52009DC0005

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 20.1.2009

COM(2009) 5 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A ORIENTĂRILOR 2004 – 2005 REFERITOARE LA RE ȚEAUA TRANSEUROPEANĂ DE TRANSPORT În temeiul articolului 18 din Decizia 1692/96/CE {SEC(2009) 18}

CUPRINS

1 Introducere 3

2 Context strategic 3

Capitolul 1 6

1.1 Implementare generală 6

1.2 Implementare în funcție de mod și de sector 6

1.2.1 Rețeaua rutieră TEN-T 6

1.2.2 Rețeaua feroviară TEN-T 7

1.2.3 Rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare 7

1.2.4 Rețeaua TEN-T de porturi 7

1.2.5 Rețeaua TEN-T de aeroporturi 8

1.2.6 Rețeaua de transport combinat 8

1.2.7 Sisteme de gestionare a traficului și de navigație 8

Capitolul 2 9

2.1 Aspecte orizontale 9

2.1.1 Interoperabilitate 9

2.1.2 Cercetare și dezvoltare 9

2.1.3 Protecția mediului 9

Capitolul 3 10

3.1 Evaluarea generală a implementării rețelei TEN-T în perioada 2004 – 2005 10

3.2 Proiecte prioritare 11

3.3 Surse de finanțare 12

3.3.1 Bugetul TEN-T 12

3.3.2 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) 13

3.4. Fondul de coeziune 13

3.3.4 Împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții 13

Evaluare generală a surselor de finanțare 14

CONCLUZII 14

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A ORIENTĂRILOR 2004 – 2005 REFERITOARE LA RE ȚEAUA TRANSEUROPEANĂ DE TRANSPORT În temeiul articolului 18 din Decizia 1692/96/CE

1 Introducere

Acest raport prezintă o evaluare a dezvoltării rețelei transeuropene de transport (TEN-T) în conformitate cu orientările TEN-T stabilite prin Decizia 1692/96/CE. Aceste orientări reprezintă cadrul general de referință pentru implementarea rețelei și pentru identificarea proiectelor de interes comun. Modurile de transport care fac obiectul orientărilor sunt următoarele: rețelele rutiere, feroviare și de căi navigabile interioare, „autostrăzile mării”, porturile maritime și porturile fluviale interioare, aeroporturile și alte puncte de legătură între rețelele modale, precum și sistemele de gestionare a traficului și de navigație.

Articolul 18 alineatul (3) din decizia menționată anterior solicită Comisiei să furnizeze, cu sprijinul statelor membre, la fiecare doi ani, un raport privind procesul de punere în aplicare a orientărilor.

Acest raport vizează o perioadă de doi ani, din 2004 până la sfârșitul anului 2005. Datele referitoare la investiții pe care acesta le conține se referă la UE-15[1] și UE-25[2], începând cu 1 mai 2004, și UE-27[3], începând cu 1 ianuarie 2007.

2 Context strategic

În iulie 1996, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Decizia nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (TEN-T). Orientările TEN-T reprezintă cadrul general de referință pentru implementarea rețelei și pentru identificarea proiectelor de interes comun. Consiliul European de la Essen din 1994 a acordat o importanță deosebită pentru un număr de paisprezece proiecte.

În septembrie 2001, Comisia a adoptat Cartea albă intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor pentru 2010: momentul luării deciziilor”. În contextul agravării blocajelor rutiere și al creșterii costurilor externe de transport, aceasta a recomandat, în cadrul politicii comune în domeniul transporturilor, intensificarea transferului modal în vederea favorizării durabilității.

În general, creșterea traficului de pasageri nu este la fel de rapidă ca PIB-ul, spre deosebire de transportul de mărfuri, care cunoaște o intensificare mai mare. În ansamblu, transportul rutier, maritim și aerian se intensifică aproximativ în același ritm ca și PIB-ul. Acest fapt demonstrează dezechilibrul care caracterizează intensificarea transportului și marginalizarea progresivă a traficului feroviar, în special în ceea ce privește transportul de mărfuri.

[pic]

Figura 1: Cererea de transporturi versus creșterea PIB în perioada 1995 - 2006 în UE 25[4].

La 22 mai 2001, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Decizia nr. 1346/2001/CE[5], de modificare a orientărilor TEN-T privind porturile maritime, porturile interioare și terminalele intermodale, subliniind dimensiunea multimodală a rețelei și astfel, răspunzând progreselor recente.

