1.

În cadrul unei proceduri de autorizare a introducerii pe piață a unor produse biocide, autoritatea franceză competentă ( 2 ) a emis un raport privind echivalența tehnică dintre diferite substanțe active, care a fost esențial pentru acordarea autorizației solicitate.

2.

O întreprindere chimică care contestă echivalența tehnică constatată a solicitat accesul la raportul respectiv. Întrucât a considerat că acesta conținea informații tehnice care făceau obiectul secretului comercial, ANSES i‑a transmis doar câteva pagini, refuzând accesul la restul raportului.

3.

În acest context se ridică, în primul rând, problema dacă accesul la informațiile în litigiu este reglementat de Directiva 98/8/CE ( 3 ), în conformitate cu care a fost acordată autorizația, sau de Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ( 4 ), în vigoare la momentul cererii de acces la raport.

4.

În cazul în care, astfel cum vom propune Curții, ar fi aplicabil Regulamentul nr. 528/2012, ar mai trebui să se clarifice aspectul dacă acest regulament înlătură aplicarea Directivei 2003/4/CE ( 5 ) sau dacă, dimpotrivă, cele două se pot îmbina în mod armonios.

5.

Trimiterea preliminară va oferi Curții posibilitatea de a‑și dezvolta doctrina privind concilierea dintre dreptul de acces la informații, pe de o parte, și confidențialitatea inerentă protecției secretelor și intereselor comerciale, pe de altă parte.

6.

Considerentul (61) prevede:

„Comunicarea eficace a informațiilor privind riscurile prezentate de produsele biocide și măsurile de gestionare a riscului constituie o parte esențială a sistemului instituit de prezentul regulament. În momentul facilitării accesului la informații, autoritățile competente, Agenția [Europeană pentru Produse Chimice, denumită în continuare «Agenția»,] și Comisia ar trebui să respecte principiul confidențialității și să evite orice divulgare de informații care ar putea dăuna intereselor comerciale ale persoanei interesate, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru protejarea sănătății umane, a siguranței publice sau a mediului sau din alte motive de interes public superior.”

7.

Articolul 3 („Definiții”) stabilește:

„(1)   În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

8.

Articolul 66 („Confidențialitatea”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 334/2014 ( 6 ), stipulează:

„[…]

(2)   Agenția și autoritățile competente refuză accesul la informații în cazul în care divulgarea ar afecta protecția intereselor comerciale sau viața privată și siguranța persoanelor vizate.

În mod normal, se consideră că divulgarea următoarelor informații aduce atingere intereselor comerciale sau vieții private și siguranței persoanelor vizate:

[…]

Cu toate acestea, în cazul în care este esențial să se acționeze de urgență pentru protejarea sănătății umane, a sănătății animale, a siguranței publice sau a mediului sau din alte motive de interes public major, Agenția sau autoritățile competente dezvăluie informațiile menționate la prezentul alineat.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), după acordarea autorizației, se acordă, în toate cazurile, accesul la următoarele informații:

[…]

(j) metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c);

[…]”

9.

Articolul 67 („Accesul publicului pe cale electronică”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014, prevede:

„(1)   Începând cu data la care Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare care prevede aprobarea unei substanțe active astfel cum este menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (a), următoarele informații actualizate deținute de agenție sau de Comisie privind acea substanță activă se pun gratuit și într‑un mod ușor accesibil la dispoziția publicului:

[…]

(2)   Începând cu data autorizării unui produs biocid, Agenția pune gratuit la dispoziția publicului și facilitează accesul la următoarele informații actualizate:

(3)   Începând cu data la care Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare care prevede aprobarea unei substanțe active astfel cum este menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (a), cu excepția cazurilor în care furnizorul de date prezintă justificări în conformitate cu articolul 66 alineatul (4), acceptate ca fiind valabile de autoritatea competentă sau de agenție, explicând motivele pentru care accesul public la informații ar putea dăuna intereselor sale comerciale sau ale oricărei alte părți interesate, agenția pune gratuit la dispoziția publicului următoarele informații actualizate referitoare la respectiva substanță activă:

[…]

(e) raportul de evaluare.

