52006PC0657

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 6.11.2006

COM(2006) 657 final

2006/0220 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului (Versiune codificată)

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. În contextul unei Europe a cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă simplificării şi clarităţii dreptului comunitar în scopul de a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care îi sunt conferite.

Dar acest obiectiv nu va putea fi atins atât timp cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii care, fiind modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod substanţial, se găsesc dispersate parte în actul originar, parte în actele modificatoare ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile în vigoare, este necesară o muncă de cercetare şi de comparare a unui număr mare de acte.

Prin urmare, claritatea şi transparenţa dreptului comunitar depind şi de codificarea legislaţiei adeseori modificată.

2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor legislative cel mai târziu după a zecea lor modificare, menţionând că este vorba despre o cerinţă minimală şi că, în vederea clarităţii şi a bunei înţelegeri a legislaţiei comunitare, serviciile responsabile ar trebui să codifice textele la intervale şi mai scurte.

3. Concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Edimbourg, din decembrie 1992, au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură o securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un moment dat în legătură cu o problemă specifică.

Codificarea trebuie realizată respectând cu stricteţe procesul legislativ comunitar normal.

Întrucât nici o modificare de substanţă nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării , Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură accelerată.

4. Obiectul prezentei propuneri este codificarea Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului[3]. Noua directivă se substituie diverselor acte care îi sunt încorporate[4]; prezenta propunere păstrează în totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se limitează la a le regrupa, aducând numai modificările de formă cerute de însăşi operaţia de codificare.

5. Prezenta propunere de codificare a fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile a textului Directivei 80/987/CEE şi a actelor care o modifică, în toate limbile oficiale, efectuată prin intermediul unui sistem informatic , de către Oficiul Publicaţiilor Oficiale ale Comunităţilor Europene. În cazul articolelor renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea nouă este prezentată în tabelul de corespondenţă din anexa II la directiva codificată.

80/987/CEE

2006/0220 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ …/…/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din […]

2002/74/CE art. 1 pct. 1

privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului

(Text cu relevanţă pentru SEE)

80/987/CEE (adaptat)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 137 alineatul (2) ,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[5],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[6],

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[7],

întrucât:

1. Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului[8] a fost modificată de mai multe ori[9] şi în mod substanţial. Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

2002/74/CE considerent 1

2. Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989, prevede la punctul 7 că realizarea pieţei interne trebuie să conducă la o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor din Comunitate şi că această îmbunătăţire trebuie să implice, unde este necesar, dezvoltarea anumitor aspecte ale reglementărilor privind ocuparea forţei de muncă, cum ar fi procedurile de disponibilizare colectivă şi cele privind falimentul.

80/987/CEE considerent 1 şi 2002/74/CE considerent 2 a doua parte (adaptat)

3. Este necesară asigurarea protecţiei lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului, în special pentru a garanta plata creanţelor salariale şi pentru a le asigura un grad minim de protecţie , ţinând seama de necesitatea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate în cadrul Comunităţii. În acest scop, directiva obligă statele membre să constituie un organism care să garanteze plata drepturilor salariale neachitate respectivilor salariaţi.

2002/74/CE considerent 5 (adaptat)

4. Pentru a se asigura o protecţie echitabilă a lucrătorilor salariaţi respectivi, trebuie să se definească starea de insolvabilitate ţinând cont de tendinţele legislative din statele membre şi să se includă în acest concept şi alte proceduri de insolvabilitate, cu excepţia lichidării. În acest context, pentru a stabili obligaţia de plată a instituţiei de garantare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea că, în cazurile în care situaţia de insolvabilitate duce la mai multe proceduri de insolvabilitate, situaţia trebuie să fie abordată ca şi cum ar fi vorba de o singură procedură de insolvabilitate.

2002/74/CE considerent 6

5. Este necesar să se asigure că salariaţii la care fac referire Directiva 97/81/CE din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP şi CES[10], Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat de CES, UCIPE şi CEIP[11] şi Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporar[12] nu sunt excluşi din domeniul de aplicare al prezentei directive.

2002/74/CE considerent 7 (adaptat)

6. Pentru a asigura securitatea juridică a salariaţilor în caz de insolvabilitate a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre şi pentru a consolida drepturile lucrătorilor salariaţi în sensul jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, trebuie să se stabilească dispoziţii care să prevadă în mod expres instituţia care este responsabilă cu plata creanţelor în aceste cazuri şi care să stabilească ca obiectiv al cooperării între autorităţile administrative competente ale statelor membre plata în cel mai scurt timp a drepturilor salariale neachitate ale acestor salariaţi. În plus, este necesar să se asigure o aplicare corectă a dispoziţiilor adoptate printr-o colaborare între autorităţile administrative competente din statele membre.

