Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 22 decembrie 2022 – M.C.S./Banco Santander, SA

(Cauza C-779/22, Banco Santander)

(2023/C 173/17)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: M.C.S.

Intimată: Banco Santander, SA

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 34 alineatul (1) literele (a) și (b) coroborate cu cele ale articolului 53 alineatele (1) și (3) și cu cele ale articolului 60 alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 (1) trebuie interpretate în sensul că orice eventuală creanță sau drept care ar decurge din obligarea la plată a entității care a succedat Banco Popular ca urmare a declarării nulității achiziționării unui instrument de capital (acțiuni preferențiale), care a fost convertit în acțiuni ale băncii înainte de adoptarea măsurilor de rezoluție privind banca (7 iunie 2017), ar putea fi considerate ca fiind un pasiv care face obiectul prevederii privind reducerea valorii contabile, stabilită la articolul 53 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, cu titlu de obligație sau pretenție „nescadentă”, astfel încât Banco Santander ar fi exonerată de aceasta și nu i-ar fi opozabilă în calitate de succesoare a Banco Popular, în cazul în care acțiunea din care ar rezulta obligația respectivă a fost introdusă după încheierea procedurii de rezoluție a băncii?

Sau, dimpotrivă, dispozițiile menționate trebuie interpretate în sensul că această creanță sau acest drept ar constitui o obligație „ajunsă la scadență” [articolul 53 alineatul (3) din directivă] sau o „datorie ajunsă deja la scadență” la momentul rezoluției băncii [articolul 60 alineatul (2) litera (b)] și, cu acest titlu, ar fi exclusă de la efectele exonerării sau ale anulării acestor obligații sau pretenții și, în consecință, ar fi opozabile Banco Santander în calitate de succesoare a Banco Popular, chiar și în cazul în care acțiunea din care ar rezulta obligația de despăgubire ar fi fost introdusă după încheierea procedurii de rezoluție a băncii?

(1)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).