15.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 144/121

(1)

În urma schimburilor informale de corespondență din octombrie 2008 și a adoptării la data de 6 octombrie de către Parlamentul islandez (Althingi) a Legii nr. 125/2008 privind Autoritatea pentru rambursările de trezorerie ca urmare a unor situații extraordinare pe piețele financiare etc. (denumită în continuare „ordonanța de urgență”), prin care statului islandez i s-au conferit competențe extinse de intervenție în sectorul bancar, președintele Autorității AELS de Supraveghere („autoritatea”) a trimis autorităților islandeze la 10 octombrie 2008 o scrisoare prin care le solicita acestora să notifice autorității măsurile de ajutor de stat adoptate în temeiul ordonanței de urgență.

(2)

Au urmat alte contacte și schimburi de corespondență periodice, inclusiv o scrisoare trimisă de către autoritate la 18 iunie 2009 prin care se reamintea autorităților islandeze obligativitatea notificării tuturor măsurilor de ajutor de stat și a clauzei de standstill de la articolul 3 din protocolul 3. Ajutorul de stat acordat pentru restaurarea anumitor operațiuni ale Landsbanki și pentru înființarea și capitalizarea noii bănci New Landsbanki Bank („NBI”, redenumită ulterior Landsbankinn) a fost în cele din urmă notificat retrospectiv de către autoritățile islandeze la 15 septembrie 2010 (2).

(3)

Prin scrisoarea din 15 decembrie 2010 (3), autoritatea a informat autoritățile islandeze cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 cu privire la măsurile întreprinse de către statul islandez pentru a restaura anumite operațiuni ale (vechii) Landsbanki Islands hf și pentru a înființa și capitaliza New Landsbanki Islands (NBI hf) (decizia de deschidere a procedurii). Autoritatea a solicitat, de asemenea, prezentarea unui plan detaliat de restructurare a Landsbankinn până la data de 31 martie 2011.

(4)

Prin e-mailul din 24 martie 2011, autoritatea a primit din partea părților interesate o singură observație, care a fost transmisă autorităților islandeze la 25 mai 2011. Autoritățile islandeze nu au răspuns observației respective.

(5)

Prin scrisoarea din 31 martie 2011, autoritățile islandeze au prezentat un plan de restructurare a Landsbankinn. Prin scrisoarea din 23 mai 2012, a fost prezentat un plan de restructurare revizuit, reflectând, printre altele, transferul nenotificat de depozite și active de la Spkef Savings Bank (SpKef) efectuat la 22 aprilie 2010 și luând în considerare achiziționarea Sparisjodur Svarfdaela („SpSv”).

(6)

Autoritatea a solicitat informații cu privire la planul de restructurare la 11 iulie 2011 și la 13 februarie 2012. Autoritățile islandeze au răspuns solicitărilor de informații la 17 octombrie 2011 și 13 martie 2012. Versiunile finale ale angajamentelor au fost prezentate la 6 iunie 2012 și 13 iunie 2012.

(7)

La 20 iunie 2012, autoritatea a aprobat prin Decizia nr. 212/12/COL („decizia privind SpSv”) potențiala utilizare a ajutorului de stat acordat Landsbankinn pentru achiziționarea SpSv. Prin Decizia nr. 253/10/COL din 21 iunie 2011, autoritatea aprobase temporar o schemă de ajutoare pentru salvare implicând soluționarea cererilor de despăgubire ale Băncii Centrale a Islandei („BCI”) cu privire la băncile de economii, inclusiv SpSv. Prin Decizia nr. 127/11/COL din 13 aprilie 2011, autoritatea aprobase modificări la schema de ajutoare pentru salvare („decizia privind băncile de economii”).

(8)

În plus, reprezentanții autorității s-au întâlnit cu autoritățile islandeze la 7 iunie 2011 și la 27-28 februarie 2012.

(9)

În prezenta secțiune autoritatea descrie evenimentele, faptele și evoluțiile economice, politice și în materie de reglementare legate de colapsul și reconstrucția sistemului financiar islandez din 2008 până în prezent care apar drept necesare pentru a stabili contextul în care se realizează evaluarea măsurilor de ajutor în cazul de față. Înainte de aceasta, autoritatea va reaminti istoricul prăbușirii băncii Landsbanki.

(10)

În toamna anului 2008 băncile islandeze s-au confruntat cu retrageri masive ale depozitelor nu doar în străinătate, ci și în Islanda. Retragerile la nivel național au fost atât de masive încât la un moment dat băncile islandeze și BCI erau pe punctul de a se confrunta cu o lipsă de numerar.

(11)

Accesul la piețele străine ale titlurilor de creanță a constituit principala sursă a creșterii băncilor islandeze, în special în perioada 2003-2006. Această sursă de finanțare a început însă să se reducă, iar agențiile străine de rating de credit și-au exprimat, de asemenea, preocuparea că raportul dintre creditele și depozitele băncilor era mic comparativ cu cel al altor bănci (străine).

(12)

Băncile comerciale islandeze (în special Landsbanki) au răspuns prin acumularea de depozite în străinătate. De la sfârșitul celui de-al treilea trimestru al anului 2006 până la mijlocul anului 2007, depozitele clienților în Landsbanki s-au triplat — cu o creștere de aproape 10 miliarde EUR. Cea mai mare parte a acestora reprezentau conturi deschise la sucursala Landsbanki din UK, unde depozitele persoanelor fizice crescuseră de la zero la 6,6 miliarde EUR, în timp ce depozitele interbancare (în sucursalele din UK și Țările de Jos) crescuseră la 2,5 miliarde EUR.

(13)

La 3 octombrie 2008, Banca Centrală Europeană a emis un apel în marjă pentru Landsbanki în valoare de 400 de milioane EUR și, deși acesta a fost ulterior retras, sucursala din UK a băncii începuse deja să se confrunte cu o retragere masivă a depozitelor, însemnând că trebuia să pună la dispoziție sume mari în lire sterline. Cererea formulată de Landsbanki pentru asistență din partea BCI a fost refuzată la 6 octombrie. Atunci când banca nu a reușit să pună la dispoziție fondurile cerute de Autoritatea de supraveghere financiară a UK, autoritățile britanice au închis sucursala. A doua zi, Banca Centrală a Olandei a solicitat numirea unui practician în insolvență pentru sucursala Landsbanki din Amsterdam. Tot în aceeași zi, FME a suspendat consiliul de administrație al Landsbanki, a preluat competențele adunării acționarilor și a numit un comitet de administrare provizoriu în locul acestuia folosindu-se de competențele care i-au fost atribuite în temeiul ordonanței de urgență (4).

(14)

În observațiile acestora prezentate autorității, autoritățile islandeze au explicat că motivele care au stat la baza colapsului sectorului bancar islandez și necesitatea intervenției acestora erau identificate în detaliu într-un raport pregătit de o Comisie specială de investigare („CSI”) înființată de către Parlamentul Islandez (5), a cărei misiune era de a investiga și analiza procesele care au condus la colapsul celor mai importante trei bănci. Autoritatea rezumă în cele ce urmează concluziile formulate de CSI cu privire la cauzele cele mai relevante ale prăbușirii Landsbanki. Informațiile sunt extrase din capitolul 2 (Rezumat) și din capitolul 21 (Cauzele colapsului băncilor islandeze — Responsabilitate, greșeli și neglijență) din raportul CSI.

(15)

Reducerea globală a lichidităților de pe piețele financiare începută în 2007 a condus în cele din urmă la colapsul celor mai importante trei bănci islandeze ale căror operațiuni financiare deveniseră din ce în ce mai dependente de colectarea de fonduri prin intermediul piețelor internaționale. Motivele dispariției băncilor islandeze au fost însă complexe și numeroase. CSI a investigat motivele care au condus la colapsul celor mai importante trei bănci, notând faptul că majoritatea concluziilor erau aplicabile tuturor celor trei bănci, multe dintre acestea fiind interconectate. Cauzele prăbușirii legate de activitățile băncilor sunt prezentate succint în cele ce urmează.

(16)

CSI a concluzionat că, în anii care au condus la colaps, băncile și-au extins bilanțurile și portofoliile de creditare peste propria capacitate operațională și managerială. Activele combinate ale celor trei bănci au crescut exponențial de la 1,4 trilioane ISK (6) în 2003 la 14,4 trilioane ISK la sfârșitul celui de al doilea trimestru al anului 2008. În mod semnificativ, o mare parte din creșterea celor trei bănci s-a bazat pe acordarea de credite către părți străine, care a crescut substanțial în cursul anului 2007 (7), mai ales după declanșarea crizei internaționale a lichidităților. Acest fapt a determinat CSI să concluzioneze că o mare parte din creșterea creditării a fost rezultatul împrumuturilor acordate întreprinderilor care au fost refuzate de alte bănci. Raportul a concluzionat, de asemenea, că operațiunile bancare inerent mai riscante au caracterizat din ce în ce mai frecvent activitățile băncilor, iar creșterea a contribuit la apariția problemelor.

(17)

O mare parte din creșterea băncilor a fost facilitată de accesul pe piețele financiare internaționale, de valorificarea ratingurilor de creditare bune și de accesul pe piețele europene prin intermediul Acordului privind SEE. Băncile islandeze au împrumutat 14 miliarde EUR de pe piețele titlurilor de creanță străine în 2005 în condiții relativ favorabile. Atunci când accesul pe piețele europene ale titlurilor de creanță a devenit mai limitat, băncile și-au finanțat activitățile de pe piețele americane, titlurile de creanță islandeze fiind incluse în obligațiuni garantate prin creanțe. În perioada anterioară colapsului, băncile se bazau din ce în ce mai mult pe împrumuturile pe termen scurt, care au condus la riscuri de refinanțare majore și, potrivit CSI, previzibile.

(18)

În cazul fiecărei bănci importante din Islanda, principalii acționari se numărau printre cei mai mari debitori (8). Samson Holding Company („Samson”) a fost cel mai mare acționar al Landsbanki de la privatizarea acesteia. Atunci când Landsbanki s-a prăbușit, co-proprietarul companiei Samson, Björgólfur Thor Björgólfsson, precum și companiile afiliate lui erau cei mai mari debitori ai băncii, în timp ce tatăl acestuia și co-proprietarul Samson, Björgólfur Guðmundsson, era al treilea cel mai important debitor. În total, obligațiile acestora către bancă depășeau 200 de miliarde ISK, o sumă mai mare decât capitalul propriu al băncii. CSI a opinat că anumiți acționari au avut un acces anormal de ușor la împrumuturi bancare în calitatea acestora de proprietari. Acest lucru era evident în cazul Landsbanki din faptul că nu mai târziu de 30 septembrie 2008, când era clar că Landsbanki nu deținea suficientă valută pentru a-și achita obligațiile din străinătate, aceasta a acordat un împrumut de 153 de milioane EUR unei companii deținute de Björgólfur Thor Björgólfsson. CSI a concluzionat, de asemenea, că existau indicii clare potrivit cărora, în cazul fiecărei bănci, limitele dintre interesele acționarilor majoritari și interesul băncii nu erau clare. Accentul plasat pe acționarii majoritari a fost, prin urmare, în detrimentul celorlalți acționari și creditori.

(19)

În ceea ce privește aspectul expunerii anormale în raport cu acționarii principali, CSI a concluzionat că portofoliul de active al băncii nu era suficient de diversificat. CSI a fost de părere că normele europene privind gradul mare de expunere au fost interpretate în sens restrâns, în special în cazul acționarilor, și că banca ar fi urmărit să le eludeze.

(20)

Deși rata de capital a Landsbanki (și a celorlalte două bănci importante) a fost mereu raportată ca fiind ușor mai ridicată decât suma minimă prevăzută prin lege, CSI a concluzionat că ratele de capital nu au reflectat în mod corect puterea financiară a băncilor. Acest fapt s-a datorat expunerii la risc a propriilor acțiuni ale băncii prin intermediul garanțiilor primare și al contractelor la termen bazate pe acțiuni. Capitalul social finanțat chiar de către întreprindere, numit de către CSI „capital propriu fragil”, a reprezentat peste 25 % din capitalul propriu al băncilor (sau peste 50 % dacă acesta este evaluat în raport cu componenta de bază a capitalului, capitalul propriu minus activele necorporale). La acestea s-au adăugat probleme cauzate de riscul la care erau expuse băncile prin faptul că fiecare deținea acțiunile celeilalte. Până la mijlocul anului 2008, finanțarea directă de către bănci a propriilor acțiuni, precum și finanțarea încrucișată a acțiunilor celorlalte două bănci s-a ridicat la aproximativ 400 de miliarde ISK, aproape 70 % din componenta de bază a capitalului. Potrivit CSI, extinderea finanțării capitalului propriu prin împrumuturi în cadrul sistemului era de o asemenea amploare încât stabilitatea sistemului era amenințată. Băncile dețineau o parte substanțială din propriile acțiuni drept garanție pentru creditare, prin urmare, pe măsură ce prețul acțiunilor a scăzut, a scăzut și calitatea portofoliului de credite al acestora. Acest fapt a afectat performanța băncilor și a pus o presiune suplimentară pe scăderea prețurilor acțiunilor acestora; ca răspuns la această situație (a presupus CSI pe baza informațiilor avute la dispoziție), băncile au încercat să creeze în mod artificial o cerere nefirească îndreptată spre propriile lor acțiuni.

(21)

În 2001, bilanțurile celor mai importante trei bănci (colectiv) se ridicau la puțin peste valoarea anuală a produsului intern brut („PIB”) al Islandei. Până la sfârșitul anului 2007 băncile se extinseseră la nivel internațional și dețineau active care valorau de nouă ori PIB-ul Islandei. Raportul CSI notează că, până în 2006, observatorii comentau faptul că sistemul bancar depășise capacitatea Băncii Centrale a Islandei („BCI”) și se îndoiau că aceasta ar putea îndeplini rolul de creditor de ultimă instanță. Până la sfârșitul anului 2007 datoriile pe termen scurt ale Islandei (cauzate în principal de finanțarea băncilor) erau de 15 ori mai mari decât rezervele valutare, iar depozitele străine în cele trei bănci erau, de asemenea, de opt ori mai mari decât rezervele valutare. Fondul islandez de garantare a depunătorilor și investitorilor deținea resurse minimale comparativ cu depozitele bancare pe care trebuia să le garanteze. Potrivit CSI, acești factori au condus la vulnerabilitatea Islandei în situația unor retrageri masive a depozitelor.

(22)

CSI a concluzionat că organismele de supraveghere relevante din Islanda nu au avut credibilitatea necesară în absența unui creditor de ultimă instanță cu resurse suficiente. Raportul concluzionează că Autoritatea de supraveghere financiară a Islandei („FME”) și BCI nu au deținut expertiza și experiența pentru a reglementa bănci aflate în situații economice dificile, dar că acestea ar fi putut adopta măsuri pentru a reduce nivelul de risc suportat de către bănci. FME, de exemplu, nu a crescut proporțional cu băncile, iar practicile autorității de reglementare nu au ținut pasul cu dezvoltarea rapidă a operațiunilor bancare. De asemenea, raportul este critic la adresa guvernului, concluzionând că autoritățile ar fi trebuit să ia măsuri pentru a reduce posibilul impact al băncilor asupra economiei prin reducerea dimensiunii acestora sau solicitând ca una sau mai multe bănci să-și transfere sediul social în străinătate (9).

(23)

Raportul CSI face trimitere la evenimente care privesc economia la scară mai largă și care au avut, de asemenea, un impact asupra dezvoltării rapide a băncilor, contribuind la dezechilibrul în termeni de extindere și influență dintre sectorul serviciilor financiare și restul economiei. Raportul a concluzionat că politicile guvernamentale (în special politica fiscală) au contribuit cel mai probabil la expansiunea excesivă și la dezechilibru și că politica monetară a BCI nu a fost suficient de restrictivă. Raportul se referă, de asemenea, la relaxarea normelor de creditare ale Fondului islandez de finanțare a locuințelor ca fiind „una dintre cele mai grave erori în gestionarea monetară și fiscală făcute în perioada care a dus la colapsul băncilor” (10). Raportul critică, de asemenea, ușurința cu care băncile au putut lua împrumuturi de la BCI, stocul de împrumuturi colaterale pe termen scurt al BCI crescând de la 30 de miliarde ISK în toamna anului 2005 la 500 de miliarde ISK până la începutul lunii octombrie 2008.

(24)

Raportul semnalează că în 2006 valoarea coroanei islandeze era excesiv de ridicată, deficitul conturilor curente islandeze depășea 16 % din PIB, iar pasivele în monedă străină minus activele se ridicau aproape la valoarea anuală a PIB-ului. Elementele premergătoare ale unei crize financiare erau instalate. Până la sfârșitul anului 2007 coroana se afla în proces de depreciere, iar marjele swap-urilor pe riscul de credit cu privire la Islanda și bănci au crescut exponențial.

(25)

Ca urmare a colapsului celor mai importante trei bănci comerciale în octombrie 2008 (inclusiv Landsbanki), autoritățile islandeze s-au confruntat cu provocarea fără precedent de a proteja continuitatea operațiunilor bancare în Islanda (11). Politica urmată de guvernul islandez este prevăzută în principal de ordonanța de urgență (12) adoptată de Parlamentul Islandei la 6 octombrie 2008. Legea conferă competențe extraordinare FME, aceasta putând să preia controlul întreprinderilor financiare și să dispună de activele și de pasivele acestora în funcție de necesități. Ministrul de Finanțe a fost autorizat, în numele Trezoreriei, să elibereze fonduri în vederea înființării de noi întreprinderi financiare. Mai mult, în cazul procedurilor de faliment al întreprinderilor financiare, depozitele urmau să fie prioritare în raport cu alte cereri. Guvernul a declarat că depozitele în băncile naționale comerciale și în băncile de economii, precum și în sucursalele acestora din Islanda vor fi complet protejate.

(26)

Prioritățile în materie de politică s-au axat inițial pe securizarea funcționării de bază a sistemului național bancar, de plăți și de decontare. În primele săptămâni după prăbușire, guvernul Islandei a pregătit, de asemenea, un program economic în colaborare cu Fondul Monetar Internațional (FMI), care a condus la aprobarea, la 20 noiembrie 2008, a solicitării Islandei privind un acord de stand-by de doi ani cu Fondul, care a inclus un împrumut în valoare de 2,1 miliarde USD de la FMI destinat consolidării rezervelor monetare ale Islandei. Împrumuturi adiționale de până la 3 miliarde USD au fost garantate de alte țări nordice, precum și de o serie de parteneri comerciali. Din împrumutul de la FMI, 827 de milioane USD au fost puse la dispoziție imediat, suma rămasă fiind plătită în opt tranșe egale, sub rezerva evaluării trimestriale a programului.