2002/74/CE considerent 8

7. Statele membre pot stabili limitări în ceea ce priveşte responsabilitatea instituţiilor de garantare care ar trebui să fie compatibile cu obiectivul social al directivei şi pot lua în considerare diversele niveluri de creanţe.

2002/74/CE considerent 9

8. Pentru a facilita identificarea procedurilor de insolvabilitate, în special în situaţiile transnaţionale, este necesar să se prevadă ca statele membre să notifice Comisia şi celelalte state membre despre tipurile de proceduri de insolvabilitate care atrag intervenţia instituţiei de garantare.

2002/74/CE considerent 11 (adaptat)

9. Deoarece obiectivele acţiunii preconizate de prezenta directivă nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de statele membre şi pot fi, aşadar, realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii enunţat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, enunţat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

2002/74/CE considerent 12

10. Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind transpunerea în practică şi aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce priveşte noile forme de ocupare a forţei de muncă care apar în statele membre.

11. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul naţional şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa I, partea C,

80/987/CEE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

2002/74/CE art. 1 pct. 2 (adaptat)

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare şi definiţii

Articolul 1

(1) Prezenta directivă se aplică creanţelor salariaţilor care izvorăsc din contracte de muncă sau raporturi de muncă încheiate cu angajatori care sunt în stare de insolvabilitate în sensul articolului 2 alineatul (1).

(2) În mod excepţional, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive creanţele anumitor categorii de salariaţi, în temeiul existenţei altor forme de garantare, dacă se stabileşte că acestea oferă persoanelor respective o protecţie echivalentă celei oferite de prezenta directivă.

(3) Dacă o astfel de dispoziţie este deja în vigoare în legislaţia lor internă, statele membre pot exclude în continuare din domeniul de aplicare al prezentei directive:

(a) personalul de serviciu casnic încadrat de o persoană fizică;

(b) pescarii remuneraţi în cotă-parte.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive, un angajator este considerat a fi în stare de insolvabilitate în cazul în care a fost formulată o cerere privind deschiderea unei proceduri colective întemeiate pe insolvabilitatea angajatorului, prevăzută de actele cu putere de lege şi de actele administrative ale unui stat membru, implicând lipsirea, în tot sau în parte, a angajatorului de activele sale şi numirea unui judecător sindic sau a unei persoane care exercită o funcţie similară, iar autoritatea care este competentă în temeiul dispoziţiilor menţionate:

(a) a hotărât instituirea procedurii sau

(b) a constatat că întreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv închisă şi că activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii.

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului intern cu privire la definirea termenilor „lucrător salariat”, „angajator”, „remuneraţie”, „drept dobândit”, „drept în curs de a fi dobândit”.

Cu toate acestea, statele membre nu pot exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive:

(a) lucrătorii salariaţi cu fracţiune de normă în sensul Directivei 97/81/CE;

(b) lucrătorii salariaţi cu contract pe durată determinată în sensul Directivei 1999/70/CE;

(c) lucrătorii salariaţi având un raport de muncă temporar în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 91/383/CEE.

(3) Statele membre nu pot stabili o durată minimă pentru contractul de muncă sau raportul de muncă ca o condiţie pentru ca lucrătorii salariaţi să aibă dreptul de a invoca prezenta directivă.

(4) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să extindă protecţia lucrătorilor şi la alte situaţii de insolvabilitate, de exemplu încetarea permanentă de facto a plăţilor, stabilită prin proceduri diferite de cele menţionate la primul paragraf, după cum se prevede în dreptul naţional.

Cu toate acestea, aceste proceduri nu creează o obligaţie de garantare din partea instituţiilor celorlalte state membre în cazurile prevăzute la capitolul IV .

80/987/CEE

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind instituţiile de garantare

2002/74/CE art. 1 pct. 3

Articolul 3

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că instituţiile de garantare asigură, sub rezerva articolului 4, plata drepturilor neachitate ale salariaţilor care rezultă din contracte de muncă sau raporturi de muncă, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul intern, compensaţia pentru încetarea raporturilor de muncă.

Creanţele preluate de instituţia de garantare sunt drepturile salariale neplătite referitoare la o perioadă care precede şi/sau, după cum este cazul, succede o dată stabilită de statele membre.