(4)   Începând cu data autorizării unui produs biocid, cu excepția cazului în care furnizorul de date prezintă justificări în conformitate cu articolul 66 alineatul (4), acceptate ca fiind valabile de autoritatea competentă sau de Agenție, în care se explică motivele pentru care accesul public la informații ar putea dăuna intereselor sale comerciale sau ale oricărei alte părți interesate, Agenția pune gratuit la dispoziția publicului următoarele informații actualizate:

[…]

(b) raportul de evaluare.”

10.

Articolul 91 („Măsuri tranzitorii privind cererile de autorizare a produselor biocide depuse în temeiul Directivei 98/8/CE”) prevede:

„Cererile privind produse biocide depuse în temeiul Directivei 98/8/CE, pentru care evaluarea nu a fost terminată până la 1 septembrie 2013, sunt evaluate de către autoritățile competente în conformitate cu directiva respectivă.

[…]”

11.

Articolul 96 („Abrogare”), în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 334/2014, prevede:

„Fără a aduce atingere articolelor 86, 89-93 și 95 din prezentul regulament, Directiva 98/8/CE se abrogă de la 1 septembrie 2013.”

12.

Articolul 97 („Intrarea în vigoare”) prevede:

„Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 septembrie 2013.

[…]”

13.

Articolul 4 („Excepții”) prevede:

„[…]

(2)   Statele membre pot prevedea ca cererea de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care dezvăluirea informațiilor respective ar afecta în mod negativ:

[…]

[…]

Motivele de refuz menționate la alineatele (1) și (2) se interpretează în mod restrictiv, ținându‑se seama de interesul public servit de dezvăluire în cazul respectiv. În fiecare caz în parte interesul public servit de dezvăluire trebuie comparat cu interesul servit de refuz. Statele membre nu pot prevedea refuzarea unei cereri, în temeiul alineatul[ui] (2) literele (a), (d), (f)[, (g)] sau (h) în cazul în care cererea respectivă vizează date privind emisiile în mediu.

[…]”

14.

Articolul 11 („Abrogare”) prevede:

„Directiva 90/313/CEE se abrogă de la data de 14 februarie 2005.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.”

15.

Întreprinderea Sumitomo Chemical Agro Europe SAS (denumită în continuare „Sumitomo”) comercializează un produs biocid destinat combaterii țânțarilor, denumit „Vectobac”, a cărui substanță activă ( 7 ) figurează pe lista substanțelor active aprobate pentru includerea printre produsele biocide, în conformitate cu anexa I la Directiva 98/8.

16.

La 30 august 2013 ( 8 ), Compagnie européenne de réalisations antiparasitaires SAS France (CERA) a depus la ANSES cereri de autorizare a introducerii pe piața națională a trei produse biocide având aceeași finalitate, denumite „Aquabac XT”, „Aquabac DF3000” și „Aquabac 200G”.

17.

Substanța activă a acestor trei produse biocide este același bacil din același serotip. Tulpina căreia corespunde ( 9 ) nu este însă inclusă în lista substanțelor autorizate la nivel european.

18.

CERA a solicitat aplicarea regimului de confidențialitate în ceea ce privește informațiile care fac obiectul secretului comercial, furnizate ANSES.

19.

La 19 august 2019, ANSES a acordat autorizațiile. Aceasta s‑a bazat pe un raport care constată echivalența tehnică dintre substanțele active Bti‑BMP 144 și Bti‑AM65-52 ( 10 ).

20.

La 11 februarie 2021, Sumitomo, care pune sub semnul întrebării echivalența tehnică a substanțelor în litigiu, a solicitat ANSES, potrivit instanței de trimitere, să îi comunice raportul ( 11 ).

21.

ANSES a acordat Sumitomo acces doar la o parte a raportului (pagina de gardă, rezumatul și o concluzie sub forma unui tabel), pentru motivul că celelalte părți conțin informații tehnice care fac obiectul secretului comercial. În particular, informațiile necomunicate privesc:

22.

Sumitomo a atacat decizia ANSES la tribunal administratif de Melun (Tribunalul Administrativ din Melun, Franța), care, la 22 septembrie 2022, a admis în parte acțiunea sa, fără a dispune comunicarea completă a raportului și nici, în particular, a informației la care tocmai ne‑am referit la punctul precedent ( 15 ).