(27)

Programul FMI a fost un program de stabilizare extins axat pe trei obiective cheie. Primul obiectiv a fost stabilizarea și restabilirea încrederii în moneda națională astfel încât să se limiteze impactul negativ al crizei asupra economiei. Măsurile au inclus introducerea de controale asupra capitalurilor, destinate limitării exodului de capital. În al doilea rând, programul a inclus o strategie globală de restructurare a băncilor care viza în cele din urmă reconstruirea unui sistem financiar viabil în Islanda, precum și păstrarea relațiilor financiare internaționale ale țării. Printre obiectivele subiacente se numărau garantarea unei evaluări corecte a activelor băncilor, maximizarea recuperării activelor și consolidarea practicilor de supraveghere. În al treilea rând, programul a vizat garantarea unor finanțe publice durabile prin limitarea socializării pierderilor în băncile falimentare și implementarea unui program de consolidare fiscală pe termen mediu.

(28)

Autoritățile islandeze au subliniat că, datorită circumstanțelor excepționale legate de extinderea sistemului bancar în raport cu capacitatea financiară a Trezoreriei, opțiunile de politică aflate la dispoziția autorităților erau limitate. Soluțiile pentru care s-a optat au fost, prin urmare, în multe aspecte diferite de măsurile luate de guvernele altor țări confruntate cu amenințări la adresa stabilității financiare.

(29)

În baza ordonanței de urgență, cele mai importante trei bănci comerciale, Glitnir Bank, Landsbanki Íslands și Kaupthing Bank, au fost împărțite în bănci „vechi” și „noi”. Ministrul de Finanțe a identificat trei societăți cu răspundere limitată care să preia operațiunile interne ale vechilor bănci și a numit consilii de administrație. FME a preluat controlul vechilor bănci, a alocat în esență activele și pasivele lor interne (depozitele) noilor bănci, care au continuat operațiunile bancare în Islanda. Vechile bănci au fost puse sub supravegherea comitetelor de administrare provizorii (13). Activele și pasivele străine au fost plasate în principal în vechile bănci, care au făcut apoi obiectul procedurilor de lichidare și a încheierii ulterioare a tuturor operațiunilor externe (14).

(30)

În bilanțurile provizorii de deschidere ale celor trei bănci noi din 14 noiembrie 2008 sa estimat că valoarea activelor totale combinate ale celor trei bănci se va ridica la 2 886 de miliarde ISK, cu un capital care urma să fie furnizat de către stat în valoare de 385 de miliarde ISK. Valoarea totală a obligațiunilor emise de noile bănci în favoarea vechilor bănci sub formă de plată pentru valoarea activelor transferate peste pasive a fost estimată la 1 153 miliarde ISK. FME a desemnat Deloitte LLP pentru realizarea evaluărilor valorii activelor și pasivelor transferate. În cursul procesului, s-a constatat că evaluarea independentă nu va genera valori fixe ale activelor nete transferate ci estimări între anumite intervale. De asemenea, a reieșit faptul că creditorii băncilor și-au exprimat dezacordul cu privire la procesul de evaluare, pe care l-au considerat ca nefiind imparțial, și s-au plâns de faptul că se aflau în incapacitatea de a-și proteja interesele. Aceste complicații au condus la o modificare a politicii de regularizare a conturilor între vechile și noile bănci. În loc să se bazeze pe evaluările realizate de către un expert independent, părțile aveau să încerce prin intermediul negocierilor să ajungă la acorduri cu privire la valoarea activelor nete transferate.

(31)

Era evident faptul că urma să fie dificil pentru părți să ajungă la acorduri cu privire la evaluări deoarece acestea făceau în mod clar obiectul a numeroase presupuneri cu privire la care era foarte probabil ca părțile să nu fie de acord. Statul a vizat obținerea de acorduri cu privire la evaluările de bază care să furnizeze un fundament solid pentru capitalizarea inițială a noilor bănci. Nivelul prețurilor activelor peste evaluarea de bază putea fi atribuit creditorilor sub forma obligațiunilor contingente sau a creșterii valorii capitalului social deoarece în cadrul negocierilor reieșise că atât comitetele de administrare provizorii ale Glitnir și Kaupthing, cât și mare parte a creditorilor acestora ar putea fi interesate de achiziționarea de participațiuni în noile bănci, iar acest lucru le-ar permite să beneficieze de posibilele măriri ale valorii activelor transferate.

(32)

Capitalizarea completă a celor trei bănci noi și încheierea de acorduri-cadru cu creditorii vechilor bănci cu privire la modul în care se va plăti compensarea pentru transferul activelor nete către noile bănci au fost anunțate la 20 iulie 2009. În ceea ce privește două dintre băncile noi, New Glitnir (denumită ulterior Íslandsbanki) și New Kaupthing (denumită ulterior Arion Bank), acestea au inclus acorduri condiționate pentru vechile bănci de subscriere a participațiilor majoritare în capitalurile proprii ale noilor bănci.

(33)

Pe baza acordurilor-cadru, comitetele de administrare provizorii ale vechilor bănci au decis în octombrie 2009 (Glitnir) și în decembrie 2009 (Kaupthing Bank și Landsbanki Islands) să subscrie participațiunile în cadrul noilor bănci. La 18 decembrie 2009, guvernul a anunțat că reconstrucția băncii a fost finalizată și că au fost încheiate acorduri între autoritățile islandeze și noile bănci, pe de o parte, și comitetele de administrare provizorii ale Glitnir Bank, Landsbanki Íslands și Kaupthing Bank, în numele creditorilor acestora, pe de altă parte. Acordurile conțineau regularizările privind activele care au fost transferate de la vechile bănci la băncile noi, precum și faptul că noile bănci erau finanțate integral la momentul respectiv.

(34)

Contribuția Trezoreriei la capitalul noilor bănci a fost redusă substanțial, de la 385 de miliarde ISK cât s-a dorit inițial la 135 de miliarde ISK sub formă de capital social, iar în cazul a două dintre cele trei bănci, Íslandsbanki și Arion Bank, aproximativ 55 de miliarde ISK de capital de rang 2 sub formă de împrumuturi subordonate sau un total de 190 de miliarde ISK. În plus, Trezoreria a oferit Íslandsbanki și Arion Bank o serie de facilități de lichiditate. Capitalul social oferit de vechile bănci noilor bănci s-a ridicat în total la aproximativ 156 de miliarde ISK. Prin urmare, capitalizarea totală a noilor bănci s-a ridicat la aproximativ 346 de miliarde ISK. Astfel, în loc să mențină controlul deplin al celor trei bănci, acordurile au prevăzut reducerea participațiilor deținute de stat la aproximativ 5 % în cazul Íslandsbanki, 13 % în cazul Arion Bank și 81 % în cazul Landsbankinn.

(35)

Deși preluarea a două dintre cele trei bănci de către creditorii vechilor bănci a soluționat probleme majore în vederea reconstruirii sectorului financiar și a stabilit o bază de capital mai solidă pentru noile bănci, existau în continuare numeroase deficiențe care trebuiau abordate. Din toamna anului 2009, băncile și-au concentrat în mare parte eforturile pe problemele interne, stabilind strategia de ansamblu pentru operațiunile acestora, în special restructurarea portofoliilor de credite, care reprezentau cel mai important factor de risc pentru operațiunile acestora și pentru viabilitatea pe termen lung. Procesul de restructurare a fost unul complex din cauza numeroșilor factori agravanți, inclusiv hotărârile Curții Supreme cu privire la ilegalitatea împrumuturilor acordate în ISK, dar indexate în valută. În ceea ce privește Landsbankinn, în măsura în care sunt relevante pentru procesul de restructurare a acesteia, aceste aspecte sunt analizate în detaliu în cele ce urmează.

(36)

Colapsul sistemului bancar din octombrie 2008 a provocat turbulențe economice majore. Dificultățile apărute în sistemul financiar al Islandei au fost însoțite de o prăbușire a încrederii în moneda națională. Coroana s-a depreciat considerabil în primul trimestru al anului 2008 și din nou în toamna aceluiași an înainte și după falimentul celor trei bănci comerciale. În ciuda impunerii controalelor asupra circulației capitalurilor în toamna anului 2008, volatilitatea monedei a predominat în cursul anului 2009 (15). Aceste turbulențe au determinat o recesiune gravă a economiei Islandei, cu o scădere a produsului intern brut (PIB) cu 6,8 % în 2009 și cu 4 % în 2010.

(37)

Printre implicațiile crizei economice s-a numărat, de asemenea, o creștere bruscă a ratei șomajului de la 1,6 % în 2008 la 8 % în 2009, creșterea inflației și o scădere dramatică a salariilor reale. Mai mult, s-a înregistrat o creștere acută a gradului de îndatorare a întreprinderilor și gospodăriilor, a procentului de credite neperformante din portofoliile de credite ale băncilor, precum și o preluare la scară largă de către noile bănci a întreprinderilor aflate în dificultate financiară. În același timp, costurile fiscale ridicate ale restructurării sistemului bancar au condus la o creștere acută a deficitului fiscal și la o creștere semnificativă a datoriei publice.

(38)

În urma recesiunii severe, datele provizorii furnizate de Statisticile Islandei indică un moment de cotitură în a doua jumătate a anului 2011, iar pentru întregul an o creștere a PIB-ului cu 3,1 % comparativ cu anul precedent.

(39)

Creșterea economică înregistrată anul trecut s-a datorat în mare parte creșterii cererii interne, în special o creștere cu 4 % a cheltuielilor de consum în gospodăriile private. Aceasta a fost susținută de creșteri ale salariilor și ale prestațiilor sociale, precum și de anumite inițiative de politică întreprinse în vederea facilitării sarcinii achitării datoriilor gospodăriilor, inclusiv o contribuție temporară pentru plata dobânzilor, înghețarea plăților la împrumuturi și rambursarea anticipată a depunerilor la fondurile de pensii private. Datele provizorii pentru 2011 indică, de asemenea, o creștere ușoară a investițiilor, însă de la un nivel deosebit de scăzut (16), în timp ce consumul public a rămas la un nivel limitat în ultimii trei ani.

(40)

Datele macroeconomice generale maschează diferențe sectoriale mult mai importante. Pe lângă colapsul sectorului financiar, o contracție majoră s-a înregistrat în construcții și în multe alte activități interne legate de producție și servicii. Pe de altă parte, s-a înregistrat o creștere în anumite sectoare de export. Datorită ratei de schimb mici a coroanei și prețurilor relativ stabile în valută la produsele marine și la cele din aluminiu, veniturile din export au crescut în urma declanșării crizei economice, o situație similară înregistrându-se cu privire la turism și la alte exporturi de servicii. În același timp, importurile au scăzut dramatic, ducând temporar balanța comercială (17) pe un surplus de aproximativ 10 % din PIB-ul pe anul 2010. Cu toate acestea, cu o cerere internă crescută în 2011, importurile au crescut din nou, conducând la o balanță comercială global mai mică, de 8,2 % din PIB.

(41)

Conform previziunilor Statisticilor Islandei pentru perioada 2012–2017, redresarea economică treptată va înregistra o creștere de 2,6 % în 2012. O rată de creștere similară este estimată pentru aceeași perioadă. Cu toate acestea, previziunile respective nu sunt lipsite de anumite incertitudini. Investițiile industriale la scară largă planificate ar putea fi din nou amânate. Condițiile comerciale ale Islandei ar fi afectate în mod negativ de o recesiune prelungită în principalele țări cu care aceasta realizează tranzacții comerciale, implicând o rată mai mică de creștere economică în Islanda. Un progres mai redus decât cel anticipat în abordarea gradului de îndatorare a întreprinderilor și gospodăriilor ar limita și mai mult cererea internă, precum și perspectivele de creștere a economiei. Creșterea ar putea fi amenințată, de asemenea, de instabilitatea constantă a prețurilor legată de volatilitatea monedei în contextul înlăturării controalelor asupra circulației capitalurilor.

(42)

Ulterior activității sale inițiale legate de înființarea noilor bănci și evaluarea valorii activelor nete transferate de la vechile bănci, FME a efectuat în primăvara anului 2009 un audit al noilor bănci și al planurilor de afaceri, al forței financiare și al cerințelor de capital ale acestora în cadrul unui așa-numit proiect de probare. Auditul a fost realizat cu asistența firmei internaționale de consultanță în domeniul managementului Oliver Wyman.

(43)

După finalizarea procesului menționat mai sus, FME a acordat băncilor licențe de funcționare sub rezerva respectării mai multor condiții. Având în vedere calitatea portofoliilor de active și incertitudinea economică anticipată, s-a considerat necesară stabilirea unor cerințe de capital mai mari decât valorile minime legale în cazul celor trei bănci. Prin urmare, FME a stabilit rata minimă de adecvare a capitalului („CAD”) pentru cele trei bănci la 16 %, din care minim 12 % pentru rata de capital de rangul 1. Cerințele erau aplicabile timp de cel puțin trei ani, sub rezerva revizuirii acestora de către FME. De asemenea, au fost specificate condițiile de lichiditate prevăzând ca fondurile de lichiditate disponibile să se ridice în orice moment la minim 20 % din valoarea depozitelor. Numerarul sau echivalentul de numerar trebuia să se ridice la cel puțin 5 % din valoarea depozitelor. Mai mult, au fost stabilite cerințe cu privire la alte aspecte precum restructurarea portofoliilor de credite, evaluarea riscurilor, guvernanța corporativă și proprietatea. Cerințe de capital comparabile au fost introduse, de asemenea, de către FME cu privire la alte întreprinderi financiare.

(44)

Programul de stabilizare economică stabilit în consultare cu FMI a prevăzut o revizuire a întregului cadru de reglementare a serviciilor financiare și de supraveghere pentru îmbunătățirea protecției împotriva unei viitoare crize financiare. Guvernul l-a invitat pe fostul director general al Autorității de supraveghere financiară a Finlandei, domnul Kaarlo Jännäri, să efectueze o evaluare a cadrului de reglementare existent și a practicilor de supraveghere. Printre îmbunătățirile propuse de domnul Jännäri s-a numărat crearea unui registru național de credite în cadrul FME pentru a diminua riscurile de credit a sistem. Raportul acestuia a sugerat, de asemenea, definirea unor norme mai exigente și o practică mai strictă privind expunerile mari și creditările aferente, precum și derularea unui număr mai mare de inspecții la fața locului pentru a se verifica supravegherea în afara amplasamentului și rapoartele, mai ales cele privind riscul de credit, riscul de lichiditate și riscul de schimb valutar. S-a recomandat, de asemenea, revizuirea și îmbunătățirea sistemului de garantare a depozitelor, urmând îndeaproape evoluțiile din cadrul UE.

(45)

Ulterior, guvernul a înaintat un proiect de lege în Althingi care a fost adoptat și a intrat în vigoare la 1 iulie 2010 ca Legea nr. 75/2010. Prin noua lege au fost aduse modificări substanțiale la Legea privind întreprinderile financiare. Ulterior au fost introduse o serie de modificări suplimentare la Legea privind întreprinderile financiare, precum și cu privire la reglementarea și supravegherea serviciilor financiare. Modificările normative în cauză sunt prezentate în detaliu în anexă.

(46)

În pofida realizărilor majore în ceea ce privește reconstrucția sectorului financiar, Islanda se confruntă în continuare cu repercusiunile crizei financiare și monetare din toamna anului 2008. Criza financiară a evidențiat mai multe vicii și deficiențe ale sistemului financiar care trebuie abordate dacă se dorește restabilirea încrederii publice. Este evident că Islanda — la fel ca multe alte țări lovite puternic de criza financiară — se confruntă cu numeroase provocări în adaptarea cadrului legal și de funcționare al serviciilor financiare în vederea susținerii unui sistem financiar viabil și eficient în viitor și a reducerii, pe cât de mult posibil, a riscului de reapariție a unor șocuri sistemice ulterioare.

(47)

Provocările imediate cu care se confruntă întreprinderile financiare islandeze sunt legate de faptul că băncile funcționează într-un mediu protejat, cu controale asupra circulației capitalurilor și o garantare globală a depozitelor. În prezent, băncile trebuie să se pregătească să opereze într-un mediu mai expus în momentul în care controalele asupra capitalurilor vor fi înlăturate, iar garantarea depozitelor va reveni la dispozițiile stabilite în directivele UE/SEE relevante (19). Autoritățile islandeze au subliniat că introducerea de noi norme în acest sens trebuie efectuată cu prudență extremă.

(48)

O altă provocare majoră o reprezintă necesitatea de a adapta și mai mult cadrul legal și de reglementare în vederea susținerii unui sistem financiar solid și eficient care să fie, de asemenea, coerent cu evoluțiile legislației SEE și ale celei internaționale (20).

(49)

Conform informațiilor recente din partea autorităților islandeze (21),concurența pe piața financiară s-a modificat radical de la colapsul bancar. Numărul întreprinderilor financiare a scăzut deoarece mai multe bănci de economii, bănci comerciale și creditori specializați fie se află în procedură de lichidare, fie au fuzionat cu alte întreprinderi (22). Numărul întreprinderilor financiare se află în continuare în scădere, cel mai recent prin fuziunile dintre Landsbankinn și SpKef în martie 2011, dintre Íslandsbanki și Byr în decembrie 2011 și viitoarea fuziune dintre Landsbankinn și Svarfdaelir Savings Bank, aprobată de autoritate prin Decizia SpSv la 20 iunie 2012. Odată cu reducerea numărului de întreprinderi financiare și preluarea de către băncile mari a depozitelor băncilor pe punctul de a fi închise, concentrația de pe piața internă a crescut. Prezența la nivel general a noilor bănci pe piețele financiare din cadrul SEE este, pe de altă parte, mult mai mică decât cea a predecesoarelor acestora deoarece operațiunile bancare internaționale au fost închise.

(50)

În plus, piața internă s-a redus considerabil deoarece o serie de sub-piețe au dispărut sau au scăzut considerabil. Dispariția aproape totală a pieței de valori și introducerea controalelor asupra circulației capitalurilor au redus operațiunile pe piețele monetare și de valori și au avut drept rezultat opțiuni de investiție limitate. Cu investiții în economie la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată și un grad general ridicat de îndatorare a întreprinderilor și gospodăriilor, cererea de credite este scăzută. De la momentul colapsului, băncile și-au concentrat eforturile pe aspecte interne și pe restructurarea portofoliilor lor de credite, precum și pe restructurarea câtorva dintre clienții corporatiști importanți ai acestora.