Articolul 4

(1) Statele membre au posibilitatea de a limita obligaţia de plată prevăzută la articolul 3 primul paragraf pentru instituţiile de garantare.

(2) În cazul în care statele membre îşi exercită dreptul prevăzut la alineatul (1), acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraţia pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă care precede sau succede data menţionată la articolul 3 al doilea paragraf.

Statele membre pot include această perioadă minimă de trei luni într-o perioadă de referinţă a cărei durată nu poate fi mai mică de şase luni.

Statele membre care prevăd o perioadă de referinţă de cel puţin 18 luni pot limita durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare la opt săptămâni. În acest caz, pentru calculul perioadei minime se folosesc perioadele care sunt cele mai favorabile salariatului.

(3) Statele membre pot stabili plafoane ale plăţilor efectuate de instituţiile de garantare. Aceste plafoane nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive.

În cazul în care statele membre recurg la această posibilitate, acestea informează Comisia asupra metodelor folosite pentru stabilirea plafonului.

80/987/CEE

Articolul 5

Statele membre stabilesc modalităţile de organizare, finanţare şi funcţionare a instituţiilor de garantare, cu respectarea în special a următoarelor principii:

(a) patrimoniul instituţiilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare a angajatorilor şi trebuie să fie constituit în aşa fel încât asupra acestuia să nu poată fi pus sechestru în cursul unei proceduri în caz de insolvabilitate;

(b) angajatorii trebuie să contribuie la finanţare, în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autorităţile publice;

(c) obligaţia de plată a instituţiilor există independent de îndeplinirea obligaţiilor de a contribui la finanţare.

CAPITOLUL III

Dispoziţii privind securitatea socială

Articolul 6

Statele membre pot să prevadă că articolele 3, 4 şi 5 nu se aplică contribuţiilor datorate în temeiul sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale sau al sistemelor suplimentare la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi existente în afara sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale.

Articolul 7

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că neplata contribuţiilor obligatorii datorate de către angajator instituţiilor de asigurări din sistemele naţionale obligatorii de asigurări sociale, înainte de a surveni insolvabilitatea sa, nu afectează în mod nefavorabil dreptul salariaţilor la pensie din partea acestor instituţii de asigurări, în măsura în care contribuţiile salariaţilor au fost reţinute la sursă din remuneraţia plătită.

Articolul 8

Statele membre se asigură că sunt luate măsurile necesare în vederea protejării intereselor salariaţilor şi ale persoanelor care au părăsit deja întreprinderea sau unitatea angajatorului la data la care a survenit insolvabilitatea acestuia, cu privire la drepturile dobândite sau pe cale de a fi dobândite, la pensie pentru limită de vârstă, inclusiv pensiile de urmaş, în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi existente în afara sistemelor naţionale obligatorii de asigurări sociale.

2002/74/CE art. 1 pct. 4 (adaptat)

CAPITOLUL IV

Dispoziţii privind situaţiile transnaţionale

Articolul 9

(1) În cazul în care o întreprindere care desfăşoară activităţi pe teritoriile a cel puţin două state membre se află într-o situaţie de insolvabilitate în sensul articolului 2 alineatul (1), instituţia competentă pentru plata drepturilor salariale neachitate ale salariaţilor este instituţia din statul membru pe al cărui teritoriu aceştia lucrează sau îşi exercită de obicei activitatea.

(2) Extinderea drepturilor lucrătorilor salariaţi este stabilită de dreptul care reglementează instituţia de garantare competentă.

(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura în cazurile prevăzute la alineatul (1) că la stabilirea stării de insolvabilitate a angajatorului în sensul prezentei directive sunt luate în considerare hotărârile pronunţate în contextul procedurilor de insolvabilitate menţionate la articolul 2 alineatul (1), care au fost solicitate în alt stat membru.

Articolul 10

(1) În scopul aducerii la îndeplinire a articolului 9, statele membre prevăd efectuarea de schimburi de informaţii relevante între administraţiile publice competente şi instituţiile de garantare menţionate la articolul 3 primul paragraf, care să facă posibilă în special informarea instituţiei de garantare responsabile cu plata drepturilor salariale neachitate ale salariaţilor.

(2) Statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre informaţiile necesare pentru contactarea administraţiilor lor publice competente şi a instituţiilor de garantare. Comisia ia măsuri ca aceste comunicări să fie accesibile publicului.

80/987/CEE

CAPITOLUL V

Dispoziţii generale şi finale

Articolul 11

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a aplica sau de a introduce acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile salariaţilor.

