–

pentru FT, de Y. Lalova, advokat;

–

pentru Comisia Europeană, de R. Álvarez Vinagre, C. Georgieva și K. Walkerová, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 13 și 15 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 646/2012 al Comisiei din 16 iulie 2012 de stabilire a normelor detaliate privind amenzile și daunele cominatorii potrivit Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2012, L 187, p. 29), precum și a principiului proporționalității.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între FT, pe de o parte, și Nachalnik Oblasten otdel „Avtomobilna administratsia” – Gabrovo [șeful Direcției regionale a Administrației Automobilelor – Gabrovo (Bulgaria)], pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unei amenzi administrative aplicate FT, un conducător auto care a efectuat un transport internațional de mărfuri cu un card de conducător auto care nu îi aparținea.

3

Articolul 13 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 646/2012 prevede:

„(1)   În cazul în care, în urma luării deciziilor prevăzute în secțiunea 2, Comisia [Europeană] constată că deținătorul certificatului a încălcat, intenționat sau prin neglijență, Regulamentul (CE) nr. 216/2008 [al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO 2008, L 79, p. 1)] sau normele sale de punere în aplicare, ea poate adopta o decizie de impunere a unei amenzi care să nu depășească 4 % din venitul anual sau din cifra de afaceri anuală a deținătorului certificatului din exercițiul financiar precedent.

(2)   În cazul în care deținătorul certificatului nu a încetat încălcarea la data adoptării deciziei menționate la alineatul (1), Comisia poate, prin aceeași decizie, să impună daune cominatorii pe zi de întârziere care să nu depășească 2,5 % din venitul zilnic mediu sau din cifra de afaceri zilnică medie a deținătorului certificatului în exercițiul financiar precedent.

Aceste daune cominatorii pot fi impuse pe o perioadă începând de la data notificării deciziei până la data încetării încălcării.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), exercițiul financiar precedent se referă la exercițiul financiar precedent datei deciziei menționate la alineatul (1).

(4)   Amenzile și daunele cominatorii sunt de natură administrativă.

(5)   Decizia prin care se impun amenzile și daunele cominatorii este executorie.”

4

Articolul 15 din regulamentul de punere în aplicare prevede:

„(1)   În procesul de stabilire a oportunității impunerii unor amenzi sau a unor daune cominatorii, precum și a valorii acestora, Comisia este ghidată de principiile eficienței, proporționalității și disuasiunii.

(2)   În fiecare caz, Comisia ia în considerare, dacă este relevant, următoarele circumstanțe:

(3)   În stabilirea valorii amenzii și a daunei cominatorii, Comisia ia în considerare orice măsuri de impunere luate deja cu privire la deținătorul certificatului la nivel național sau de către [AESA] pe baza acelorași temeiuri juridice și a acelorași fapte.”

5

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO 2014, L 60, p. 1), prevede:

„Pe lângă definițiile menționate la alineatul (1), în sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]”

6

Articolul 27 din acest regulament prevede:

„(1)   Cardul de conducător auto este personal.

(2)   Un conducător auto nu poate deține mai mult de un card de conducător auto valabil și este autorizat să utilizeze doar propriul său card de conducător auto personalizat. Un conducător auto nu utilizează un card de conducător auto defect sau a cărui valabilitate a expirat.”

7

Articolul 41 din regulamentul menționat prevede:

„(1)   Statele membre, în conformitate cu măsurile lor constituționale, stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni sunt efective, proporționale, disuasive și nediscriminatorii și respectă categoriile de încălcări prevăzute în Directiva 2006/22/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO 2006, L 102, p. 35, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 187)].

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile respective și cu privire la regimul sancțiunilor până la 2 martie 2016. Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a măsurilor respective.”

8

Articolul 2 alineatul (3a) din Directiva 2006/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2020/1057 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2020 (JO 2020, L 249, p. 49), prevede:

„Fiecare stat membru organizează controale privind respectarea Directivei 2002/15/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO 2002, L 80, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 125)] ținând seama de sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc prevăzut la articolul 9 din prezenta directivă. Controalele respective vizează o întreprindere dacă unul sau mai mulți dintre conducătorii auto ai acesteia au încălcat în mod continuu sau grav Regulamentul (CE) nr. 561/2006 [al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO 2006, L 102, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 214)] sau Regulamentul (UE) nr. 165/2014.”