(51)

Anterior crizei financiare, băncile de economii dețineau colectiv o cotă de piață de aproximativ 20-25 % din depozite. Procentul a scăzut în prezent la aproximativ 2-4 %. Cotele de piață pierdute de băncile de economii și de cele comerciale existente pe piață au fost câștigate de cele trei bănci comerciale importante, Arion Bank, Íslandsbanki și Landsbankinn. Împreună, cele trei bănci mari dețin în prezent aproximativ 90-95 % din piață față de 60-75 % anterior, iar cota de piață a Landsbankinn este cea mai ridicată marginal. Pe lângă cele 10 bănci de economii regionale, care reprezintă în prezent aproximativ 2-4 % din piață, singurul jucător rămas pe piață este MP Bank (23) restructurată, cu o cotă de piață de aproximativ 1-5 %.

(52)

Prin urmare, piața financiară islandeză are în mod clar o structură de oligopol, iar cele mai importante trei întreprinderi ar putea obține colectiv o poziție dominantă pe piață. Potrivit Autorității de concurență din Islanda („ICA”), există bariere importante la intrarea pe piața bancară islandeză. Acest fapt are efecte negative asupra concurenței. Există, de asemenea, o serie de impedimente pentru consumatorii care doresc să opteze pentru o altă bancă. În plus, autoritățile islandeze au recunoscut că riscurile de schimb valutar asociate monedei naționale mici și necotate, coroana islandeză, au limitat și mai mult concurența și au descurajat băncile și întreprinderile străine să intre pe piața islandeză.

(53)

Recent, ICA s-a axat pe o problemă specifică privind infrastructura informatică destinată operațiunilor bancare și cooperarea băncilor în acest sens. Acest aspect are legătură cu furnizorul, deținut în comun, de servicii informatice al instituțiilor financiare, Reiknistofa bankanna (Centrul de date al băncilor islandeze; RB). Acest aspect este relevant pentru evaluarea cazului de față și s-a numărat printre chestiunile discutate de către autoritate cu autoritățile și băncile islandeze.

(54)

RB este deținut în comun de către cele mai importante trei bănci islandeze, două bănci de economii, Icelandic Savings Bank Association și cei mai importanți trei operatori de plăți și carduri din Islanda. Landsbankinn deține 36,84 % din acțiunile RB, Íslandsbanki deține 29,48 %, iar Arion Bank 18,7 %. Împreună cele trei bănci comerciale dețin, prin urmare, 85,02 % din acțiunile RB. Clienții RB sunt proprietarii acestuia, Banca Centrală a Islandei și alte instituții financiare, precum și guvernul și entități publice. Cooperarea băncilor în domeniu este extensivă deoarece RB a dezvoltat sistemul de compensare și de regularizare din Islanda. Acesta furnizează, de asemenea, un număr de soluții bancare de bază care sunt soluții cu abordări multiple utilizate de majoritatea băncilor islandeze. În plus, RB operează un sistem de facturare și de plată electronică destinat întreprinderilor și consumatorilor.

(55)

Potrivit ICA, colapsul din 2008 a făcut băncile mici și cele de economii deosebit de vulnerabile. Pentru întreprinderile financiare mai mici, serviciile informatice solicitate erau de o importanță crucială deoarece acestea pot fi considerate drept una dintre barierele la intrarea pe piață a noilor participanți. Platforma pentru servicii informatice a fost furnizată într-o mare măsură de către RB în ceea ce privește întreprinderile financiare mai mari și de către Teris în ceea ce privește băncile de economii și jucătorii pe piață mai mici. În urma închiderii a numeroase întreprinderi financiare mai mici în ultimii ani, Teris a pierdut un procent semnificativ din venitul acestuia, fapt care a condus în ianuarie 2012 la vânzarea câtorva dintre soluțiile sale informatice către RB. Potrivit RB și Teris, tranzacția a vizat, printre altele, garantarea furnizării continue de servicii informatice către întreprinderile financiare mai mici.

(56)

ICA a investigat două cazuri cu privire la RB. În primul rând, s-a evaluat dacă proprietatea în comun și cooperarea dintre bănci și alte întreprinderi financiare din forumul RB ar trebui considerate o încălcare a interdicției practicilor restrictive conform articolului 10 din Legea concurenței din Islanda. În al doilea rând, compatibilitatea achiziționării de către RB a activelor principale ale Teris este evaluată în temeiul dispozițiilor privind fuziunea din cadrul aceleiași legi. Cu toate acestea, în mai 2012 cele două cazuri au fost încheiate printr-o înțelegere între RB și proprietarii acestuia, pe de o parte, și ICA, pe de altă parte (24).

(57)

Pe lângă preocupările menționate mai sus care se referă direct la piața financiară islandeză, ICA a subliniat, în special, necesitatea finalizării vânzării și restructurării societăților de exploatare (25) fără întârzieri nejustificate. Numeroase societăți de exploatare au fost preluate de bănci (drept creditori ai întreprinderilor respective) datorită îndatorării excesive rezultate în urma prăbușirii economice din 2008. Potrivit ICA, se poate crea un conflict de interese atunci când băncile oferă servicii financiare unor întreprinderi și dețin în același timp întreprinderile respective. ICA consideră că deținerea directă și indirectă (26) de către bănci este cea mai răspândită și cea mai periculoasă problemă în ceea ce privește concurența în urma crizei financiare, deoarece aceasta afectează aproape fiecare întreprindere și industrie din Islanda. În opinia ICA, o restructurare mai rapidă a întreprinderilor ar îmbunătăți concurența pe piața financiară. Atunci când implicarea băncilor în restructurarea clienților corporativi ai acestora a făcut obiectul cerințelor de notificare în temeiul verificării naționale a fuziunii, ICA a stabilit deseori în acest sens condiții referitoare la deținerea de către bănci. Cu toate acestea, este dificilă identificarea unei soluții globale a problemei deoarece aceasta este legată în principal de efectul puternic de levier al sectorului de afaceri din Islanda.

(58)

În observațiile prezentate autorității, cele trei bănci comerciale, Arion Bank, Íslandsbanki și Landsbankinn, au considerat toate că din toamna anului 2008 nu au avut loc modificări importante în condițiile de concurență pe piața financiară islandeză care ar trebui să genereze preocupări. Concurența efectivă a predominat pe piață, fără indicii ale unor înțelegeri secrete între cei trei cei mai mari jucători. În momentul examinării condițiilor de concurență pe piață, ICA a neglijat o serie de factori cheie, cum ar fi faptul că băncile străine au concurat de mult timp și concurează în continuare în mod activ cu băncile islandeze în ceea ce privește furnizarea de servicii financiare către clienții cei mai importanți precum întreprinderile cu activitate în domeniul exporturilor (activități de pescuit, industria mare consumatoare de energie etc.) și cele cu activitate la nivel de stat sau municipal.

(59)

Cu toate acestea, opinia respectivă este contrară celei exprimate în informațiile furnizate de autoritățile islandeze, astfel cum au fost prezentate în raportul menționat mai sus al ministrului Afacerilor Economice către Althingi, precum și în opiniile ICA. Mai mult, astfel cum se va arăta mai jos, Landsbankinn a decis, în pofida câtorva rezerve privind analiza condițiilor de concurență, să propună o serie de angajamente pentru limitarea denaturării concurenței în legătură cu măsurile de ajutor în cauză. Angajamentele respective sunt prezentate în anexă.

(60)

Astfel cum s-a descris mai sus, Landsbanki s-a prăbușit în 2008, asemenea celorlalte două bănci comerciale importante islandeze, Glitnir și Kaupthing. Pentru a garanta continuitatea funcționării sectorului bancar național, autoritățile islandeze au luat o serie de măsuri și, pentru a restaura o serie dintre operațiunile (vechii) Landsbanki, acestea au înființat și au capitalizat New Landsbanki (redenumită în prezent Landsbankinn), toate acestea fiind descrise în detaliu în continuare.

(61)

Înaintea crizei financiare din 2008, Landsbanki era a doua cea mai importantă bancă din Islanda. La sfârșitul celui de-al doilea trimestru al anului 2008, bilanțul său se ridica la 3 970 de miliarde ISK și profitul anterior impozitării în cursul primei jumătăți a anului respectiv se ridica la 31 de miliarde ISK. Strategia de afaceri publicată (27) a băncii era de a transforma banca dintr-o bancă comercială locală, care opera exclusiv în Islanda, „într-o operațiune bancară destinată întreprinderilor și de investiții, cu un grad ridicat de profitabilitate, extinzându-se din Islanda spre est în întreaga Europă și spre vest peste Atlantic”. În anul 2000, Landsbanki și-a început activitățile în străinătate prin achiziționarea unei participații de 70 % în Heritable Bank din Londra, iar în următorii ani banca a crescut considerabil atât prin achiziții, cât și prin înființarea de sucursale în străinătate. Anterior colapsului său, banca deținea șapte filiale principale în Regatul Unit, Irlanda, Luxemburg, Franța/Germania și Islanda. De asemenea, aceasta deținea sucursale în Regatul Unit (care aveau la rândul lor birouri în Țările de Jos, Germania și Statele Unite), Canada, Norvegia și Finlanda, precum și un birou de vânzări în Hong Kong.

(62)

Landsbankinn, succesorul Landsbanki, este o bancă universală care oferă o gamă completă de servicii financiare persoanelor fizice, gospodăriilor, întreprinderilor și investitorilor profesioniști în Islanda. Landsbankinn este cea mai mare bancă din Islanda. La sfârșitul anului 2011, activele totale se ridicau la 1 135 de miliarde ISK, banca având 1 142 de angajați. Conform planului de restructurare, Landsbankinn este activă, în principal, în următoarele domenii:

(63)

Divizia de servicii bancare cu amănuntul administrează toate serviciile generale către persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii. Având 520 de angajați, dintre care 410 lucrează în cadrul diferitelor sucursale, aceasta este cea mai mare divizie a băncii. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, Landsbankinn deține o cotă de piață de [> 25] % în sectorul comerțului cu amănuntul.

(64)

Divizia de servicii bancare pentru întreprinderi se ocupă de întreprinderile mari și de municipalități, precum și de proiectele de finanțare de mai mare anvergură. Trei departamente din cadrul diviziei de servicii bancare pentru întreprinderi se ocupă de creditare: departamentul industrie, comerț și servicii, departamentul pescuit și fructe de mare și departamentul construcții și administrarea generală a creditelor. Divizia are 40 de angajați. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, Landsbankinn deține o cotă de piață de [> 30] % în acest sector de piață.

(65)

Trezoreria este responsabilă cu lichiditatea și finanțarea băncii, gestionează riscul de piață, formarea de piețe pe piața valutară („FX”), piața monetară și valorile cotate. Divizia pentru piețe administrează vânzările de valută externă și brokerajul valorilor mobiliare în obligațiuni, titluri de capital și instrumente financiare derivate pentru clienții profesionali.

(66)

Administrarea activelor este formată din trei sub-departamente, și anume administrarea activelor în numele terților, servicii bancare private și servicii de consultanță financiară.

(67)

Autoritățile islandeze au prezentat o imagine de ansamblu a modificărilor fundamentale care au fost deja introduse și pe care autoritatea le consideră relevante în sensul prezentei evaluări.

(68)

Astfel cum s-a menționat mai sus, strategia de afaceri a Landsbanki implica expansiunea activităților la nivel internațional, iar din 2004 principalul obiectiv al băncii a fost de a se dezvolta pe piața internațională de investiții și pe cea a serviciilor bancare pentru întreprinderi, axându-se pe serviciile furnizate întreprinderilor mici și mijlocii. O sucursală a fost deschisă în Londra în 2005, axată inițial pe finanțarea datoriilor și împrumuturile garantate cu active. Sucursalele ulterioare, deschise în Canada, Finlanda, Norvegia și biroul de vânzări din Hong Kong au fost inițial axate pe creditarea garantată cu active și finanțarea comerțului. Scopul acestei strategii (28) a fost de a diversifica portofoliul de credite în ceea ce privește țările și sectoarele. Datorită strategiei, creditarea către întreprinderi străine reprezenta un procent din ce în ce mai mare din operațiunile băncii. Aproape jumătate dintre cei 2 644 de angajați ai Landsbanki și ai filialelor acesteia în septembrie 2008 lucrau în afara granițelor Islandei.

Diagrama 1

Distribuția activelor pe regiuni — trimestrul 1 și trimestrul 2 2008

(69)

Examinate din punct de vedere geografic, 54 % din activele totale (din 3 970 de miliarde ISK pentru trimestrul 1 — trimestrul 2 2008), astfel cum se indică în diagrama de mai sus, erau localizate în afara Islandei. Mai mult, 41 % din venituri în prima jumătate a anului 2008 au provenit din Islanda, 34 % din UK și Irlanda, 6 % din Luxemburg și 15 % din alte zone.

(70)

Diagrama de mai jos indică faptul că pentru prima jumătate a anului 2008 (ultimele cifre disponibile cu privire la bancă) cea mai mare parte a profitului Landsbanki anterior impozitării de 31 de miliarde ISK provenea din serviciile bancare de investiții și servicii pentru întreprinderi. În anii care au urmat privatizării băncii (în 2002), ponderea serviciilor bancare cu amănuntul în profitul anterior impozitării a fost unul constant descrescător.

Diagrama 2

Distribuția profiturilor pe segment de afaceri — trimestrul 1 și trimestrul 2 2008

(71)

Noua bancă, Landsbankinn, se axează doar pe activități în Islanda. Aceasta nu este o bancă orientată spre extinderea la nivel internațional precum predecesoarea sa și, spre deosebire de Landsbanki, care și-a bazat creșterea pe un mix diversificat de finanțare, bazându-se în principal pe obligațiuni negarantate vândute peste tot în lume, aceasta se axează în principal pe depozite ca bază de finanțare. Acest fapt limitează potențialul de creștere al Landsbankinn.

(72)

Mai mult, separarea activelor străine de cele interne a însemnat o reducere semnificativă a dimensiunii bilanțului Landsbankinn comparativ cu cel al Landsbanki:

Tabelul 1

Bilanțul Landsbanki (LBI) și bilanțul Landsbankinn

(73)

Astfel cum s-a ilustrat mai sus prin trimitere la cele două elemente cele mai semnificative din activul bilanțier, bilanțul de deschidere al Landsbankinn reprezenta numai 25 % din bilanțul Landsbanki din data de 30.6.2008. La sfârșitul anului 2011, activele totale ale Landsbankinn se ridicau la 1 135 de miliarde ISK.

(74)

În ceea ce privește angajații, s-a înregistrat o reducere de peste 55 % (de la 2 644 la 1 142).

—

Legea nr. 125/2008 privind Autoritatea pentru rambursările de trezorerie ca urmare a unor situații extraordinare pe piețele financiare etc., cunoscută sub denumirea de „ordonanța de urgență”

(75)

Ordonanța de urgență a conferit FME autoritatea de a interveni „în situații extreme”, de a își asuma atribuțiile adunărilor acționarilor și ale consiliilor de administrație ale instituțiilor financiare și de a decide cu privire la repartizarea activelor și pasivelor acestora. FME i s-a conferit, de asemenea, competența de a numi comitete de administrare provizorii pentru întreprinderile financiare preluate având competențele adunărilor acționarilor. În procedura de lichidare a instituțiilor, Legea acordă un statut prioritar creanțelor deponenților și schemelor de garantare a depozitelor. De asemenea, prin lege, Ministerul islandez al Finanțelor este autorizat să înființeze noi bănci. Ordonanța de urgență include modificări ale Legii nr. 161/2002 privind întreprinderile financiare, ale Legii nr. 87/1998 privind supravegherea oficială a activităților financiare, ale Legii nr. 98/1999 privind garantarea depozitelor și sistemul de compensare pentru investitori și ale Legii nr. 44/1998 privind locuințele.

(76)

Intervenția autorităților islandeze în urma eșecului băncii Landsbanki a fost descrisă mai sus și a fost prezentată în detaliu în decizia de deschidere. Esența intervențiilor poate fi rezumată astfel:

(77)

FME a preluat controlul Landsbanki la 7 octombrie 2008, iar pasivele interne și activele interne (în marea lor majoritate) au fost transferate către New Landsbanki la 9 octombrie 2008. Succesiunea vechii bănci și creditorii acesteia urmau să fie compensați pentru transfer primind suma aferentă diferenței dintre active și pasive. Cu toate acestea, stabilirea diferenței s-a dovedit dificilă și îndelungată, iar statul a furnizat o parte din capitalul inițial, precum și un angajament de a contribui cu un capital suplimentar dacă va fi cazul. La 15 decembrie 2009, statul și creditorii vechii bănci au încheiat un acord conform căruia statul prelua 81,33 % din participațiile băncii (injectând 121,225 miliarde ISK), în timp ce creditorii Landsbanki au subscris pentru 18,67 % din noile acțiuni. Compensarea creditorilor pentru activele transferate depinde, conform acordului dintre stat și creditori, în principal de o obligațiune contingentă, descrisă în detaliu mai jos. Autoritatea consideră data încheierii acordului — 15 decembrie 2009 — ca marcând începutul perioadei de restructurare de cinci ani care va dura, prin urmare, până la 15 decembrie 2014.

(78)

Următoarea secțiune se limitează la descrierea aspectelor intervenției statului care constituie măsuri de ajutor relevante pentru evaluare în temeiul articolului 61 din Acordul privind SEE.

(79)

Statul a furnizat capital de rangul 1 de două ori — prima dată atunci când New Landsbanki a fost creată în 2008, iar a doua oară atunci când banca a fost complet capitalizată în 2009 în urma încheierii unui acord cu creditorii vechii bănci.

(80)

Statul a oferit noii bănci 775 de milioane ISK (29) (5 milioane EUR) în numerar sub formă de capital inițial. În plus, acesta s-a angajat să contribuie cu până la 200 de miliarde ISK la noua bancă în schimbul întregului capital propriu al acesteia. Această cifră a fost calculată ca reprezentând 10 % dintr-o evaluare inițială a extinderii probabile a bilanțului activelor ponderate în funcție de risc al băncii și a fost inclusă în mod oficial în bugetul de stat pentru anul 2009 ca alocare de fonduri guvernamentale în vederea abordării unor circumstanțe extraordinare de pe piețele financiare. Alocarea de capital a fost destinată să furnizeze o garanție adecvată a operabilității băncii până la soluționarea aspectelor legate de recapitalizarea finală a acesteia, inclusiv dimensiunea bilanțului său de deschidere pe baza evaluării compensării datorate vechii bănci pentru activele transferate de la aceasta.

