–

pentru Parfümerie Akzente GmbH, de P. Järvengren Gerner și T. Kronhöffer, advokater;

–

pentru KTF Organisation AB, de S. Brandt, advokat;

–

pentru guvernul suedez, de F.-L. Göransson și H. Shev, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul francez, de B. Fodda și M. Guiresse, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri și F. Severi, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de P.-J. Loewenthal, U. Małecka, N. Ruiz García și A. Sävje, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (h) punctul (ii) și a articolului 3 alineatele (2) și (4) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13, vol. 29, p. 257), a articolului 8 alineatul (2) din Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (JO 1975, L 147, p. 40, Ediție specială, 13/vol. 2, p. 128), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/2037 a Comisiei din 21 noiembrie 2016 (JO 2016, L 314, p. 11, denumită în continuare „Directiva 75/324”), precum și a articolului 19 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între KTF Organisation AB (denumită în continuare „KTF”), pe de o parte, și Parfümerie Akzente GmbH, pe de altă parte, în scopul de a interzice acesteia din urmă comercializarea în Suedia a produselor cosmetice care nu sunt etichetate în limba suedeză.

3

Considerentele (11), (21) și (24) ale Directivei 2000/31 au următorul cuprins:

[…]

[…]

4

Articolul 1 din Directiva 2000/31, intitulat „Obiectiv și sferă de aplicare”, prevede la alineatul (3):

„Prezenta directivă completează dreptul comunitar aplicabil serviciilor societății informaționale fără a aduce atingere nivelului de protecție, în special în materie de sănătate publică și interese ale consumatorilor, stabilit prin instrumente comunitare și prin legislația internă care le pune în aplicare în măsura în care aceasta nu restrânge libera prestare a serviciilor societății informaționale.”

5

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentei directive, următorii termeni au înțelesurile de mai jos:

[…]

6

Articolul 3 din această directivă, intitulat „Piața internă”, prevede:

„(1)   Fiecare stat membru garantează că serviciile societății informaționale prestate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul său respectă dispozițiile de drept intern aplicabile în statul membru în cauză și relevante pentru domeniul coordonat.

(2)   Statele membre nu pot restrânge libera circulație a serviciilor societății informaționale din alte state membre invocând motive relevante pentru domeniul coordonat.

[…]

(4)   Statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la alineatul (2) în cazul unui anumit serviciu al societății informaționale, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]”

7

Articolul 8 din Directiva 75/324 prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului [din 16 decembrie 2008, privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1)], fiecare generator de aerosoli sau, în cazul în care indicațiile nu pot fi înscrise pe generatorul de aerosoli din cauza dimensiunilor mici ale acestuia (capacitate maximă de cel mult 150 ml), o etichetă atașată acestuia trebuie să conțină următoarele indicații, în mod vizibil, lizibil și de neșters:

[…]

[…]

(2)   Statele membre pot condiționa comercializarea generatoarelor de aerosoli pe teritoriul lor de redactarea etichetelor în limba sau limbile naționale.”

8

Anexa la Directiva 75/324 prevede la punctul 2.2, intitulat „Etichetarea”:

„Fără a aduce atingere Regulamentului [nr. 1272/2008], fiecare generator de aerosoli trebuie să poarte în mod vizibil următoarele indicații lizibile și de neșters:

[…]

9

Articolul 3 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Siguranță”, prevede:

„Un produs cosmetic pus pe piață trebuie să fie sigur pentru sănătatea umană atunci când este utilizat în condiții de folosire normale sau rațional previzibile, ținând seama în special de următoarele elemente:

[…]

Prevederile referitoare la avertismente nu exonerează persoanele definite la articolele 2 și 4 de respectarea celorlalte obligații prevăzute de prezentul regulament.”

10

Articolul 19 din acest regulament, intitulat „Etichetare”, prevede:

„(1)   Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului articol, produsele cosmetice sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice sunt inscripționate următoarele informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile:

[…]

[…]

[…]

(5)   Limba în care sunt redactate informațiile menționate la alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (f) și la alineatele (2), (3) și (4) este stabilită de legislația statelor membre în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final.

[…]”

11

Lagen (2002:562) om elektronisk handel och andra informationssamhällets tjänster [Legea (2002:562) privind comerțul electronic și celelalte servicii ale societății informaționale, denumită în continuare „Legea privind comerțul electronic”], care transpune Directiva 2000/31, prevede la articolul 3:

„Un furnizor de servicii al cărui stat de stabilire este un stat al [Spațiului Economic European (SEE)], altul decât Suedia, are dreptul de a presta servicii ale societății informaționale unor destinatari din Suedia, fără a aduce atingere normelor suedeze care se încadrează în domeniul coordonat.