23.

Sumitomo a introdus un recurs la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), care a decis sesizarea Curții cu patru întrebări preliminare, dintre care le transcriem pe prima, pe cea de a treia și pe cea de a patra:

[…]

24.

Cererea de decizie preliminară a fost înregistrată la Curte la 22 decembrie 2023.

25.

Au prezentat observații scrise Sumitomo, ANSES, guvernul francez și Comisia Europeană, fără ca Curtea să considere necesară organizarea unei ședințe.

26.

În conformitate cu indicațiile Curții, în prezentele concluzii nu vom aborda cea de a doua întrebare preliminară.

27.

Toate părțile sunt de acord că cererile de acces la informațiile cu privire la un produs biocid depuse începând cu 1 septembrie 2013 trebuie examinate în conformitate cu Regulamentul nr. 528/2012. De asemenea, în special atunci când este vorba despre informații cu privire la produse biocide a căror introducere pe piață a fost autorizată în temeiul Directivei 98/8.

28.

Având în vedere articolele 96 și 97 din Regulamentul nr. 528/2012, suntem de acord cu această apreciere. Potrivit primului paragraf al articolului 96 și celui de al doilea paragraf al articolului 97 din Regulamentul nr. 528/2012, acesta se aplică de la 1 septembrie 2013, dată la care a fost abrogată Directiva 98/8.

29.

Într‑adevăr, articolul 96 primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012, în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 334/2014, prevede că abrogarea Directivei 98/8 se face „[f]ără a aduce atingere articolelor 86, 89-93 și 95” din regulamentul menționat. Cu toate acestea, „măsurile tranzitorii” stabilite la articolele 89-93 și la articolul 95 ( 16 ) din acesta se referă la situații diferite de cea care face obiectul prezentei trimiteri preliminare. Astfel:

30.

În definitiv, niciuna dintre măsurile tranzitorii prevăzute de aceste dispoziții nu se referă la cereri precum cea în discuție în prezenta cauză, și anume: cereri de acces la informațiile referitoare la un produs biocid autorizat și la substanța activă pe care acesta o conține, în special în ceea ce privește echivalența tehnică cu o substanță activă autorizată.

31.

În lipsa unor dispoziții tranzitorii specifice, cererile de acces la informații trebuie să fie conforme cu reglementarea în vigoare la momentul depunerii lor. Moment care, în acest caz, a fost ulterior datei de 1 septembrie 2013, dată la care a fost abrogată Directiva 98/8, fiind aplicabil Regulamentul nr. 528/2012.

32.

Împrejurarea că informațiile solicitate se referă la produse biocide autorizate în temeiul Directivei 98/8 nu schimbă cu nimic considerațiile de mai sus. Potrivit articolului 91 din Regulamentul nr. 528/2012, aceste produse sunt cele a căror evaluare în scopul autorizării nu a fost terminată până la momentul la care regulamentul a devenit aplicabil, și anume 1 septembrie 2013 ( 18 ).

33.

Astfel cum au indicat Sumitomo și guvernul francez ( 19 ), cererea de autorizare a introducerii pe piață a unui produs biocid, pe de o parte, și cererile de acces la informațiile referitoare la un produs biocid autorizat, pe de altă parte, conduc la două proceduri diferite:

34.

Astfel cum atrage atenția guvernul francez ( 20 ), în caz contrar, s‑ar aduce atingere în mod nejustificat principiului egalității de tratament în exercitarea dreptului la informare. Întinderea și domeniul de aplicare ale acestui drept trebuie să fie cele care decurg din normele în vigoare în momentul exercitării sale, indiferent de momentul la care s‑a stabilit obiectul informațiilor solicitate.

35.

Pornind de la faptul că cererea de acces la informații este reglementată, în prezenta cauză, de Regulamentul nr. 528/2012, vom examina cea de a treia și cea de a patra întrebare împreună, modificând parțial ordinea în care acestea sunt formulate.

36.

Instanța de trimitere dorește să afle dacă articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 stabilesc un regim specific și exhaustiv în materie de acces la informațiile referitoare la produsele biocide și la substanțele lor active.

37.

