—

anularea i) a Deciziei OLAF OCM (2021)22007 din 22 iulie 2021; (ii) a Deciziei OLAF OCM (2021)22008 din 22 iulie 2021; (iii) a Deciziei Comisiei (ref. Ares(2021)20233749) din 22 martie 2021 și (iv) a Deciziei Comisiei (ref. Ares(2021)1610971) din 3 martie 2021;

—

obligarea pârâtelor la plata i) a unei sume de 1 127,66 de euro reținută în absența oricărei decizii individuale a PMO privind recuperarea; ii) a unei sume de 9 250,05 euro reținută pentru mai, iunie, iulie, august și septembrie 2021 și iii) a 1 euro ex aequo et bono ca despăgubire pentru prejudiciul moral suferit de reclamant și care rezultă din conduita ilegală a OLAF în ancheta OF/2016/0928/A1 care s-a încheiată prin revocarea reclamantului;

—

obligarea pârâtelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor efectuate de reclamant.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către OLAF a articolului 90 alineatul (2) și a articolului 90a din Statutul funcționarilor, ca urmare a respingerii reclamației reclamantului din 23 martie 2021 ca inadmisibilă, în temeiul unei jurisprudențe constante potrivit căreia raportul final și recomandările OLAF nu constituie acte care produc efecte juridice.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către OLAF a articolului 90 alineatul (2) și a articolului 90a din statutul menționat, ca urmare a respingerii reclamației reclamantului din 23 aprilie 2021 ca inadmisibilă. Reclamantul susține că reclamația ar fi trebuit declarată admisibilă de OLAF întrucât OLAF este un serviciu al Comisiei, deci face parte din Comisie, și ar fi trebuit să examineze reclamația reclamantului.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 90 alineatul (2) din statutul menționat, în măsura în care Comisia a adoptat o decizie implicită de respingere a reclamației reclamantului îndreptată împotriva deciziei Comisiei din 22 martie 2021 (ref. Ares(2021)2023374) care confirmă decizia Comisiei din 3 martie 2021 (ref. Ares(2021)1610971).