9

Tabelul de la punctul 2 din anexa III la Directiva 2006/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2020/1057, intitulat „Grupe de încălcări ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (Tahograf)”, precizează că conducerea cu un card de conducător auto fără a fi titularul acestuia face parte dintre încălcările cele mai grave ale Regulamentului nr. 165/2014.

10

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/403 al Comisiei din 18 martie 2016 de completare a Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește clasificarea încălcărilor grave ale normelor Uniunii, care pot determina pierderea de către un operator de transport rutier a bunei reputații și de modificare a anexei III la Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2016, L 74, p. 8) prevede:

„Prezentul regulament stabilește în anexa I o listă comună a categoriilor, a tipurilor și a gradelor de gravitate ale încălcărilor grave ale normelor Uniunii în materie de transport rutier comercial, care, în plus față de încălcările prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, pot determina pierderea bunei reputații a unui operator de transport rutier.”

11

Reiese în special din anexa I la Regulamentul 2016/403 că depășirea duratei de conducere zilnice sau săptămânale de către un conducător auto constituie o încălcare gravă, foarte gravă sau cea mai gravă, în funcție de durata acestei depășiri. În schimb, potrivit acestei anexe, conducerea cu un card de conducător auto aparținând altcuiva trebuie încadrată, în orice caz, în categoria celor mai grave încălcări.

12

Articolul 93c alineatul (5) din Zakon za avtomobilnite prevozi (Legea privind transporturile rutiere) (DV nr. 82 din 17 septembrie 1999), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „ZavtP”), prevede:

„Un conducător auto care utilizează un card de conducător auto emis pe numele unei alte persoane este sancționat cu amendă de 1500 de leva bulgărești (BGN) [(aproximativ 767 de euro)].”

13

Articolul 27 alineatul (5) din Zakon za administrativnite narushenia i nakazania (Legea privind contravențiile și sancțiunile administrative) (DV nr. 92 din 28 noiembrie 1969), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:

„Nu este permisă nici stabilirea unei sancțiuni inferioare nivelului minim al sancțiunilor reprezentate de amendă și de privarea temporară de dreptul de a exercita o anumită profesie sau activitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.”

14

La 28 august 2024, șeful Direcției regionale a Administrației Automobilelor – Gabrovo a aplicat FT, în temeiul articolului 93c alineatul (5) din ZavtP, o amendă administrativă în cuantum de 1500 BGN (aproximativ 767 de euro) întrucât, cu încălcarea articolului 27 alineatul (2) din Regulamentul nr. 165/2014, a condus la 26 iulie 2024 un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al acestui regulament utilizând un card de conducător auto emis pe numele unei alte persoane.

15

Prin hotărârea din 2 aprilie 2025, Rayonen sad Gabrovo (Tribunalul de Raion din Gabrovo, Bulgaria) a confirmat această amendă administrativă.

16

La 13 mai 2025, FT a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Administrativen sad Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo, Bulgaria), care este instanța de trimitere. În recursul formulat, FT arată în special că amenda administrativă pe care a fost obligat să o plătească este disproporționată în raport cu natura și cu gravitatea încălcării în cauză, caracterul forfetar al acestei amenzi împiedicând luarea în considerare a unor elemente precum distanța parcursă efectiv cu cardul de conducător auto al unui terț, circumstanța că este vorba despre o primă încălcare sau faptul că persoana interesată deține ea însăși un card de conducător auto.

17

Instanța de trimitere evidențiază, în primul rând, că articolul 93c alineatul (5) din ZavtP prevede o sancțiune în cuantum forfetar pentru încălcarea care este reproșată FT, al cărei nivel depășește cuantumul salariului minim bulgar (1077 BGN) (aproximativ 550 de euro), precum și pe cel al salariului mediu bulgar la data săvârșirii pretinsei încălcări și în primele trei luni ale anului 2025.