Cu toate acestea, o instanță sau o altă autoritate poate, în temeiul legii, să ia o măsură de restricționare a liberei circulații pentru un astfel de serviciu dacă acest lucru este necesar pentru a proteja:

1. ordinea și siguranța publică;

2. sănătatea publică;

3. consumatorii.

O astfel de măsură trebuie să vizeze un anumit serviciu care aduce atingere sau riscă să aducă grav atingere unuia dintre aceste interese protejate. Măsura trebuie să fie proporțională cu interesul care trebuie protejat.”

12

Potrivit articolului 5 din această lege, în cadrul domeniului coordonat, dreptul suedez se aplică serviciilor societății informaționale prestate de furnizori al căror stat de stabilire este Regatul Suediei, chiar dacă aceste servicii sunt destinate, în tot sau în parte, unor destinatari stabiliți în alt stat al SEE.

13

Parfümerie Akzente este o societate germană care, prin intermediul site-ului său internet parfumdreams.se, promovează și vinde produse de îngrijire a părului și alte produse cosmetice destinate pieței suedeze și unei clientele suedeze.

14

La rândul său, KTF este o asociație profesională de întreprinderi care importă, fabrică și comercializează produse cosmetice și de igienă căreia aceasta îi furnizează o largă varietate de servicii. În luna februarie 2020, KTF a introdus o acțiune împotriva Parfümerie Akzente la Patent- och marknadsdomstolen (Tribunalul pentru Proprietate Industrială și Comerț, Suedia) pentru a i se interzice acesteia din urmă, sub sancțiunea unor penalități cu titlu cominatoriu, săvârșirea unor practici neloiale care constau, în primul rând, în utilizarea anumitor mențiuni promoționale specifice în cadrul comercializării de produse cosmetice și de îngrijire pentru păr, în al doilea rând, în comercializarea anumitor produse cosmetice conținute în generatoare de aerosoli neetichetate în limba suedeză, cu încălcarea reglementării suedeze de transpunere a Directivei 75/324, și, în al treilea rând, în comercializarea anumitor produse cosmetice, cu precădere a celor care permit decolorarea și vopsirea părului, de asemenea neetichetate în limba suedeză, cu încălcarea mai ales a articolului 19 alineatul (1) litera (d) și a anexei III la Regulamentul nr. 1223/2009.

15

Parfümerie Akzente, care admite că a promovat și a vândut produse fără etichetă în limba suedeză, apreciază că Directiva 2000/31 se opune ca prestatorul unui serviciu al societății informaționale să fie supus unor norme mai stricte decât cele ale statului de stabilire.

16

Prin hotărârea din 24 septembrie 2021, Patent- och marknadsdomstolen (Tribunalul pentru Proprietate Industrială și Comerț) a statuat că practicile promoționale contestate constituiau o practică neloială și, în consecință, a interzis Parfümerie Akzente, în temeiul normelor suedeze care reglementează practicile comerciale, să recurgă la aceasta.

17

În această privință, instanța menționată a arătat că Parfümerie Akzente nu a indicat motivele pentru care reglementarea suedeză privind practicile comerciale ar fi fost mai restrictivă decât Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) sau decât dreptul material german.

18

Parfümerie Akzente a formulat apel împotriva acestei hotărâri la Svea Hovrätt, Patent- och marknadsöverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm în calitate de Curte de Apel pentru Proprietate Intelectuală și Cauze Economice, Suedia), care este instanța de trimitere.

19

În primul rând, această instanță amintește în special că din articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2000/31 rezultă că aceasta nu permite unui stat membru să restrângă libera circulație a serviciilor societății informaționale dintr-un alt stat membru invocând motive relevante pentru domeniul coordonat. În plus, din Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții (C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685, punctele 53-68), ar reieși că statele membre trebuie să asigure că furnizorul unor astfel de servicii nu este supus, cu excepția cazului în care acest lucru este permis în mod expres de articolul 3 alineatul (4) din această directivă, unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute de dreptul material în statul membru de stabilire a acestui furnizor.

20

În ceea ce privește furnizorii de servicii stabiliți în afara Suediei, articolul 3 primul paragraf din Legea privind comerțul electronic, care transpune articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2000/31, s-ar îndepărta de această ultimă dispoziție. Astfel, articolul 3 primul paragraf din această lege acesta nu menționează, pe de o parte, că normele suedeze care țin de domeniul coordonat nu pot restrânge libera circulație a serviciilor societății informaționale care provin dintr-un alt stat membru și, pe de altă parte, că normele suedeze pot fi aplicate atât timp cât nu sunt mai stricte decât cele prevăzute de dreptul material al statului membru în care este stabilit furnizorul.

