1.

Prezentul recurs a fost formulat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) împotriva Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 7 martie 2018, Equivalenza Manufactory/EUIPO – ITM Entreprises (BLACK LABEL BY EQUIVALENZA) (T‑6/17, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2018:119), prin care acesta din urmă a anulat Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 octombrie 2016 privind o procedură de opoziție între ITM Entreprises SAS și Equivalenza Manufactory SL (denumită în continuare „Equivalenza”) (cauza R 690/2016‑2, denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2.

Prin acest recurs se ridică în fața Curții mai multe probleme de drept privind examinarea motivului relativ de refuz al înregistrării unui semn ca marcă a Uniunii Europene, prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 ( 2 ), întemeiat pe existența unui risc de confuzie în percepția publicului. În mod concret, EUIPO invită Curtea să precizeze metoda de comparare a semnelor și împrejurările în care Tribunalul este îndreptățit să considere că cele două semne nu îndeplinesc condiția similitudinii prevăzută de dispoziția menționată.

3.

Astfel cum vom explica în aceste concluzii, numeroasele decizii pronunțate de Tribunal în acest domeniu nu au urmat întotdeauna aceeași abordare cu privire la aceste diferite aspecte. În realitate, ele au fost atât de diferite încât s‑au constituit două linii jurisprudențiale distincte, care coexistă pentru moment, fără ca Curtea să își fi precizat poziția în favoarea uneia sau a celeilalte. Prezenta cauză îi oferă oportunitatea de a face acest lucru.

4.

Regulamentul nr. 207/2009 a fost abrogat și înlocuit, de la 1 octombrie 2017, prin Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene ( 3 ). Totuși, ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în cauză în prezentul litigiu, respectiv 16 decembrie 2014, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile materiale ale primului regulament.

5.

Considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009 enunță:

„Protecția conferită de marca [Uniunii Europene], al cărei scop este în special garantarea funcției inițiale a mărcii, ar trebui să fie absolută în caz de identitate între marcă și semn și între produse sau servicii. Protecția ar trebui să existe de asemenea în caz de similitudine între marcă și semn și între produse sau servicii. Este oportun să se interpreteze noțiunea de similitudine în relație cu riscul de confuzie. Riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori și în special de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută între aceasta și semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemănare între marcă și semn și între produsele sau serviciile desemnate, ar trebui să constituie condiția specifică a protecției.”

6.

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Motive relative de refuz”, prevede:

„(1)   La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

[…]

[…]

(5)   La opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci [a Uniunii Europene] anterioare, aceasta este de notorietate [a se citi «se bucură de renume»] în cadrul [Uniunii] și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.”

7.

Istoricul litigiului este expus la punctele 1-10 din hotărârea atacată. Pentru ceea ce interesează în prezentul recurs, acesta poate fi rezumat după cum urmează.

8.

La 16 decembrie 2014, Equivalenza a depus la EUIPO o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, în temeiul Regulamentului nr. 207/2009, pentru următorul semn figurativ:

9.

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte în special din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Parfumuri”.

10.

La 18 martie 2015, ITM Entreprises a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009, la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele vizate la punctul anterior pentru motivul unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament.

11.

Opoziția se întemeiază în special pe marca figurativă anterioară, reprodusă mai jos, care face obiectul înregistrării internaționale nr. 1079410, care desemnează Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Grecia, Croația, Ungaria, Lituania, Luxemburg, Letonia, Țările de jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia, înregistrată la 1 aprilie 2011 și care privește „Apele de colonie, deodorantele pentru uz personal (parfum), parfumurile”:

12.

Prin decizia din 2 martie 2016, divizia de opoziție a admis opoziția pentru toate produsele contestate din cauza existenței unui risc de confuzie în percepția publicului relevant în Republica Cehă, în Ungaria, în Polonia și în Slovenia.

13.

Prin decizia în litigiu, Camera a doua de recurs a EUIPO a respins calea de atac formulată de Equivalenza împotriva deciziei diviziei de opoziție. Această cameră de recurs a constatat că publicul relevant era format din publicul larg din cele patru state membre în discuție, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu, și că produsele în cauză erau identice. În ceea ce privește compararea semnelor în conflict, ea a considerat că acestea prezentau un grad mediu de similitudine vizuală și fonetică, precum și diferențe pe plan conceptual. Ea a dedus de aici că acestea erau în mod global similare. Camera de recurs respectivă a concluzionat că exista un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în percepția publicului relevant.

14.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2017, Equivalenza a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu. În susținerea acțiunii, aceasta a invocat un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.

