—

anularea deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1), în măsura în care decizia stabilește pentru Suedia o corecție forfetară de 5 %, ce corespunde cuantumului de 13 856 996,64 euro privind ajutorul acordat Suediei pentru anii de cerere 2017, 2018 și 2019 și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că, în opinia sa, Comisia nu și-a respectat obligația de motivare, întrucât decizia nu indică în mod clar care a fost raționamentul Comisiei la adoptarea ei și nici deficiențele imputate Suediei de Comisie. Prin urmare, nu există suficiente informații pentru a aprecia temeinicia deciziei atacate.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că reclamantul susține că Comisia a încălcat articolul 52 din Regulamentul 1306/2013 (2), precum și articolele 28 și 29 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (3), în măsura în care Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat existența unor deficiențe sistematice în punerea în aplicare a controalelor încrucișate, în ceea ce privește calitatea actualizărilor LPIS, care este considerată o deficiență a controalelor de bază. Astfel, în primul rând, calitatea actualizării LPIS nu poate fi apreciată decât în raport cu baza de date a parcelelor agricole în ansamblu, în al doilea rând, selectarea de către Comisie a parcelelor care trebuiau examinate era prea limitată pentru a putea demonstra o deficiență sistemică și, în al treilea rând, constatarea Comisiei cu privire la numărul de parcele deficitare și la rata de eroare – care pare să fi servit drept bază pentru aprecierea Comisiei că există o deficiență sistematică în actualizarea LPIS – este incorectă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 și a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare în cadrul procedurilor de conformitate și de închidere a conturilor [C (2015) 3675 din 8 iunie 2015]. Reiese din aceste orientări și din principiul proporționalității, redat de asemenea la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul 1306/2013, că corecția forfetară impusă nu este nici justificată, nici proporțională. Nici amploarea încălcării invocate în raport cu natura și întinderea sa, nici prejudiciul financiar pe care încălcarea l-ar fi putut cauza Uniunii nu pot justifica o corecție forfetară de 5 % calculată asupra tuturor pășunilor care au făcut obiectul unei actualizări în perioada 2016-2018, ce corespunde sumei de 13 856 996,64 euro. Corecția forfetară în cauză în decizia atacată nu este, așadar, compatibilă cu dispozițiile citate anterior și nici cu principiul proporționalității.