EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021CJ0089

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 28 aprilie 2022.
„Romega” UAB împotriva Valstybinė maisto ir veterinarijos tarnyba.
Cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas.
Trimitere preliminară – Legislație alimentară – Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 – Criterii microbiologice pentru produsele alimentare – Articolul 1 – Anexa I – Carne proaspătă de pasăre – Controlul prezenței tipurilor de salmonelă enumerate la punctul 1.28 din capitolul 1 al acestei anexe efectuat de autoritățile naționale competente – Controlul prezenței altor microorganisme patogene – Regulamentul (CE) nr. 178/2002 – Articolul 14 alineatul (8) – Putere de apreciere a autorităților naționale – Întindere.
Cauza C-89/21.

Court reports – general – 'Information on unpublished decisions' section

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2022:313

 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

28 aprilie 2022 ( *1 )

„Trimitere preliminară – Legislație alimentară – Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 – Criterii microbiologice pentru produsele alimentare – Articolul 1 – Anexa I – Carne proaspătă de pasăre – Controlul prezenței tipurilor de salmonelă enumerate la punctul 1.28 din capitolul 1 al acestei anexe efectuat de autoritățile naționale competente – Controlul prezenței altor microorganisme patogene – Regulamentul (CE) nr. 178/2002 – Articolul 14 alineatul (8) – Putere de apreciere a autorităților naționale – Întindere”

În cauza C‑89/21,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), prin decizia din 10 februarie 2021, primită de Curte la 12 februarie 2021, în procedura

„Romega” UAB

împotriva

Valstybinė maisto ir veterinarijos tarnyba,

CURTEA (Camera a opta),

compusă din domnul N. Jääskinen, președinte de cameră, și domnii M. Safjan și N. Piçarra (raportor), judecători,

avocat general: domnul G. Pitruzzella,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru „Romega” UAB, de M. Endzinas, advokatas, și R. Čiupkevičius;

pentru guvernul lituanian, de K. Dieninis și R. Dzikovič, în calitate de agenți;

pentru guvernul ceh, de M. Smolek, J. Pavliš și J. Vláčil, în calitate de agenți;

pentru guvernul danez, inițial de M. Wolff, L. Teilgård și J. Nymann‑Lindegren, ulterior de M. Wolff, în calitate de agenți;

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de L. Vignato, avvocato dello Stato;

pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, în calitate de agenți;

pentru Comisia Europeană, de W. Farrell, I. Galindo Martín și A. Steiblytė, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1, precum și a punctului 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO 2005, L 338, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 51, p. 141), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1086/2011 al Comisiei din 27 octombrie 2011 (JO 2011, L 281, p. 7) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2073/2005”), și a articolului 14 alineatele (1), (2) și (8) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Romega” UAB, un comerciant angro de carne de pasăre, pe de o parte, și Valstybinė maisto ir veterinarijos tarnyba (Serviciul național al produselor alimentare și în domeniul veterinar, Lituania) (denumit în continuare „autoritatea lituaniană”), pe de altă parte, în legătură cu decizia acestei autorități de a aplica o amendă și de a obliga Romega să retragă de pe piață carnea de pasăre în care a fost detectată prezența anumitor serotipuri de salmonelă.

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 178/2002

3

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 178/2002, intitulat „Obiectiv și domeniu de aplicare”, prevede:

„Prezentul regulament reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în legătură cu produsele alimentare, luând în considerare, în special, diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiționale, asigurând, în același timp, funcționarea eficientă a pieței interne. […]”

4

Articolul 14 din acest regulament, intitulat „Cerințe privind siguranța produselor alimentare”, prevede:

„(1)   Nu sunt introduse pe piață produsele alimentare care nu prezintă siguranță.

(2)   Se spune despre produse alimentare că nu prezintă siguranță atunci când se consideră că acestea:

(a)

sunt dăunătoare sănătății;

(b)

nu sunt adecvate consumului uman.

(3)   Atunci când se determină dacă un produs alimentar prezintă sau nu siguranță, trebuie să se aibă în vedere:

(a)

condițiile normale de folosire a produsului alimentar de către consumator și în fiecare etapă de producție, prelucrare și distribuție;

(b)

informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile de pe etichetă sau alte informații general disponibile pentru consumator în privința evitării unor anumite efecte negative asupra sănătății ale unui anumit produs alimentar sau ale unei anumite categorii de produse alimentare.