21

Desigur, dacă articolul 3 primul paragraf din Legea privind comerțul electronic ar trebui interpretat în sensul că un operator străin poate oferi în mod liber spre vânzare serviciile sale în Suedia, fără ca normele suedeze să se opună, o astfel de punere în aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2000/31 ar fi conformă cu Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții (C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685).

22

O astfel de interpretare ar putea totuși să aducă atingere punerii în aplicare a Directivei 2005/29, din moment ce ar presupune neaplicarea normelor suedeze de transpunere a acestei ultime directive în cazul furnizorului stabilit în alt stat membru de unde acesta furnizează servicii ale societății informaționale. În plus, concurenții unui astfel de furnizor sau asociațiile de consumatori care se consideră lezate de anumite practici comerciale online ar fi obligați să se adreseze instanțelor și altor autorități din statul de stabilire al aceluiași furnizor pentru a-și valorifica drepturile într-o altă limbă decât limba lor și în temeiul dreptului material al unui alt stat membru. O asemenea perspectivă ar afecta obiectivul urmărit de Directiva 2005/29 de a asigura un nivel comun ridicat de protecție a consumatorilor.

23

În al doilea rând, instanța de trimitere subliniază că rezultă din articolul 2 litera (h) din Directiva 2000/31 coroborat cu considerentul (21) al acesteia că domeniul coordonat nu privește cerințele statelor membre referitoare la bunuri, cum ar fi standardele privind securitatea, etichetarea, livrarea și transportul bunurilor. Normele naționale referitoare la condițiile în care mărfurile vândute pe internet pot fi livrate pe teritoriul unui stat membru nu ar intra, așadar, în domeniul de aplicare al acestei directive.

24

Cu toate acestea, nici Directiva 2000/31, nici jurisprudența Curții nu ar preciza normele care trebuie aplicate atunci când promovarea și vânzarea online privesc produse pretins etichetate într-un mod neconform cu cerințele referitoare la aceste produse ca atare în statul membru al consumatorului care le cumpără. Prin urmare, s-ar pune problema dacă domeniul coordonat, în sensul Directivei 2000/31, include cerințe referitoare la promovarea și la vânzarea online ale unui produs despre care se susține că nu este conform cu cerințele aplicabile produsului ca atare.

25

Instanța de trimitere subliniază că, deși cerințele impuse pentru livrare și pentru produs ca atare trebuie să fie excluse din domeniul coordonat, în conformitate cu articolul 2 litera (h) punctul (ii) din Directiva 2000/31, astfel cum a fost interpretat în Hotărârea din 2 decembrie 2010, Ker-Optika (C‑108/09, EU:C:2010:725), Hotărârea din 1 octombrie 2020, A (Publicitate și vânzare de medicamente online) (C‑649/18, EU:C:2020:764, punctele 54-59) sugerează în schimb că un element indisociabil și accesoriu al serviciului de vânzare online poate intra în domeniul coordonat, chiar dacă acest element, luat în considerare în mod izolat, se situează în afara domeniului de aplicare al acestei directive.

26

De altfel, în cazul vânzărilor online destinate exclusiv consumatorilor dintr-un alt stat membru în care nu este stabilit furnizorul de servicii, dacă domeniul coordonat ar trebui să acopere cerințele aplicabile promovării și vânzării online, dar nu și pe cele referitoare la livrarea sau la produsul ca atare, în diferitele etape ale comercializării acestui produs s-ar putea aplica norme ale unor state membre diferite. În acest fel s-ar încălca obiectivul Directivei 2000/31 care constă în eliminarea insecurității juridice și promovarea liberei circulații în ceea ce privește printre altele vânzările online.

27

În sfârșit, instanța de trimitere arată că dispoziții din alte reglementări ale Uniunii, precum articolul 8 alineatul (2) din Directiva 75/324 și articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009, prevăd condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a putea fi introdus pe piață sau furnizat utilizatorilor finali în statul membru al acestora.

