—

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 3 februarie 2021 notificată la 3 februarie 2021, Evariste Boshab/Consiliul Uniunii Europene (T-111/19);

—

soluționarea acțiunii pe fond și anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care prin aceasta recurentul este menținut la poziția 8 din anexa la Decizia 2010/788/PESC precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care prin acesta recurentul este menținut la poziția 8 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 (1);

—

Obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două grade de jurisdicție.

—

a considerat că comunicarea tardivă de către Consiliul Uniunii Europene și fără ca recurentul să poată formula observații anterior deciziei de reînnoire a măsurilor restrictive în cauză nu constituia o încălcare a dreptului de a fi ascultat din moment ce aceasta nu constituia un element nou; și

—

nu a tras concluziile care se impuneau din faptul că Consiliul nu a procedat, în speță, la nicio muncă de verificare.

—

nu a ținut seama de faptul că măsurile restrictive au un caracter asigurător și, prin definiție, provizoriu, a căror validitate este totdeauna condiționată de menținerea împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea lor, precum și de necesitatea menținerii lor în vederea atingerii obiectivului pe care îl urmăresc;

—

nu a constatat că elementele prezentate de Consiliu nu erau în niciun fel susceptibile să dovedească vreun comportament care să se încadreze în criteriul de înscriere pe lista în litigiu, și anume acte care să constituie încălcări grave ale drepturilor omului; și

—

nu a cenzurat faptul că Consiliul nu a examinat elementele transmise de recurent în cadrul procedurii de revizuire și că nu a efectuat, pe această bază, propriile verificări.