1)

Expresia „vădit contrară ordinii publice a Uniunii” și, prin extensie, ordinii publice naționale, care constituie un motiv de refuz al recunoașterii și al încuviințării executării în temeiul articolului 34 punctul 1 și al articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 (1), trebuie înțeleasă în sensul că privește, pe lângă „anti-suit injunctions” explicite, care interzic inițierea și continuarea unor proceduri în fața unei instanțe din alt stat membru, și hotărâri sau ordonanțe pronunțate de instanțe din state membre care complică și împiedică accesul reclamantului la protecție jurisdicțională din partea unei instanțe din alt stat membru sau continuarea unor proceduri deja pendinte în fața sa, și o asemenea ingerință în competența unei instanțe din alt stat membru de a soluționa un anumit litigiu cu care a fost deja sesizată este compatibilă cu ordinea publică a Uniunii? Mai precis, recunoașterea și/sau încuviințarea executării unei hotărâri sau a unei ordonanțe a unei instanțe dintr-un stat membru prin care se acordă solicitanților recunoașterii și încuviințării executării o despăgubire pecuniară provizorie și anticipată pentru costurile și cheltuielile ocazionate de introducerea unei acțiuni în justiție sau de continuarea unei proceduri în fața unei instanțe din alt stat membru sunt contrare ordinii publice a Uniunii, în sensul articolului 34 punctul 1 și al articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, atunci când această hotărâre sau ordonanță se întemeiază pe motivele că: a) din examinarea acțiunii respective, cauza este acoperită de un acord de soluționare amiabilă, încheiat în condiții legale și confirmat de o instanță din statul membru de origine a hotărârii și (sau) a ordonanței, și b) instanța din celălalt stat membru, sesizată de pârât cu o nouă acțiune, este necompetentă în temeiul unei clauze prin care se atribuie competență exclusivă?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, caracterul vădit și direct contrar ordinii publice naționale – în conformitate cu concepțiile fundamentale culturale și juridice adoptate în țară, menționate anterior, și cu normele fundamentale de drept elen, care privesc însuși nucleul dreptului la protecție jurisdicțională (articolele 8 și 20 din Constituția elenă, articolul 33 din Codul civil elen și principiul protecției acestui drept, astfel cum este precizat la articolul 176, la articolul 173 alineatele 1-3 și la articolele 185, 205 și 191 din Codul de procedură civilă elen, citat la punctul 6 din motivare), precum și cu dispozițiile articolului 6 paragraful 1 din CEDO, astfel încât, în acest caz, se poate înlătura aplicarea dreptului Uniunii privind libera circulație a hotărârilor judecătorești – constituie, în sensul articolului 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, un obstacol în calea recunoașterii și a încuviințării executării în Grecia a hotărârii și a ordonanțelor menționate mai sus (prima întrebare), pronunțate de instanțe din alt stat membru (Regatul Unit), iar nerecunoașterea lor din cauza acestui obstacol este conformă cu concepțiile care asimilează și promovează perspectiva europeană?