(4)   Atunci când se determină dacă un produs alimentar dăunează sănătății, trebuie să se aibă în vedere:

(a)

nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății unei persoane care îl consumă, dar și asupra generațiilor următoare;

(b)

efectele toxice cumulative probabile;

(c)

sensibilitatea deosebită, din punctul de vedere al sănătății, a unei categorii specifice de consumatori, atunci când produsul alimentar este destinat acelei categorii de consumatori.

(5)   Atunci când se determină dacă un produs alimentar nu este adecvat consumului uman, trebuie să se aibă în vedere dacă produsul alimentar este inacceptabil pentru consumul uman potrivit utilizării căreia îi era destinat, din motive de contaminare, indiferent dacă aceasta se face printr‑o substanță străină sau în alt mod sau prin putrefacție, deteriorare sau descompunere.

[…]

(7)   Produsele alimentare care sunt în conformitate cu prevederile comunitare speciale ce reglementează siguranța produselor alimentare se consideră ca neprezentând riscuri cu privire la aspectele acoperite de dispozițiile comunitare speciale.

(8)   Conformitatea unui produs alimentar cu dispozițiile speciale aplicabile acelui produs alimentar nu împiedică autoritățile competente să ia măsuri adecvate de impunere a restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea sa de pe piață, în cazurile în care există motive să se suspecteze că, în ciuda acestei conformități, produsul alimentar respectiv prezintă riscuri din punctul de vedere al siguranței produselor alimentare.

[…]”

Regulamentul nr. 2073/2005

5

Potrivit considerentelor (1) și (3) ale Regulamentului nr. 2073/2005:

„(1)

Un nivel ridicat de protecție a sănătății publice este unul dintre obiectivele fundamentale ale legislației în domeniul alimentar, astfel cum se prevede în Regulamentul [nr. 178/2002]. Riscurile microbiologice legate de produsele alimentare reprezintă o sursă majoră a bolilor provocate de produse alimentare la om.

[…]

(3)

[…] Pentru a contribui la protecția sănătății publice și pentru a preveni interpretările diferite, se impune stabilirea unor criterii de siguranță armonizate privind caracterul acceptabil al produselor alimentare, în special în ceea ce privește prezența anumitor microorganisme patogene.”

6

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede:

„Prezentul regulament stabilește criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme și normele de aplicare pe care operatorii din sectorul alimentar trebuie să le respecte atunci când pun în aplicare măsurile de igienă generale și speciale […]. Autoritatea competentă verifică respectarea normelor și a criteriilor stabilite de prezentul regulament […], fără a aduce atingere dreptului acesteia de a realiza și alte prelevări de probe și analize în vederea detectării și măsurării altor microorganisme, a toxinelor sau metaboliților acestora, fie în cadrul unei verificări a proceselor, pentru produsele alimentare suspectate că ar fi periculoase, fie în cadrul unei analize a riscului. […]”

7

Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, intitulat „Cerințe generale”, impune operatorilor din sectorul alimentar să se asigure că produsele alimentare respectă criteriile microbiologice relevante stabilite în anexa I. Această anexă conține un capitol 1, intitulat „Criterii de siguranță a produselor alimentare”, care, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/229 al Comisiei din 7 februarie 2019 (JO 2019, L 37, p. 106), prevede la punctul 1.28:

„Categoria de produse alimentare

Microorganisme/toxinele, metaboliții acestora

Plan de prelevare de probe (1)

Limite (2)

Metodă analitică de referință (3)

Etapă căreia i se aplică criteriul

n

c

m

M

1.28. Carne proaspătă de pasăre (20)

Salmonella Typhimurium (21) Salmonella Enteritidis

5

0

Nedetectate în 25 g

EN ISO 6579‑1 (pentru detecție) sistemul White‑- Kauffmann‑Le Minor (pentru serotipizare)

Produse introduse pe piață în timpul perioadei lor de conservare

[…]

(20) Criteriul se aplică cărnii proaspete provenite din efective de reproducere din specia Gallus gallus, din găini ouătoare, din pui de carne și din efective de curcani pentru reproducere și pentru îngrășare. […]”

Regulamentul nr. 1086/2011

8

Considerentele (9) și (10) ale Regulamentului nr. 1086/2011 au următorul cuprins:

„(9)

Rezumatul raportului comunitar privind tendințele și sursele de zoonoze, de agenți zoonotici și de focare de toxiinfecții alimentare în 2008 [The EFSA Journal (2010); 8(1):1496], elaborat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, aproximativ 80 % din cazurile de salmoneloză la om sunt provocate de Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium, la fel ca în anii precedenți. Carnea de pasăre rămâne una dintre sursele principale de salmoneloză la om.