(81)

La 20 iulie 2009, guvernul islandez a anunțat că a stabilit baza pentru capitalizarea Landsbankinn și că a încheiat un acord privind o procedură de compensare a vechilor bănci pentru transferul activelor nete. Acesta a anunțat, de asemenea, că statul va capitaliza noua bancă. Acordul final privind capitalizarea a fost încheiat la 15 decembrie 2009 (în cele din urmă pentru suma totală de 150 de miliarde ISK, din care statul a oferit 121,225 miliarde ISK), atunci când a fost încheiat un acord privind compensarea oferită creditorilor pentru valoarea netă a activelor și pasivelor transferate către Landsbankinn. Astfel cum s-a descris mai sus, cerințele de capital impuse de FME au prevăzut ca Landsbankinn să dețină cel puțin 12 % capital de bază de rangul 1 (30) și încă 4 % capital de rang 2 ca procent din activele ponderate în funcție de risc. Atunci când Landsbankinn a fost capitalizată în mod oficial la 20 ianuarie 2010, rata de capital de bază de rangul 1 a băncii era de aproximativ 15 %. FME a acordat o scutire temporară de la cerința (globală) de 16 % cu condiția prezentării unui plan acceptabil care să ilustreze modul în care va fi atinsă suma integrală. În iunie 2010 banca a raportat depășirea nivelului de 16 % referitor la capitalul său de bază de rang 1, iar pe această bază FME a exceptat permanent Landsbankinn de la cerința de a deține capital de rang 2 atât timp cât rata capitalului său de bază de rang 1 rămâne peste 16 %.

(82)

Acest acord a urmat unui proces de negociere îndelungat și complex care a avut drept rezultat un acord general între părți în cadrul unui precontract încheiat la 10 octombrie 2009 și seturi mai detaliate de liste de termeni și condiții de principiu cu privire la instrumentele de creanță stabilite la 20 noiembrie 2009. Au avut loc, de asemenea, o serie de reuniuni și discuții ulterioare între părți în cursul cărora termenii stabiliți au fost modificați și reflectați în documente. Acordul rezultat cuprinde emiterea a trei obligațiuni în euro, lire sterline și, respectiv, dolari americani având o valoare principală totală echivalentă cu 260 de miliarde ISK și implică, de asemenea, preluarea de către Landsbanki (sau, de fapt, de către creditorii vechii bănci) a unei participații inițiale (și posibil temporare) de 18,67 % în cadrul Landsbankinn (31).

(83)

În plus, având în vedere incertitudinea considerabilă cu privire la valoarea activelor transferate, Landsbankinn a convenit să emită Landsbanki o obligațiune contingentă (legată de participarea sa la capitalul propriu), a cărei valoare principală nu va fi stabilită până la data de 31 martie 2013 sau ulterior acestei date. După stabilirea valorii principale a obligațiunii contingente, toate sau o parte din acțiunile deținute de Landsbanki pot fi predate guvernului islandez (32).

(84)

În vederea respectării Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (33) și a Directivei 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (34), Islanda a adoptat Legea nr. 98/1999 privind sistemul de garantare a depozitelor și de compensare a investitorilor, prin care a înființat așa-numitul Fond de garantare a depunătorilor și investitorilor („TIF”). Fondul a fost finanțat prin contribuții anuale ale băncilor, calculate în funcție de depozitele totale ale băncii respective.

(85)

Potrivit autorităților islandeze, pe lângă măsurile guvernamentale de salvare a băncii din toamna anului 2008, acestea intenționau să ofere un grad mai ridicat de asigurare și de confort publicului general cu privire la siguranța depozitelor acestora în momentul declanșării crizei. Astfel, acestea au oferit o susținere adițională de către stat a depozitelor în băncile naționale comerciale și de economii în afara domeniului de aplicare a Legii nr. 98/1999 de punere în aplicare a Directivei 94/19/CE privind garantarea depozitelor și a Directivei 97/9/CE privind compensarea investitorilor.

(86)

Un anunț făcut de Cancelaria Prim-ministrului la 6 octombrie 2008 preciza că „Guvernul Islandei subliniază că depozitele făcute în băncile naționale comerciale și de economii și în filialele acestora din Islanda vor fi acoperite integral” (35). Anunțul a fost repetat de Cancelaria Prim-ministrului actual în februarie și în decembrie 2009 (36). Mai mult, s-a făcut referire la acesta într-o scrisoare de intenție trimisă de către guvernul islandez Fondului Monetar Internațional (și publicată pe website-ul Ministerului Afacerilor Economice și pe cel al FMI) la 7 aprilie 2010 (repetată într-o altă scrisoare de intenție din 13 septembrie 2010). Scrisoarea (semnată de Prim-ministrul Islandei, ministrul de Finanțe, ministrul Afacerilor Economice și guvernatorul Băncii Naționale a Islandei — BCI) precizează că „În prezent, ne menținem angajamentul de a proteja integral depunătorii, dar, atunci când stabilitatea financiară va fi asigurată, intenționăm ridicarea graduală a acestei garanții globale” (37). Mai mult, în secțiunea referitoare la garanțiile de stat din proiectul de lege pentru Legea bugetului de stat pentru anul 2011 se face trimitere într-o notă de subsol la declarația guvernului islandez potrivit căreia depozitele din băncile islandeze beneficiază de garanție de stat (38).

(87)

O declarație recentă a actualului ministru al Afacerilor Economice, fost ministru al Finanțelor (2009–2011), Steingrímur Sigfússon în cadrul unei dezbateri în Parlamentul islandez cu privire la costurile suportate de guvern în legătură cu preluarea SpKef de către Landsbankinn ilustrează și mai elocvent cele de mai sus. Potrivit ministrului, ar trebui să se țină cont în această privință de declarația statului din toamna anului 2012 referitoare la faptul că toate depozitele în băncile de economii și în cele comerciale sunt sigure și protejate. „De atunci activitățile în toate situațiile s-au bazat pe acest fapt (și anume, declarația) și, din nefericire, este corect că acestea (și anume, plățile datorate SpKef) vor fi una dintre cele mai mari note de plată achitate direct de către stat ca și costuri pentru garantarea depozitelor tuturor locuitorilor din Suðurnes … și ale tuturor clienților SpKef's din Fiordurile de Vest și din partea de Vest și Nord-Vest … Nu mă aștept ca cineva să fi crezut că depunătorii din zonele respective ar fi putut fi tratați diferit de alți locuitori astfel că statul nu a avut prea multe opțiuni cu privire la acest aspect” (39).

(88)

Potrivit guvernului islandez, garantarea adițională a depozitelor va fi ridicată înainte de eliminarea completă a controalelor asupra circulației capitalurilor, care, potrivit autorităților islandeze, este prevăzută în prezent pentru sfârșitul anului 2013.

(89)

În martie 2009, poziția de capital a Keflavik Savings Bank a scăzut brusc sub nivelul minim prevăzut în lege. Potrivit autorităților islandeze, acest fapt a fost cauzat în parte de efectul de contaminare al turbulențelor financiare descrise mai sus și de impactul deosebit de puternic al crizei economice asupra regiunilor unde era activă banca.

(90)

Banca oferise conturi de economii și împrumuturi clienților cu amănuntul și întreprinderilor mici și mijlocii. Aceasta oferise, de asemenea, servicii de administrare a activelor și brokeraj al titlurilor de valoare pe lângă serviciile financiare tradiționale precum servicii de plată, servicii de colectare, servicii bancare pentru asociațiile de locuințe, servicii bancare premium, servicii bancare online și servicii de ATM. Sediul acesteia era localizat în Keflavik, iar banca deținea șaisprezece sucursale în regiunea Suðurnes, Fiordurile de Vest, Hvammstangi și Ólafsvik. Banca deținea o cotă de piață de aproximativ 3 % măsurată în depozite totale în instituțiile financiare din Islanda.

(91)

După ce rata CAD a scăzut sub valoarea minimă obligatorie, FME a acordat în mod repetat perioade de prelungire pentru ca banca să-și reorganizeze finanțele în colaborare cu creditorii acesteia și să-și aducă baza de capital la pragul minim de 16 %. Termenul final pentru majorarea bazei de capital a Keflavik Savings Bank a expirat la 21 aprilie 2010. Într-o scrisoare din data de 22 aprilie 2010 Keflavik Savings Bank a informat FME că o parte din creditorii băncii de economii respinseseră propunerile de reorganizare financiară și, având în vedere situația băncii la momentul respectiv, se solicita preluarea de către FME a operațiunilor băncii.

(92)

A doua zi, ministrul de Finanțe a înființat o nouă întreprindere financiară, Spkef, care a preluat operațiunile Keflavik Savings Bank în conformitate cu o decizie a FME. Depozitele, o parte din pasive și cea mai mare parte a activelor băncii de economii au fost transferate către noua întreprindere care și-a început imediat activitatea.

(93)

Inițial, conform autorităților islandeze, se intenționase restabilirea viabilității Spkef prin injectare de capital și rentabilizarea acesteia pe bază autonomă. Cu toate acestea, în februarie 2011 și ca urmare a deteriorării accentuate a condițiilor economice în regiunile în care Spkef era activă, conducerea și consiliul de administrație al Spkef au estimat diferența financiară dintre valorile respective ale depozitelor și activelor ca fiind de 11,2 miliarde ISK, ceea ce însemna că erau necesare încă 19,4 miliarde ISK pentru a îndeplini cerințele FME privind rata CAD. Potrivit autorităților islandeze, estimarea era cu mult mai gravă decât ceea ce indicaseră evaluările anterioare, prin urmare, erau examinate alte mijloace mai puțin costisitoare pentru remedierea situației.

(94)

La 5 martie 2011 a fost încheiat un acord între Landsbankinn și autoritățile islandeze prin care operațiunile, activele și pasivele Spkef urmau să fie fuzionate cu Landsbankinn. Potrivit autorităților islandeze, acesta a fost considerat cel mai bun mod de acțiune pentru a proteja stabilitatea financiară și interesul clienților, creditorilor și al statului islandez deoarece rata de adecvare a capitalului a Landsbankinn atinsese un nivel suficient pentru a prelua Spkef fără a fi necesară o contribuție adițională din partea statului. Autoritățile islandeze susțin că o compensare a activului negativ (în raport cu angajamentele în depozite) a Spkef era în orice caz necesară din cauza garantării depozitelor. Astfel, acordul privind preluarea dintre Landsbankinn și statul islandez a implicat un angajament din partea statului de compensare a activului negativ al Spkef. A fost inclus un mecanism special pentru determinarea diferenței, prin urmare, a sferei obligației statului, conform căruia, în absența unui rezultat agreat de comun acord al evaluării, litigiul va fi înaintat unui comitet de arbitraj.

(95)

Deoarece părțile la acord nu au reușit să ajungă la o înțelegere cu privire la diferența dintre activele și pasivele transferate, misiunea a fost încredințată comitetului de arbitraj menționat mai sus. La 8 iunie 2012, acesta și-a încheiat activitatea și a decis că valoarea compensării datorate Landsbankinn ca urmare a preluării depozitelor și activelor deținute de Spkef se ridică la 19,2 miliarde ISK (40). Potrivit autorităților islandeze, decontarea se va face sub forma bonurilor de trezorerie.

(96)

În ceea ce privește Sparisjodur Svarfdaela, evenimentele care au condus la situația din aprilie 2011 și care descriu dificultățile financiare ale acesteia și intervenția statului islandez au fost prezentate în deciziile privind băncile de economii menționate mai sus. Achiziționarea ulterioară de către Landsbankinn a fost descrisă și aprobată de către autoritate în decizia privind SpSv menționată mai sus.

(97)

Guvernul islandez a acordat SpSv ajutor de stat prin emiterea unui împrumut subordonat în aprilie 2011, precum și prin acoperirea creanțelor deținute de BCI în legătură cu SpSv. Creanțele au fost convertite pentru a garanta capitalul transferat către Autoritatea pentru investiții financiare a statului islandez (Icelandic State Financial Investments — „ISFI”). Măsurile de salvare au fost considerate ca fiind temporar compatibile cu Acordul privind SEE pe baza deciziilor privind băncile de economii, sub rezerva prezentării unui plan de restructurare pentru SpSv. Deoarece Landsbankinn a preluat toate activele și operațiunile SpSv, care se ridică la aproximativ 0,311 % din activele Landsbankinn la aceeași dată, autoritatea consideră planul de restructurare a Landsbankinn ca fiind planul de restructurare pentru entitatea fuzionată.

(98)

Autoritățile islandeze au prezentat un plan de restructurare pentru Landsbankinn la 31 martie 2011. Planul a fost modificat, actualizat și prezentat din nou de către autoritățile islandeze la 23 mai 2012 (denumit în continuare „planul de restructurare”).

(99)

Planul de restructurare abordează aspectele esențiale privind viabilitatea, repartizarea obligațiilor și limitările denaturării concurenței. Conform planului de restructurare, Landsbankinn se va axa pe activitățile sale principale și pe restructurarea portofoliilor de credite pentru gospodării și întreprinderi.

(100)

Astfel cum se arată mai sus, autoritatea consideră că perioada de restructurare va dura până la 15 decembrie 2014.

(101)

Autoritățile islandeze și banca consideră că restructurarea Landsbankinn va garanta revenirea acesteia la poziția de bancă solidă, bine finanțată, cu indicatori de capital solizi, astfel încât să-și poată menține rolul de furnizor de credite destinate economiei reale. Pe baza informațiilor din planul de restructurare și a răspunsurilor scrise la întrebările adresate de autoritate, aceasta se va realiza în special prin:

(102)

Înaintea descrierii detaliate a fiecăruia dintre punctele de mai sus, în cele ce urmează este prezentată pe scurt opinia băncii cu privire la modul în care sunt abordate în cadrul planului de restructurare punctele slabe care au contribuit la dispariția Landsbanki. Banca susține că, deși Landsbankinn se bazează pe operațiunile interne ale Landsbanki, aceasta este o bancă diferită.

(103)

Autoritățile islandeze susțin că deficiențele care au caracterizat Landsbanki anterior colapsului sistemului bancar sunt discutate în detaliu în raportul Comisiei speciale de investigare, menționat anterior. În plus, banca subliniază că factorii care au condus la colaps au fost, în special, managementul defectuos al riscurilor, gustul excesiv pentru risc, relația neobișnuit de strânsă dintre proprietari și cei mai mari debitori, o creștere mult prea mare pe o perioadă de timp prea scurtă, lipsa experienței pe piețele globale, normele indulgente de creditare, lipsa verificărilor și a controalelor interne și o cultură și strategie a întreprinderii deficitare. Aceasta susține, de asemenea, că au fost aduse modificări fundamentale la modelul de afacere al băncii din momentul în care Landsbankinn și-a început operațiunile în toamna anului 2008 și că factorii menționați mai sus au servit drept orientare pentru punerea în aplicare a noii strategii și a guvernanței băncii.

(104)

Pe lângă o lungă listă de măsuri destinate reorganizării proceselor de lucru interne și înlocuirii personalului cheie, cele mai relevante modificări par să fie următoarele: un mai mare accent plasat pe operațiunile interne, în special pe serviciile bancare cu amănuntul și pe rețeaua de sucursale, activități bancare de investiții substanțial reduse, accentul pus pe restructurarea portofoliului de credite, gestionare revizuită a riscurilor și o mai mare importanță acordată responsabilității întreprinderilor și respectarea standardelor etice ridicate.

(105)

Astfel, în timp ce Landsbankinn, la fel ca predecesoarea sa, oferă o gamă largă de servicii financiare pe piața islandeză, diferența dintre serviciile bancare de dinainte și cele de după criză ale Landsbankinn este mai vizibilă în „modul” în care banca își derulează activitatea (procese, proceduri, documentație, norme și reglementări) decât în gama de servicii și produse oferite în Islanda.

(106)

Astfel cum s-a menționat mai sus, majoritatea activelor și pasivelor interne ale Landsbanki au fost transferate către Landsbankinn în octombrie 2008. Ca urmare a acestui proces, cea mai mare parte a datoriilor importante au rămas în patrimoniul Landsbanki, astfel că Landsbankinn nu a fost niciodată la fel de îndatorată precum Landsbanki. Conform planului de restructurare, aceasta înseamnă că aspectul reducerii gradului de îndatorare din bilanțul băncii era deja, în principiu, soluționat în octombrie 2008.

(107)

Ca urmare a măsurilor de capitalizare descrise mai sus și a evoluțiilor de la înființarea băncii, în special reevaluarea activelor (prezentată în detaliu mai jos), Landsbankinn a atins rate ale CAD mult peste cerințele de capital ale FME. Rata CAD a crescut de la 13,0 % la sfârșitul anului 2008 la 15,0 % la sfârșitul anului 2009, 19,5 % la sfârșitul anului 2010 și 21,4 % la sfârșitul anului 2011.

(108)

Conform planului de restructurare, rata CAD este preconizată să crească în continuare pe durata perioadei de restructurare și să atingă [> 20] % la sfârșitul anului 2014. Landsbankinn estimează o poziționare cu mult peste cerințele de capital ale FME pe durata perioadei de restructurare și ulterior acesteia. […].

(109)

În această perioadă se așteaptă ca bilanțul să scadă ușor, de la aproximativ 1 135 de miliarde ISK la […] miliarde ISK. În activul bilanțier, importanța capitalurilor proprii și a instrumentelor de capital va scădea semnificativ, probabil datorită vânzării planificate a societăților de exploatare. În mod similar, valoarea împrumuturilor către instituțiile financiare este estimată să scadă cu aproximativ […] % până în 2014. Pe de altă parte, împrumuturile către clienți vor crește cu aproximativ […] % la aproximativ […] miliarde ISK conform planului de restructurare.

(110)

În pasivul bilanțier, importanța depozitelor va crește (de la aproximativ 444 de miliarde ISK în prezent la […] miliarde ISK, în timp ce ponderea obligațiunilor și pasivelor garantate datorită instituțiilor financiare și BCI se va diminua.

(111)

Conform planului de restructurare și astfel cum se arată mai jos în tabelul 2, rata rentabilității financiare a Landsbankinn a fost una solidă începând cu anul 2009.

Tabelul 2

Ratele rentabilității financiare anterioare

Mai mult, planul de restructurare prevede următoarea rată a rentabilității financiare pentru perioada de restructurare rămasă (tabelul 3).

Tabelul 3

Previziune privind rata rentabilității financiare

(112)

Previziunea este rezultatul unei planificări financiare mai detaliate cu ocazia planului de restructurare:

(113)

Potrivit autorităților islandeze, performanța solidă a Landsbankinn de la înființarea acesteia se datorează într-o oarecare măsură faptului că activele din portofoliul de credite care a fost achiziționat de către bancă de la Landsbanki s-au apreciat semnificativ de la momentul respectiv. În timp ce aceste câștiguri din evaluare sunt într-o anumită măsură compensate prin obligațiunea contingentă, „discontul” a fost și va rămâne o parte importantă din veniturile băncii în timp ce portofoliul de credite este în curs de restructurare.