Problema se ridică deoarece articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu fac trimitere la Directiva 2003/4 ( 21 ). Această omisiune ar putea fi interpretată în sensul că „[înlătură] dispozițiile Directivei 2003/4 în măsura în care acestea prevăd, pe de o parte, că secretul comercial nu se poate opune comunicării informațiilor referitoare la emisiile în mediu și, pe de altă parte, că, în cazul în care divulgarea altor informații privind mediul ar putea aduce atingere intereselor comerciale ale unei întreprinderi, autoritatea administrativă competentă trebuie, anterior unui eventual refuz al comunicării, să evalueze comparativ interesul acestei întreprinderi și interesul publicului” ( 22 ).

38.

Astfel cum a observat Comisia, în pofida faptului că instanța de trimitere nu îl menționează, întrebarea sa face trimitere în mod implicit la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4. Acesta prevede atât obligația de a compara interesul public cu interesul comercial, cât și interdicția de a refuza cererile de date privind emisiile în mediu.

39.

Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 înlătură aplicarea articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4.

40.

Împărtășim opinia părților care susțin că tăcerea articolelor 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu implică inaplicabilitatea Directivei 2003/4 în cazul cererilor de acces la documentele elaborate în scopul acestui regulament.

41.

În special, astfel cum susțin guvernul francez și Comisia, în caz contrar, ar fi neglijate angajamentele internaționale asumate de Uniunea Europeană prin semnarea Convenției de la Aarhus ( 23 ). Adoptarea Directivei 2003/4 a răspuns, potrivit considerentului (5) al acesteia, tocmai necesității de a garanta compatibilitatea dreptului Uniunii cu această convenție.

42.

Curtea a statuat că, „întrucât prevede că confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale nu poate fi opusă divulgării de «date privind emisiile în mediu», articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 permite o punere în aplicare concretă a acestei reguli și a principiului de acces cât mai larg posibil la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora” ( 24 ).

43.

Această declarație, precum și celelalte de la punctele 53-58 din Hotărârea Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting implică faptul că:

44.

„Punerea în aplicare concretă” a articolului 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Convenția de la Aarhus se realizează prin instituirea, în Directiva 2003/4, a „un[ui] regim general ce urmărește să asigure oricărei persoane fizice sau juridice dintr‑un stat membru al Uniunii un drept de acces la informațiile despre mediu deținute de către autoritățile publice sau în numele lor, fără ca persoanele în cauză să aibă obligația de a declara interesul pe care îl au în acest sens” ( 25 ).

45.

Astfel cum indică titlul său, Directiva 2003/4 reglementează „accesul publicului la informațiile despre mediu”. La rândul său, Regulamentul nr. 528/2012 reglementează „punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide”.

46.

Este vorba, așadar, despre două instrumente legislative care afectează în mod diferit obiectul litigiului principal, și anume, accesul la un raport întocmit în cadrul unei proceduri de autorizare a introducerii pe piață a trei produse biocide.

47.

Având în vedere respectivele lor obiective, cele două instrumente răspund unor scopuri care aparent nu coincid:

48.

Cu toate acestea, suntem de părere, ca și Comisia, că cele două dispoziții permit o interpretare conformă. În opinia noastră, această cauză dovedește că, departe de a se exclude, cele două dispoziții se completează.

49.

Interesul Sumitomo în procedura a quo este strict comercial. Prin accesul la raportul pe care îl solicită (și care i‑a fost refuzat) urmărește să pună sub semnul întrebării echivalența tehnică a unor substanțe active utilizate în produsele biocide a căror introducere pe piață este autorizată pentru o întreprindere concurentă. Prin urmare, pretenția sa intră sub incidența articolului 66 din Regulamentul nr. 528/2012.

50.

Or, în măsura – și numai în măsura – în care informațiile solicitate de Sumitomo se referă la „emisiile în mediu”, autoritatea competentă trebuie să acționeze în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4. Prin urmare, aceasta trebuie să acorde accesul la aceste informații chiar și atunci când partea contrară opune confidențialitatea informațiilor cu caracter comercial.

51.

Cele reținute mai sus nu împiedică Sumitomo să invoce utilitatea acestor informații în apărarea intereselor sale în cadrul unei proceduri în care se pune în discuție echivalența tehnică în litigiu: Directiva 2003/4 asigură accesul la informațiile despre mediu fără a fi necesară invocarea unui interes specific ( 27 ).