În cadrul examinării motivului respectiv, Tribunalul s‑a întemeiat pe constatările necontestate ale camerei de recurs a EUIPO potrivit cărora, pe de o parte, publicul relevant este compus din publicul larg din Republica Cehă, din Ungaria, din Polonia și din Slovenia, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu, și, pe de altă parte, produsele desemnate de semnele în conflict sunt identice (punctele 17 și 18 din hotărârea atacată).

16.

În ceea ce privește similitudinea semnelor în conflict, Tribunalul a comparat, în primul rând, aspectele lor vizual, fonetic și conceptual. În acest cadru, el a considerat că semnele respective produc o impresie de ansamblu diferită pe plan vizual (punctele 29-33 din hotărârea atacată), prezintă un grad mediu de similitudine pe plan fonetic (punctele 34-39 din această hotărâre) și sunt diferite pe plan conceptual (punctele 40-45 din hotărârea menționată).

17.

În al doilea rând, Tribunalul a efectuat o apreciere globală a similitudinii semnelor în conflict. În acest cadru, el a observat că, având în vedere faptul că produsele în cauză, și anume parfumurile, sunt în general vândute fie în magazine cu autoservire, fie în parfumerii, aspectul vizual al acestor semne era mai important pentru impresia lor de ansamblu decât aspectele fonetic și conceptual. În această privință, Tribunalul a reiterat constatarea sa potrivit căreia semnele respective sunt diferite pe plan vizual. În plus, el a amintit că aceleași semne sunt diferite pe plan conceptual. Tribunalul a concluzionat că semnele în conflict nu sunt, potrivit unei impresii de ansamblu, similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (punctele 48 și 51-55 din hotărârea atacată).

18.

Întrucât una dintre condițiile cumulative de aplicare a acestei dispoziții lipsește, Tribunalul a statuat că, atunci când a constatat existența unui risc de confuzie în sensul dispoziției menționate (punctul 56 din hotărârea atacată), camera de recurs a săvârșit o eroare de drept. Prin urmare, acesta a admis motivul unic invocat de Equivalenza și a anulat decizia în litigiu.

19.

Prezentul recurs a fost introdus la 17 mai 2018.

20.

În recursul formulat, EUIPO solicită Curții:

21.

În memoriul în răspuns, Equivalenza solicită Curții:

22.

În susținerea recursului, EUIPO invocă un motiv unic, împărțit în patru aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În conformitate cu cererea Curții, ne vom limita concluziile la analiza celui de al treilea și a celui de al patrulea aspect ale acestui motiv unic.

23.

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului său unic, EUIPO susține că Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 din cauza unei erori metodologice, întrucât a examinat condițiile de comercializare a produselor în cauză și a obiceiurilor de cumpărare ale publicului relevant în stadiul comparării semnelor. Or, potrivit Hotărârii Lloyd Schuhfabrik Meyer ( 4 ), această comparație ar trebui efectuată în mod obiectiv, fără a ține seama de asemenea factori referitori la utilizarea mărcilor. Numai odată cu stabilirea existenței unui grad de similitudine pe plan vizual, fonetic sau conceptual, în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie, ar trebui să se examineze acești factori pentru a se evalua importanța care trebuie acordată acestui grad de similitudine în cadrul aprecierii globale respective ( 5 ).

24.

Equivalenza achiesează la explicațiile EUIPO cu privire la metoda de analiză rezultată din Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer. Aceasta consideră totuși că Tribunalul s‑a conformat metodei respective în hotărârea atacată. Astfel, într‑o primă etapă, acesta ar fi evaluat separat gradele de similitudine vizuală, fonetică și conceptuală dintre semnele în conflict, înainte de a efectua, într‑o a doua etapă, aprecierea globală a similitudinii lor sau analiza riscului de confuzie, ținând seama, numai în acest stadiu, de obiceiurile de cumpărare ale publicului relevant. Astfel, în cazul în care hotărârea atacată nu este împărțită în secțiuni care separă fiecare etapă a analizei efectuate de Tribunal, ea ar urma o structură determinată și inteligibilă, iar această analiză ar fi conformă cu cerințele articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al motivului său unic, EUIPO reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prin săvârșirea mai multor erori de drept care au afectat aprecierea similitudinii semnelor în conflict.

26.