În octombrie 2001, Comisia a propus o modificare la Decizia 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport. Parlamentul European a aprobat propunerea la prima lectură, cu unele modificări. Întrucât propunerea nu a fost înaintată Consiliului, Comisia a hotărât să prezinte o modificare mai amplă a orientărilor și a înființat un grup la nivel înalt (HLG – High Level Group ) prezidat de fostul Vicepreședinte al Comisiei, Dl Van Miert, și format din reprezentanți ai UE-27 și ai Băncii Europene de Investiții. La 1 octombrie 2003, Comisia a prezentat o nouă propunere care completează propunerea din 2001, bazată pe activitatea HLG și care ține seama de observațiile formulate de Parlamentul European la prima lectură. Urmând recomandările formulate de grupul la nivel înalt, propunerea a identificat 30 de proiecte prioritare de importanță considerabilă pentru traficul internațional. Proiectele prioritare includ, de asemenea, proiecte ale noilor state membre.

În aprilie 2004, Parlamentul European și Consiliul au adoptat orientările revizuite prin Decizia nr. 884/2004/CE[6] de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE. Orientările modificate acordă o mai mare prioritate proiectelor-cheie și alocă fonduri reduse proiectelor de interes european – precum tronsoanele transfrontaliere și barierele naturale și estimează ca termen de finalizare anul 2020.

Mai mult, în vederea realizării obiectivului general de asigurare a unei mobilități durabile a persoanelor și a mărfurilor, ar trebui puse în funcțiune mecanisme de susținere a dezvoltării „autostrăzilor mării” ce leagă statele membre, cu scopul de a reduce blocajele rutiere și/sau de a îmbunătăți accesul la regiunile și țările periferice și insulare.

IMPLEMENTARE

În scopul elaborării acestui raport, fondurile alocate pentru implementarea rețelei TEN-T în 2004 și în 2005 au fost analizate în funcție de proiect și de statul membru, acordându-se o importanță deosebită proiectelor prioritare.

Investiția totală în rețeaua TEN-T în UE-27 în intervalul de doi ani 2004 – 2005 se ridică la aproximativ 101,74 miliarde de euro.

Conform unei evaluări generale a surselor de investiții în rețeaua TEN-T în perioada 2004-2005, fondurile publice naționale reprezintă de departe cea mai mare contribuție, cu aproximativ 76,9%, depășind chiar 91%, dacă se ține seama de împrumuturile de la BEI.

Capitolul 1

1.1 IMPLEMENTARE GENERALĂ

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua TEN-T în UE-27 s-a ridicat la 50,4 miliarde de euro în 2004 și la 51,3 miliarde de euro în 2005.

Din punctul de vedere al modurilor de transport, investițiile din perioada 2004-2005 au vizat căile ferate (57 %), urmată de drumuri (27 %), aeroporturi (9 %), porturi (5 %) și căi navigabile interioare (2 %). Această repartizare demonstrează o creștere a investițiilor în domeniul căilor ferate, comparativ cu perioada 1996 - 2003.

[pic]

Figura 2: Investiții per mod de transport în 2004 și 2005

1.2 IMPLEMENTARE ÎN FUNCȚIE DE MOD ȘI DE SECTOR

1.2.1 Rețeaua rutieră TEN-T

Orientările definesc rețeaua rutieră TEN-T ca fiind compusă din autostrăzi și alte șosele de înaltă calitate. În 2005, lungimea rețelei rutiere TEN-T în UE-27, din punctul de vedere al drumurilor existente, planificate sau care urmau să fie modernizate, era de aproximativ 98 500 km.

În 2005, lungimea totală a rețelei rutiere TEN-T din UE-27, inclusiv autostrăzile și drumurile de înaltă calitate era de aproximativ 70 200 km. Restul drumurilor urmează să fie construite sau modernizate pentru a îndeplini obiectivul general al orientărilor. În 2005, drumurile existente, considerate încă drumuri obișnuite, însumau aproximativ 28 300 km.

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua rutieră TEN-T în UE-27 s-a ridicat la 12,70 miliarde de euro în 2004 și la 14,55 miliarde de euro în 2005 (un total de 27,26 miliarde de euro în perioada 2004-2005). Comparativ cu investițiile din anii precedenți, media investițiilor anuale în rețeaua rutieră s-a situat la același nivel cu cea din perioada 2004—2005.