52.

Principului confidențialității pe motive legate de protecția intereselor comerciale (care guvernează procedurile reglementate de Regulamentul nr. 528/2012) i se opune principiul divulgării datelor privind emisiile în mediu (garantat de Directiva 2003/4).

53.

Jocul dintre cele două principii se articulează, așadar, în funcție de relevanța informației solicitate în ceea ce privește mediul. Mai precis, după cum se solicită informații care, existente în procedura de autorizare a introducerii pe piață a unui produs biocid, corespund în mod strict emisiilor în mediu ale produsului biocid care face obiectul procedurii respective.

54.

Pe de altă parte, s‑ar putea susține că articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012 nu împiedică, în sine, evaluarea interesului public în divulgarea anumitor informații, drept contrapondere la interesul particular în menținerea confidențialității acestora din motive comerciale.

55.

Din această perspectivă, fără a fi necesar să se menționeze în mod expres [așa cum o face articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4], în cazul în care este examinată o cerere de acces la informații formulată în temeiul Regulamentului nr. 528/2012, este necesară evaluarea comparativă a celor două categorii de interese.

56.

Este adevărat că articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 528/2012 prevede că, „în mod normal”, divulgarea anumitor informații aduce atingere protecției intereselor comerciale. Însă acesta deopotrivă autorizează dezvăluirea acestor informații în cazul în care este esențial să se acționeze de urgență pentru a proteja, inter alia, mediul.

57.

În măsura în care este vorba despre o „regulă generală” (care poate face, prin urmare, obiectul unor excepții individuale) și nu se înlătură necesitatea divulgării în anumite împrejurări, autoritatea competentă este obligată să evalueze interesul public în accesul la informații alături de interesul privat în menținerea confidențialității acestora. Nimic nu o obligă să acorde prioritate acestuia din urmă în mod automat.

58.

În definitiv, propunem să se răspundă la prima secțiune a celei de a treia întrebări preliminare în sensul că articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu exclud aplicarea Directivei 2003/4.

59.

Instanța de trimitere dorește să se stabilească în esență dacă „datele privind emisiile în mediu” în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4 cuprind informațiile conținute în evaluarea echivalenței tehnice a substanțelor active care fac obiectul litigiului.

60.

Astfel cum a observat Comisia ( 28 ), revine instanței de trimitere, care are la dispoziția sa raportul privind echivalența și cererea de confidențialitate formulată de CERA, sarcina de a verifica tipul de informații care figurează în fiecare dintre acestea.

61.

Cu toate acestea, Curtea îi poate furniza instanței de trimitere anumite indicații pentru a stabili care sunt cazurile în care, în general, informațiile care figurează într‑o procedură de evaluare a echivalenței tehnice dintre substanțele active pot fi calificate drept „date privind emisiile în mediu”.

62.

În primul rând, „emisiile în mediu” în sensul articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 „includ[…] în special diseminarea în mediu de produse sau de substanțe precum produsele […] biodestructive și substanțele pe care aceste produse le conțin, în măsura în care această diseminare este efectivă sau previzibilă în condiții normale sau realiste de utilizare” ( 29 ).

63.

În al doilea rând, „datele privind emisiile în mediu” cuprind, pe lângă „informațiile privind emisiile ca atare, altfel spus precizări privind natura, compoziția, cantitatea, data și locul acestor emisii, […] datele referitoare la efectele emisiilor menționate asupra mediului pe termen mai lung sau mai puțin lung” ( 30 ).

64.

În al treilea rând, din noțiunea „date privind emisiile în mediu” sunt excluse atât informațiile care nu privesc astfel de emisii cauzate de produsul în cauză, cât și datele referitoare la emisii ipotetice ( 31 ).

65.

Pornind de la aceste premise (și subliniind încă o dată aspectul că revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă raportul în litigiu conține propriu‑zis date privind emisiile în mediu), ne alăturăm aprecierii Comisiei și guvernului francez ( 32 ): în principiu, nu pare că astfel de date se reflectă într‑un dosar al cărui obiect este evaluarea echivalenței tehnice dintre diferite substanțe active, cu alte cuvinte, compararea substanței aprobate la nivel european cu cea a unui alt produs biocid în curs de autorizare.