28

În aceste condiții, Svea Hovrätt – Patent- och marknadsöverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, în calitate de Curte de Apel pentru Proprietate Intelectuală și Cauze Economice) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

29

Prin intermediul celei de a doua, al celei de a treia și al celei de a patra întrebări, care trebuie examinate de la bun început și împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (h) punctul (i) a doua liniuță din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „domeniu coordonat” include cerințele referitoare la etichetarea produselor promovate și vândute pe site-ul internet al unui furnizor de servicii ale societății informaționale, care sunt impuse de statul membru pe teritoriul căruia se află consumatorii vizați de aceste măsuri de comercializare online, pentru motivul că aceste cerințe, care decurg din punerea în aplicare a unor norme sectoriale ale Uniunii aplicabile introducerii pe piață sau furnizării către utilizatorii finali ai produselor respective, constituie un element accesoriu și indisociabil al promovării și al vânzării online al acestor produse.

30

Astfel cum rezultă din considerentul (24) al Directivei 2000/31, aceasta se întemeiază pe principiul controlului la sursă al serviciilor societății informaționale. Rezultă, pe de o parte, că, potrivit articolului 3 alineatul (1) din această directivă, „[f]iecare stat membru garantează că serviciile societății informaționale prestate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul său respectă dispozițiile de drept intern aplicabile în statul membru în cauză și relevante pentru domeniul coordonat”. Pe de altă parte, potrivit articolului 3 alineatul (2), „[s]tatele membre nu pot restrânge libera circulație a serviciilor societății informaționale din alte state membre invocând motive relevante pentru domeniul coordonat”. Potrivit acestui articol 3 alineatul (4), în anumite condiții, statele membre pot totuși „adopta măsuri derogatorii de la alineatul (2) în cazul unui anumit serviciu al societății informaționale”.

31

Articolul 2 litera (h) initio din Directiva 2000/31 definește „domeniul coordonat” ca fiind „cerințele specificate în cadrul legislativ din statele membre, aplicabile furnizorilor de servicii ale societății informaționale, indiferent dacă sunt de natură generală sau concepute special pentru aceștia”.

32

Articolul 2 litera (h) punctul (i) a doua liniuță din Directiva 2000/31 precizează că „domeniul coordonat” cuprinde printre altele cerințele referitoare la desfășurarea activității unui serviciu al societății informaționale, cum ar fi cerințele legate de calitatea sau conținutul serviciului, inclusiv în materie de publicitate. În schimb, în temeiul articolului 2 litera (h) punctul (ii) prima liniuță din această directivă, sunt excluse din acest domeniu cerințele aplicabile bunurilor ca atare.

33

În această privință, este important să se amintească faptul că etichetarea, la fel în special ca ambalarea, forma sau compoziția unui bun, constituie o cerință aplicabilă bunurilor ca atare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 1993, Keck și Mithouard, C‑267/91 și C‑268/91, EU:C:1993:905, punctul15, precum și Hotărârea din 6 iulie 1995, Mars, C‑470/93, EU:C:1995:224, punctul 12). De asemenea, considerentul (21) al Directivei 2000/31, în lumina căruia trebuie interpretat articolul 2 litera (h) punctul (ii) prima liniuță din aceasta, clasifică obligațiile în materie de etichetare printre cerințele aplicabile bunurilor. Prin urmare, obligațiile în materie de etichetare sunt excluse din domeniul de aplicare al domeniului coordonat.

34

Această interpretare nu poate fi răsturnată prin Hotărârea din 1 octombrie 2020, A (Publicitatea și vânzarea de medicamente online) (C‑649/18, EU:C:2020:764, punctul 59), prin care Curtea a statuat că o publicitate efectuată atât pe suporturi electronice, cât și pe suporturi fizice, „constituie un element accesoriu și indisociabil al serviciului de vânzare online și se încadrează, în acest sens, în integralitatea sa, în «domeniul coordonat», în sensul [acestei directive]”.

35

Astfel, contrar situației examinate de Curte la punctele 55-59 din această hotărâre, prin articolul 2 litera (h) punctul (ii) prima liniuță din Directiva 2000/31, astfel cum este clarificat de considerentul (21) al acesteia, legiuitorul Uniunii a intenționat în mod expres, după cum s-a subliniat la punctul 33 din prezenta hotărâre, să excludă din domeniul coordonat cerințele aplicabile bunurilor ca atare, printre care se numără obligațiile în materie de etichetare.

36

Prin urmare, cu excepția cazului în care ar contraveni voinței exprese a legiuitorului Uniunii, obligațiile în materie de etichetare aplicabile produselor promovate și vândute online nu pot fi considerate ca intrând în domeniul coordonat.

37

Rezultă din cele ce precedă că în cazul unui furnizor de servicii ale societății informaționale sunt aplicabile, pe de o parte, Directiva 2000/31, în ceea ce privește în special cerințele referitoare la publicitatea online, și, pe de altă parte, dispozițiile din dreptul Uniunii care stabilesc obligațiile în materie de etichetare a produselor pe care le propune spre vânzare pe site-ul său internet.