În primul rând, EUIPO contestă metoda urmată de Tribunal, întrucât nu ar fi luat în considerare toate elementele de asemănare și de diferențiere existente între semnele în conflict în aprecierea de ansamblu. Astfel, la punctul 28 din hotărârea atacată ( 6 ), Tribunal ar fi „neutralizat” în mod prematur toate elementele lor de asemănare vizuală ca urmare a diferențelor vizuale identificate în temeiul unei prime aprecieri de ansamblu a semnelor respective. Acesta ar fi utilizat ulterior aceleași diferențe vizuale în cadrul unei a doua aprecieri de ansamblu a semnelor în conflict, la punctul 55 din această hotărâre, pentru „a neutraliza” similitudinea lor fonetică medie. Această dublă „neutralizare”, susținută de aceleași elemente de diferențiere și de impresia de ansamblu, ar constitui o eroare de drept și ar denatura principiile stabilite de jurisprudență în materia comparării semnelor.

27.

În al doilea rând, EUIPO consideră că Tribunalul nu a respectat jurisprudența și a săvârșit o eroare metodologică procedând la „neutralizarea” similitudinii fonetice medii a semnelor în conflict în etapa comparării semnelor și renunțând, pentru acest motiv, în mod prematur la orice apreciere globală a riscului de confuzie. Astfel, pe de o parte, „neutralizarea” unei similitudini vizuale sau fonetice ca urmare a unor diferențe conceptuale ar trebui să aibă loc în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie ( 7 ), efectuată pe baza tuturor elementelor de asemănare și de diferențiere identificate inițial. „Neutralizarea” nu ar implica neluarea în considerare a similitudinilor constatate în prealabil și nu ar permite să se concluzioneze în sensul lipsei oricărei similitudini a semnelor. Pe de altă parte, constatarea existenței unui grad de similitudine, chiar redusă, între semne în ceea ce privește unul dintre aspectele lor vizual, fonetic sau conceptual ar implica obligația de a efectua aprecierea globală a riscului de confuzie ( 8 ).

28.

Equivalenza arată, în primul rând, ca răspuns la argumentele EUIPO rezumate la punctul 26 din prezentele concluzii, care ar fi lipsite de claritate și ar fi confuze, că metoda aplicată de Tribunal în hotărârea atacată nu este afectată de nicio eroare de drept. Astfel, Tribunalul ar fi efectuat două aprecieri distincte, considerând mai întâi că semnele în conflict dau o impresie de ansamblu diferită pe plan vizual în raport cu elementele lor de asemănare și de diferențiere vizuale și, ulterior, în stadiul aprecierii globale a similitudinii, că acestea sunt în ansamblu diferite, având în vedere diferențele lor semnificative pe plan vizual și conceptual și ținând seama de efectul redus al aspectului fonetic pentru categoria de produse în cauză. Prin urmare, elementele care au fost luate în considerare pentru a înlătura orice similitudine vizuală și cele care au fost utilizate pentru a se stabili că nu există un risc de confuzie în aprecierea globală a semnelor ar fi diferite.

29.

În acest cadru, Equivalenza subliniază și că, pentru a se aprecia gradul de similitudine dintre semnele în conflict, poate fi oportun să se evalueze importanța care trebuie acordată aspectelor lor vizual, fonetic și conceptual, ținând seama de categoria de produse în cauză și de condițiile de comercializare a acestora ( 9 ). Or, produsele în cauză în speță, mai precis parfumuri, ar fi văzute întotdeauna înainte de a fi cumpărate, astfel cum a amintit Tribunalul în mod întemeiat la punctul 51 din hotărârea atacată. În consecință, aspectul vizual al semnelor ar avea o importanță mai mare în aprecierea globală a similitudinii dintre semnele în conflict sau în aprecierea riscului de confuzie.

30.

În al doilea rând, ca răspuns la argumentația EUIPO rezumată la punctul 27 din prezentele concluzii, Equivalenza consideră că din lecturarea și din interpretarea teleologică a punctului 46 și următoarelor din hotărârea atacată rezultă că Tribunalul a efectuat într‑adevăr o apreciere globală a riscului de confuzie. În orice caz, Tribunalul ar fi ajuns la aceeași concluzie în cazul în care ar fi ținut seama de rarele similitudini dintre semnele în conflict în stadiul aprecierii globale a acestui risc.

31.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede un motiv relativ de refuz al înregistrării unui semn ca marcă a Uniunii Europene, întemeiat pe existența unui potențial conflict între acest semn și una sau mai multe mărci anterioare ( 10 ).

32.

În conformitate cu această dispoziție, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge astfel înregistrarea mărcii solicitate atunci când, „din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară”.

33.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții ( 11 ), riscul de confuzie vizat de dispoziția menționată corespunde riscului că publicul poate să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic ( 12 ).

34.

În temeiul acestei jurisprudențe, existența riscului respectiv trebuie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Acești factori includ, printre altele, caracterul distinctiv al mărcii anterioare, gradul de atenție al publicului relevant, gradul de asemănare dintre marca anterioară și marca solicitată și gradul de similitudine dintre produsele sau serviciile desemnate de aceste mărci ( 13 ).