66.

Astfel cum a semnalat, de asemenea, guvernul francez ( 33 ), aprobarea unei substanțe active nu autorizează, în sine, emisia acesteia în mediu. Această aprobare este acordată produsului care conține substanța, ținând seama de riscurile și pericolele pe care le‑ar putea prezenta în „condiții normale sau realiste de utilizare” ( 34 ). Aceste condiții nu sunt cele ale emisiei substanței singure, ci ale produsului biocid care o conține.

67.

Prin urmare, se poate răspunde la cea de a patra întrebare preliminară în sensul că informațiile care figurează în procedura de evaluare a echivalenței tehnice dintre o substanță activă și o alta aprobată anterior nu constituie în principiu „date privind emisiile în mediu” în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4. Instanța de trimitere, ținând seama de informațiile obținute în mod efectiv în procedura respectivă, va avea ultimul cuvânt în această privință.

68.

Instanța de trimitere solicită interpretarea articolului 67 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 528/2012. Aceasta dorește să se stabilească în esență dacă raportul în litigiu este un „raport de evaluare” în sensul articolului 67 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 528/2012 și, prin urmare, comunicarea acestuia trebuie să fie publică și gratuită cu excepția cazului în care se acordă aplicarea unui regim de confidențialitate.

69.

Potrivit articolului 67 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012, începând cu data aprobării unei substanțe active, cu excepția cazurilor în care furnizorul de date solicită aplicarea unui regim de confidențialitate, Agenția Europeană pentru Produse Chimice pune gratuit la dispoziția publicului anumite informații actualizate referitoare la substanțele active. Printre informațiile care, ca regulă generală, trebuie să fie puse la dispoziția publicului se numără „raportul de evaluare” [articolul 67 alineatul (3) litera (e)].

70.

Este adevărat că raportul în litigiu a fost elaborat în cadrul unei proceduri de autorizare a produselor biocide derulate de o autoritate națională. Prin urmare, s‑ar putea considera că nu este aplicabilă o dispoziție precum articolul 67 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012, limitată, în principiu, la informațiile pe care trebuie să le furnizeze Agenția Europeană pentru Produse Chimice.

71.

Considerăm totuși că, în ceea ce privește aspectele relevante în speță, fiind vorba despre informații elaborate în cadrul unei proceduri reglementate de Directiva 98/8, ale cărei condiții de acces la informații sunt stabilite de Regulamentul nr. 528/2012, articolul 67 alineatul (3) din acesta se aplică prin analogie autorității naționale ( 35 ).

72.

Considerat din punct de vedere literal, „raportul de evaluare” la care face referire articolul 67 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 528/2012 este cel menționat expressis verbis la articolul 8 din același regulament. Este vorba despre raportul pe care, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012, „autoritatea competentă responsabilă de evaluare” îl transmite Agenției după ce a evaluat o cerere de aprobare a unei substanțe active ( 36 ).

73.

Evaluarea echivalenței tehnice dintre anumite substanțe active constituie, eventual, o etapă prealabilă autorizării unui anumit produs biocid, dacă această evaluare a fost solicitată ( 37 ). Or, astfel cum au subliniat ANSES ( 38 ) și guvernul francez ( 39 ), articolul 54 din Regulamentul nr. 528/2012 nu face referire la niciun raport formal care să fie întocmit în cursul procedurii destinate stabilirii unei astfel de echivalențe.

74.

Pur și simplu, astfel cum observă Comisia ( 40 ), articolul 54 din Regulamentul nr. 528/2012 face referire la evaluarea care trebuie să conducă la adoptarea unei decizii cu privire la echivalența tehnică dintre substanțele active. În niciunul dintre alineatele sale nu se menționează că această evaluare trebuie să fie consemnată în mod concret într‑un raport.

75.

Procedura reglementată la articolul 54 din Regulamentul nr. 528/2012 se inițiază cu o cerere [alineatul (1)] însoțită de toate datele de care Agenția are nevoie pentru a o evalua [alineatul (2)]. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare celor prezentate de solicitant, Agenția îl invită pe acesta să le furnizeze [alineatul (5)]. De asemenea, Agenția poate consulta autoritatea competentă a statului membru [alineatul (6)]. Procedura se încheie cu o decizie prin care se stabilește sau se respinge echivalența solicitată și care poate fi contestată [alineatul (7)].