38

Această interpretare asigură protecția consumatorilor, din moment ce fiecare stat membru în cauză este în măsură să garanteze în mod direct respectarea pe teritoriul său a normelor de etichetare a produselor.

39

În această privință, este de altfel necesar să se arate că Directiva 2000/31, astfel cum rezultă din articolul 1 alineatul (3) din aceasta interpretat în lumina considerentului (11) al acesteia, nu aduce atingere nivelului de protecție existent în special în legătură cu protecția sănătății publice și cu interesele consumatorilor, care a fost stabilit prin actele Uniunii care trebuie să fie integral aplicate serviciilor societății informaționale.

40

Dat fiind că cerințele aplicabile bunurilor ca atare, în special cele referitoare la etichetarea lor, sunt excluse din domeniul coordonat în sensul articolului 2 litera (h) din Directiva 2000/31, acestea trebuie căutate, în contextul litigiului principal, în Directiva 75/324 și în Regulamentul nr. 1223/2009.

41

Or, aceste două acte de drept derivat permit statelor membre să impună, pe teritoriul lor, respectarea unei anumite limbi. Potrivit articolului 8 alineatul (2) din Directiva 75/324, „[s]tatele membre pot condiționa comercializarea generatoarelor de aerosoli pe teritoriul lor de redactarea etichetelor în limba sau limbile naționale”. La rândul său, articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009 prevede că limba în care sunt redactate mai ales informațiile menționate la articolul 19 alineatul (1) literele (c), (d) și (f) din acest regulament, și anume data de valabilitate minimă, precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizare și funcția produsului cosmetic, „este determinată de legislația statelor membre în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final”.

42

Astfel cum a statuat deja Curtea cu privire la articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009, protecția sănătății umane nu ar putea fi asigurată pe deplin în cazul în care consumatorii nu ar fi în măsură să fie pe deplin informați și să înțeleagă printre altele mențiunea referitoare la funcția produsului cosmetic vizat și la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea sa. Informațiile pe care producătorii sau distribuitorii produselor cosmetice vizate de Regulamentul nr. 1223/2009 au obligația să le specifice pe recipientul sau pe ambalajul produsului, cu excepția cazului în care acestea pot fi transmise în mod eficace prin utilizarea unor pictograme sau semne, altele decât cuvintele, sunt lipsite de utilitate practică dacă nu sunt redactate într-o limbă care poate fi înțeleasă de persoanele cărora le sunt destinate [Hotărârea din 17 decembrie 2020, A.M. (Etichetarea produselor cosmetice), C‑667/19, EU:C:2020:1039, punctul 47].

43

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 75/324 impune ca statele membre care își exercită opțiunea prevăzută de această dispoziție să prevadă ca întreaga etichetă a unui generator de aerosoli să fie redactată în limba sau limbile naționale relevante. În schimb, pentru produsele cosmetice, numai informațiile menționate la articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie să fie accesibile în limba stabilită de statul membru în care produsul cosmetic este pus la dispoziția utilizatorului final.

44

Totuși, furnizorul de servicii al societății informaționale poate, dacă dorește, să asigure și traducerea în limba consumatorului a informațiilor a căror traducere nu este obligatorie în temeiul acestei dispoziții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 iunie 1999, Colim, C‑33/97, EU:C:1999:274, punctul 42).

45

În aceste condiții, este necesar să se aprecieze că articolul 2 litera (h) din Directiva 2000/31 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „domeniu coordonat” nu include cerințele referitoare la etichetarea unor produse promovate și vândute pe site-ul internet al unui furnizor de servicii ale societății informaționale, care sunt impuse de statul membru pe teritoriul căruia se află consumatorii vizați de aceste măsuri de comercializare online.

46

Ținând seama de răspunsul dat la a doua, a treia și a patra întrebare, nu este necesar să se răspundă la prima întrebare, din moment ce acesta se întemeiază pe premisa că reglementările suedeze referitoare la etichetarea generatoarelor de aerosoli și a produselor cosmetice intră în domeniul coordonat, în sensul articolului 2 litera (h) din Directiva 2000/31.

47

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 2 litera (h) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea de „domeniu coordonat” nu include cerințele referitoare la etichetarea unor produse promovate și vândute pe site-ul internet al unui furnizor de servicii ale societății informaționale, care sunt impuse de statul membru pe teritoriul căruia se află consumatorii vizați de aceste măsuri de comercializare online.