Lungimea totală a autostrăzilor și a drumurilor de înaltă calitate care au intrat în funcțiune în perioada 2004 – 2005 a fost de 1442 km.

1.2.2 Rețeaua feroviară TEN-T

În 2005, rețeaua feroviară TEN-T – linii clasice și linii de mare viteză – totaliza o lungime de aproximativ 97 600 km. Lungimea totală a liniilor de mare viteză finalizate, noi și modernizate, a crescut în 2005, ajungând la 10 677 km.

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua feroviară TEN-T în UE-27 s-a ridicat la 30,22 miliarde de euro în 2004 și la 28,36 miliarde de euro în 2005 (un total de 58,58 miliarde de euro în perioada 2004 - 2005). Comparativ cu investițiile din anii precedenți, media investițiilor anuale în rețeaua feroviară a crescut în mod semnificativ în perioada 2004—2005.

Lungimea totală a liniilor feroviare de mare viteză care au intrat în funcțiune în perioada 2004 – 2005 a fost de 460 km.

1.2.3 Rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare

Rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare include râuri, canale și diferite racorduri și legături care asigură joncțiunea acestora. Caracteristicile tehnice minime pentru căile navigabile ce fac parte din rețea sunt cele stabilite pentru gabaritul de clasă IV. Acestea permit trecerea vaselor sau a convoaielor împinse cu o lungime cuprinsă între 80 și 85 de metri și cu o lățime de 9,50 metri.

Țările din UE-27 care dispun de căi navigabile interioare aparținând rețelei TEN-T sunt Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Țările de Jos și Ungaria.

Lungimea totală a rețelei TEN-T de căi navigabile interioare existente în UE-27 era, în 2005, de aproximativ 14 100 km. Principalele axe în cadrul rețelei sunt Rinul și Dunărea.

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare din EU-27 s-a ridicat la 1 044 milioane de euro în 2004 și la 1029 milioane de euro în 2005 (un total de 2 074 milioane de euro în perioada 2004 – 2005).

1.2.4 Rețeaua TEN-T de porturi

La 22 mai 2001, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Decizia nr. 1346/2001/CE[7] de modificare a orientărilor adoptate în 1996 privind porturile maritime, porturile interioare și terminalele intermodale, precum și proiectul nr. 8 din anexa III. Decizia prevede că punctele de interconectare, inclusiv porturi maritime, porturi interioare și terminale intermodale, constituie o condiție prealabilă indispensabilă pentru integrarea diferitelor moduri de transport într-o rețea multimodală.

Rețeaua portuară TEN-T cuprinde 407 porturi (porturi maritime și porturi interioare de categoria A).

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua portuară TEN-T din UE-27 s-a ridicat la 2,08 miliarde de euro în 2004 și la 2,53 miliarde de euro în 2005 (un total de 4,61 miliarde de euro în perioada 2004 – 2005).

1.2.5 Rețeaua TEN-T de aeroporturi

În 2005, rețeaua TEN-T de aeroporturi cuprindea 407 aeroporturi, inclusiv 71 de aeroporturi internaționale, 77 de aeroporturi comunitare și 259 de aeroporturi regionale.

Valoarea totală a investițiilor totale în rețeaua TEN-T de aeroporturi din UE-27 s-a ridicat la 4,37 miliarde de euro în 2004 și la 4,83 miliarde de euro în 2005 (un total de 9,21 miliarde de euro în perioada 2004 – 2005).

1.2.6 Rețeaua de transport combinat

Rețeaua transeuropeană de transport combinat cuprinde căi ferate și căi navigabile interioare adecvate transportului combinat și navigației, care permit transportul de mărfuri pe distanțe mari și terminale intermodale echipate cu instalații care permit transbordarea între căile ferate, căile navigabile interioare, căile de navigație și căile rutiere. Rețeaua cuprinde, de asemenea, material rulant adecvat. Scopul includerii transportului combinat în cadrul orientărilor este acela de a evidenția dimensiunea multimodală a rețelei.

1.2.7 Sisteme de gestionare a traficului și sisteme de navigație

Orientările TEN-T includ infrastructura telematică a sistemelor de gestionare a traficului și a serviciilor de informare rutieră. Scopul vizat este asigurarea interoperabilității și a continuității serviciilor transfrontaliere.