(10)

Stabilirea unui criteriu pentru Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium ar permite stabilirea unui raport optim între reducerea cazurilor de salmoneloză la om atribuite consumului de carne de pasăre și consecințele economice ale aplicării criteriului în cauză. În același timp, acest lucru i‑ar încuraja pe operatorii din sectorul alimentar să ia măsuri, în etape anterioare ale producției de păsări de curte, care ar putea contribui la reducerea tuturor serotipurilor de salmonelă care au un impact asupra sănătății publice. Concentrarea eforturilor asupra acestor două serotipuri ar fi de altfel conformă cu obiectivele pe care și le‑a fixat Uniunea în privința producției primare de păsări de curte.”

Litigiul principal și întrebarea preliminară

9

La 19 octombrie 2018, în urma unei notificări rapide de alertă în care se arăta că microorganisme patogene din specia Salmonella Kentucky fuseseră detectate în carnea proaspătă de pasăre provenită din Polonia, autoritatea lituaniană a efectuat un control la Romega. În cursul acestui control, prezența acestui serotip de salmonelă a fost detectată în carnea proaspătă de pasăre pe care Romega o introdusese pe piață. Prin ordonanța din 4 aprilie 2019, autoritatea menționată i‑a aplicat o amendă în cuantum de 540 de euro pentru încălcarea, printre altele, a articolului 14 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 178/2002.

10

Prin decizia din 12 aprilie 2019, autoritatea lituaniană, după ce a constatat prezența Salmonella Infantis în carnea proaspătă de pasăre introdusă pe piață de Romega, i‑a interzis acesteia din urmă să continue să introducă pe piață o astfel de carne și i‑a impus să o retragă și să o distrugă pe cea deja introdusă pe piață.

11

Romega a sesizat Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius, Lituania) cu o acțiune având ca obiect anularea ordonanței din 4 aprilie 2019 și a deciziei din 12 aprilie 2019. Această acțiune a fost respinsă prin hotărârea din 2 iulie 2019, împotriva căreia Romega a declarat apel la instanța de trimitere. Aceasta susține în esență că punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005 nu interzice prezența în carnea proaspătă de pasăre decât a Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium. Potrivit Romega, prezența altor salmonele, precum Salmonella Kentucky sau Salmonella Infantis, în această carne nu permite considerarea acesteia drept produs alimentar periculos, în sensul articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002.

12

Autoritatea lituaniană, la rândul său, consideră că, din moment ce, potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 2073/2005, competența sa de a asigura respectarea normelor și a criteriilor prevăzute de acest regulament nu aduce atingere dreptului său de a realiza și alte prelevări de probe și analize, ea este abilitată să verifice în carnea proaspătă de pasăre nu numai prezența unor serotipuri de salmonelă enumerate la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la regulamentul menționat, ci și a unor serotipuri de salmonelă care nu figurează în această dispoziție. Absența din această carne a serotipurilor de salmonelă enumerate la punctul 1.28 menționat nu ar permite să se considere în mod automat că ea nu prezintă riscuri în scopul consumului uman.

13

Instanța de trimitere arată că, pentru a fi conformă cu punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, carnea proaspătă de pasăre nu trebuie să prezinte niciunul dintre cele două serotipuri de salmonelă prevăzute de această dispoziție, și anume Salmonella Typhimurium și Salmonella Enteritidis. Întrucât acest criteriu a fost introdus prin Regulamentul nr. 1086/2011, instanța menționată se întreabă însă, având în vedere printre altele obiectivul, enunțat în considerentul (10) al acestui din urmă regulament, de a reduce cazurile de salmoneloză umană cauzate de consumul de carne proaspătă de pasăre, care este întinderea puterii de apreciere de care dispun autoritățile competente pentru a controla prezența în această carne a altor tipuri de salmonelă decât cele enumerate la acest punct 1.28 din Regulamentul nr. 2073/2005 sau a altor microorganisme patogene.

