This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document E2019J0001
Judgment of the Court of 14 December 2019 in Case E-1/19 Andreas Gyrre v The Norwegian Government, represented by the Ministry of Children and Equality (Directive 2005/29/EC – Unfair business-to-consumer commercial practices – Annex I – Point 9 – Stating or otherwise creating the impression that a product can legally be sold when it cannot) 2020/C 90/02
HOTĂRÂREA CURȚII din 14 decembrie 2019 în cauza E-1/19 Andreas Gyrre / Guvernul norvegian, reprezentat de Ministerul pentru Copii și Egalitate (Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Anexa I – punctul 9 – A declara sau a sugera sub orice formă, fără un temei real, că vânzarea unui anumit produs este legală) 2020/C 90/02
HOTĂRÂREA CURȚII din 14 decembrie 2019 în cauza E-1/19 Andreas Gyrre / Guvernul norvegian, reprezentat de Ministerul pentru Copii și Egalitate (Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Anexa I – punctul 9 – A declara sau a sugera sub orice formă, fără un temei real, că vânzarea unui anumit produs este legală) 2020/C 90/02
JO C 90, 19.3.2020, p. 2–2
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
19.3.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 90/2 |
HOTĂRÂREA CURȚII
din 14 decembrie 2019
în cauza E-1/19
Andreas Gyrre
/
Guvernul norvegian, reprezentat de Ministerul pentru Copii și Egalitate
(Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Anexa I – punctul 9 – A declara sau a sugera sub orice formă, fără un temei real, că vânzarea unui anumit produs este legală)
(2020/C 90/02)
În cauza E-1/19, Andreas Gyrre/Guvernul norvegian, reprezentat de Ministerul pentru Copii și Egalitate – CERERE adresată Curții în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție de către Curtea de Apel Borgarting (Borgarting lagmannsrett) privind interpretarea Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, în special a punctului 9 din anexa I la directivă, Curtea, compusă din Páll Hreinsson, președinte, Bernd Hammermann (judecător-raportor) și Siri Teigum (judecător ad-hoc), a pronunțat, la 14 decembrie 2019, hotărârea al cărei dispozitiv prevede următoarele:
Punctul 9 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie interpretat în sensul că include situațiile în care un comerciant declară sau sugerează sub orice formă, fără un temei real, pe baza impresiei de ansamblu transmise consumatorului mediu în momentul în care acesta ia o decizie comercială, că vânzarea unui anumit produs este legală. Faptul că o astfel de interdicție legislativă națională, precum în speță, se aplică în statul SEE în care are loc vânzarea, în statul SEE de executare sau în ambele nu aduce atingere acestei aprecieri. Această apreciere nu este afectată nici în cazul în care ulterior se constată că interdicția legislativă națională în discuție este contrară dreptului SEE.