1)

Articolul 15 alineatul (1) (eventual coroborat cu articolul 5) din Directiva 2002/58 (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE (2), citit în lumina articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că accesul autorităților publice la datele stocate în telefoanele mobile constituie o atingere suficient de gravă adusă principiilor fundamentale consacrate la aceste articole din cartă încât, în domeniul prevenirii, investigării, detectării și urmăririi penale a unor infracțiuni, acest acces trebuie limitat la combaterea criminalității grave?

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, trebuie interpretat, în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, în sensul că se opune unei reglementări naționale precum articolul 18 coroborat cu articolul 99 alineatul (1) din Strafprozessordnung (Codul de procedură penală, Austria), potrivit căruia, în cursul unei proceduri de urmărire penală, autoritățile de securitate își obțin ele însele, fără autorizarea unei instanțe sau a unui organism independent, un acces complet și necontrolat la toate datele digitale stocate într-un telefon mobil?

3)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu articolele 41 și 52 din aceasta trebuie interpretat, din punctul de vedere al egalității armelor și al unei căi de atac efective, în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum articolul 18 coroborat cu articolul 99 alineatul (1) din Strafprozessordnung (Codul de procedură penală), care permite examinarea datelor digitale dintr-un telefon mobil fără ca persoana vizată să fie informată cu privire la aceasta înainte sau măcar după adoptarea măsurii?