(114)

În sprijinul acestei opinii, autoritățile islandeze au prezentat un calcul (tabelul 4) indicând care ar fi fost rezultatele anuale fără discont și alte „elemente extraordinare”.

Tabelul 4

Profituri nete fără elemente extraordinare

(115)

Conform acestor date, începând cu anul 2010 banca tot ar fi obținut și va obține profituri în perioada de restructurare rămasă, inclusiv în absența discontului (42).

(116)

În ceea ce privește lichiditatea, FME prevede ca activele în numerar sau cele similare să se ridice la 5 % din depozitele curente, iar băncile să poată face față unei retrageri subite a 20 % din depozitele acestora. În plus, Banca Centrală a Islandei stabilește norme privind lichiditatea instituțiilor de credit (43) conform cărora activele lichide și pasivele instituțiilor de credit sunt clasificate în funcție de tipul și scadența acestora, fiindu-le atribuite ponderi în funcție de risc. Instituțiile de credit trebuie să dețină active lichide care să depășească pasivele pe următoarele trei luni. Normele implică, de asemenea, un test de rezistență în care se aplică o reducere mai multor elemente de capital, dar în care se așteaptă, pe de o parte, ca toate obligațiile să fie plătite la scadență, iar, pe de altă parte, ca o parte a celorlalte obligații, cum ar fi depozitele, să fie plătite într-un interval de timp foarte scurt sau chiar imediat. Potrivit autorităților islandeze, Landsbankinn respectă toate normele de mai sus. În fapt, conform planului de restructurare, aceasta deține în prezent 42,5 % active lichide în raport cu depozitele totale.

(117)

Mai mult, potrivit guvernului islandez, Landsbankinn și-a modificat recent politica de lichiditate pentru a monitoriza și asigura conformitatea cu cerințele prevăzute în Basel III. În prezent, rata sa de acoperire a lichidităților (LCR) este de […] %.

(118)

Impactul asupra poziției de lichiditate a băncii în caz de criză, cum ar fi o eliminare imediată a controalelor asupra circulației capitalurilor, este descris în detaliu mai jos.

(119)

Anterior crizelor financiare din 2008 atât clienții particulari, cât și cei comerciali ai băncii s-au îndatorat foarte mult. Atunci când economia, în special, prețurile din sectorul imobiliar au scăzut ca urmare a crizei, consumatorii, confruntați brusc cu o situație de supraîndatorare, nu și-au mai putut rambursa în cele mai multe cazuri datoriile, ajungând să dețină capital propriu negativ. Pe lângă amenințarea generală la adresa bunăstării economice a Islandei, deteriorarea subită a portofoliului de creditare al băncii a devenit un risc major pentru viabilitatea pe viitor a băncii. Din acest motiv, restructurarea portofoliilor de credite private și comerciale (reducerea nivelului de îndatorare), astfel cum este reflectată în planul de restructurare, a devenit prioritară pentru Landsbankinn.

(120)

Potrivit autorităților islandeze, Landsbankinn a dezvoltat programe specifice de reducere a datoriei și a colaborat cu statul și cu alte bănci cu privire la măsurile generale de reducere a datoriei (de exemplu, ajustarea ipotecilor cu 110 %) (44).

(121)

Până la 30 martie 2012 a fost realizată restructurarea financiară a peste 75 % din întreprinderile supraîndatorate cu obligații către bancă depășind 100 de milioane ISK și peste 75 % din datoria totală. Planul de restructurare presupune că până la sfârșitul anului 2012 cifra va crește la 92 %. Mai mult, împrumuturile deja restructurate sunt într-o mare măsură executate. De exemplu, numai 2,6 % din valoarea totală a împrumuturilor întreprinderilor deja restructurate au depășit scadența cu mai mult de 30 de zile.

(122)

Potrivit autorităților islandeze, profilul de finanțare al Landsbankinn este suficient de bine diversificat și nu se estimează o nevoie majoră de refinanțare pe termen mediu sau lung. Componența actuală a finanțării este aproximativ după cum urmează: 10 % depozite de la instituții financiare, 40 % depozite de la clienți (din care 80 % sunt la cerere, iar 20 % sunt depozite la termen de până la 5 ani), 30 % împrumuturi garantate scadente în perioada 20142018 și 20 % capital propriu.

(123)

Astfel cum s-a arătat mai sus, depozitele constituie cea mai importantă sursă de finanțare a Landsbankinn. Conform planului de restructurare, ponderea depozitelor chiar va crește pe durata perioadei de restructurare. În același timp, Landsbankinn intenționează să mărească ponderea depozitelor la termen pentru a le face mai „adezive”.

(124)

Împrumuturile garantate vor rămâne o importantă sursă de finanțare. Acestea sunt, de asemenea, cea mai probabilă opțiune de refinanțare în momentul ajungerii la scadență a actualelor împrumuturi garantate, în timp ce emiterea de obligațiuni negarantate nu reprezintă o posibilă opțiune de finanțare pentru Landsbankinn pe termen scurt sau mediu. Banca intenționează să finanțeze active pe termen lung precum ipoteci cu obligațiuni garantate în viitor, iar acestea ar putea reprezenta până la 5 % din finanțarea totală a băncii pe viitor. Cu toate acestea, nu se estimează concretizarea acestei intenții în perioada acoperită de planul de restructurare prezentat autorității.

(125)

Conform planului de restructurare, Landsbankinn continuă să se axeze pe operațiuni eficiente și simplificate în vederea contracarării costurilor ridicate de infrastructură rezultate în urma controalelor de reglementare mai stricte, a impozitării crescute și a cheltuielilor legate de activitatea de restructurare.

(126)

Planul de restructurare estimează o scădere cu […] % (luând în considerare inflația) a costurilor de exploatare generale, în principal ca rezultat al capacității de a realiza fuziunea dintre bancă și Spkef și alte filiale. Potrivit Landsbankinn, acest fapt oferă posibilitatea reducerii costurilor, în special prin reducerea personalului ([…] % din angajații cu normă întreagă în următorii trei ani). Mai mult, banca susține că a fost lansat un proiect major care vizează raționalizarea lanțului de servicii al Landsbankinn. În sfârșit, banca s-a angajat să închidă […] sucursale în perioada de restructurare. Se așteaptă ca aceste măsuri, precum și reducerea personalului, să conducă la o scădere a raportului costuri/venituri de la 57,2 % în 2011 la […] % în 2014.

(127)

Landsbankinn a informat autoritatea că una dintre prioritățile sale este de a-și îmbunătăți practicile referitoare la gestionarea riscurilor. În acest sens, Landsbankinn a creat o divizie pentru gestionarea riscurilor. Divizia este responsabilă cu toate operațiunile tradiționale de gestionare a riscurilor, pentru măsurarea și evaluarea riscului de piață, a riscului de lichiditate, a riscului operațional și de credit. Potrivit Landsbankinn, gestionarea riscurilor a fost consolidată considerabil prin noua structură organizațională a băncii. Divizia are 44 de angajați.

(128)

În planul de restructurare, autoritățile islandeze au prezentat un scenariu de bază și trei scenarii de criză pentru Landsbankinn cu scopul de a demonstra capacitatea Landsbankinn de a atinge o viabilitate pe termen lung și reziliența acesteia la evoluțiile macroeconomice nefavorabile.

(129)

Planul de restructurare astfel cum a fost descris mai sus constituie scenariul de bază. Potrivit autorităților islandeze, indicatorii macroeconomici subiacenți sunt similari celor din previziunea de referință a BCI pentru anii următori și sunt reflectați în tabelul 5 de mai jos:

Tabelul 5

Previziune macroeconomică, scenariul de bază

(130)

Planul de restructurare include 3 scenarii de criză — recesiune ușoară, depresiune economică internațională și deprecierea coroanei islandeze, incluzând metodologia utilizată pentru dezvoltarea scenariilor respective și impactul asupra poziției de capital a băncii. Scenariile sunt concepute în contextul unor modificări severe improbabile, dar plauzibile ale mediului economic în care funcționează banca. De exemplu, scenariul privind depresiunea economică internațională se bazează pe o potențială destrămare a zonei euro și pe efectele rezultate asupra economiei europene. Variabilele macroeconomice rezultate pentru acest scenariu ar fi următoarele:

Tabelul 6

Macro-indicatori în scenariul privind depresiunea economică internațională

(131)

În cadrul exercițiului privind simularea în situații de criză pe care l-a prezentat Landsbankinn sunt utilizate diferite metode pentru transpunerea celor trei scenarii într-o evaluare a impactului asupra situațiilor financiare ale băncii, pierderii de credite și capitalului economic. Prin intermediul exemplelor, diagrama 3 de mai jos demonstrează modul în care pierderea în caz de nerambursare (LGD) este corelată cu performanța PIB-ului.

Diagrama 3

Corelația PIB-LDG

[Grafic privind corelația dintre pierderea în caz de nerambursare și PIB

Valori nedivulgate din motive de secret profesional]

(132)

Principala constatare a simulărilor de criză este aceea că procesul de capitalizare a băncii s-a realizat astfel încât aceasta să se mențină peste cerințele minime privind CAD atât interne, cât și externe în toate scenariile și, conform planului de restructurare, aceasta are în realitate […] % capital excedentar.

(133)

În plus, planul de restructurare a Landsbankinn include o simulare de cvasi-criză a ratei de lichiditate a băncii. În acest caz, banca pornește de la premisa că toate depozitele deținute de instituțiile financiare vor fi retrase imediat ca urmare, de exemplu, a înlăturării controalelor asupra circulației capitalurilor. Potrivit informațiilor prezentate de către autoritățile islandeze, chiar și într-un astfel de caz poziția de lichiditate a Landsbankinn ar rămâne solidă, în special pentru că aceasta ar putea să lichideze activele adiționale relativ rapid fără un efect negativ important asupra bilanțului, precum portofoliul său de credite ipotecare în ISK (prin operațiunile de creditare cu BCI). Diagrama 4 de mai jos ilustrează acest scenariu:

Diagrama 4

Poziția de lichiditate de bază după retragerea tuturor depozitelor instituționale și a retragerilor variabile ale clienților

[Grafic privind poziția de lichiditate a Landsbankinn

Valori nedivulgate din motive de secret profesional]

(134)

Conform acestui calcul, banca ar putea face față unei retrageri adiționale de […] % a depozitelor clienților fără a fi nevoită să înceapă lichidarea activelor. Rezultatul indică faptul că banca este bine poziționată pentru a face față unor perturbări neașteptate ale lichidității.

(135)

În decizia de deschidere a procedurii, concluzia preliminară a autorității a fost aceea că măsurile luate de către statul islandez de capitalizare a Landsbankinn implică ajutor de stat în conformitate cu articolul 61 din Acordul privind SEE. De asemenea, aceasta nu putea exclude prezența ajutorului de stat în garantarea nelimitată a depozitelor. Decizia de deschidere a procedurii nu a acoperit măsurile de ajutor legate de achiziționarea SpSv, care sunt temporar aprobate de către autoritate în deciziile privind băncile de economii. Autoritatea va formula o concluzie finală cu privire la măsurile respective, care continuă să prezinte relevanță pentru evaluarea de față, în prezenta decizie. În sfârșit, măsurile referitoare la transferul operațiunilor de la Spkef la Landsbankinn nu au fost incluse în decizia de deschidere, prin urmare, autoritatea le va analiza și pe acestea în cele ce urmează.

(136)

În ceea ce privește compatibilitatea măsurilor evaluate în decizia de deschidere a procedurii, autoritatea a considerat că o concluzie finală poate fi formulată numai pe baza unui plan de restructurare, care nu fusese prezentat la momentul inițierii de către autoritate a procedurii oficiale de investigare, la 15 decembrie 2010. Autoritatea și-a exprimat îndoiala cu privire la compatibilitatea ajutorului, în special din cauza lipsei unui plan de restructurare la mai bine de doi ani de la înființarea Landsbankinn și la un an de la acordul încheiat cu creditorii Landsbanki.

(137)

Autoritatea a primit o declarație în numele creditorilor vechii bănci în care aceștia subliniau că trebuie considerați părți interesate și indicau posibilitatea prezentării unor observații suplimentare într-o etapă ulterioară.

(138)

Autoritățile islandeze recunosc faptul că măsurile adoptate în momentul înființării NBI, în prezent Landsbankinn, constituie ajutor de stat. În opinia autorităților islandeze, măsurile sunt însă compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din acord, întrucât acestea sunt necesare, proporționale și adecvate pentru remedierea perturbărilor grave din economia islandeză. Potrivit autorităților islandeze, măsurile adoptate sunt în totalitate conforme cu principiile prevăzute în Orientările Autorității privind ajutoarele de stat. Acestea consideră că ajutorul de stat este necesar și limitat la valoarea minimă necesară.

(139)

Mai mult, autoritățile islandeze subliniază că foștii acționari ai Landsbanki și-au pierdut toate acțiunile și nu au primit nicio compensație din partea statului și că ajutorul este bine conceput astfel încât să minimizeze efectul negativ de contaminare asupra concurenților.

(140)

În ceea ce privește transferul operațiunilor de la Spkef către Landsbankinn, autoritățile islandeze recunosc că obligația statului de a compensa un deficit al activelor transferate (comparativ cu valoarea pasivelor transferate) constituie ajutor de stat în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE chiar dacă acestea consideră că natura acordului exclude posibilitatea ca Landsbankinn să primească un avantaj financiar direct. Acestea sunt însă de acord cu faptul că măsura ar putea consolida poziția Landsbankinn deoarece extinde baza de clienți a acesteia și ar putea oferi oportunități de raționalizare a operațiunilor.

(141)

În orice caz, autoritățile islandeze susțin că ajutorul este compatibil cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) din acord. Deoarece contribuția statului este limitată la a acoperi doar diferența dintre active și pasive, iar diferența respectivă este stabilită de către un comitet independent, acestea susțin că ajutorul este limitat la minimul necesar. Autoritățile susțin că ajutorul a fost, de asemenea, proporțional deoarece Landsbankinn a fost singura bancă care ar fi putut prelua operațiunile Spkef la momentul respectiv și că alte opțiuni, precum o fuziune forțată de către FME, ar fi fost mai perturbatoare și potențial mai costisitoare pentru stat.

(142)

Autoritățile islandeze nu consideră că garantarea depozitelor implică ajutor de stat.

(143)

Autoritățile islandeze au prezentat o serie de angajamente, majoritatea referitoare la denaturarea concurenței cauzată de ajutorul de stat care face obiectul evaluării. Angajamentele respective sunt prezentate în anexă.

(144)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, de statele AELS sau prin intermediul resurselor de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, în măsura în care afectează schimburile dintre părțile contractante, este incompatibil cu aplicarea prezentului acord.”

(145)

Autoritatea va evalua următoarele măsuri (45):

Măsurile de mai sus sunt denumite împreună „măsuri de capitalizare”. În plus, autoritatea va evalua:

(146)

Autoritatea reamintește, de asemenea, că măsurile de salvare aprobate temporar în cazul SpSv, care va fi fuzionată cu Landsbankinn, constituie ajutor de stat a cărui compatibilitate finală depinde de planul de restructurare a entității fuzionate.

(147)

Conform concluziei preliminare a autorității din decizia de deschidere a procedurii, este evident că măsurile de capitalizare sunt finanțate prin resurse de stat oferite de către Trezoreria Islandei. În ceea ce privește tranzacția Spkef, statul și-a asumat riscul ca activele Spkef să fie insuficiente pentru acoperirea pasivelor (depozite) transferate ale băncii Spkef. În esență, acesta a garantat compensarea în cazul unui deficit, fapt care a implicat un (potențial) transfer de resurse de stat. Astfel cum s-a arătat mai sus, comitetul de arbitraj a decis recent că statul trebuia să plătească Landsbankinn 19,2 miliarde ISK. Prin urmare, este evident faptul că măsura implică un transfer de resurse de stat.

(148)

În ceea ce privește garantarea depozitelor, autoritatea subliniază de la început că evaluarea acesteia este limitată la garantarea adițională a depozitelor descrisă mai sus, constând în esență în declarațiile făcute de către guvernul islandez potrivit cărora depozitele constituite în băncile naționale comerciale și de economii și filialele acestora vor fi acoperite integral.

(149)

Evaluarea nu aduce atingere opiniei autorității privind compatibilitatea Legii nr. 98/1999 și a acțiunilor guvernului islandez și ale TIF din timpul crizei financiare cu legislația SEE, în special cu Directiva 94/19/CE. În ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 97/9/CE și a Directivei 94/19/CE, autoritatea consideră că, în măsura în care astfel de măsuri constituie ajutor de stat, utilizarea de resurse de stat în vederea respectării obligațiilor prevăzute în legislația SEE nu ar ridica în mod normal motive de preocupare conform articolului 61 din Acordul privind SEE. Prin urmare, prezenta decizie nu are în vedere măsurile respective.

(150)

Autoritatea a precizat în decizia de deschidere a procedurii că va continua să investigheze dacă declarațiile făcute de către guvernul islandez descrise mai sus sunt suficient de precise, ferme, necondiționate și obligatorii din punct de vedere juridic astfel încât să determine o angajare de resurse de stat (46). În evaluarea îndeplinirii acestor criterii, autoritatea notează că declarațiile au implicat o angajare irevocabilă de resurse publice, astfel cum arată faptul că statul islandez a făcut tot posibilul pentru a-și proteja depunătorii: acesta nu doar a modificat prioritatea depunătorilor în entitățile în insolvență (fapt care nu ar implica utilizarea de resurse de stat), ci a indicat, de asemenea, în mod clar că nu va permite ca depunătorii săi să sufere niciun fel de pierdere. Garantarea totală de către guvern a tuturor depozitelor în băncile naționale comerciale și de economii este diferită de oricare alt sistem de garantare a depozitelor bazat pe legislația SEE inclusiv datorită faptului că protecția este nelimitată în ceea ce privește suma și nu este solicitată nicio contribuție financiară din partea băncilor care beneficiază de pe urma măsurii.