18

Nici autoritatea administrativă care a aplicat amenda menționată, nici instanța însărcinată cu aprecierea legalității acesteia nu pot reduce cuantumul acesteia, de la caz la caz, ținând seama, pe de o parte, de natura și de gravitatea încălcării în cauză și, pe de altă parte, de periculozitatea acesteia pentru colectivitate.

19

Astfel, din articolul 27 alineatul (5) din Legea privind contravențiile și sancțiunile administrative, în versiunea aplicabilă litigiului principal, rezultă că nu este permisă stabilirea unei sancțiuni inferioare nivelului minim al sancțiunilor reprezentate de amendă și de privarea temporară de dreptul de a exercita o anumită profesie sau activitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dintre care niciunul nu se aplică în speță.

20

Prin urmare, nu este posibil să se țină seama printre altele de faptul că încălcarea în cauză a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență, de momentul în care a fost săvârșită sau de porțiunea de drum pe care s‑a realizat, nici de circumstanța că persoana interesată dispunea de un card de conducător auto la data acestei încălcări sau de motivele pentru care a utilizat un card de conducător auto aparținând unui terț.

21

În al doilea rând, instanța de trimitere consideră că principiul proporționalității, astfel cum este consacrat în dreptul Uniunii, se impune statelor membre nu numai în ceea ce privește stabilirea elementelor constitutive ale unei încălcări și a normelor referitoare la intensitatea amenzilor, ci și în ceea ce privește aprecierea elementelor care pot fi luate în considerare la stabilirea cuantumului amenzii aplicabile pentru această încălcare.

22

În aceste condiții, Administrativen sad Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub propria răspundere și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Respingerea de către Curte a unei cereri formulate de o instanță națională este posibilă numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal sau atunci când problema este de natură ipotetică sau Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 17 martie 2026, Županijsko državno odvjetništvo, C‑8/24, EU:C:2026:210, punctul 55 și jurisprudența citată).

24

În primul rând, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită printre altele interpretarea articolelor 13 și 15 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 646/2012 și a articolului 5 alineatul (4) TUE.

25

Or, trebuie arătat, pe de o parte, că acest regulament privește transportul aerian și, pe de altă parte, că acest articol 5 alineatul (4) consacră principiul proporționalității în ceea ce privește acțiunea Uniunii, iar nu a statelor membre. Rezultă că aceste dispoziții sunt vădit inaplicabile litigiului principal, astfel încât prima întrebare este inadmisibilă în măsura în care privește interpretarea dispozițiilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin, C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606, punctele 64-66 și 70).

26

În al doilea rând, din a doua întrebare reiese că instanța de trimitere ridică, pe de o parte, problema compatibilității cu principiul proporționalității, astfel cum este consacrat în dreptul Uniunii, a dispozițiilor naționale în temeiul cărora a fost pronunțată în speță o amendă administrativă forfetară și, pe de altă parte, problema compatibilității cu acest principiu a altor dispoziții ale dreptului bulgar decât cele care sunt relevante pentru soluționarea litigiului principal.

27

În această privință, trebuie arătat, pe de o parte, că prima parte a celei de a doua întrebări se confundă cu prima întrebare, astfel încât nu este necesar să se răspundă separat la aceasta.

28

În ceea ce privește, pe de altă parte, a doua parte a celei de a doua întrebări, trebuie amintit că funcția conferită Curții în cadrul procedurii preliminare constă în a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu în a formula opinii consultative cu privire la chestiuni generale sau ipotetice (a se vedea în special Hotărârea din 15 septembrie 2011, Unió de Pagesos de Catalunya, C‑197/10, EU:C:2011:590, punctul 18).

29

Rezultă că a doua parte a celei de a doua întrebări este inadmisibilă.

30

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării dintre instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului [Hotărârea din 30 aprilie 2024, M.N. (EncroChat), C‑670/22, EU:C:2024:372, punctul 78 și jurisprudența citată].

