1)

O jurisprudență națională care condiționează menținerea unei măsuri coercitive de „arestare preventivă” (patru luni după arestarea inculpatului) de existența unor „motive verosimile”, înțelese ca simpla constatare „la prima vedere” că inculpatul a putut săvârși infracțiunea în cauză, este compatibilă cu articolul 3, cu articolul 4 alineatul (1) a doua teză, cu articolul 10, cu considerentul (16) a patra și a cincea teză și cu considerentul (48) al Directivei 2016/343 ( 1 ), precum și cu articolele 47 și 48 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]?

Sau, dacă nu este compatibilă, o jurisprudență națională care înțelege prin „motive verosimile” o puternică probabilitate ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea în cauză este compatibilă cu dispozițiile sus-menționate?

2)

O jurisprudență națională care impune instanței care se pronunță cu privire la o cerere de modificare a măsurii coercitive de „arestare preventivă” adoptată deja să își motiveze hotărârea fără a compara elementele de probă incriminatorii și dezincriminatorii, chiar dacă avocatul inculpatului a prezentat argumente în acest sens – singurul motiv al acestei restricții fiind că judecătorul trebuie să își păstreze imparțialitatea pentru situația în care această cauză îi va fi atribuită în scopul examinării pe fond –, este compatibilă cu articolul 4 alineatul (1) a doua teză, cu articolul 10, cu considerentul (16) a patra și a cincea teză și cu considerentul (48) al Directivei 2016/343, precum și cu articolul 47 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]?

Sau, dacă nu este compatibilă, o jurisprudență națională potrivit căreia instanța procedează la examinarea mai detaliată și precisă a elementelor de probă și dă un răspuns clar argumentelor avocatului inculpatului, chiar dacă își asumă astfel riscul de a nu putea nici examina cauza, nici pronunța o hotărâre definitivă privind vinovăția dacă respectiva cauză îi este atribuită în scopul examinării pe fond, – ceea ce ar implica faptul că un alt judecător va examina această cauză pe fond – este compatibilă cu dispozițiile sus-menționate?