—

anularea Deciziei din 2 septembrie 2020 a reprezentanților guvernelor statelor membre de numire a trei judecători și a unui avocat general la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care prin aceasta domnul Athanasios Rantos este numit avocat general la Curtea de Justiție, cu efect de la 7 septembrie 2020;

—

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 50 alineatul (3) TUE. Reclamanta susține că nici acest articol, nicio o altă prevedere a dreptului primar al Uniunii nu a determinat sau impus încetarea automată a mandatului acesteia de avocat general, care expiră la 6 octombrie 2021. Prin urmare, nu exista niciun post vacant în care domnul Rantos să poată fi numit în mod legitim.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului constituțional al dreptului Uniunii al independenței puterii judiciare. Prin luarea unei poziții cu privire la o chestiune despre care se știa că este contestată și controversată, referitoare la mandatul unui membru în funcție al Curții de Justiție, decizia contestată eludează garanțiile instituite de dreptul primar al Uniunii (în special Titlul I din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene), cu scopul peremptoriu de a înlătura din funcție acel membru al Curții de Justiție.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa proporționalității și pe inexistența unor „motive legitime și imperative”. Nici termenii tratatelor, nici funcțiile unui avocat general nu implică vreo legătură continuă cu un stat membru după numirea acestuia. Prin urmare, orice încetare a mandatului său ar fi disproporționată și nu ar fi justificată de „motivele legitime și imperative” pe care le impune jurisprudența pentru o ingerință în mandatul unui membru în funcție al Curții de Justiție.