Anumite regiuni din Europa și-au coordonat planurile SIT (Sisteme Inteligente de Transport) în cadrul proiectelor interregionale CENTRICO, ARTS, CORVETTE, STREETWISE, VIKING și SERTI începând cu lansarea Programului indicativ multianual în 2001. În mai 2004, a fost inițiat un nou proiect euroregional, intitulat CONNECT ( Co-ordination and stimulation of innovative ITS activities in Central and Eastern European countries – Coordonarea și stimularea activităților SIT inovatoare în țările din Europa Centrală și de Est). CONNECT asigură cooperarea între autoritățile publice, administrațiile rutiere și prestatorii de servicii de informare rutieră din țările Europei Centrale și de Est (ECE). Parteneri din Austria, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Slovacia și Slovenia conlucrează în vederea îmbunătățirii traficului și transportului transfrontalier prin intermediul implementării unor aplicații SIT armonizate și sincronizate privind rețeaua rutieră de înaltă calitate din această zonă.

Parlamentul European și Consiliul au adoptat o directivă (2004/52) privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică. Această directivă va juca un rol deosebit de important în ceea ce privește interoperabilitatea și continuitatea serviciilor în cadrul rețelei transeuropene de drumuri (TERN).

Capitolul 2

2.1 ASPECTE ORIZONTALE

2.1.1 Interoperabilitate

Unul dintre principalele obiective ale TEN-T este interoperabilitatea rețelelor naționale. Interoperabilitatea ar trebui să vizeze sisteme feroviare naționale convenționale și de mare viteză, cu scopul de a crește eficiența și competitivitatea serviciilor internaționale. Un grad sporit de interoperabilitate, și anume capacitatea trenurilor de a traversa frontiera fără a fi nevoite să oprească sau să se adapteze la diferențele tehnice, îmbunătățește în mod semnificativ performanța transporturilor și reduce costurile operaționale. În 2004, UE a adoptat „al doilea pachet feroviar”, alcătuit din două directive, 2004/49 și 2004/50, precum și Regulamentul 881/2004 privind crearea Agenției Europene a Căilor Ferate.

2.1.2 Cercetare și dezvoltare

Cercetarea și dezvoltarea constituie una dintre măsurile generale vizate de orientările TEN-T. Al cincilea program-cadru (1998 - 2002) și al șaselea program-cadru (2002-2006) pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, au lansat mai multe acțiuni-cheie în cadrul unor programe individuale specifice, precum mobilitate durabilă și intermodalitate, transport terestru și tehnologii marine, sisteme și servicii energetice eficiente pentru cetățeni.

Programul de cercetare în domeniul transportului a contribuit, cu precădere, la strategia UE privind rețeaua transeuropeană de transport, prin susținerea planificării și a finanțării programului de investiții și prin dezvoltarea de noi infrastructuri și servicii. S-au pus la dispoziție metodologii de evaluare și programe informatice pentru a ajuta responsabilii politici să evalueze impactul diferitelor planuri de infrastructură. De asemenea, au fost evaluate noi soluții pentru exploatarea eficientă a rețelelor și a terminalelor.

2.1.3 Protecția mediului

Dezvoltarea durabilă și protecția mediului constituie o problemă transversală, extrem de relevantă pentru dezvoltarea rețelei TEN-T, dar și pentru diferitele aspecte orizontale. Există deja obligații, standarde și recomandări internaționale în materie de transport care vizează diferite aspecte de mediu.

Articolul 8 din orientările 1692/96 prevede că „la proiectarea și realizarea proiectelor, statele membre trebuie să ia în considerare protecția mediului, prin realizarea unor evaluări ale impactului proiectelor de interes comun care urmează a fi derulate, conform Directivei 85/337/CEE și prin aplicarea Directivei 92/43/CEE.”

Dispozițiile legale privind evaluarea strategică de mediu (SEA) au fost stabilite în Comunitate prin Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. Statele membre ar fi trebuit să transpună această directivă în legislația națională până în luna iulie 2004. Directiva vizează toate planurile și programele de transport care prevăd viitoare proiecte ce necesită o evaluare a impactului asupra mediului (EIA), inclusiv cele referitoare la rețelele transeuropene. La pregătirea acestor planuri și programe, statele membre trebuie să țină seama de rezultatele acestei evaluări a impactului.