(151)

Interpretarea acordată de guvernul islandez declarației sale este ilustrată de intervențiile statului în sectorul financiar din octombrie 2008, care au fost motivate de intenția de a respecta declarația. Intervențiile respective au inclus măsuri de acoperire a depozitelor întreprinderilor financiare precum înființarea celor trei bănci comerciale, transferul depozitelor SPRON către Arion Bank, transferul depozitelor Straumur către Íslandsbanki, preluarea de către BCI a depozitelor a cinci bănci de economii din Sparisjódabanki Íslands, transferul depozitelor de la banca de economii Byr către Byr hf, transferul depozitelor de la banca de economii Keflavík către SpKef și asumarea de către stat a responsabilității privind depozitele în SpKef ca urmare a fuziunii cu Landsbankinn.

(152)

De fapt, autoritățile islandeze au susținut în mai multe cazuri de ajutor de stat pe care autoritatea le investighează în prezent, unele dintre acestea fiind menționate mai sus, că măsura aleasă a reprezentat opțiunea cea mai puțin împovărătoare din punct de vedere financiar pentru ca statul islandez să-și respecte angajamentul de a-și proteja complet depunătorii.

(153)

Având în vedere cele menționate mai sus, autoritatea consideră că s-a aplicat o măsură obligatorie din punct de vedere juridic, precisă, necondiționată și fermă. Prin urmare, pe această bază, autoritatea concluzionează că declarațiile făcute de statul islandez potrivit cărora depozitele sunt integral garantate implică o angajare de resurse de stat în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE.

(154)

În primul rând, măsurile de ajutor trebuie să confere noii bănci avantajul de a fi scutită de obligațiile care sunt suportate în mod normal din bugetul propriu. În conformitate cu concluzia sa preliminară din decizia de deschidere a procedurii, autoritatea rămâne de părere că fiecare dintre măsurile de capitalizare conferă un avantaj Landsbankinn deoarece aceasta nu ar fi avut acces la capitalul oferit în lipsa intervenției statului.

(155)

Pentru a stabili dacă o investiție într-o întreprindere, de exemplu prin intermediul unei injecții de capital, implică un avantaj, autoritatea aplică principiul investitorului în economia de piață și evaluează dacă un investitor privat cu dimensiuni comparabile cu cele ale organismului public în cauză și care operează în condiții de piață normale ar fi făcut o astfel de investiție (47). De la declanșarea crizei financiare, abordarea adoptată atât de către Comisia Europeană [în numeroase cazuri de la debutul crizei financiare (48)], cât și de către autoritate (49) a fost aceea potrivit căreia recapitalizările băncilor de către stat constituie ajutor de stat având în vedere perturbările și incertitudinea care au caracterizat piețele financiare începând cu toamna anului 2008. Această considerație generală se aplică în special piețelor financiare islandeze din 2008 și 2009, când întregul sistem s-a prăbușit. Prin urmare, autoritatea consideră că măsurile de capitalizare conferă un avantaj Landsbankinn fără a aduce atingere eventualului transfer al unei participații minoritare către creditori (în mare parte din sectorul privat). Implicarea sectorului privat în capitalizarea Landsbankinn este reprezentată în totalitate de creditorii vechilor bănci care nu urmăresc decât să-și minimizeze pierderile (50). Mai mult, având în vedere mecanismul obligațiunii contingente descris mai sus, nu se poate considera că aceștia au investit în aceleași condiții ca și statul.

(156)

Cu privire la tranzacția Spkef, autoritatea notează că tranzacția a vizat oferirea de compensații băncii Landsbankinn care să echivaleze doar diferența dintre activele și pasivele transferate. Mai mult, mecanismul pentru stabilirea diferenței, cu un comitet de arbitraj independent în calitate de arbitru final, a garantat un grad ridicat de obiectivitate în cadrul procesului. Cu toate acestea, întregul risc al activelor Spkef de a nu corespunde valorii depozitelor transferate și obligația de a compensa un eventual deficit au fost alocate statului. Rezultă din aceasta că Landsbankinn a putut achiziționa fond comercial și cote de piață adiționale fără să-și asume vreun risc. Autoritatea concluzionează că acesta constituie un avantaj.

(157)

În sfârșit, autoritatea trebuie să evalueze, de asemenea, dacă garantarea adițională a depozitelor implică un avantaj pentru Landsbankinn și pentru băncile islandeze în general. În acest sens, autoritatea notează că, atunci când a fost făcută prima dată declarația privind garantarea depozitelor de către autoritățile islandeze, nu era foarte clar modul în care aceasta urma să funcționeze în practică, în special efectele pe care le-ar avea o astfel de intervenție asupra unei bănci aflate în faliment. În prezent, reiese că o astfel de bancă putea să se prăbușească, statul islandez asigurând însă — de exemplu, prin transferarea depozitelor către o altă bancă și compensarea diferenței de active — că depozitele pot fi plătite în întregime și că depunătorii nu vor pierde niciodată accesul la întreaga valoare a depozitelor lor.

(158)

Autoritatea consideră de o importanță secundară modul în care ar acționa statul în vederea respectării angajamentului privind garantarea nelimitată a depozitelor naționale. Ceea ce contează este faptul că acesta și-a asumat obligația de a interveni nelimitat în cazul în care o bancă s-ar afla în incapacitatea de a-și plăti depozitele.

(159)

În opinia autorității, garanția nelimitată a favorizat Landsbankinn: în primul rând, deoarece aceasta oferă un important avantaj competitiv — o garanție de stat nelimitată, prin urmare, o plasă de siguranță considerabilă — comparativ cu alte opțiuni de investiții și furnizori. Acest aspect este ilustrat, de exemplu, într-un raport recent al ministrului Afacerilor Economice, care precizează că: „Întreprinderile financiare islandeze operează în prezent într-un mediu protejat cu controale asupra circulației capitalurilor și o garantare totală a depozitelor. În astfel de condiții, depozitele bancare sunt practic singura opțiune sigură pentru deponenții islandezi” (51).

(160)

În al doilea rând, apare drept evident faptul că, în absența garanției Landsbankinn ar fi putut fi afectată mult mai ușor de o retragere masivă a depozitelor întocmai precum vechea bancă (52). Astfel, este posibil ca banca să fi fost nevoită să plătească rate mai mari ale dobânzii (pentru a compensa riscul) pentru a atrage sau chiar pentru a reține pur și simplu aceeași valoare a depozitelor. Prin urmare, autoritatea concluzionează că garantarea depozitelor implică un avantaj pentru bancă.

(161)

În al doilea rând, măsura de ajutor trebuie să fie selectivă în sensul că favorizează „anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri”. Măsurile de capitalizare și tranzacția Spkef sunt selective deoarece acestea favorizează exclusiv Landsbankinn.

(162)

Mai mult, deoarece ajutoarele de stat pot fi selective inclusiv în situațiile în care unul sau mai multe sectoare ale economiei beneficiază de acestea în detrimentul altora, autoritatea consideră, de asemenea, că garantarea depozitelor de către stat de care beneficiază întregul sector bancar islandez este selectivă. Această concluzie rezultă, de asemenea, din considerentele expuse mai sus conform cărora băncile sunt favorizate comparativ cu alte întreprinderi care oferă posibilități de economisire și de investiție a banilor.

(163)

Măsurile consolidează poziția Landsbankinn în comparație cu concurenții acesteia (sau potențialii concurenți) din Islanda și alte state SEE. Landsbankinn este o întreprindere activă, astfel cum s-a arătat mai sus, pe piețele financiare care sunt deschise concurenței internaționale în cadrul SEE. În timp ce piețele financiare islandeze sunt în prezent mai degrabă izolate, în special din cauza controalelor asupra circulației capitalurilor, există în continuare (un potențial de) comerț transfrontalier care va crește imediat ce controalele asupra circulației capitalurilor vor fi ridicate. Prin urmare, toate măsurile care fac obiectul evaluării trebuie considerate ca denaturând concurența și afectând schimburile dintre părțile contractante la Acordul privind SEE (53).

(164)

Prin urmare, autoritatea concluzionează că măsurile luate de către statul islandez de capitalizare a noii bănci, garantarea depozitelor și tranzacția Spkef implică ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Autoritatea reamintește faptul că a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește măsurile de capitalizare în favoarea SpSv în deciziile privind băncile de economii.

(165)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) partea I din Protocolul 3, „Autoritatea AELS de Supraveghere va fi informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la orice planuri de acordare sau modificare a ajutorului (…). Statul în cauză nu va pune în aplicare măsurile propuse înainte ca procedura să aibă drept rezultat o decizie finală”.

(166)

Autoritățile islandeze nu au notificat autorității măsurile de ajutor care fac obiectul deciziei de deschidere a procedurii înainte de punerea în aplicare a acestora. Același lucru se aplică, de asemenea, în cazul tranzacției Spkef. Prin urmare, autoritatea concluzionează că autoritățile islandeze nu și-au respectat obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) partea I din Protocolul 3. În consecință, măsurile de ajutor respective au fost acordate în mod ilegal.

(167)

Ca o observație preliminară, autoritatea notează că, în timp ce Landsbankinn este o nouă entitate juridică înființată în 2008, aceasta este — în ceea ce privește operațiunile interne — în mod evident succesorul economic al băncii Landsbanki, în sensul că există o continuitate economică între cele două entități. De fapt, autoritățile islandeze au explicat că similaritatea de denumire dintre vechea bancă și noua bancă vizează a permite Landsbankinn să valorifice fondul comercial încă asociat cu denumirea „Landsbanki” în Islanda. Deoarece operațiunile economice care au fost derulate de către Landsbankinn începând din toamna anului 2008 nu ar fi putut continua în absența ajutorului, autoritatea consideră banca drept o întreprindere aflată în dificultate.

(168)

Mai mult, măsurile evaluate sunt, în același timp, măsuri de salvare și de restructurare. Astfel cum s-a precizat în decizia de deschidere a procedurii, autoritatea ar fi aprobat probabil în mod temporar măsurile ca fiind ajutor de salvare compatibil dacă acestea i-ar fi fost notificate anterior punerii lor în aplicare, înainte de a formula o concluzie finală asupra măsurilor pe baza unui plan de restructurare. Cu toate acestea, în lipsa unei notificări la timp, autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare și a solicitat prezentarea unui plan de restructurare. Astfel cum s-a indicat mai sus, compatibilitatea finală a măsurilor depinde de faptul dacă planul de restructurare îndeplinește criteriile prevăzute în Orientările aplicabile ale autorității privind ajutoarele de stat pentru întreprinderile aflate în dificultate.

(169)

În timp ce ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate precum Landsbankinn sunt de regulă evaluate în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, articolul 61 alineatul (3) litera (b) din acord autorizează ajutoarele de stat menite „să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru al CE sau al unui stat AELS”. Astfel cum se precizează la punctul 8 din Orientările privind sectorul bancar (54), autoritatea reafirmă că, în linie cu jurisprudența și practica decizională a Comisiei Europene, articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE necesită o interpretare restrictivă a ceea ce poate fi considerat drept o perturbare gravă a economiei unui stat membru AELS.

(170)

Astfel cum s-a descris în detaliu mai sus, autoritățile islandeze au explicat că în octombrie 2008 sistemul financiar islandez a intrat într-o stare de criză sistemică, care a condus la colapsul celor mai importante bănci ale sale, precum și al băncilor de economii importante într-o perioadă de câteva zile. Cota de piață combinată a instituțiilor financiare prăbușite a depășit 90 % în majoritatea segmentelor pieței financiare islandeze. Dificultățile au fost însoțite de o scădere bruscă a încrederii în moneda națională. Economia reală a Islandei a fost grav lovită de criza financiară. Deși au trecut mai bine de trei ani de la declanșarea crizei, sistemul financiar islandez este încă vulnerabil. Chiar dacă situația s-a relaxat semnificativ din 2008, este evident faptul că, la momentul adoptării măsurilor, acestea erau într-adevăr destinate remedierii unei perturbări grave a economiei islandeze.

(171)

În consecință, se consideră că articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE este aplicabil în cazul de față.

(172)

Orientările Autorității privind ajutoarele de stat pentru restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (55) („Orientările privind restructurarea”) stabilesc normele privind ajutoarele de stat aplicabile în cazul restructurării instituțiilor financiare pe durata crizei actuale. Conform Orientărilor privind restructurarea, pentru a fi compatibilă cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, restructurarea unei instituții financiare în contextul actualei crize financiare trebuie:

(173)

Astfel, autoritatea va evalua în cele ce urmează, pe baza planului de restructurare prezentat pentru Landsbankinn, dacă aceste criterii sunt îndeplinite și dacă măsurile de ajutor descrise mai sus constituie ajutor de restructurare compatibil.

(174)

Restabilirea viabilității pe termen lung a unui beneficiar care primește ajutor de restructurare reprezintă principalul obiectiv al unui astfel de ajutor, iar evaluarea măsurii în care ajutorul de restructurare va conduce la îndeplinirea acestui obiectiv constituie un aspect important în determinarea compatibilității acestuia.

(175)

Astfel cum s-a arătat mai sus, criza economiei islandeze din toamna anului 2008, prezența măsurilor extraordinare precum controalele asupra circulației capitalurilor, un mediu de reglementare evolutiv și o perspectivă macroeconomică care, în ciuda unei ușoare stabilizări recente, rămâne într-o oarecare măsură nesigură, fac dificilă operarea în mod profitabil a unei bănci și garantarea viabilității acesteia pe termen lung. Autoritatea subliniază de la început că în evaluarea de mai jos trebuie avut în vedere acest considerent.

(176)

Secțiunea 2 din Orientările privind restructurarea prevede că statul SEE trebuie să prezinte un plan de restructurare cuprinzător și detaliat care să conțină informații complete cu privire la modelul de afaceri și care să restabilească viabilitatea pe termen lung a băncii. Punctul 10 din Orientările privind restructurarea prevede ca planul să identifice cauzele dificultăților întâmpinate de o bancă și punctele slabe ale băncii și să sublinieze modul în care măsurile de restructurare propuse remediază problemele de bază ale băncii.

(177)

Cauzele dificultăților întâmpinate de Landsbanki astfel cum au fost descrise mai sus, sunt prezentate atât în planul de restructurare, cât și în raportul Comisiei speciale de investigare. Printre cauzele principale identificate în raport la nivelul băncii s-au numărat managementul defectuos al riscurilor, gustul excesiv pentru risc, relația neobișnuit de strânsă dintre proprietari și cei mai mari debitori, o creștere mult prea mare pe o perioadă de timp prea scurtă, lipsa experienței pe piețele globale, normele de creditare indulgente, lipsa verificărilor și a controalelor interne, precum și o cultură și strategie corporativă deficitară au reprezentat factori care au condus la colaps. De asemenea, banca s-a bazat în mare parte pe finanțarea interbancară pe termen scurt și a trebuit să obțină cantități mari de depozite în străinătate pentru a putea să-și finanțeze operațiunile. Acest fapt a agravat dezechilibrele monetare deja existente.

(178)

Autoritatea consideră că eșecul băncii Landsbanki și colapsul industriei financiare islandeze au fost cauzate, de asemenea, de o serie de factori specifici Islandei referitori la dimensiunea sa redusă și deficiențele în materie de reglementare și supraveghere evidențiate de către Comisia specială de investigare. Prin urmare, viabilitatea pe termen lung a Landsbankinn, precum în cazul oricărei alte bănci islandeze, depinde, de asemenea, de remedierea deficiențelor respective în materie de supraveghere și reglementare.

(179)

În acest sens, autoritatea remarcă în mod pozitiv modificările aduse de către autoritățile islandeze cadrului de reglementare și supraveghere, prezentate în anexă.

(180)

În primul rând, atribuțiile și competențele FME au fost consolidate, printre altele, cu noi responsabilități privind expunerile unice considerabile și riscurile aferente acestora, fapt care, în opinia autorității, abordează unul dintre factorii care au condus la colapsul financiar.

(181)

În al doilea rând, cerințele privind CAD temporar ridicate și un număr de dispoziții privind garantarea, în special interzicerea extinderii creditelor pe baza propriilor acțiuni, vizează garantarea faptului că băncile islandeze nu mai pot opera din nou de pe o poziție fragilă din punct de vedere al capitalului. Autoritatea consideră că măsurile respective vor contribui la reziliența băncilor islandeze.

(182)

În al treilea rând, au fost implementate o serie de măsuri privind eligibilitatea directorilor și a membrilor consiliului de administrație, precum și remunerarea acestora. Mai mult, acordarea de împrumuturi părților afiliate (cum ar fi proprietarii) a fost supusă unor norme mai stricte, iar FME poate acum să interzică unei bănci derularea unor activități specifice. Normele contabile interne și externe au fost, de asemenea, modificate. De exemplu, perioada în care un contabil extern poate lucra pentru aceeași bancă a fost scurtată. Autoritatea remarcă în mod pozitiv că măsurile sunt destinate prevenirii reapariției unor evenimente în ceea ce privește proprietarii și cadrele de conducere. Măsurile conduc, de asemenea, la o creștere a monitorizării externe a riscului, ambele reducând amenințările la adresa viabilității băncii.

(183)

În al patrulea rând, potrivit autorităților islandeze, posibilitatea deja menționată ca FME să limiteze activitățile unei bănci este, de asemenea, determinată de acceptarea de depozite la scară largă de către băncile comerciale islandeze anterior crizei. Mai mult, în viziunea autorității, noile norme privind lichiditățile și echilibrul valutar (56) par să implice, de asemenea, o serie de restricții în ceea ce privește posibilitatea băncilor de a atrage cantități disproporționat de mari de depozite în monedă străină în cazul în care acest lucru ar face activitatea băncii mai fragilă și vulnerabilă la riscurile de schimb valutar și de lichiditate. Autoritatea salută răspunsul autorităților islandeze referitor la această deficiență în materie de reglementare.

(184)

În ceea ce privește planul de restructurare și măsurile luate la nivelul băncii, Landsbankinn a revenit, în principiu, la un model de bancă mai tradițional, axându-se pe punctele sale forte principale în domeniul serviciilor bancare interne cu amănuntul și pentru întreprinderi, care vor fi finanțate predominant prin depozitele interne ale clienților.

(185)

Astfel cum s-a precizat mai sus, Landsbankinn — comparativ cu predecesoarea sa — a fost substanțial mai puțin îndatorată încă din momentul înființării. Întrucât majoritatea datoriilor importante au rămas în patrimoniul Landsbanki, Landsbankinn nu va trebui, conform planului de restructurare, să se bazeze pe refinanțarea prin emiterea de obligațiuni negarantate pe piețele internaționale care, în contextul actual, ar urma să fie probabil o perspectivă dificilă.

