1)

Articolul 195 și articolul 51 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv în lumina articolului 345 TFUE, a considerentelor (9) și (57), a articolului 1 alineatul (5) și a articolului 2 alineatul (2) literele (a) și (i) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1), trebuie interpretate în sensul că concesiunile asupra domeniului public maritim în scopuri turistico-recreative, precum cea deținută de societatea reclamantă, care își desfășoară activitatea în sectorul turismului și care desfășoară în mod continuu, iar nu ocazional servicii neeconomice de interes general și activități de interes public pe teritoriul aparținând domeniului public, precum conservarea bunurilor aflate în proprietate publică, protecția sănătății și igienei publice, protecția dreptului persoanelor cu handicap de a avea acces la helioterapie și la tratament balnear, precum și la activități turistice, culturale și de mediu, sunt excluse din domeniul de aplicare al directivelor de armonizare, precum Directiva 2006/123/CE, și/sau al articolului 49 TFUE?

2)

Concesiunile asupra domeniului public maritim în scopuri turistico-recreative, precum cea deținută de societatea reclamantă, al căror titular nu efectuează o prestare de servicii stabilită de entitatea contractantă, ci desfășoară o activitate economică într-o zonă aparținând domeniului public al statului pe baza unui acord care îi conferă dreptul de a gestiona anumite bunuri sau resurse publice, în temeiul dreptului public sau privat, prin care statul stabilește doar condițiile generale de utilizare, pot fi, în măsura în care concesiunile în cauză privesc resurse naturale, considerate ca fiind totuși excluse din domeniul de aplicare al autorizațiilor prevăzute de Directiva 2006/123/CE privind serviciile și/sau din cel al concesiunilor de servicii care prezintă interes transfrontalier reglementate de Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, având în vedere considerentele (4) și (15) ale Directivei 2014/23/UE (2)?

3)

Indiferent de răspunsul la întrebările anterioare, i se solicită Curții să stabilească dacă concesiunile asupra domeniului public maritim în scopuri turistico-recreative, precum cea deținută de societatea reclamantă, inițiate înainte de data de 28 decembrie 2009 și prelungite în mod repetat prin lege pe durată nedeterminată, ultima dată în temeiul articolului 24 alineatul 3-septies din Decretul-lege nr. 113 din 24 iunie 2016 fără un nou act de concesiune și fără nicio modificare substanțială a concesiunii, nu intră oricum în domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE în temeiul articolului 44 din aceeași Directivă privind serviciile, precum și, prin analogie sau aplicare directă, în temeiul articolului 43 din Directiva 2014/23/UE?

4)

Indiferent de răspunsul la întrebările anterioare, i se solicită Curții să stabilească dacă articolul 12 din Directiva 2006/123/CE nu este, în orice caz, aplicabil concesiunilor asupra domeniului public maritim în scopuri turistico-recreative, precum cea deținută de societatea reclamantă, în condițiile în care guvernul italian, în calitate de proprietar al domeniului public maritim, prin intermediul Președinției Consiliului de Miniștri, printr-o notă oficială din 6.10.2023, a comunicat inexistența unei cantității reduse de resurse naturale de coastă, luând în considerare datele naționale, conform unei abordări generale și abstracte, proporționale și nediscriminatorii, iar comportamentul Comisiei Europene, care, în avizul motivat din 16 noiembrie 2023 de închidere a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nr. 2020/4118, inițiată prin scrisoarea de punere în întârziere din 3 decembrie 2020, a cenzurat datele statului național cu privire la inexistența unei cantități reduse de resurse naturale, amenințând cu introducerea unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE în fața Curții de Justiție și oferind sau permițând difuzarea cât mai largă a informațiilor cu privire la întregul conținut al avizului motivat, încalcă articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană și principiul cooperării loiale?