This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document C2007/095/111
Case T-80/07: Action brought on 15 March 2007 — JanSport Apparel v OHIM (BUILT TO RESIST)
Cauza T-80/07: Acțiune introdusă la data de 15 martie 2007 — JanSport Apparel/OAPI (BUILT TO RESIST)
Cauza T-80/07: Acțiune introdusă la data de 15 martie 2007 — JanSport Apparel/OAPI (BUILT TO RESIST)
JO C 95, 28.4.2007, pp. 55–56
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
28.4.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 95/55 |
Acțiune introdusă la data de 15 martie 2007 — JanSport Apparel/OAPI (BUILT TO RESIST)
(Cauza T-80/07)
(2007/C 95/111)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: JanSport Apparel Corp. (Wilmington, SUA) (reprezentanți: C. Bercial Arias, C. Casalonga și K. Dimidjian-Lecompte, lawyers)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile reclamantei
|
— |
anularea deciziei contestate a Camerei a doua de recurs din 12 ianuarie 2007 (R 1090/2006-2), prin care s-a refuzat în parte înregistrarea mărcii comunitare BUILT TO RESIST (cererea de înregistrare nr. 2937522) pentru următoarele produse:
|
|
— |
obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă. |
Motivele și principalele argumente
Marca comunitară vizată: marca verbală națională „BUILT TO RESIST “pentru produse și servicii din clasele 16, 18 și 25 — cerere de înregistrare nr. 293 7522
Decizia examinatorului: refuzul înregistrării
Decizia camerei de recurs: respingerea recursului
Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului.
În primul rând, cu privire la caracterul descriptiv al mărcii verbale solicitate, reclamanta susține că aceasta permite publicului vizat să distingă imediat și fără alte reflecții toate caracteristicile produselor oferite. Simplul fapt că marca verbală contestată este evocatoare pentru produsele solicitate nu este suficient, potrivit reclamantei, pentru a refuza înregistrarea și astfel, protecția conferită în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c). În plus, reclamanta susține că, în conformitate cu jurisprudența constantă, nu poate fi refuzată înregistrarea unui slogan chiar dacă, în completarea funcției sale principale de marcă, acesta servește concomitent unor scopuri de marketing sau publicitate. Totodată, afirmă reclamantul, faptul că marca verbală a fost înregistrată la nivel național, în Statele Unite, pentru aceleași produse, dovedește că aceasta este aptă să fie percepută de public și, în realitate, de consumatorii vorbitori de limba engleză, ca o indicație a originii sale comerciale.
În al doilea rând, referitor la caracterul său distinctiv inerent, reclamanta susține că marca verbală are caracter distinctiv cel puțin la nivelul minim necesar, care să permită înregistrarea mărcii.