35.

Natura globală a aprecierii riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii pertinenți, în special similitudinea semnelor în conflict și cea a produselor sau a serviciilor în cauză, astfel încât, de exemplu, un grad scăzut de similitudine între aceste produse sau servicii poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între semne și invers ( 14 ).

36.

Totuși, această logică, denumită în general „principiul interdependenței”, nu este absolută. Astfel, după cum reiese chiar din textul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, reprodus la punctul 32 din prezentele concluzii, un risc de confuzie presupune, pe de o parte, identitatea sau similitudinea semnelor în conflict și, pe de altă parte, identitatea sau similitudinea între produsele sau serviciile în cauză ( 15 ). Prin urmare, acești doi factori constituie în jurisprudența Curții condiții cumulative de aplicare a dispoziției menționate.

37.

Rezultă că acest articol 8 alineatul (1) litera (b) este în mod vădit inaplicabil, în special atunci când semnele în conflict nu sunt similare. O cerere de opoziție întemeiată pe această dispoziție trebuie respinsă de la bun început într‑o asemenea ipoteză: ceilalți factori pertinenți pentru aprecierea globală a riscului de confuzie nu pot, în niciun caz, să contrabalanseze și să atenueze această diferență, astfel încât nu este necesar să îi examinăm ( 16 ).

38.

În hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat că semnele în conflict nu sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) menționat, și, în consecință, a aplicat jurisprudența amintită la punctul anterior ( 17 ). EUIPO consideră însă că această jurisprudență nu era aplicabilă în speță. Astfel, potrivit acestui oficiu, Tribunalul nu putea deduce în mod întemeiat o astfel de concluzie după ce a comparat semnele respective. Al treilea și al patrulea aspect ale motivului său unic, care, în opinia noastră, trebuie examinate împreună, repun astfel în discuție metoda aplicată de Tribunal în cadrul acestei comparări.

39.

În această privință, precizăm că, în hotărârea atacată, Tribunalul a început prin a aminti unele afirmații de principiu provenite din Hotărârile SABEL ( 18 ) și Lloyd Schuhfabrik Meyer, care au pus bazele aprecierii globale a riscului de confuzie: pe de o parte, această apreciere globală „trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală dintre mărcile în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de mărci, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante” ( 19 ); pe de altă parte, „pentru a se aprecia gradul de similitudine existent între mărcile vizate, trebuie să se determine gradul lor de similitudine vizuală, auditivă și conceptuală și, dacă este cazul, să se evalueze importanța care trebuie acordată acestor diferite elemente, ținând cont de categoria de produse sau de servicii în cauză și de condițiile în care sunt comercializate” ( 20 ).

40.

Apoi, pentru a pune în aplicare aceste afirmații, Tribunalul, în primul rând, a comparat semnele în conflict, pe rând, pe plan vizual, fonetic și conceptual. În acest cadru, a considerat mai întâi că semnele respective produc, în pofida unor elemente de asemănare care nu puteau determina camera de recurs să concluzioneze în sensul lipsei oricărei similitudini, o impresie de ansamblu diferită pe plan vizual ca urmare a unor diferențe numeroase și semnificative între ele. În continuare, Tribunalul a apreciat că semnele respective prezintă un grad mediu de similitudine pe plan fonetic. În sfârșit, acesta a constatat că semnele în conflict sunt diferite pe plan conceptual ( 21 ).

41.

În al doilea rând, Tribunalul a statuat că era necesar „să examineze dacă diferențele pe plan vizual și conceptual dintre semnele respective sunt de natură să excludă orice similitudine între aceste semne sau sunt mai degrabă contrabalansate de gradul mediu de similitudine fonetică dintre ele”. Astfel, potrivit Tribunalului, „similitudinile vizuală, fonetică și conceptuală dintre semnele în conflict trebuie să facă obiectul unei aprecieri globale, în cadrul căreia aprecierea unei eventuale similitudini fonetice este doar unul dintre factorii pertinenți” ( 22 ).

42.

