja efectele modificărilor demografice. Creşterea duratei de viaţă trebuie salutată, dar, dacă se doreşte ca sistemele de protecţie socială să rămână la nivelul pe care îl aşteaptă europenii, trebuie să se facă mai mult pentru a gestiona cererea de servicii. Prin urmare, creşterea duratei vieţii în stare bună de sănătate pentru cei care au cele mai reduse perspective este o prioritate. Având în vedere magnitudinea schimbărilor socio-economice pe care le va aduce în UE îmbătrânirea populaţiei, CoR doreşte să sublinieze importanţa cercetării şi dezvoltării orientate către îmbunătăţirea asistenţei medicale pentru persoanele vârstnice;

Contribuţia politicii europene de coeziune la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate

18.   este de acord cu afirmaţia potrivit căreia politica de coeziune a UE este esenţială pentru îndeplinirea obiectivelor de coeziune economică şi socială UE 2020 şi poate fi un instrument eficient în combaterea inegalităţilor în materie de sănătate. În 2010, elaborarea şi aprobarea strategiei UE 2020 reprezintă o ocazie importantă de a lua în considerare alocarea fondurilor structurale după 2013. Comitetul se aşteaptă ca strategia UE 2020 să se concentreze puternic asupra combaterii excluziunii, care ar fi, la rândul său, un obiectiv legat în mod clar de inegalităţile în materie de sănătate;

19.   consideră că fondurile structurale europene ar putea fi folosite pentru dezvoltarea asistenţei medicale la nivel local, ca o componentă a unei strategii regionale de dezvoltare, deoarece nu toţi cetăţenii europeni au acces la oportunităţi egale, inclusiv în materie de sănătate, deşi accesul egal constituie unul din scopurile fundamentale ale politicii de coeziune UE şi ale fondurilor structurale;

20.   recunoaşte eforturile întreprinse de Comisie pentru a identifica domeniile în care s-ar putea aduce îmbunătăţiri: cunoaşterea oportunităţilor de utilizare a fondurilor în acest domeniu; coordonarea dintre diferitele departamentele naţionale şi capacitatea tehnică de a dezvolta investiţiile în acest domeniu. Cu toate acestea, nu este neapărat necesar ca acestea să fie domeniile cărora să li se acorde prioritate maximă. În special coordonarea dintre organismele locale şi regionale, acolo unde acestea au responsabilitatea directă a furnizării serviciilor, ar putea avea un impact mai mare. De asemenea, capacitatea tehnică poate exista la nivel naţional, dar nu în cadrul organismelor din domeniul sănătăţii la nivel local sau regional şi, prin urmare, intervenţiile ar trebui direcţionate către nivelul adecvat, astfel încât să se obţină rezultatele dorite;

Colectarea datelor, monitorizarea şi analiza

21.   sprijină sugestia că măsurarea progresului în realizarea Agendei UE 2020 ar putea fi în continuare dezvoltată, pentru a reflecta importanţa reducerii inegalităţilor în materie de sănătate. Indicatorul „anilor de viaţă în stare bună de sănătate” reprezintă o măsurătoare a stării de sănătate, dar lui ar trebui să i se adauge indicatori care să reflecte importanţa reducerii decalajului dintre persoanele cele mai sănătoase şi cele mai puţin sănătoase;

22.   acceptă evaluarea variaţiilor dintre statele membre în colectarea şi analizarea datelor. Se dovedeşte utilă elaborarea de către EUROSTAT a unor indicatori pentru domeniul sănătăţii. În plus, consideră că un instrument eficient pentru eliminarea inegalităţilor între statele membre poate fi reprezentat de sprijinul reciproc al statelor membre prin transferuri de know-how în vederea îmbunătăţirii asistenţei medicale;

23.   îndeamnă Comisia să recunoască dificultatea deosebită pe care o reprezintă monitorizarea stării de sănătate în cazul migranţilor şi al comunităţilor de migranţi. Populaţiile în tranzit sau migratoare nu se bucură, probabil, de o bună sănătate în aceeaşi măsură ca şi celelalte şi pot întâlni obstacole specifice în accesul la asistenţa socială. Comunicarea include migranţii printre grupurile vulnerabile. Pentru a realiza o monitorizare eficientă a datelor, ar trebui acordată atenţie dificultăţilor specifice pe care le ridică monitorizarea stării de sănătate acolo unde grupurile de populaţie sunt migrante sau în tranzit;

24.   îndeamnă Comisia să recunoască inegalităţile dintre femei şi bărbaţi din domeniul sănătăţii şi să sprijine colectarea, monitorizarea şi analiza datelor şi statisticilor medicale în mod diferenţiat, în funcţie de gen. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită accesului femeilor şi bărbaţilor la asistenţa medicală preventivă, în vederea abordării în mod eficient a inegalităţilor existente între statele membre şi în interiorul acestora;