76.

Solicitantul are, în mod evident, dreptul de a cunoaște decizia și motivarea acesteia și, prin urmare, argumentele care au stat la baza deciziei adoptate în ceea ce privește echivalența tehnică. Din moment ce un raport de evaluare nu este esențial în această procedură, dreptul de acces garantat de articolul 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu se extinde la aceasta. În cazul în care ar exista un astfel de raport, accesul la conținutul său ar intra în sfera de aplicare a dreptului la protecția jurisdicțională efectivă, dar nu a dreptului de acces la informațiile publice.

77.

În concluzie, comunicarea unui raport privind echivalența tehnică dintre unele substanțe active și altele nu este reglementată de articolul 67 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 528/2012. Acesta este răspunsul pe care îl propunem la a doua secțiune a celei de a treia întrebări preliminare.

78.

Instanța de trimitere solicită interpretarea articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012. Aceasta dorește să se stabilească în special dacă, în temeiul acestei dispoziții, se permite obținerea oricărei informații detaliate referitoare la metodele de analiză, inclusiv în cazul în care divulgarea lor ar putea pune în discuție secretul comercial, sau numai „a unor informații generale cu privire la natura metodelor respective și, dacă este cazul, la concluziile care au putut fi deduse din acestea”.

79.

Articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012 prevede că, după acordarea autorizației, se acordă, în toate cazurile, accesul, printre altele, la informațiile referitoare la „metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c)” din același regulament.

80.

La rândul său, articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012 stabilește condițiile de acordare a autorizației pentru un produs biocid, altul decât cele eligibile pentru o procedură de autorizare simplificată în conformitate cu articolul 25 din același regulament. În special litera (c) a alineatului (1) face referire la posibilitatea ca „echivalența tehnică a substanțelor active conținute de produsul biocid […] [să fie] determinat[ă] în conformitate cu cerințele corespunzătoare din anexele II și III”.

81.

Din coroborarea articolului 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012 cu articolul 19 alineatul (1) litera (c) din același regulament reiese că, după acordarea autorizației, nu poate fi refuzat accesul la informațiile referitoare la metodele de analiză care au permis stabilirea echivalenței tehnice a substanțelor active ale produsului biocid autorizat.

82.

Din punctul nostru de vedere, care coincide încă o dată cu cel al Comisiei și al guvernului francez ( 41 ), obligația de a permite accesul la informații se limitează în mod strict la metodele de analiză, prin urmare, fără a se extinde la rezultatele sau la concluziile care se deduc din aplicarea acestor metode. În mod logic, nu va fi suficient să se furnizeze informații generale cu privire la natura metodelor de analiză, ci la aceste metode în totalitate.

83.

Din modul de redactare neechivoc („în toate cazurile”) al articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012 reiese că informațiile cu privire la metodele de analiză nu pot fi în niciun caz refuzate; prin urmare, nici dacă divulgarea lor ar putea aduce atingere secretului comercial.

84.

Articolul 66 alineatul (3) constituie o excepție explicită de la principiul confidențialității prevăzut la alineatul (2) al aceleiași dispoziții. Deși alineatul (2) impune refuzul accesului la informațiile a căror divulgare ar aduce atingere protecției intereselor comerciale sau vieții private și siguranței persoanelor vizate, această interdicție nu mai este în niciun caz operațională „după acordarea autorizației”, astfel cum prevede alineatul 3, [„(f)ără a aduce atingere alineatului (2)”].

85.

Prin urmare, propunem să se răspundă la a treia secțiune a celei de a treia întrebări preliminare în sensul că, după acordarea autorizației de introducere pe piață a unui produs biocid, nu poate fi refuzat accesul la informațiile detaliate referitoare la metodele de analiză care au permis stabilirea echivalenței tehnice a substanțelor active ale produsului biocid autorizat.

86.