31

În speță, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care sancționează o încălcare precum cea în discuție în litigiul principal cu o amendă administrativă în cuantum ridicat, fără a fi posibil nici pentru autoritatea administrativă care a aplicat această amendă, nici pentru instanța însărcinată cu aprecierea legalității acesteia să îi reducă cuantumul ținând seama de circumstanțele speței.

32

Din decizia de trimitere rezultă că încălcarea în discuție în litigiul principal constă în utilizarea unui card de conducător auto aparținând altcuiva, cu încălcarea interdicției prevăzute la articolul 27 din Regulamentul nr. 165/2014.

33

În această privință, este necesar să se arate că articolul 41 din regulamentul respectiv prevede că statele membre adoptă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării regulamentului menționat care să fie efective, proporționale și disuasive. Acest articol se aplică tuturor sancțiunilor adoptate de statele membre pentru a sancționa încălcările aceluiași regulament, indiferent dacă aceste sancțiuni au sau nu un caracter penal, în sensul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

34

Prin urmare, este necesar să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă principiul proporționalității, astfel cum este concretizat la articolul 41 din Regulamentul nr. 165/2014, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o amendă în cuantum ridicat este impusă conducătorului unui vehicul care a încălcat interdicția prevăzută la articolul 27 din acest regulament, prin introducerea în tahograful vehiculului său a unui card de conducător auto aparținând altcuiva, fără a prevedea nicio posibilitate de a diminua acest cuantum ținând seama de circumstanțele specifice speței.

35

În primul rând, trebuie amintit că, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să își exercite competența cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității [Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Еkоstroy, C‑61/23, EU:C:2024:974, punctul 41, și Hotărârea din 11 decembrie 2025, Staatssecretaris Jeugd, Preventie en Sport (Țigări electronice), C‑665/24, EU:C:2025:960, punctul 42 și jurisprudența citată].

36

Principiul proporționalității, concretizat la articolul 41 din Regulamentul nr. 165/2014, impune ca severitatea unei sancțiuni să corespundă gravității încălcării în cauză, în special prin asigurarea unui efect realmente disuasiv. Astfel, măsurile sancționatoare permise de o legislație națională nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de această legislație (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Еkоstroy, C‑61/23, EU:C:2024:974, punctul 45, precum și Hotărârea din 22 ianuarie 2026, AK Dlhopolec ș.a., C‑590/24, EU:C:2026:41, punctele 105 și 107, precum și jurisprudența citată).

37

Acest principiu al proporționalității se impune nu numai în ceea ce privește stabilirea elementelor constitutive ale unei încălcări, ci și în ceea ce privește stabilirea normelor referitoare la intensitatea amenzilor și la aprecierea elementelor care pot fi luate în considerare în vederea determinării acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Еkоstroy, C‑61/23, EU:C:2024:974, punctul 46 și jurisprudența citată).

38

În speță, legislația bulgară instituie un regim de răspundere obiectivă în temeiul căruia constatarea faptelor constitutive ale încălcării în cauză este suficientă pentru ca autoritatea administrativă să aplice o amendă în cuantum de 1500 BGN (aproximativ 767 de euro).

39

Pe de altă parte, categoria de persoane care este expusă unei astfel de amenzi este constituită, cel puțin în esență, din persoane fizice care exercită misiuni de șofer rutier. Or, din cererea de decizie preliminară reiese că cuantumul acestei amenzi este superior salariului mediu din Bulgaria. Rezultă că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, cuantumul amenzii menționate trebuie considerat ca fiind foarte ridicat având în vedere nivelul mediu al veniturilor profesionale ale categoriei de persoane susceptibile să fie obligate la plata unei asemenea amenzi.

40

Din cererea de decizie preliminară reiese de asemenea că nici autoritatea administrativă însărcinată cu aplicarea unei astfel de amenzi, nici instanța însărcinată cu examinarea legalității sale nu este în măsură să diminueze cuantumul acesteia, ținând seama de circumstanțele proprii speței.