În cadrul acestei a doua etape de „apreciere globală a similitudinii”, Tribunalul a observat că aspectele vizual, fonetic sau conceptual ale semnelor în conflict nu au întotdeauna aceeași pondere și că, în acest sens, trebuie să se ia în considerare condițiile de comercializare a produselor în cauză. În ceea ce privește parfumurile, vândute în general fie în magazine cu autoservire, fie în parfumerii, în care consumatorul are în mod normal posibilitatea de a alege el însuși produsele pe care le dorește sau cel puțin să vadă produsele înainte de a le cumpăra, aspectul vizual al acestor semne este mai important pentru impresia lor de ansamblu decât aspectele lor fonetic și conceptual. În acest cadru, Tribunalul a reiterat constatarea sa potrivit căreia semnele în conflict nu sunt similare pe plan vizual ca urmare a diferențelor numeroase și semnificative dintre ele. Pe de altă parte, Tribunalul a repetat că există o diferență pe plan conceptual între aceste semne care rezultă din prezența în semnul contestat a elementelor „black” și „by equivalenza”. Acest raționament a determinat Tribunalul să concluzioneze că, „din cauza diferențelor care există între ele și în pofida similitudinii lor medii pe plan fonetic, semnele în conflict nu sunt, potrivit unei impresii de ansamblu, similare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009” ( 23 ).

43.

Or, potrivit EUIPO, constatarea unei similitudini fonetice medii între semnele în conflict obliga Tribunalul să efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie. Oficiul respectiv reproșează Tribunalului că a „neutralizat” această similitudine în stadiul comparării semnelor și, procedând astfel, a renunțat în mod prematur la aprecierea globală a acestui risc. Condițiile de comercializare a produselor în cauză și o posibilă „neutralizare” a similitudinii fonetice prin diferențele vizuale și conceptuale ar fi trebuit să fie examinate în stadiul respectivei aprecieri globale, în lumina acestor alți factori pertinenți ( 24 ).

44.

Argumentația EUIPO ridică astfel o serie de probleme de drept ( 25 ). În esență, Curtea trebuie să precizeze dacă constatarea unui anumit grad de similitudine între semne cu privire la unul dintre aspectele lor vizual, fonetic sau conceptual este necesară și suficientă pentru a concluziona că aceste semne sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, sau dacă acest grad de similitudine poate (sau chiar trebuie) să fie pus în balanță cu diferențele evidențiate cu privire la celelalte aspecte, în cadrul unei etape de „apreciere globală a similitudinii”. În legătură directă cu această problemă, este necesar să se precizeze stadiul (compararea semnelor sau aprecierea globală a riscului de confuzie) în care trebuie luate în considerare condițiile de comercializare a produselor în cauză și trebuie să se examineze o posibilă „neutralizare” a similitudinilor existente între semne ca urmare a diferențelor dintre ele.

45.

Astfel cum am arătat în introducerea prezentelor concluzii, în cadrul jurisprudenței Tribunalului există linii divergente cu privire la aceste diferite aspecte (secțiunea 1). Divergențele în cauză necesită o luare de poziție din partea Curții (secțiunea 2), indispensabilă pentru a răspunde la al treilea și la al patrulea aspect ale motivului unic invocat de EUIPO (secțiunea 3).

46.

Potrivit unei prime linii jurisprudențiale a Tribunalului, pe care o vom califica drept „strictă”, și pe care EUIPO o invocă în recursul formulat ( 26 ), în stadiul comparării semnelor este necesară limitarea la compararea acestora, pe rând, pe plan vizual, fonetic și conceptual. În măsura în care se constată o similitudine, chiar redusă, pe (cel puțin) unul dintre aceste planuri, este necesar să se efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie ( 27 ). Cu alte cuvinte, într‑o asemenea ipoteză, semnele trebuie considerate similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 28 ). În hotărârile care se înscriu pe această linie jurisprudențială, majoritară, potrivit cercetărilor noastre ( 29 ), nu există, așadar, o analiză suplimentară de „apreciere globală a similitudinii” precum cea efectuată de Tribunal în hotărârea atacată.

47.

În schimb, potrivit unei a doua linii jurisprudențiale, pe care o vom califica drept „flexibilă”, după ce s‑au examinat separat aspectele vizual, fonetic și conceptual ale semnelor în conflict și s‑a constatat (cel puțin) un grad de similitudine cu privire la unul dintre aceste aspecte, este necesar să se efectueze această analiză suplimentară pentru a se stabili „impresia de ansamblu” produsă de aceste semne. Atunci când Tribunalul apreciază că semnele produc o impresie de ansamblu diferită, concluzionează, precum în hotărârea atacată, că ele nu sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în pofida gradului de similitudine constatat pe unul sau mai multe planuri.

48.

În cadrul acestei linii jurisprudențiale predomină însă o anumită opacitate cu privire la maniera în care Tribunalul efectuează această „apreciere globală a similitudinii”. În anumite hotărâri, Tribunalul se limitează să reia constatările sale referitoare la existența sau inexistența unui grad de similitudine cu privire la fiecare aspect al semnelor și să concluzioneze, fără o motivare specială, că ele sunt „în mod global similare” sau, dimpotrivă, „în mod global diferite” ( 30 ). În alte hotărâri, Tribunalul își motivează concluzia în raport cu condițiile de comercializare a produselor în cauză sau cu o eventuală „neutralizare” a similitudinilor constatate în prealabil ( 31 ).

