—

anularea deciziei din 29 mai 2017 a directoarei Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene de a nu prelungi, de la 12 noiembrie 2015, contractul de muncă pe perioadă determinată al reclamantei ca agent temporar, care ar fi încetat efectiv în acest caz la 31 ianuarie 2016;

—

obligarea la reintegrarea reclamantei ca agent temporar al Centrului începând cu 1 ianuarie 2019 sau, în cazul în care acest lucru nu ar fi posibil, obligarea pârâtului, pentru repararea prejudiciului material și moral care a rezultat pentru reclamantă din pierderea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, la plata unei sume corespunzătoare remunerației la care ar fi fost îndreptățită dacă ar fi rămas în serviciul Centrului timp de patru ani, redusă, eventual, cu remunerațiile sau indemnizațiile de care ar fi putut beneficia din altă parte și, la plata către sistemul de pensii comunitar a sumelor corespunzătoare contribuțiilor la pensii;

—

obligarea Centrului de Traduceri la plata sumei de 11136 de euro reprezentând prejudiciul moral, a sumei de 12000 de euro reprezentând pierderea remunerației și a sumei de 9674 de euro reprezentând cheltuieli de asistență juridică, pentru repararea prejudiciului moral și material pe care l-a suferit în urma deciziei din 12 noiembrie 2015;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea obligației de a repune reclamanta în situația juridică anterioară actului retras, pe erori de fapt, pe erori vădite de apreciere și pe motivarea insuficientă, precum și pe nerespectarea interesului serviciului, întrucât noua decizie privind neangajarea reclamantei la 31 ianuarie 2016 s-ar fi întemeiat pe elemente care, contrar considerațiilor reclamantei, nu ar fi existat atunci când s-a pus problema reangajării sale în luna noiembrie 2015.

2.

Al doilea motiv întemeiat, în primul rând, pe nerespectarea politicii de personal definite de consiliul de administrație, în măsura în care în decizia de neangajare s-a considerat că era în interesul serviciului aplicarea unei politici de înlocuire a agenților temporari cu agenți contractuali. În al doilea rând, acest motiv este întemeiat pe o eroarea de apreciere, întrucât s-a considerat că înlocuirea reclamantei cu un agent contractual era justificată de reorganizarea departamentului Asistență pentru traducere și, în al treilea rând, pe o eroare de fapt, întrucât s-a considerat că această situație se regăsea în speță.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, o eroare vădită de apreciere și/sau o motivare insuficientă, în măsura în care s-a decis retroactiv și exclusiv în interesul serviciului ca reclamanta să nu fie reangajată, ci despăgubită, în condițiile în care în opinia sa modificarea deciziei retrase era imposibilă sau deosebit de dificilă. În plus, această decizie nu ar fi fost necesară pentru atingerea obiectivelor măsurii, nu ar constitui o reexaminare completă a circumstanțelor speței, ar încălca încrederea legitimă și ar menține obligația de reparare a prejudiciilor care au rezultat din alte neregularități care ar afecta decizia inițială.