41

Or, faptul de a aplica o amendă în cuantum foarte ridicat, fără ca acest cuantum să poată fi redus în funcție de circumstanțele specifice speței, este de natură să încalce principiul proporționalității, astfel cum este concretizat la articolul 41 din Regulamentul nr. 165/2014 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 ianuarie 2026, AK Dlhopolec ș.a., C‑590/24, EU:C:2026:41, punctul 112).

42

Rezultă că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, cuantumul amenzii în discuție în litigiul principal are o asemenea importanță încât principiul proporționalității, astfel cum este concretizat la articolul 41 din Regulamentul nr. 165/2014, se opune ca acest cuantum să nu poată fi nicidecum diminuat ținând seama de circumstanțele specifice speței.

43

În al doilea rând, în ceea ce privește, mai precis, circumstanțele care pot fi luate în considerare pentru a adapta cuantumul unei amenzi administrative precum cea în discuție în litigiul principal, trebuie arătat că din articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul nr. 165/2014 coroborat cu anexa I la Regulamentul 2016/403 rezultă că utilizarea unui card de conducător auto aparținând altcuiva face parte dintre cele mai grave încălcări în materie, indiferent de durata pe care are loc o astfel de utilizare. Această încălcare se distinge, așadar, de alte încălcări ale dreptului Uniunii aplicabil în domeniul transportului rutier și în special de încălcările legate de depășirea duratelor zilnice sau săptămânale maxime de conducere, al căror grad de gravitate variază, în conformitate cu această anexă I, în funcție de durata acestei depășiri.

44

Prin urmare, circumstanța că conducătorul auto a utilizat un card de conducător auto aparținând altcuiva pentru o perioadă foarte limitată nu poate constitui un element care să poată conduce la diminuarea cuantumului amenzii care ar trebui în principiu să îi fie aplicată.

45

O asemenea interpretare este susținută de obiectivele de siguranță rutieră și de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale conducătorilor auto care sunt urmărite de Regulamentul nr. 165/2014 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 mai 2020, Bezirkshauptmannschaft Tulln (Atestatul privind zilele fără conducere), C‑96/19, EU:C:2020:353, punctul 38].

46

Astfel, utilizarea unui card de conducător auto aparținând altcuiva are ca obiect sau cel puțin ca efect împiedicarea controlului efectiv al respectării perioadelor de conducere și de repaus care sunt impuse de legislația Uniunii. Or, o asemenea imposibilitate de control efectiv se produce încă de la utilizarea unui card de conducător auto aparținând altcuiva, ceea ce distinge o asemenea încălcare de cele în discuție în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea din 22 martie 2017, Euro‑Team și Spirál‑Gép (C‑497/15 și C‑498/15, EU:C:2017:229), și Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Ekоstroy (C‑61/23, EU:C:2024:974), prin care Curtea a statuat în esență că imposibilitatea de a ține seama de durata încălcării în cauză la stabilirea cuantumului amenzii încalcă principiul proporționalității.

47

În schimb, poate, printre altele, să figureze printre circumstanțele specifice speței, menționate la punctul 43 din prezenta hotărâre, faptul că persoana în cauză poate demonstra că a utilizat din neglijență cardul de conducător auto al altcuiva.

48

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că este necesar să se răspundă la întrebările adresate că principiul proporționalității, astfel cum este concretizat la articolul 41 din Regulamentul nr. 165/2014, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o amendă în cuantum foarte ridicat este impusă conducătorului unui vehicul care a încălcat interdicția prevăzută la articolul 27 din acest regulament, prin introducerea în tahograful vehiculului său a unui card de conducător auto aparținând altcuiva, fără a prevedea nicio posibilitate de a diminua acest cuantum ținând seama de circumstanțele specifice speței.

49

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Principiul proporționalității, astfel cum este concretizat la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere,

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o amendă în cuantum foarte ridicat este impusă conducătorului unui vehicul care a încălcat interdicția prevăzută la articolul 27 din Regulamentul nr. 165/2014, prin introducerea în tahograful vehiculului său a unui card de conducător auto aparținând altcuiva, fără a prevedea nicio posibilitate de a diminua acest cuantum ținând seama de circumstanțele specifice speței.