49.

Jurisprudența Curții este de asemenea echivocă în ceea ce privește aprecierea similitudinii semnelor. Pe de o parte, unele dintre hotărârile sale conțin indicii în sensul liniei jurisprudențiale „stricte” a Tribunalului. În această privință, Curtea statuează în mod regulat că nu se poate exclude ca simpla similitudine fonetică a semnelor în conflict sau chiar simpla lor similitudine conceptuală să poată crea un risc de confuzie, fiind necesar ca existența unui asemenea risc să fie totuși constatată în cadrul aprecierii globale a acestui risc, în care similitudinea respectivă nu este decât unul dintre factorii pertinenți ( 32 ). Impresia de ansamblu produsă de semne în ceea ce privește eventualele lor similitudini vizuală, fonetică și conceptuală trebuie astfel să fie apreciată în cadrul acestei aprecieri globale ( 33 ). Din acest raționament decurge, în mod implicit, dar necesar, că existența unui grad de similitudine cu privire la un aspect al semnelor este suficientă pentru a le considera similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, și implică efectuarea aprecierii globale respective.

50.

În plus, din Hotărârea Ferrero/OAPI ( 34 ) rezultă că este necesar să se efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie din moment ce semnele în conflict „prezintă o anumită similitudine, chiar redusă”. Deși această afirmație nu permite, desigur, să se soluționeze cu certitudine problema ridicată în prezenta cauză, ea arată cel puțin o intenție de a delimita în sens strict aplicarea jurisprudenței amintite la punctul 37 din prezentele concluzii.

51.

Pe de altă parte, jurisprudența Curții conține de asemenea o serie de indicații în sensul liniei jurisprudențiale „flexibile” a Tribunalului. În special, Curtea a afirmat, în aceeași Hotărâre Ferrero/OAPI ( 35 ), nu fără o oarecare ambiguitate, că „similitudinile vizuală, auditivă și conceptuală dintre semnele în cauză trebuie să facă obiectul unei aprecieri globale, în cadrul căreia aprecierea unei eventuale similitudini fonetice nu este decât unul dintre factorii pertinenți”. În plus, în Hotărârea Wolf Oil/EUIPO ( 36 ), Curtea a statuat că este necesar „să se facă distincție între aprecierea diferențelor conceptuale dintre semnele în conflict și aprecierea globală a similitudinilor lor, care formează două etape distincte ale analizei riscului global de confuzie, prima fiind o condiție prealabilă pentru cea de a doua” ( 37 ), recunoscându‑se astfel, se pare, existența acestei etape de analiză suplimentare.

52.

Divergențe analoge se regăsesc în jurisprudența Tribunalului în ceea ce privește stadiul în care trebuie luate în considerare condițiile de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză și trebuie să fie examinată o eventuală „neutralizare” a similitudinilor existente între semne.

53.

În ceea ce privește, în primul rând, condițiile de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză, observăm că, în hotărârile asociate liniei jurisprudențiale „stricte”, acestea constituie un factor pertinent pentru aprecierea globală a riscului de confuzie ( 38 ). Acest factor presupune că, atunci când produsele sau serviciile în cauză sunt, de exemplu, vândute în mod obișnuit în magazine cu autoservire, astfel încât consumatorul s‑ar confrunta mai ales din punct de vedere vizual cu semnele în conflict, Tribunalul acordă o pondere preponderentă asemănărilor sau, invers, diferențelor constatate cu privire la aspectul lor vizual, fără a fi scutit însă de obligația de a ține seama de celelalte aspecte și de toți factorii pertinenți pentru aprecierea globală a acestui risc ( 39 ).

54.

În schimb, în alte hotărâri, care se înscriu în linia jurisprudențială „flexibilă”, din care face parte hotărârea atacată, condițiile de comercializare a produselor sau serviciilor sunt examinate în stadiul comparării semnelor. Dacă aceste produse sau servicii sunt comercializate în așa fel încât aspectul lor vizual este mai important pentru consumator, iar Tribunalul nu a constatat o similitudine cu privire la acest aspect, el consideră că semnele nu sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, independent de un eventual grad de similitudine cu privire la celelalte aspecte ale semnelor, fără a examina ceilalți factori pertinenți pentru aprecierea globală a riscului de confuzie.

55.