14

În această privință, instanța de trimitere arată, pe de o parte, că, deși criteriile stabilite în această anexă nu se aplică decât celor două serotipuri de salmonelă, articolul 1 din Regulamentul nr. 2073/2005 indică în mod clar că autoritatea competentă poate efectua alte testări și analize în vederea detectării și a măsurării altor microorganisme, toxine sau metaboliți ai acestora, fie în cadrul unei verificări a procedurilor, pentru produsele alimentare suspectate că nu prezintă siguranță, fie pentru o analiză a riscurilor. Pe de altă parte, instanța arată că articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 178/2002 interzice introducerea pe piață a produselor alimentare care nu prezintă siguranță, alineatul (8) al acestui articol atribuind în acest scop autorităților competente o importantă putere de apreciere.

15

În aceste condiții, Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 1 din Regulamentul [nr. 2073/2005] și articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul [nr. 178/2002] trebuie interpretate în sensul că conferă autorităților competente ale unui stat membru puterea de apreciere pentru a stabili că o carne proaspătă de pasăre care îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005 nu îndeplinește cerințele articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002 în situația în care un produs alimentar care se încadrează în respectiva categorie de produse alimentare este contaminat de alte serotipuri de salmonelă decât cele la care se face referire la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, astfel cum s‑a constatat în litigiul principal?”

Cu privire la întrebarea preliminară

16

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 din Regulamentul nr. 2073/2005 coroborat cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 178/2002 trebuie interpretat în sensul că autoritatea competentă a unui stat membru poate considera că nu prezintă siguranță, în sensul articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002, categoria de produse alimentare care constă în carne proaspătă de pasăre în care au fost detectate alte microorganisme patogene decât serotipurile de salmonelă prevăzute la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005.

17

Trebuie amintit de la bun început că Regulamentul nr. 2073/2005 stabilește, conform articolului 1, „criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme” în sectorul alimentar și abilitează autoritatea competentă nu numai să verifice respectarea acestor criterii, ci și să „realiz[eze] și alte prelevări de probe și analize în vederea detectării și măsurării altor microorganisme, a toxinelor sau metaboliților acestora, fie în cadrul unei verificări a proceselor, pentru produsele alimentare suspectate că ar fi periculoase, fie în cadrul unei analize a riscului”.

18

Rezultă astfel din această dispoziție, interpretată în lumina considerentului (3) al Regulamentului nr. 2073/2005, că, deși criteriile microbiologice pe care le stabilește acest regulament se aplică numai microorganismelor patogene enumerate în anexa I la acest regulament, autoritatea competentă nu este obligată să se limiteze, cu ocazia analizelor produselor alimentare pe care le efectuează, numai la controlul prezenței acestor microorganisme.

19

În plus, deși articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2073/2005 impune operatorilor din sectorul alimentar obligația de a se asigura că produsele alimentare respectă criteriile microbiologice stabilite în anexa I la același regulament, această obligație nu poate împiedica autoritățile competente să caute alte microorganisme patogene decât cele vizate în această anexă, în conformitate cu obiectivul de a obține un nivel ridicat de protecție a sănătății umane enunțat în considerentul (1) al regulamentului menționat. Astfel cum a subliniat Comisia Europeană în observațiile sale scrise, pentru a ține seama de criteriile de siguranță a produselor alimentare stabilite în capitolul 1 din anexa I, operatorii din sectorul alimentar trebuie să includă în procedurile pe care le aplică controale sistematice ale contaminării cu anumite microorganisme, fără ca o astfel de obligație să însemne că numai microorganismele patogene vizate de criteriile amintite sunt periculoase pentru sănătatea umană.

20

Această analiză este confirmată de Regulamentul nr. 178/2002, care stabilește, conform articolului 1 alineatul (1), dispozițiile de bază ale legislației alimentare a Uniunii. Articolul 14 alineatul (8) din acest regulament prevede expres că „[c]onformitatea unui produs alimentar cu dispozițiile speciale aplicabile acelui produs alimentar nu împiedică autoritățile competente să ia măsuri adecvate de impunere a restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea sa de pe piață, în cazurile în care există motive să se suspecteze că, în ciuda acestei conformități, produsul alimentare respectiv prezintă riscuri din punct de vedere al siguranței produselor alimentare”.

21

În ceea ce privește articolul 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002, din acesta reiese că trebuie interzisă introducerea pe piață a oricărui produs alimentar care este dăunător sănătății sau nu este adecvat consumului uman (Hotărârea din 19 ianuarie 2017, Queisser Pharma, C‑282/15, EU:C:2017:26, punctul 44).