2002/74/CE art. 1 pct. 5 (adaptat)

Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu situaţia existentă în fiecare stat membru şi în raport cu nivelul general de protecţie a lucrătorilor salariaţi în domeniul reglementat de aceasta.

80/987/CEE

Articolul 12

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de:

(a) a lua măsurile necesare în vederea evitării abuzurilor;

(b) a refuza sau a diminua obligaţia de plată menţionată la articolul 3 primul paragraf sau obligaţia de garantare menţionată la articolul 7, în cazul în care executarea obligaţiei nu se justifică din cauza existenţei unor legături speciale între salariat şi angajator şi a unor interese comune concretizate într-o înţelegere secretă între aceştia;

2002/74/CE art. 1 pct. 6

(c) a refuza sau a reduce obligaţia la care se face referire la articolul 3 primul paragraf sau obligaţia de garantare menţionată la articolul 7 în cazurile în care salariatul, singur sau împreună cu rude apropiate, a deţinut în proprietate o parte esenţială din întreprinderea sau firma angajatorului şi a exercitat o influenţă considerabilă asupra activităţilor acesteia.

2002/74/CE art. 1 pct. 7

Articolul 13

Comisiei şi celorlalte state membre le sunt notificate, de către fiecare stat membru, tipurile de proceduri naţionale de insolvabilitate care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive şi toate modificările aduse acestora.

Comisia publică aceste notificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

80/987/CEE art. 11

Articolul 14

2002/74/CE art. 2 alin (2) (adaptat)

Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern esenţiale pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

2002/74/CE art. 4 (adaptat)

Articolul 15

Până la data de 8 octombrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind transpunerea în practică şi aplicarea articolelor 1 – 4, a articolelor 9 şi 10, a articolului 11 alineatul (2), a articolului 12 litera (c) şi a articolelor 13 şi 14 în statele membre.

Articolul 16

D irectiva 80/987/CEE astfel cum a fost modificată prin actele menţionate în anexa I, se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul naţional şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa I, partea C.

Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.

Articolul 17

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

80/987/CEE

Articolul 18

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

[…] […]

ANEXA I

Partea A

Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare (menţionate la articolul 16)

Directiva 80/987/CEE a Consiliului | (JO L 283, 28.10.1980, p. 23) |

Directiva 87/164/CEE a Consiliului | (JO L 66, 11.3.1987, p. 11) |

Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului | (JO L 270, 8.10.2002, p. 10) |

Partea B

Actul de modificare neabrogat(menţionat la articolul 16)

Actul de aderare din 1994

Partea C

Termene de transpunere în dreptul naţional şi de aplicare (menţionate la articolul 16)

Directiva | Data limită de transpunere | Data de aplicare |

80/987/CEE | 28 octombrie 1983 |

87/164/CEE | 1 ianuarie 1986 |

2002/74/CE | 8 octombrie 2005 |

____________

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENţă

Directiva 80/987/CEE | Prezenta directivă |

Articolul 1 | Articolul 1 |

Articolul 2 | Articolul 2 |

Articolul 3 | Articolul 3 |

Articolul 4 | Articolul 4 |

Articolul 5 | Articolul 5 |

Articolul 6 | Articolul 6 |

Articolul 7 | Articolul 7 |

Articolul 8 | Articolul 8 |

Articolul 8a | Articolul 9 |

Articolul 8b | Articolul 10 |

Articolul 9 | Articolul 11 |

Articolul 10 | Articolul 12 |

Articolul 10a | Articolul 13 |

Articolul 11 alineatul (1) | _______ |

Articolul 11 alineatul (2) | Articolul 14 |

Articolul 12 | _______ |

________ | Articolul 15 |

________ | Articolul 16 |

________ | Articolul 17 |

Articolul 13 | Articolul 18 |

________ | Anexa I |

________ | Anexa II |

_____________

[1] COM(87) 868 PV.

[2] A se vedea anexa 3 din partea A a susmenţionatelor concluzii.

[3] Efectuată în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Codificarea acquis-ului comunitar, COM(2001) 645 final.

[4] A se vedea anexa I, părţile A şi B, la prezenta propunere.

[5] JO C […], […], p. […].

[6] JO C […], […], p. […].

[7] JO C […], […], p. […].

[8] JO L 283, 28.10.1980, p. 23. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 270, 8.10.2002, p. 10).

[9] A se vedea anexa I, părţile A şi B.

[10] JO L 14, 20.1.1998, p. 9. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/23/CE (JO L 131, 5.5.1998, p. 10).

[11] JO L 175, 10.7.1999, p. 43.

[12] JO L 206, 29.7.1991, p. 19.