(186)

De fapt, dependența de piețele interbancare și ulterior de depozitele străine în ceea ce privește refinanțarea s-a dovedit a fi una dintre cauzele principale ale dispariției Landsbanki. Dimpotrivă, până în prezent, finanțarea Landsbankinn s-a bazat într-o mare măsură pe depozite și capitalul propriu (peste 70 %), iar planul de restructurare prevede o ușoară creștere a ponderii depozitelor în cadrul pasivelor totale. Planul de restructurare indică faptul că nu apare nicio nevoie majoră de refinanțare pe durata perioadei de restructurare […], iar autoritatea remarcă în mod pozitiv că nici reîntoarcerea reușită pe piețele internaționale pentru datoriile negarantate și nici opțiunea mai puțin complicată a emiterii de obligațiuni garantate nu fac parte din ipotezele pe care se bazează previziunea privind finanțarea.

(187)

În ceea ce privește posibilitatea menționată mai sus a emiterii reușite de obligațiuni negarantate, banca susține că apetitul în prezent limitat al investitorilor pentru astfel de titluri de creanță s-ar putea îmbunătăți din nou odată cu ridicarea garantării nelimitate a depozitelor — în special a priorității acordate depozitelor — care reduce în prezent atractivitatea altor forme de titluri de creanță.

(188)

Pe baza faptelor prezentate de către autoritățile islandeze, autoritatea consideră că situația băncii privind finanțarea pare să fie solidă până la sfârșitul perioadei de restructurare. Având în vedere incertitudinile care planează asupra garantării depozitelor și controlului asupra circulației capitalurilor, precum și evoluțiile viitoare ambigue ale piețelor datoriilor (suverane), aceasta nu se poate pronunța cu privire la materializarea strategiei de finanțare pe termen lung a Landsbankinn, astfel cum este preconizată. Cu toate acestea, având în vedere stabilitatea perspectivei de finanțare, în special dependența puternică de depozite și de capitalul propriu pe durata perioadei de restructurare și ponderea ridicată a acestor tipuri de creanțe în bilanțul băncii, autoritatea admite că variațiile foarte mici ale strategiei de finanțare nu ar amenința viabilitatea băncii.

(189)

În ceea ce privește activul bilanțier, cea mai mare parte a activelor internaționale riscante au fost, de asemenea, păstrate în patrimoniul Landsbanki. Prin urmare, bilanțul a fost micșorat cu aproximativ 75 %. Unul dintre punctele deficitare majore ale modelului de afaceri al Landsbanki — dependența de activele internaționale riscante, în special, dependența de profituri provenite din serviciile bancare de investiții (43 % din profituri anterior declanșării crizei) fără o evaluare adecvată și cu o cunoaștere limitată a pieței — a fost astfel remediat. Autoritatea salută faptul că, în conformitate cu planul de restructurare, banca nu se va angaja în activități similare în viitor ci se va axa mai degrabă pe activitățile sale principale tradiționale.

(190)

În mod evident, banca s-a dezvoltat de la înființarea acesteia, în special prin achiziționarea Spkef și a SpSv, astfel cum s-a descris mai sus. Cu toate acestea, conform planului de restructurare, acest fapt nu are un impact major asupra modelului de afaceri al Landsbankinn, deoarece SpKef și SpSv dispuneau în principal de active interne cu caracteristici similare celor din portofoliul Landsbankinn. În orice caz, autoritatea consideră că dezinvestițiile angajate, analizate în detaliu în continuare, vor contribui la posibilitatea ca Landsbankinn să se poată axa pe activitățile sale principale. Angajamentul luat cu privire la închiderea a […] dintre sucursale pe durata perioadei de restructurare va contribui la posibilitatea ca Landsbankinn să realizeze câștiguri de eficacitate.

(191)

O provocare considerabilă pentru bancă este restructurarea împrumuturilor transferate de la Landsbanki. În acest sens, autoritatea remarcă în mod pozitiv că procesul de restructurare este o prioritate pentru bancă, fapt ilustrat de numeroasele propuneri generale și individualizate pe care banca le-a făcut clienților săi supraîndatorați. Aceasta a creat, de asemenea, o divizie pentru restructurare dotată cu personalul necesar. Chiar dacă procesul de restructurare nu a decurs atât de lin precum era prevăzut inițial, au fost deja realizate multe lucruri. De exemplu, până la 30 martie 2012, 75 % din datoriile totale care trebuiau restructurate făcuseră deja obiectul unei forme de ajustare a datoriilor. Mai mult, conform datelor prezentate de către autoritățile islandeze, marea majoritate a acestora au putut fi achitate în urma restructurării.

(192)

Autoritatea consideră acest lucru ca fiind un indicator al solidității metodelor de restructurare a Landsbankinn și o dovadă a faptului că banca a făcut într-adevăr o prioritate din restructurarea portofoliului său de credite. Mai mult, pe baza progresului înregistrat până în prezent, pare realistă atingerea de către bancă a țintei sale de finalizare a restructurării în proporție de 92 % (în termeni de volum total al împrumuturilor) până la sfârșitul anului 2012.

(193)

De asemenea, autoritatea remarcă în mod pozitiv că planul de restructurare prevede doar o creștere de […] % în termeni de împrumuturi acordate clienților pe durata perioadei de restructurare. Cifra pare plauzibilă în contextul economic actual. Aceasta consideră, de asemenea, că importanța diminuată a capitalurilor proprii și a instrumentelor de capital propriu, în special, angajamentul de a vinde […] (a se vedea anexa), vor reduce și mai mult nivelul de risc al portofoliului de active.

(194)

Pe ansamblu, exceptând evoluții neașteptate în mediul macroeconomic al Islandei sau în străinătate, aceasta ar părea să sugereze că, cel mai târziu la sfârșitul perioadei de restructurare, Landsbankinn va avea un bilanț relativ sănătos și portofolii de credite cu rezultate bune.

(195)

Astfel cum s-a indicat mai sus, capitalizarea slabă a Landsbanki a fost unul dintre factorii care au condus la prăbușirea acesteia. Planul de restructurare a Landsbankinn estimează că banca va înregistra o rată a CAD mult peste nivelul minim de 16 % pe durata perioadei de restructurare. Rata este, de asemenea, mult peste viitorul nivel minim Basel III de 10,5 %. Inclusiv în simulările situațiilor de criză suficient de grave pe care Landsbankinn le-a efectuat și care sunt conforme cu cerința prevăzută în Orientările privind restructurarea referitoare la „o combinare de tipuri de criză, inclusiv o recesiune globală prelungită” (conform punctului 13 din acestea), rata CAD nu ar scădea sub acest nivel de referință ridicat. Autoritatea consideră prudent și reconfortant faptul că, inclusiv în scenariul de criză cu impactul cel mai puternic asupra bazei de capital a Landsbankinn — în fond o dezintegrare a zonei euro — banca și-ar menține […] % capital excedentar care, într-un mediul de funcționare precum cel descris mai sus, oferă Landsbankinn o rezervă semnificativă pentru a face față unor dificultăți neașteptate.

(196)

Mai mult, rata CAD a Landsbankinn va continua să crească progresiv pe durata perioadei de restructurare. Pe această bază, autoritatea consideră că Landsbankinn este suficient de rezilientă ca urmare a capitalizării acesteia.

(197)

În ceea ce privește poziția de lichiditate a băncii, autoritatea notează că aceasta pare să fie în prezent suficient de solidă și că nu există indicii conform cărora situația ar trebui să se deterioreze substanțial pe durata perioadei de restructurare. Autoritatea remarcă în mod pozitiv că banca a început deja să-și adapteze politica de lichiditate în vederea respectării viitoarei cerințe Basel III. Aceasta consideră că cerința actuală a băncii de acoperire a lichidităților de […] % este un indicator reconfortant, în special comparativ cu media de 83 % determinată într-un studiu incluzând peste 200 de bănci realizat de Banca Reglementelor Internaționale (57). Mai mult, autoritatea consideră că simularea de criză a ratei de lichiditate a băncii indică faptul că situația de lichiditate a Landsbankinn este una solidă.

(198)

Autoritatea salută, de asemenea, modificările aduse cu privire la guvernanța corporativă a Landsbankinn și înlocuirea personalului-cheie. În același context, rolul mai important atribuit gestionării riscurilor, astfel cum a fost descris mai sus, vizează, în opinia autorității, o deficiență a modelului de afaceri al Landsbankinn și va contribui la o evaluare mai obiectivă și mai profesionistă a riscurilor în cadrul operațiunilor băncii.

(199)

Orientările privind restructurarea prevăd, de asemenea, ca planul de restructurare să demonstreze modul în care banca își va restabili viabilitatea pe termen lung fără ajutor de stat și cât mai curând posibil. În special, banca trebuie să fie capabilă să genereze o rentabilitate adecvată a capitalului, acoperind toate costurile funcționării sale normale și respectând cerințele obligatorii relevante. În special punctul 13 din Orientările privind restructurarea indică faptul că o bancă își restabilește viabilitatea pe termen lung atunci când aceasta este în măsură să-și acopere toate costurile, inclusiv costurile legate de amortizare și costurile financiare și să obțină un nivel adecvat de rentabilitate financiară, luând în considerare profilul de risc al băncii.

(200)

La acest punct, autoritatea reamintește faptul că mediul economic în care operează Landsbankinn ar prezenta dificultăți pentru orice bancă. Mai mult, autoritatea consideră că, în prezent, trebuie găsit un echilibru dificil pentru orice bancă din Islanda între obiectivul de creștere a profitabilității și cel al menținerii unui sold neamortizat sigur (adică ridicat). Având în vedere acest fapt, autoritatea este satisfăcută de profitabilitatea estimată în planul de restructurare, care, în ciuda ratei de capital ridicate, va fi adecvată de-a lungul perioadei de restructurare. În perioada 2009-2014, rata rentabilității capitalurilor proprii (ROE) fluctuează între [> 5] % și [> 15] %.

(201)

Cu toate acestea, astfel cum s-a descris mai sus, fluctuația se datorează, de asemenea, situațiilor și evenimentelor extraordinare, de exemplu creșterile de valoare rezultate din activele transferate de la Landsbanki. Evenimentele izolate precum vânzările reușite neașteptate de filiale, pe de o parte, și deprecierile cauzate de hotărârea recentă a Curții Supreme privind împrumuturile în monedă străină, pe de altă parte, pot avea, de asemenea, un impact. Calculul prezentat de către autoritățile islandeze în care din contul de profit și pierdere au fost eliminate elementele extraordinare indică faptul că banca a obținut și va continua să obțină profituri relativ stabile începând cu anul 2011. Raportul elaborat de către Autoritatea pentru investiții financiare a statului islandez (Icelandic State Financial Investments — „ISFI”) menționat mai sus pare să susțină această concluzie. Nu este clar dacă aceste calcule sunt efectuate astfel încât să reflecte doar „profitabilitatea de bază” a băncii. Cu toate acestea, autoritatea notează că importanța discontului scade rapid pe durata perioadei de restructurare și că banca estimează să raporteze profituri „de bază” între aproximativ […] și […] miliarde ISK anual conform planului de restructurare în perioada 2012-2014.

(202)

Câteva dintre cele mai relevante și detaliate aspecte ale planificării financiare au fost menționate mai sus. Autoritatea consideră că, pe ansamblu, ipotezele par suficient de prudente, având în vedere mediul de funcționare dificil. În ceea ce privește marja dobânzii, autoritatea notează că aceasta va fi destul de ridicată comparativ cu situația la nivel internațional, inclusiv după scăderea anticipată la […] % (58). Potrivit autorităților islandeze, marja s-a situat aproximativ la acest nivel sau a fost mai mare de-a lungul ultimelor decenii. Acest fapt se datorează, printre alți factori, mediului cu o rată ridicată a dobânzii din Islanda, ponderii scăzute a creditelor ipotecare din portofoliul de credite și dimensiunii reduse a băncilor. Autoritatea este de părere că explicațiile sunt rezonabile, prin urmare, consideră acest aspect al planificării financiare ca fiind suficient de plauzibil.

(203)

Un alt factor important al profitabilității viitoare îl reprezintă venitul mai mare din taxe și comisioane, care este estimat să crească cu aproximativ […] %. Creșterea ar genera profituri de peste […] miliarde ISK în 2014. Autoritățile islandeze susțin că proiecțiile sunt plauzibile deoarece activitățile precum tranzacțiile bursiere și comerțul cu valută cunosc practic o perioadă de stagnare ulterior colapsului și introducerii controalelor asupra circulației capitalurilor.

(204)

Banca a luat o serie de inițiative, astfel cum au fost descrise mai sus, pentru a crește eficiența și pentru a reduce costurile, printre altele, reducerea planificată a personalului, descrisă mai sus, angajamentul de a închide […] dintre sucursale și o raționalizare generală a operațiunilor. Măsurile ar trebui să reducă, per ansamblu, raportul cheltuieli/venituri de la 57,2 % la […] % în 2014. Autoritatea salută aceste eforturi, deoarece raportul actual pare destul de ridicat comparativ cu situația la nivel internațional. De asemenea, autoritatea consideră plauzibilă atingerea acestei ținte.

(205)

Este evident că planul de restructurare este bazat pe un număr mare de alte ipoteze în afară de cele de mai sus. Autoritatea a urmărit examinarea ipotezelor care par cele mai pertinente și care au cea mai mare influență asupra viabilității viitoare a Landsbankinn. Ipotezele macroeconomice par să fie în linie cu previziunile elaborate de BCI. Pe ansamblu, ipotezele pe care se bazează planul de restructurare par a fi suficient de prudente pentru a permite concluzionarea faptului că măsurile de restructurare luate de bancă sunt suficiente pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a acesteia, exceptând evenimente nefavorabile neașteptate de dimensiuni și cu urmări neprevăzute.

(206)

Având în vedere elementele de mai sus, autoritatea consideră că planul de restructurare demonstrează restabilirea viabilității pe termen lung a băncii. Prin urmare, autoritatea concluzionează că dispozițiile din secțiunea 2 a Orientărilor privind restructurarea sunt respectate.

(207)

Punctul 22 din Orientările privind restructurarea prevede următoarele: „În vederea restrângerii denaturării concurenței și pentru a preîntâmpina riscurile morale, ajutorul trebuie să fie limitat la minimul necesar și beneficiarul ajutorului trebuie să asigure o contribuție proprie corespunzătoare la costurile de restructurare. Banca și deținătorii capitalului ei trebuie să contribuie cu propriile resurse la restructurarea acesteia în cel mai mare grad posibil. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că băncile salvate își asumă în mod corespunzător responsabilitatea pentru consecințele comportamentului lor anterior, precum și pentru a crea stimulente adecvate pentru comportamentul lor viitor”.

(208)

Autoritatea reamintește în acest sens un aspect esențial în cazul de față. Atunci când Landsbankinn a fost înființată pe baza operațiunilor interne ale Landsbanki, investițiile acționarilor în Landsbanki au fost complet consumate, contribuind așadar cât de mult posibil la restructurarea Landsbankinn. Mai mult, creditorii Landsbanki au fost nevoiți să preia pierderi considerabile (59) sau cel puțin aceștia au trebuit să-și asume riscul investițiilor lor în funcție de performanța activelor transferate către Landsbankinn (prin intermediul obligațiunii contingente). Prin urmare, în ceea ce privește proprietarii și creditorii Landsbanki criteriul partajării sarcinii este îndeplinit, iar aspectul riscului moral este abordat.

(209)

Pe lângă cele de mai sus, autoritatea trebuie să evalueze dacă ajutorul de stat primit de către Landsbankinn a fost limitat la minimul necesar.

(210)

În ceea ce privește măsurile de capitalizare, capitalizarea inițială a Landsbankinn la înființarea acesteia a fost sub cerințele de capital ale FME (13 % în loc de 16 %). În 2009, după încheierea acordului cu Landsbanki, rata CAD a atins 15 %, cu 1 procent sub rata minimă stabilită de FME, care a acordat o scutire temporară. În acest context, autoritatea notează că rata de capital (viitoare) a depins în special de evaluarea corectă a activelor transferate de la Landsbanki către Landsbankinn. Faptul că rata CAD a Landsbankinn a crescut ulterior suficient de mult pentru a permite absorbția operațiunilor Spkef și ulterior ale SpSv, a fost explicat prin notarea valorii contabile a activelor care fuseseră transferate. Faptul că rata a evoluat atât de puternic ulterior nu este un motiv, în opinia autorității, pentru a considera că Landsbankinn a fost supracapitalizată de către stat de la început.

(211)

Punctul 26 din Orientările privind restructurarea prevede că băncile care primesc ajutor de restructurare „trebuie să fie în măsură să remunereze capitalul, inclusiv sub forma dividendelor, cât și a cupoanelor la împrumuturi subordonate în curs, din profiturile generate de activitățile lor”.

(212)

Autoritatea a clarificat Orientările sale privind ajutoarele de stat referitoare la injecțiile de capital făcute prin acțiuni în 2012. Punctele 7–8 din Orientările privind criza financiară din 2012 prevăd: „Având în vedere modificările de reglementare și condițiile de piață în schimbare, autoritatea previzionează că infuziile de capital de stat se vor face mult mai frecvent în viitor sub forma unor acțiuni cu o remunerare variabilă. Se recomandă clarificarea normelor privind stabilirea prețului pentru infuziile de capital sub forma acțiunilor ordinare, având în vedere că astfel de acțiuni sunt remunerate sub formă de dividende și câștiguri de capital (nesigure), astfel că este dificilă evaluarea directă ex ante a remunerării unor asemenea instrumente. Prin urmare, Comisia va evalua remunerarea acestor infuzii de capital pe baza prețului de emisiune al acțiunilor. Infuziile de capital ar trebui subscrise avându-se în vedere o reducere suficientă a prețului acțiunii (după ajustare pentru a se ține cont de «efectul de diluare») cu puțin timp înainte de anunțarea infuziei de capital, astfel încât să se ofere asigurări rezonabile cu privire la primirea unei remunerări adecvate de către stat” (60).

(213)

În opinia autorității, dispoziția respectivă nu este direct aplicabilă în cazul de față deoarece, din punct de vedere tehnic, statul a capitalizat o nouă bancă. Astfel, aceasta nu putea dilua vechii acționari în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate acestea, raționamentul subiacent al dispoziției este acela că urmau să fie alocate suficiente participații diluate și profituri viitoare statului, care trebuia să-și asume riscul prin injectarea de capital într-o întreprindere aflată în dificultate.

(214)

În cazul de față, este evident faptul că statul a obținut cea mai mare parte (81,33 %) a participațiilor Landsbankinn, prin urmare, va primi același procent din profiturile viitoare, în timp ce foștii acționari nu vor primi nimic. Acționarii minoritari actuali care sunt foștii creditori vor participa într-o oarecare măsură la profiturile viitoare. Cu toate acestea, foarte probabil aceștia vor suporta în continuare pierderi considerabile, după cum s-a arătat mai sus.