Curtea nu s‑a pronunțat încă în mod clar în favoarea uneia sau a alteia dintre abordări. Astfel, unele decizii ale Curții urmăresc să indice că condițiile de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză constituie un factor pertinent pentru a aprecia similitudinea semnelor ( 40 ). Invers, din Hotărârea Il Ponte Finanziaria/OAPI ( 41 ) reiese că este vorba despre un factor pertinent pentru aprecierea globală a riscului de confuzie ( 42 ).

56.

În ceea ce privește, în al doilea rând, problema „neutralizării” similitudinilor existente între semnele în conflict, este cert, în jurisprudența Curții și a Tribunalului, că diferențele conceptuale care separă semnele pot „neutraliza”, în anumite condiții, similitudinile lor vizuală și fonetică. O asemenea „neutralizare” impune ca cel puțin unul dintre semnele în discuție să aibă, din perspectiva publicului relevant, o semnificație clară și determinată, astfel încât acest public să o poată sesiza imediat ( 43 ).

57.

În aceste condiții, din nou, aspectul în ce stadiu trebuie examinată o asemenea „neutralizare” nu găsește un răspuns univoc în jurisprudența Tribunalului. În anumite hotărâri, existența unui eventual „efect de neutralizare” este examinată în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie ( 44 ). În alte hotărâri, Tribunalul examinează această eventualitate în cadrul analizei similitudinii conceptuale ( 45 ) sau imediat după compararea semnelor pe fiecare plan, în cadrul „aprecierii globale a similitudinii” ( 46 ).

58.

În plus, atunci când se constată un „efect de neutralizare”, consecințele variază. În anumite cazuri, Tribunalul procedează însă la aprecierea globală a riscului de confuzie, examinând ceilalți factori pertinenți ( 47 ). În altele, Tribunalul concluzionează că semnele nu sunt similare și respinge de la bun început argumentele referitoare la acești alți factori ( 48 ).

59.

Și în acest caz, jurisprudența Curții este echivocă. Astfel, mai multe hotărâri urmăresc să indice că „neutralizarea” similitudinilor trebuie să aibă loc în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie și că aceasta nu dispensează Tribunalul de obligația de a examina ceilalți factori pertinenți pentru respectiva apreciere globală ( 49 ). În plus, în Hotărârea Mülhens/OAPI ( 50 ), Curtea a explicat că „teoria neutralizării” își găsește rațiunea de a fi tocmai în natura globală a aprecierii riscului de confuzie și în principiul interdependenței, care „presupune că diferențele conceptuale și vizuale dintre două semne pot neutraliza similitudinile auditive dintre ele”.

60.

În schimb, abordarea contrară reiese din Hotărârea OAPI/riha WeserGold Getränke ( 51 ). În hotărârea împotriva căreia s‑a introdus recurs în această cauză, Tribunalul „neutralizase”, pe de o parte, în stadiul comparării semnelor, similitudinile vizuală și fonetică dintre semnele în cauză ca urmare a diferenței lor conceptuale și concluzionase că semnele erau „în ansamblu diferite” ( 52 ). Totuși, Tribunalul a statuat că camera de recurs a săvârșit o eroare de drept atunci când nu a examinat caracterul distinctiv al mărcii anterioare – factor care, amintim, este pertinent nu pentru a determina similitudinea semnelor, ci pentru aprecierea globală a riscului de confuzie. Or, Curtea a anulat hotărârea în discuție. Pentru aceasta din urmă, întrucât Tribunalul a concluzionat că semnele aflate în conflict erau „în mod global diferite”, nu mai era necesar să se examineze caracterul distinctiv al mărcii anterioare ( 53 ). Reiese de aici că Tribunalul era îndreptățit să „neutralizeze” similitudinile vizuală și fonetică ale semnelor în stadiul comparării lor și că „efectul de neutralizare” impunea să se concluzioneze că semnele în conflict nu sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, concluzie care întrerupe examinarea cererii de opoziție, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctul 37 din prezentele concluzii.

61.

Chiar mai explicit, în Hotărârea Wolf Oil/EUIPO ( 54 ), Curtea a afirmat că „neutralizarea similitudinilor vizuală și fonetică a semnelor în conflict prin diferențele lor conceptuale este examinată în cadrul aprecierii globale a similitudinii acestor semne” ( 55 ). În plus, în hotărârea menționată, Curtea a validat abordarea Tribunalului care a constat în concluzia că semnele nu erau similare ținând seama de „efectul de neutralizare” constatat ( 56 ).

62.