Capitolul 3

3.1 EVALUAREA GENERALĂ A IMPLEMENTĂRII RE ȚELEI TEN-T ÎN PERIOADA 2004 – 2005

Valoarea totală a investițiilor în rețeaua TEN-T din UE-27 s-a ridicat la 101,74 miliarde de euro în perioada 2004 – 2005.

Cea mai mare parte a investițiilor a fost alocată rețelei feroviare (aproximativ 58,6 miliarde de euro), urmată de rețeaua rutieră (aproximativ 27,2 de miliarde de euro) și de aeroporturi (aproximativ 9,2 miliarde de euro).

[pic]

Figura 3: Repartizarea investițiilor în rețeaua TEN-T în UE-27, în perioada 2004 - 2005, în raport cu investițiile din perioada 2002 - 2003, în miliarde de euro

Țările cu cel mai ridicat nivel de investiții în perioada 2004 – 2005 au fost Italia (17,89 miliarde de euro), Regatul Unit (17,17 miliarde de euro), Spania (13,91 miliarde de euro), Germania (10,47 miliarde de euro), Franța (9,10 miliarde de euro) și Țările de Jos (6,58 miliarde de euro).

[pic]

Figura 4: Repartizarea, per țară și mod de transport, a investițiilor în rețeaua TEN-T în UE-27, în perioada 2004 – 2005, în cazul primelor 14 țări care au investit cel mai mult (în milioane de euro)

[pic]

Figura 5: Repartizarea, per țară și mod de transport, a investițiilor în rețeaua TEN-T în restul țărilor din UE-27, în perioada 2004 – 2005, în milioane de euro

3.2 PROIECTE PRIORITARE

Rețeaua transeuropeană de transport include numeroase proiecte de interes comun. Cu toate acestea, unele proiecte dețin o importanță deosebită pentru Uniunea Europeană, având în vedere amploarea lor, rolul acestora în susținerea comerțului transnațional și în consolidarea coeziunii Uniunii, sau măsura în care acestea favorizează transferul fluxurilor de trafic, pe distanțe mari, către moduri de transport care nu au un impact negativ asupra mediului.

Orientările din 1996[8] includeau 14 proiecte prioritare care aveau ca termen de finalizare anul 2010. La 29 Aprilie 2004, Parlamentul European și Consiliul au adoptat orientările revizuite[9], care includ 30 de proiecte prioritare având ca termen de finalizare anul 2020.

Începând cu 2001, au fost finalizate trei proiecte prioritare:

Proiectul prioritar nr. 9 (PP9) - Axa feroviară Cork-Dublin-Belfast-Stranraer (Irlanda, Regatul Unit) între 1989 – 2001.

Proiectul prioritar nr. 10 (PP10) - Aeroportul Malpensa (Milano, Italia) între 1995 – 2001.

Proiectul prioritar nr. 11 (PP11) - Legătura fixă peste Öresund (Danemarca, Suedia) între 1992 – 2000.

Valoarea investițiilor în secțiunile prioritare ale proiectelor prioritare se ridica, la sfârșitul anului 2005, la 108,1 miliarde de euro. Investițiile rămase pentru aceste proiecte în perioada 2006 – 2020 se ridică la aproximativ 289,1 miliarde de euro. Costul total al proiectelor prioritare, conform celor prezentate de statele membre în 2008, este de 397,2 miliarde de euro pentru întreaga perioadă 1996 – 2020.

Majoritatea proiectelor ar putea fi finalizate înainte de anul 2020, cu condiția ca statele membre să se concentreze asupra investițiilor în proiectele prioritare.

3.3 SURSE DE FINAN ȚARE

În afară de sursele naționale de finanțare (din partea autorităților publice), o anumită parte din investițiile în rețeaua TEN-T este cofinanțată de diferite fonduri comunitare, precum bugetul TEN-T, Fondul de coeziune, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) și fonduri acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI). Aceste surse de finanțare corespund unor criterii de eligibilitate, obiective și condiții de finanțare specifice. Un număr limitat de proiecte, în principal în sectoarele aeroportuar, portuar și rutier, este finanțat de sectorul privat.