(215)

În plus, performanța Landsbankinn de la înființarea acesteia a fost adecvată, iar planul de restructurare estimează profituri stabile pentru următorii ani. Prin urmare, autoritatea consideră că cerința de la punctul 26 din Orientările privind restructurarea, împreună cu punctul 8 din Orientările privind criza financiară din 2012, a fost respectată.

(216)

În timp ce tranzacția Spkef, astfel cum a fost descrisă mai sus, implică elemente de ajutor de stat, autoritatea consideră că aceasta este astfel concepută încât să vizeze excluderea unui avantaj financiar direct pentru Landsbankinn. În acest sens, aceasta reamintește că valoarea finală a compensării pentru preluarea depozitelor Spkef a fost stabilită de către un comitet de arbitraj independent. Prin urmare, tranzacția constituie în esență o compensare negociată pentru Landsbankinn în schimbul preluării răspunderii pentru depozitele Spkef. Autoritatea nu consideră că ajutorul respectiv este de o importanță deosebită pentru evaluarea de către aceasta a partajării sarcinii. Cu toate acestea, fondul comercial adițional și cota de piață pe care Landsbankinn le-a achiziționat prin intermediul tranzacției au o influență semnificativă asupra evaluării de mai jos a denaturării concurenței.

(217)

În sfârșit, în ceea ce privește garantarea depozitelor, autoritatea a indicat deja în decizia de deschidere a procedurii că — având în vedere circumstanțele extraordinare de la momentul respectiv — aceasta ar putea constitui o modalitate proporțională de a proteja stabilitatea financiară în Islanda. Este evident însă că un astfel de ajutor nu poate fi aprobat nelimitat.

(218)

Astfel, pentru ca ajutorul de stat să fie considerat limitat la minimul necesar, autoritatea consideră că acesta trebuie încheiat cât mai curând posibil. Prin urmare, autoritatea salută intenția autorităților islandeze de a elimina garantarea depozitelor înainte de ridicarea controalelor asupra circulației capitalurilor, prin urmare, conform planificării curente, nu mai târziu de sfârșitul anului 2013.

(219)

Prin urmare, pentru a anticipa întârzierile legate de ridicarea controalelor asupra circulației capitalurilor și pentru a reflecta opinia autorității potrivit căreia o bancă viabilă ar trebui să fie capabilă să concureze pe piață fără protecția unei astfel de garantări totale a depozitelor, aceasta va autoriza garantarea depozitelor până la sfârșitul anului 2014 (61). După această dată, protecția depozitelor ar trebui să fie reglementată numai de legislația SEE aplicabilă privind garantarea depozitelor.

(220)

Autoritatea concluzionează că planul de restructurare a Landsbankinn garantează faptul că ajutorul este limitat la minimul necesar și că beneficiarul, acționarii și debitorii băncii precedente au participat în mod semnificativ la partajarea sarcinii. Prin urmare, ajutorul de restructurare este în conformitate cu secțiunea 3 din Orientările privind restructurarea.

(221)

Orientările privind restructurarea prevăd la punctele 29–32 din secțiunea 4:

„Stabilitatea financiară rămâne obiectivul predominant al ajutoarelor acordate sectorului financiar în contextul unei crize sistemice, însă menținerea stabilității sistemice pe termen scurt nu trebuie să aducă prejudicii pe termen mai lung condițiilor de concurență echitabile și piețelor competitive. În acest context, măsurile destinate limitării denaturării concurenței cauzată de ajutoarele de stat dețin un rol important. […] Trebuie adaptate măsuri destinate limitării denaturării concurenței pentru a elimina cazurile de denaturare identificate la nivelul piețelor în care banca beneficiară își desfășoară activitatea, după ce și-a restabilit viabilitatea în urma procesului de restructurare, respectând în același timp politica și principiile comune. Autoritatea consideră drept punct de plecare pentru evaluarea sa necesitatea de a dispune de astfel de măsuri, dimensiunea, amploarea și sfera activităților pe care banca în cauză le exercită în momentul punerii în aplicare a unui plan credibil de restructurare, astfel cum se prevede în secțiunea 2 din acest capitol. […] Natura și forma acestor măsuri depind de două criterii: în primul rând, de valoarea ajutorului și de condițiile și circumstanțele în care a fost acordat și, în al doilea rând, de caracteristicile pieței sau piețelor pe care banca beneficiară își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește primul criteriu, măsurile de limitare a denaturării vor varia semnificativ în funcție de valoarea ajutorului, precum și de gradul de repartizare a obligațiilor și de nivelul prețurilor. În mod general, în cazul în care nivelul de repartizare a obligațiilor și cel al contribuției proprii sunt mai ridicate, consecințele negative rezultate din riscul moral sunt mai puține.

În ceea ce privește al doilea criteriu, autoritatea va analiza efectele potențiale ale ajutorului asupra piețelor pe care banca beneficiară își desfășoară activitatea în urma restructurării. Mai întâi se vor examina dimensiunea și importanța relativă a băncii pe piața sau piețele ei, odată ce aceasta își recapătă viabilitatea. Măsurile vor fi adaptate la caracteristicile pieței pentru a asigura menținerea concurenței eficiente. […] Măsurile de limitare a denaturării concurenței nu trebuie să compromită perspectivele de restabilire a viabilității băncii.”

(222)

Rezultă din cele de mai sus că valoarea ajutorului, în special în termeni relativi, precum și caracteristicile pieței sunt esențiale în evaluarea de către autoritate a caracterului adecvat al măsurilor de limitare a denaturării concurenței. În același timp, este evident că astfel de măsuri nu trebuie să pună în pericol viabilitatea beneficiarului ajutorului de restructurare, iar preocupările privind concurența trebuie abordate având în vedere scopul fundamental de realizare a stabilității financiare în contextul crizei actuale.

(223)

În contextul cadrului juridic de mai sus, autoritatea va enunța în continuare observațiile pe care le consideră esențiale pentru evaluarea de către aceasta a măsurilor de limitare a denaturării concurenței.

(224)

În primul rând, autoritatea consideră că, având în vedere situația deosebită de pe piețele financiare islandeze, este necesară o evaluare atentă a condițiilor de piață și a mediului concurențial. Măsurile care limitează denaturarea concurenței ar trebui să reflecte circumstanțele actuale dificile, garantând în același timp că denaturarea concurenței este limitată la minimum atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

(225)

În al doilea rând, astfel cum s-a precizat mai sus în secțiunea privind partajarea sarcinii, a fost abordat aspectul celei mai mari contribuții posibile din partea foștilor proprietari ai Landsbanki și, într-o oarecare măsură, a contribuției creditorilor Landsbanki. Prin urmare, necesitatea unor măsuri adiționale privind concurența a fost limitată.

(226)

În al treilea rând, în ceea ce privește caracteristicile pieței relevante, colapsul sistemului financiar din Islanda, urmat de intervențiile autorităților islandeze, au condus la o mai mare concentrare a serviciilor financiare pe piața islandeză și au crescut substanțial cota de piață a celor trei bănci importante — Íslandsbanki, Arion Bank și Landsbankinn. În afara acestora, au mai rămas doar câțiva jucători mici pe piață, iar perspectiva imediată a unei noi intrări este redusă ca urmare a obstacolelor la intrarea pe piață deja menționate, a dimensiunii reduse a pieței și, mai ales, datorită controalelor asupra circulației capitalurilor. Landsbankinn se bucură de o poziție foarte importantă pe această piață concentrată, cu o cotă de piață de peste 30 % în majoritatea segmentelor. Este cea mai mare bancă islandeză în ceea ce privește bilanțul.

(227)

În al patrulea rând, criza a condus la o serie de probleme foarte specifice, cum ar fi gradul deosebit de ridicat al participării directe și indirecte a băncilor mari în economia reală și apariția unui monopol de facto al serviciilor informatice bancare (RB), deținute în mare parte de către cele trei bănci.

(228)

În al cincilea rând, valoarea relativă a ajutorului pe care Landsbankinn l-a primit este semnificativă. În acest sens, autoritatea notează că inițial întregul capital al băncii a fost oferit de către stat. În plus, banca a beneficiat de pe urma altor măsuri de ajutor — tranzacția Spkef și garantarea depozitelor. În plus, SpSV a primit ajutor înainte să fie preluată de către Landsbankinn. În același timp, Landsbankinn rămâne o bancă mică, cel puțin conform standardelor internaționale.

(229)

În al șaselea rând, preluările Spkef și SpSv de către bancă impun măsuri adiționale privind concurența. În decizia privind SpSv, autoritatea a subliniat că planul de restructurare a Landsbankinn trebuie să cuprindă astfel de măsuri.

(230)

În acest context, autoritatea notează că au fost luate sau vor fi luate o serie de măsuri care limitează denaturarea concurenței rezultată din ajutorul de stat acordat Landsbankinn.

(231)

Guvernul islandez și-a luat în mod specific două angajamente (a se vedea anexa) care, în opinia autorității, pot contribui la crearea unui cadru de reglementare care să favorizeze concurența pe piețele financiare:

(232)

În primul rând, prin numirea unui grup de lucru care va revizui Legea nr. 36/1978 privind taxa de timbru și prin examinarea, în special, a oportunității eliminării taxelor de timbru pentru obligațiunile emise de către persoanele fizice atunci când sunt transferate între creditori (de exemplu, atunci când persoanele își transferă creditele de la o instituție de credit la alta). Autoritatea consideră că legislația actuală — care obligă, printre altele, clienții să plătească taxa de timbru aplicată cuantumului obligațiunii respective (62) atunci când schimbă creditorii — poate constitui un impediment în calea concurenței deoarece aceasta poate lega clienții de contractele existente privind împrumuturi pe termen lung. Prin urmare, autoritatea salută angajamentul luat în vederea revizuirii legii.

(233)

În al doilea rând, autoritatea ia act de faptul că, în conformitate cu o rezoluție adoptată de Parlamentul islandez la 21 martie 2012, guvernul va numi un comitet al cărui mandat constă în revizuirea protecției consumatorului pe piața financiară. Acesta va include un mandat specific pentru revizuirea facilitării transferului și reducerii costurilor de transfer, comitetul urmând să colaboreze îndeaproape cu ICA în ceea ce privește acest aspect. Comitetul își va prezenta raportul cel târziu până la 15 ianuarie 2013. O astfel de evaluare mai atentă ar putea fi benefică concurenței pe termen lung. În acest timp, angajamentul specific luat de către Landsbankinn descris în continuare ar trebui să contribuie la facilitarea transferului, conducând astfel la creșterea concurenței.

(234)

Autoritatea salută acordul încheiat între ICA și proprietarii RB, inclusiv cele trei bănci importante, cu privire la acest aspect deoarece prin acesta se încearcă garantarea accesului la infrastructura informatică esențială pe o bază nediscriminatorie și la un cost rezonabil pentru concurenții mici și potențialii noi veniți pe piață. Autoritatea este de părere că preocupările sale, astfel cum au fost exprimate, printre altele, în cea de-a doua decizie privind Byr (63), au fost abordate în mod satisfăcător prin acordul respectiv. Prin urmare, nu este necesar ca aceasta să abordeze în continuare aspectul respectiv în prezenta decizie.

(235)

În sfârșit, autoritatea ia act de modificările normative care au fost aduse începând cu anul 2008, astfel cum sunt prezentate în anexă. În ceea ce privește concurența, introducerea articolului 22 în Legea nr. 161/2002 privind întreprinderile financiare este deosebit de importantă. Această dispoziție limitează participarea întreprinderilor financiare la activități care nu se încadrează în domeniul de aplicare a autorizațiilor lor de funcționare. Conform noii norme, astfel de activități pot fi derulate numai temporar și în scopul încheierii de tranzacții sau reorganizării activităților clienților. O notificare motivată în acest sens trebuie trimisă FME și au fost introduse termene în care întreprinderile financiare trebuie să-și finalizeze reorganizarea clienților acestora și să dispună de activele alocate.

(236)

Autoritatea consideră această modificare ca fiind un răspuns normativ adecvat la problema participării disproporționat de mari a instituțiilor financiare în economia reală. Dispoziția pare să prevină permanentizarea acestei situații care este rezultatul direct al conversiilor creanțelor în acțiuni.

(237)

Autoritatea subliniază că prezența pe piață și dimensiunea Landsbankinn nu reprezintă decât un procent din ce a reprezentat Landsbanki — deoarece activele totale au fost reduse cu 75 %, astfel cum s-a descris mai sus. Mai mult, spre deosebire de Landsbanki, Landsbankinn este activă numai pe piața islandeză. În timp ce cea mai mare parte a reducerii este rezultatul lichidării operațiunilor internaționale ale Landsbanki, autoritatea consideră că acest proces este deosebit de relevant deoarece se referă la denaturarea concurenței având în vedere că, în special, strategia riscantă de peste mări a Landsbanki a fost cea care a condus la colapsul acesteia și a cauzat denaturări ale piețelor financiare din SEE în trecut (64).

(238)

În plus, autoritatea salută angajamentele luate de Landsbankinn (a se vedea anexa) de a-și reduce în continuare prezența pe piața internă cu dezinvestiții de […] referitoare la […]. Mai mult, autoritatea remarcă în mod pozitiv că Landsbankinn s-a angajat să închidă […] sucursale pe durata perioadei de restructurare. Pe baza planului final de restructurare și reamintind faptul că Landsbankinn este o bancă mică conform standardelor SEE, autoritatea împărtășește opinia Landsbankinn potrivit căreia adoptarea unor alte măsuri structurale ar putea amenința perspectiva băncii de a-și restabili viabilitatea pe termen lung (65).

(239)

Autoritatea ia act de angajamentul conform căruia Landsbankinn nu va mai achiziționa instituții financiare până la 15 decembrie 2014, cu excepția cazului în care obține în prealabil aprobarea autorității. Aceasta înseamnă că poate fi prevenită o mai mare concentrare pe piața financiară islandeză prin achiziții făcute de Landsbankinn. Angajamentul garantează, de asemenea, că ajutorul care a fost acordat Landsbankinn este utilizat pentru restabilirea viabilității acesteia mai degrabă decât pentru consolidarea și extinderea în continuare a prezenței sale pe piața islandeză. Același lucru este valabil, de asemenea, în cazul angajamentului luat de Landsbankinn conform căruia, până la 15 octombrie 2014, aceasta nu va pune în aplicare clauze contractuale și nici nu va introduce noi clauze contractuale care să condiționeze termenele speciale ale dobânzilor de menținerea unei game minime de activități cu banca, precum și în cazul angajamentului de a nu invoca implicarea statului ca sursă a unui avantaj competitiv în momentul comercializării serviciilor sale.

(240)

Astfel cum s-a arătat mai sus, piața financiară islandeză constituie în prezent un mediu de operare dificil pentru orice bancă. Prin urmare, autoritatea salută angajamentele asumate de către Landsbankinn referitoare la facilitarea transferurilor între bănci și la furnizarea unei procesări de bază a plăților, precum și a unor servicii de distribuție monetară. Autoritatea consideră că aceste măsuri, împreună cu acordul dintre cele trei bănci importante și ICA privind RB menționat mai sus, garantează faptul că participanții mai mici pot accesa infrastructura esențială și servicii la prețuri rezonabile fără ca jucătorii mai mari să le poată bloca accesul. Autoritatea este de părere că aceasta va reduce obstacolele la intrarea pe piață pentru viitorii (potențiali) participanți pe piață. De asemenea, măsurile ar putea permite jucătorilor mai mici existenți să-și extindă cotele de piață dacă sunt capabili să ofere servicii mai bune decât concurenții lor mai mari. Mai mult, măsurile destinate facilitării transferului vor contribui la o concurență mai strânsă între jucătorii mari existenți și ar putea contribui la prevenirea sau eliminarea unei situații de potențial monopol colectiv.

(241)

În sfârșit, Landsbankinn se angajează să vândă, cât mai curând posibil, acțiunile deținute în societăți operaționale care au fost preluate ca urmare a restructurării în conformitate cu articolul 22 din Legea nr. 161/2002 privind întreprinderile financiare. Aceasta se angajează să respecte procedura și termenele stabilite în dispoziția respectivă și va furniza informații actualizate pe site-ul internet al acesteia (sau al unei filiale) cu privire la filialele sau acțiunile deținute spre vânzare. Mai mult, Landsbankinn s-a angajat să vândă […] până la anumite termene pe durata perioadei de restructurare.

(242)

Autoritatea salută angajamentul general de dezinvestiție, cât mai curând posibil, asumat de Landbankinn cu privire la toate întreprinderile și acțiunile care nu sunt legate de activitățile sale principale. Acest fapt va aborda nu doar potențialele preocupări privind concurența care ar putea apărea din faptul că banca este un proprietar atât de important în economia reală islandeză ci va preveni, de asemenea, punerea în pericol a viabilității băncii.

(243)

Aceasta atrage atenția autorităților islandeze și Landsbankinn cu privire la faptul că, datorită angajamentelor, încălcarea legislației naționale ar putea implica, de asemenea, o utilizare necorespunzătoare a ajutorului. Mai mult, autoritatea consideră că, prin obligația de a include pe site-ul internet al băncii informații cu privire la cesiunile și vânzările preconizate, se introduce o mai mare transparență cu privire la situația participării actuale la economia islandeză. Aceasta remediază, cel puțin într-o oarecare măsură, preocuparea specifică privind concurența care caracterizează în prezent piețele islandeze.

(244)

Pe baza celor expuse mai sus, autoritatea consideră că măsurile sus-menționate abordează principalele aspecte privind concurența pe care autoritatea le-a identificat în colaborare cu ICA. Având în vedere scopul fundamental de realizare a stabilității financiare, autoritatea concluzionează că angajamentele asumate limitează într-o măsură satisfăcătoare denaturarea concurenței. Prin urmare, ajutorul de restructurare este conform cu secțiunea 4 din Orientările privind restructurarea.

(245)

Pe baza evaluării anterioare și având în vedere planul de restructurare prezentat de către autoritățile islandeze cu privire la Landsbankinn, preocupările autorității exprimate în decizia de deschidere a procedurii referitoare la natura și compatibilitatea măsurilor de ajutor destinate Landsbankinn sunt înlăturate. În plus, autoritatea nu aduce obiecții cu privire la tranzacția Spkef și autorizează ajutorul primit de către SpSv. Prin urmare, autoritatea aprobă măsurile de ajutor ca fiind ajutor de restructurare compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b), sub rezerva aderării de către Islanda și Landsbankinn la angajamentele prezentate în anexă,