Rolul autorităţilor locale şi regionale

25.   salută recunoaşterea rolului autorităţilor locale şi regionale, atât în furnizarea de date privitoare la starea de sănătate, cât şi de servicii legate de determinanţii sociali ai acesteia;

26.   sugerează să se pună un accent mai puternic pe importanţa acţiunii locale în promovarea unui stil de viaţă sănătos şi să se prevină contextele care conduc la degradarea sănătăţii. Unele regiuni au elaborat deja strategii proprii, prin care sunt urmărite obiectivele menţionate în comunicare şi este descris un cadru pentru o politică globală de promovare a sănătăţii. Comitetul subliniază că programele educative din şcoli sunt esenţiale pentru promovarea unei alimentaţii şi a unui mod de viaţă sănătos. Există numeroase organisme care au capacitatea de a contribui la acţiuni preventive mai puternice, dar în multe cazuri prevenirea eficientă va impune o activitate locală foarte specifică adaptată nevoilor unor anumite comunităţi. Deşi natura problemelor care conduc la vătămarea sănătăţii poate fi comună în rândul statelor membre, adeseori, transmiterea mesajului despre traiul sănătos impune intervenţii la scară mică, bazate pe cunoaşterea locală. Aceste intervenţii pot fi eficiente în localităţi răspândite în mai multe state membre - zone geografice separate se pot confrunta cu provocări asemănătoare, cum ar fi o rată mare a şomajului din cauza închiderii industriei grele. Acţiunile viitoare ar trebui să urmărească punerea în legătură a comunităţilor mici din întreaga UE, care se confruntă cu provocări asemănătoare, dar pe care nu le pot împărtăşi cu vecinii lor regionali mai apropiaţi. Colaborarea la nivel naţional se poate dovedi ineficientă în a extrage învăţămintele despre abordările eficiente în comunităţile deosebit de mici;

27.   sprijină energic punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia schimbul de informaţii şi coordonarea politicilor dintre diferite niveluri de guvernare şi diferite sectoare pot genera acţiuni mai eficiente şi pot avea un impact mai puternic şi mai consistent. Comitetul ar propune ca acest punct să fie reformulat mai puternic: nu numai că o astfel de coordonare şi un astfel de schimb pot acţiona mai eficient şi mai eficace, dar acest lucru constituie o condiţie prealabilă importantă pentru reducerea inegalităţilor în materie de sănătate. Angajamentul de a reduce inegalităţile în materie de sănătate oferă o ocazie importantă pentru statele membre să reflecteze asupra nivelului de cooperare din interiorul frontierelor şi să înveţe de la state membre care au avut mai mult succes în crearea unor parteneriate între diferitele niveluri de guvernanţă şi diversele sectoare;

Structurile de cooperare la nivelul UE

28.   îşi exprimă din nou interesul deja cunoscut pentru ideea de a axa cooperarea regională în materie de sănătate pe tema inegalităţilor. Comitetul Regiunilor este ataşat principiului unei interacţiuni structurate dirijate de membrii Comitetului. De asemenea, Comitetul este interesat de utilizarea unei astfel de interacţiuni structurate în scopul colaborării cu DG SANCO în cadrul lucrărilor acesteia pe tema inegalităţilor în materie de sănătate;

29.   consideră că interacţiunea structurată a Comitetului Regiunilor ar trebui completată prin reprezentarea sa în comitetele UE legate de sănătate şi în grupurile de lucru pe această temă. Se cunoaşte că statele membre au libertatea de a numi reprezentanţi în grupurile de lucru, dar ar fi util să fie analizate progresele înregistrate la nivel local şi regional în legătură cu combaterea inegalităţilor în materie de sănătate;

Grupurile vulnerabile

30.   salută recunoaşterea nevoilor grupurilor vulnerabile, în special atenţia care trebuie acordată persoanelor care trăiesc în sărăcie, migranţilor dezavantajaţi şi grupurilor etnice minoritare, persoanelor cu handicap, vârstnicilor şi copiilor care trăiesc în sărăcie.

