1)

Se poate considera că decizia de modificare a locului obligatoriu de înscriere a unui solicitant de azil într-un centru de primire – a cărui misiune principală constă în facilitarea transferului acestuia către statul competent să examineze cererea sa de protecție –, adoptată de o autoritate administrativă a statului și interpretată ca fiind o măsură pregătitoare pentru transferul efectiv, în condițiile în care solicitantul a introdus, în fața unei instanțe naționale, o acțiune în anulare și în suspendare împotriva acestei măsuri de îndepărtare, constituie executarea măsurii de îndepărtare respective în sensul Regulamentului Dublin III (1)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, singura cale de atac care are efect suspensiv, și anume acțiunea în suspendare în condiții de extremă urgență prevăzută de articolul 39/82 alineatul 4 din Legea din 15 decembrie 1980 privind intrarea pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor, în favoarea unui solicitant de azil invitat să obțină examinarea cererii sale de protecție internațională în alt stat membru și legată de executarea iminentă a unei măsuri de îndepărtare sau de returnare, constituie o cale eficientă de atac în sensul articolului 27 din Regulamentul numit Dublin III?