3.3.1 Bugetul TEN-T

În perioada 2004 – 2005, o sumă totală de 1,36 miliarde de euro a fost finanțată din bugetul TEN-T. În conformitate cu orientările TEN-T, majoritatea fondurilor au fost alocate rețelei feroviare, care beneficiază de 61,3% din totalul fondurilor TEN-T din această perioadă. Mai mult, importanța Sistemelor globale de navigație prin satelit (GNSS) a fost subliniată din nou în perioada 2004 – 2005. O sumă totală de aproximativ 250 milioane de euro (18,4%) a fost alocată programului Galileo.

3.3.2 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)

Bugetul pentru 2004 a fost primul pentru o Uniune Europeană formată din 25 de state membre (UE-25). Aderarea a zece noi state membre (UE-10) în mai 2004 s-a tradus prin necesități bugetare suplimentare, care au fost acoperite prin adoptarea unor bugete rectificative.

Anul 2004 a marcat o creștere absolută în ceea ce privește creditele de plată acordate în cadrul fondurilor structurale, în principal datorită progreselor înregistrate în cazul programelor pentru UE-15, dar și plăților acordate noilor state din UE-10.

Obiectivul anului 2005 a fost acela de a finaliza cu succes „perioada de programare 2000 – 2006” și de a pregăti „noile programe în materie de politică de coeziune pentru perioada 2007 – 2013”.

În cadrul FEDER, peste 8,8 miliarde de euro au fost cheltuiți în principal pe proiecte TEN-T în perioada 2000 – 2006.

3.3. Fondul de coeziune

La data de 1 mai 2004, toate cele 8 noi state membre care au beneficiat anterior de programul ISPA – împreună cu Malta și Cipru – au îndeplinit criteriile de eligibilitate privind Fondul de coeziune. Proiectele care au făcut parte anterior din programul ISPA au fost transferate în mod automat în cadrul Fondului de coeziune.

În ceea ce privește asistența structurală în cele zece noi state membre (pentru perioada 2004 – 2006), a fost alocat un buget de 24 miliarde de euro, din care 8,5 miliarde de euro au fost alocați pentru Fondul de coeziune.

În 2004, resursele aferente Fondului de coeziune destinate angajamentelor au totalizat 5,62 miliarde de euro, iar în 2005 suma a fost de 5,13 miliarde de euro pentru cele 13 state membre beneficiare.

În 2004, sectorul transporturilor a contribuit cu puțin peste jumătate (51,8%) din totalul angajamentelor aferente Fondului de coeziune și cu foarte puțin sub jumătate (49,8%) în 2005. Ca și în trecut, în vederea ameliorării soldului total, Comisia le-a solicitat statelor membre să acorde o prioritate deosebită proiectelor în domeniul feroviar.

3.3.4 Împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții

BEI finanțează un număr mare de proiecte TEN-T, cu condiția ca acestea să corespundă unei evaluări tehnice, financiare și de mediu și să fie coerente cu obiectivele UE.

Un aspect-cheie al împrumuturilor BEI, comparativ cu cele oferite de băncile comerciale, este acela că aceste împrumuturi pot acoperi până la 50% din costurile de proiect, în timp ce un alt avantaj îl reprezintă faptul că acestea au o durată mai lungă. Mai mult decât atât, împrumuturile BEI sunt acordate fără aplicarea unor prime specifice proiectului, întrucât BEI solicită garantarea împrumuturilor.

Împrumuturile acordate de BEI în 2004 și 2005 s-au ridicat la aproximativ 13,75 miliarde de euro, în timp ce BEI dispune de aproximativ 75 miliarde de euro pentru susținerea financiară a proiectelor TEN-T pentru perioada 2004 – 2013.

Pentru perioada 2007 – 2013, BEI, în colaborare cu CE și BERD, a instituit noul instrument JASPERS ( Joint Assistance to Support Projects in European Regions – Asistență comună pentru sprijinirea proiectelor din regiunile europene), pentru a sprijini noile state membre în special în ceea ce privește pregătirea principalelor proiecte de infrastructură care necesită finanțare din Fondul de coeziune, din fondurile structurale și din partea BEI.