31.   solicită să se acorde atenţie nevoilor altor grupuri vulnerabile, în special acolo unde pot să apară în timp inegalităţi în materie de sănătate. Pentru a aborda inegalităţile evitabile, este esenţial să fie înţeleasă natura schimbătoare a societăţii şi inegalităţile ce rezultă din această caracteristică. Acest lucru poate include nevoile adulţilor izolaţi ca rezultat al descompunerii familiei, ale persoanelor private de libertate şi ale persoanelor „internate” sau ale persoanelor care locuiesc în zone rurale cu o bază economică în declin. De asemenea, ar trebui să se acorde atenţie înţelegerii influenţelor sociale şi culturale prevalente în diferite grupuri comunitare, dată fiind semnificaţia pe care acestea o pot avea asupra comportamentului individual;

32.   subliniază că acţiunea în sprijinul grupurilor vulnerabile ar trebui să dea recunoaştere ambiguităţii existente în identificarea „migranţilor”. Din perspectiva inegalităţilor în materie de sănătate, orice deplasare de populaţie, indiferent dacă persoanele s-au deplasat din interiorul UE sau din afara sa, poate duce la dezavantaje sociale, acces precar la asistenţa socială şi, prin urmare, inegalităţi în materie de sănătate. Grupurile de populaţie care s-au deplasat în interiorul UE au acces inegal la servicii cum este accesul la o locuinţă şi pot deveni persoane fără adăpost. Această situaţie poate avea efecte acute asupra sănătăţii. Ar trebui întreprinse acţiuni specifice pentru a ţine seama de starea de sănătate a populaţiilor care se deplasează în interiorul UE;

Rolul autorităţilor locale şi regionale în finanţarea şi furnizarea serviciilor

33.   consideră că atunci când fondurile de sănătate sunt afectate sănătăţii, autorităţile locale şi regionale ar trebui să aibă posibilitatea unei opţiuni flexibile, să poată pune accentul fie pe dezvoltarea competenţelor, cunoaştere şi capacitatea instituţională a organismelor prestatoare ale serviciilor de sănătate, fie pe dezvoltarea infrastructurii asistenţei medicale. Investiţiile în infrastructura asistenţei medicale pot fi o prioritate în unele state membre şi în unele regiuni sau localităţi, acolo unde infrastructura este subdezvoltată; în alte zone cu inegalităţi semnificative în materie de sănătate, infrastructura este bine dezvoltată. În aceste zone, investiţiile trebuie să fie direcţionate la nivelul cel mai apropiat de contextul local, pentru a dezvolta competenţele, cunoaşterea şi capacitatea atât pentru organismele sanitare, cât şi pentru populaţia locală;

34.   menţionează că prin punerea în aplicare la nivel naţional a legislaţiei comunitare privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă se contribuie la inegalitatea naţională în materie de sănătate prin protejarea sănătăţii lucrătorilor, dar subliniază că autorităţilor locale şi regionale le revine totuşi propriul rol în modelarea celor mai bune practici în angajare. Acest lucru are relevanţă pentru autorităţi, atât în calitatea lor de angajatori importanţi în regiunile şi localităţile lor, cât şi din perspectiva capacităţii lor de a influenţa practicile de angajare ale altor organizaţii şi părţi interesate în regiunile şi localităţile lor;

35.   reaminteşte că a solicitat o mai mare certitudine juridică pentru furnizorii de servicii sociale de interes general în raport cu normele de concurenţă din UE şi aşteaptă includerea de către Comisie a acestei propuneri în programul de lucru pe 2010; ia notă, în acest sens, de angajamentul preşedintelui Comisiei Europene de a elabora un cadru legislativ privind calitatea serviciilor publice;

Recomandări

Comitetul Regiunilor recomandă:

36.   o mai mare recunoaştere, în cadrul strategiei UE 2020, a sănătăţii şi bunăstării ca factori-cheie în combaterea excluziunii;

37.   posibila utilizare a fondurilor structurale pentru eliminarea inegalităţilor în materie de sănătate;

38.   includerea de alţi indicatori în afară de „anii de viaţă în stare bună de sănătate” în monitorizarea Agendei Lisabona, indicatori specifici, care să reflecte decalajele în starea de sănătate dintre diferite grupuri;

39.   recunoaşterea faptului că actuala criză financiară va adânci şi mai mult inegalităţile în materie de sănătate pentru acei cetăţeni ai UE care sunt şomeri, fără adăpost sau trăiesc în sărăcie, precum şi o mai mare investiţie în finanţarea de programe precum PC 7 şi PROGRESS, pentru a ajuta autorităţile locale şi regionale să abordeze inegalităţile în materie de sănătate atât pe termen scurt, în perioada ieşirii din programele actuale, cât şi pe termen lung, în vederea eliminării decalajelor tot mai mari din domeniul sănătăţii;

40.   recunoaşterea şi diseminarea de către UE a determinanţilor sociali ai sănătăţii stabiliţi de Comisia OMS, precum şi a răspunsurilor guvernelor naţionale date Comisiei OMS;

41.   angajamentul în ceea ce priveşte utilizarea metodei deschise de coordonare, ca instrument de împărtăşire a celor mai bune practici şi de stabilire a standardelor de eliminare a inegalităţilor în materie de sănătate fără a submina eforturile deja întreprinse la nivel local şi regional.