—

anularea Deciziei (UE) a Comisiei din 16 iulie 2021 privind ajutorul de stat SA.57116 – COVID-19: Garanție de stat și împrumut din partea statului în favoarea KLM; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Comisia nu a definit în mod corespunzător beneficiarul întrucât (i) a considerat că KLM era unicul beneficiar al ajutorului furnizat de Țările de Jos și (ii) nu s-a asigurat că ajutorul acordat anterior grupului Air France-KLM nu creează beneficii sau un efect de propagare pentru KLM.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă dispoziții specifice ale TFUE și principiile generale ale dreptului Uniunii care au stat la baza liberalizării transportului aerian din Uniune începând cu sfârșitul anilor 1980 (respectiv nediscriminare, libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire).

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit un abuz de putere și a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și Cadrul temporar al acesteia, întrucât (i) nu a abordat perturbări grave ale economiei neerlandeze și (ii) nu a pus în balanță efectele benefice ale ajutorului cu efectele sale adverse asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate (respectiv, „evaluarea comparativă”).

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Comisia nu a inițiat o procedură oficială de investigare în pofida existenței unor „dificultăți serioase” și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia și-a încălcat obligația de motivare în temeiul articolului 296 alineatul (2) TFUE.