22

În acest context, articolul 14 alineatul (7) din regulamentul menționat precizează că o calificare a unui produs alimentar ca neprezentând riscuri în aplicarea unor dispoziții specifice ale dreptului Uniunii care reglementează siguranța produselor alimentare, precum cele ale Regulamentului nr. 2073/2005, nu este valabilă decât „cu privire la aspectele acoperite de [aceste dispoziții]”.

23

Articolul 14 alineatele (1), (2), (7) și (8) din Regulamentul nr. 178/2002 permite, așadar, autorităților naționale competente să ia măsurile adecvate pentru a impune restricții la introducerea pe piață sau pentru a impune retragerea de pe piață a produselor alimentare care, în pofida conformității lor cu dispoziții specifice ale dreptului Uniunii care le sunt aplicabile, oferă respectivelor autorități motive obiective de a suspecta că aceste produse sunt periculoase. Această dispoziție, ținând seama de importanța sa în vederea atingerii unui nivel ridicat de protecție a sănătății persoanelor și a intereselor consumatorilor, conform articolului 1 alineatul (1) din regulamentul amintit, trebuie să facă obiectul unei interpretări largi.

24

Rezultă că Regulamentul nr. 2073/2005 nu poate fi interpretat în sensul că împiedică autoritatea competentă ca, în prezența unei categorii de produse alimentare, precum carnea proaspătă de pasăre, care se găsesc în condițiile descrise la punctul anterior din prezenta hotărâre, să adopte măsurile adecvate vizate la articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 178/2002.

25

În această privință trebuie adăugat că din cuprinsul considerentului (9) al Regulamentului nr. 1086/2011 reiese că aproximativ 80 % din cazurile de salmoneloză observate la om în anul 2008, erau provocate, la fel ca în anii precedenți, de Salmonella Enteridis și Salmonella Typhimurium, iar carnea de pasăre rămâne o sursă majoră de salmoneloză la om. Considerentul (10) al acestui regulament precizează totuși că concentrarea eforturilor asupra acestor două serotipuri ar trebui, în paralel, să încurajeze operatorii din sectorul alimentar să ia, în etape anterioare ale producției avicole, măsuri care ar putea contribui la reducerea prevalenței tuturor serotipurilor de salmonelă care au un impact asupra sănătății publice.

26

Or, astfel cum subliniază în esență guvernele lituanian, ceh și italian, precum și Comisia, chiar dacă serotipurile detectate în speță de autoritatea lituaniană în carnea proaspătă de pasăre, și anume Salmonella Kentucky și/sau Salmonella Infantis, par mai puțin răspândite decât Salmonella Typhimurium și Salmonella Enteritidis, efectul nefast asupra sănătății al primelor două dintre acestea nu poate fi totuși exclus.

27

Revine instanței naționale competente sarcina de a verifica, în conformitate cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 178/2002, astfel cum a fost interpretat la punctul 23 din prezenta hotărâre, dacă prezența acestor serotipuri, care nu sunt menționate la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, permite să se presupună, în legătură cu carnea proaspătă de pasăre în cauză, că nu prezintă siguranță, în sensul articolului 14 alineatele (2)-(5) din Regulamentul nr. 178/2002, și că justifică măsurile adoptate de această autoritate ca „măsuri adecvate” luate în temeiul primei dispoziții.

28

Având în vedere considerațiile care precedă, se impune ca la întrebarea adresată să se răspundă că articolul 1 din Regulamentul nr. 2073/2005 coroborat cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul nr. 178/2002 trebuie interpretat în sensul că autoritatea competentă a unui stat membru poate considera că nu prezintă siguranță, în sensul articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002, categoria de produse alimentare care constă în carne proaspătă de pasăre în care au fost detectate alte microorganisme patogene decât serotipurile de salmonelă prevăzute la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005.

Cu privire la cheltuielile de judecată

29

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

 

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1086/2011 al Comisiei din 27 octombrie 2011, coroborat cu articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare trebuie interpretat în sensul că autoritatea competentă a unui stat membru poate considera că nu prezintă siguranță, în sensul articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002, categoria de produse alimentare care constă în carne proaspătă de pasăre în care au fost detectate alte microorganisme patogene decât serotipurile de salmonelă prevăzute la punctul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1086/2011.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: lituaniana.

Top