Printre informațiile care, în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012, trebuie puse la dispoziția publicului începând cu data la care se aprobă o substanță activă, litera (h) menționează „metodele analitice prevăzute în secțiunile 5.2 și 5.3 din titlul 1 și în secțiunea 4.2 din titlul 2 din anexa II”.

87.

În ceea ce privește secțiunea 4.2 din titlul 2 din anexa II, aceasta făcea referire, în versiunea sa originală, la „[m]etodele de determinare și de cuantificare a reziduurilor (viabile sau nu), utilizate în scopuri de monitorizare”. Cu toate acestea, cu ocazia adaptării anexei II prin Regulamentul delegat (UE) 2021/525 ( 42 ), conținutul secțiunii 4.2 a devenit următorul: „Metode analitice de analiză a microorganismului, astfel cum este produs”, în timp ce textul său inițial a fost reprodus într‑o nouă secțiune, și anume, 4.3.

88.

În acest context, instanța de trimitere ridică două probleme:

89.

Părțile nu contestă faptul că articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012 face trimitere, în prezent, la fel ca și în trecut, la textul care inițial era inclus în secțiunea 4.2 și care în prezent se află în secțiunea 4.3 din anexa II la acest regulament, și anume, la „metodele de determinare și de cuantificare a reziduurilor (viabile sau nu), utilizate în scopuri de monitorizare”.

90.

Astfel cum a subliniat Sumitomo ( 43 ), considerentul (16) al Regulamentului delegat 2021/525 ilustrează că voința Comisiei nu a fost aceea de a modifica obiectul informațiilor accesibile, prevăzut la articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012. Prin noua formulare s‑a urmărit eliminarea din textul original al titlului 2 din anexele II și III a cerințelor de informare „suprapuse sau irelevante” cu privire la microorganisme.

91.

Delegarea conferită la articolul 85 din Regulamentul nr. 528/2012 nu autoriza Comisia să depășească acest cadru, în măsura în care îi permitea doar „adaptarea dispozițiilor prezentului regulament la progresul științific și tehnic”. Pentru această adaptare nu era necesară modificarea articolului 67 în ceea ce privește delimitarea conținutului informațiilor accesibile publicului ( 44 ).

92.

Cea de a doua problemă ridicată de instanța de trimitere în cadrul acestei secțiuni a celei de a treia întrebări preliminare a rămas, așadar, fără obiect, în măsura în care metodele cu privire la care trebuie furnizate informațiile în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012 nu sunt „metode[le] analitice de analiză a microorganismului, astfel cum este produs”, la care se referă secțiunea 4.2 și la care se limitează întrebarea preliminară.

93.

În orice caz, răspunsul nu ar fi diferit de cel pe care l‑am propus la întrebarea referitoare la interpretarea articolului 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012, pentru aceleași motive expuse la momentul abordării acesteia.

94.

În definitiv, articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că face trimitere la dispozițiile în vigoare ale secțiunii 4.3 din titlul 2 din anexa II la regulamentul menționat.

95.

În temeiul considerațiilor prezentate, propunem Curții să răspundă la prima, la a treia și la a patra întrebare preliminară formulate de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) după cum urmează:

„Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide și Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului

trebuie interpretate în sensul că:

cererile de acces la informațiile referitoare la produsele biocide autorizate depuse începând cu 1 septembrie 2013 în temeiul Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive trebuie examinate în conformitate cu articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012.

Articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu înlătură aplicarea Directivei 2003/4.

Informațiile care figurează într‑o procedură de evaluare a echivalenței tehnice dintre o substanță activă și o altă substanță deja autorizată nu constituie în principiu «date privind emisiile în mediu» în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4.

Punerea la dispoziția publicului a unui raport privind echivalența tehnică dintre o substanță activă și o altă substanță deja autorizată nu este reglementată de articolul 67 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 528/2012.

În temeiul articolului 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012, după acordarea autorizației de punere pe piață a unui produs biocid, nu se poate refuza accesul la informațiile detaliate cu privire la metodele de analiză care au permis stabilirea echivalenței tehnice a substanței active a produsului biocid autorizat. Obligația comunicării acestei informații nu se extinde la rezultatele sau la concluziile care au putut fi deduse din metodele respective.

Articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012 face trimitere la actuala secțiune 4.3 din titlul 2 din anexa II la regulamentul menționat.”