Evaluare generală a surselor de finanțare

Se poate concluziona că investițiile în TEN-T sunt finanțate dintr-o varietate de surse, inclusiv din fonduri naționale, din diverse programe de finanțare ale Comunității Europene și din împrumuturi. În urma unei evaluări globale a surselor de investiții pentru TEN-T rezultă că fondurile publice naționale au reprezentat de departe cea mai mare contribuție, de aproximativ 78%, în perioada 2004 – 2005. A doua mare contribuție, de aproximativ 13,5%, au avut-o împrumuturile de la Banca Europeană de Investiții. Cumulat, aceste surse au contribuit cu peste 90% din investițiile în TEN-T.

Deși este dificil să se stabilească valoarea exactă a finanțării private (datorită faptului că este dificilă obținerea de informații privind investițiile în infrastructură realizate de sectorul privat, cum ar fi porturi și aeroporturi), se estimează că aceasta reprezintă o parte relativ minoră. În consecință, fondurile publice naționale rămân principala sursă de finanțare a proiectelor ce vizează rețeaua TEN-T.

Sursă de finanțare | 2004 | 2005 | 2004–05 | în % |

Bugetul TEN-T | 526,52 | 564,38 | 1090,9 | 1,1% |

Fondul de coeziune (inclusiv ISPA) | 1611,84 | 1459,77 | 3071,61 | 3,0% |

BEI | 6374 | 7371 | 13745 | 13,5% |

BERD | 197,3 | 176,2 | 373,5 | 0,4% |

FEDER (estimativ) | 2045,9 | 1855,6 | 3901,5 | 3,8% |

Bugetul național și surse private | 39669,39 | 39889,34 | 79558,73 | 78,2% |

Total | 50424,05 | 51316,29 | 101770,2 | 100,0% |

Tabel 1: Repartizarea surselor de finanțare TEN-T în milioane de euro pentru UE-27

CONCLUZII

Investițiile totale în rețeaua TEN-T în UE-27, care au avut loc în perioada 2004 – 2005, demonstrează o creștere a mediei anuale a investițiilor în rețeaua TEN-T, comparativ cu perioada precedentă 2000 – 2003, cheltuielile atingând deja, în medie, aproximativ 51 miliarde de euro, adică o cifră semnificativ mai mare decât în anii precedenți.

Mai mult, media anuală a investițiilor totale, ca procentaj din PIB, a crescut în UE-27 de la 0,43% în perioada 2002 – 2003 la 0,47% în perioada 2004 – 2005.

Unul dintre motive îl reprezintă, desigur, creșterea subvențiilor ca urmare a faptului că cele 10 noi state membre au fost eligibile pentru acest tip de finanțare începând cu 1 mai 2004.

Cu toate acestea, o examinare mai detaliată a investițiilor demonstrează că în anumite țări, în special în UE-15 (Danemarca, Franța, Germania), investițiile totale ca procentaj din PIB s-au situat cu mult sub media UE.

În ceea ce privește finanțarea, se poate concluziona că fondurile publice naționale au reprezentat, de departe, cea mai mare contribuție la investițiile în rețeaua TEN-T. În scopul canalizării fondurilor comunitare limitate și pentru a facilita implementarea coordonată a anumitor proiecte, în special a proiectelor transfrontaliere, Comisia a desemnat „coordonatori europeni”, de comun acord cu statele membre în cauză și după consultarea prealabilă a Parlamentului European. Coordonatorii europeni acționează pentru și în numele Comisiei și au misiunea de a accelera implementarea proiectelor de interes comun.

Finalizarea celor 30 de proiecte prioritare privind traficul internațional până în 2020 își urmează, în general, cursul firesc. Cu un volum anual de investiții de aproximativ 50 miliarde de euro, infrastructura de transporturi poate fi ameliorată în mod semnificativ; cu toate acestea, în special eliminarea blocajelor transfrontaliere cunoaște întârzieri, fiind necesară o îmbunătățire a acestui sector.

[1] Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania, Suedia, Țările de Jos și Regatul Unit.

[2] Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania, Suedia, Țările de Jos și Regatul Unit; Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

[3] UE-25, plus Bulgaria și România.

[4] Sursa: EU energy and transport in figures 2005 — statistical pocketbook.

[5] Decizia nr. 1346/2001/CE de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind porturile maritime, porturile interioare și terminalele intermodale, precum și proiectul nr. 8 din anexa III (Jurnalul Oficial 2001, L 185/1).

[6] Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, JO L 201, 7.6.2004.

[7] Op.cit.: 6.

[8] Op.cit.: 1.

[9] Op.cit.: 7.