Pe scurt, în jurisprudența Tribunalului și a Curții coexistă două metode în ceea ce privește similitudinea semnelor. Există, pe de o parte, o metodă „strictă” potrivit căreia, în stadiul comparării semnelor, Tribunalul trebuie să se limiteze la a le compara pe planurile vizual, fonetic și conceptual. Atunci când constată un grad de similitudine privind (cel puțin) unul dintre aceste planuri, el trebuie să concluzioneze că semnele sunt similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În măsura în care produsele sau serviciile în cauză sunt de asemenea similare, Tribunalul trebuie să efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie. Condițiile de comercializare a acestor produse sau servicii și eventuala „neutralizare” a similitudinilor constatate între semne ca urmare a diferenței lor conceptuale trebuie examinate în cadrul acestei aprecieri globale, printre toți factorii pertinenți.

63.

Există, pe de altă parte, o metodă „flexibilă” potrivit căreia Tribunalul trebuie nu numai să compare semnele pe plan vizual, fonetic și conceptual, ci, în plus, trebuie să pună în balanță gradele de similitudine și diferențele constatate pe toate planurile, în cadrul unei etape de „apreciere globală a similitudinii”, ținând eventual seama de respectivele condiții de comercializare și de un posibil „efect de neutralizare”. Presupunând că, în opinia Tribunalului, diferențele prevalează asupra similitudinilor, trebuie să considere că semnele nu sunt (în mod global) similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) menționat, și să nu mai efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie.

64.

De la bun început, apreciem că, în prezenta cauză, Curtea va trebui să se poziționeze în favoarea uneia sau a celeilalte dintre metode. Revine Curții sarcina de a armoniza jurisprudența privind dreptul mărcilor și de a defini o linie clară și coerentă în materie.

65.

În această privință, contrar celor susținute de Equivalenza ( 57 ), în prezenta cauză nu este vorba despre soluționarea unei chestiuni de pură prezentare. Miza acestei cauze este întinderea examinării pe care trebuie să o efectueze Tribunalul atunci când examinează o acțiune cu privire la o procedură de opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Este vorba despre stabilirea limitelor în care Tribunalul poate aplica jurisprudența menționată la punctul 37 din prezentele concluzii, care îl scutește de obligația de a efectua aprecierea globală a riscului de confuzie. Reținerea metodei „flexibile” ar facilita aplicarea acestei jurisprudențe, în timp ce, dimpotrivă, metoda „strictă” ar reduce posibilitatea de a recurge la ea.

66.

Deși admitem că alegerea uneia sau a celeilalte dintre metode nu este dintre cele mai ușoare, considerăm, având în vedere toate acestea, că Tribunalul și Curtea ar trebui să se limiteze la metoda „strictă” descrisă la punctul 62 din prezentele concluzii.

67.

Astfel, apreciem că această din urmă metodă este, în primul rând, mai conformă cu sistemul prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

68.

Cu privire la acest aspect, observăm că din textul dispoziției menționate rezultă două chestiuni corelate, și totuși distincte, în ceea ce privește similitudinea semnelor în conflict: pe de o parte, o asemenea similitudine există? Pe de altă parte, această similitudine este suficientă pentru a determina un risc de confuzie în percepția publicului? În mod logic, condiția similitudinii semnelor prevăzută de dispoziția menționată ar trebui considerată îndeplinită din moment ce se răspunde la prima întrebare în mod afirmativ, independent de răspunsul care trebuie dat la cea de a doua.

69.

Asemenea EUIPO ( 58 ), apreciem că răspunsul la prima întrebare presupune doar compararea semnelor în conflict și stabilirea existenței unor elemente de asemănare vizuală, fonetică sau conceptuală ( 59 ) între ele. Această primă analiză a semnelor are o finalitate redusă. Ea urmărește numai să stabilească raportul lor formal. În cursul unei a doua analize ( 60 ), aceea a aprecierii globale, prin care se urmărește să se răspundă la a doua problemă, fundamentală, privind riscul de confuzie, este necesar să se stabilească dacă aceste elemente de asemănare sunt suficiente, ținând seama de toți factorii pertinenți, pentru a determina acest risc ( 61 ).

70.

Desigur, compararea semnelor nu poate fi un exercițiu pur abstract. Aceasta trebuie efectuată întotdeauna prin intermediul mecanismului reprezentat de (presupusa) percepție a consumatorului mediu al categoriei de produse sau de servicii în cauză ( 62 ). Această comparație trebuie să se întemeieze astfel pe „impresia de ansamblu” lăsată de semnele respective în memoria consumatorului și conform principiului imaginii imperfecte ( 63 ). În acest context, atunci când compară semnele în conflict pe plan vizual, fonetic și conceptual și apreciază similitudinea existentă pe fiecare plan, Tribunalul este determinat în mod necesar să evalueze comparativ elemente de asemănare și de diferențiere (fiind posibil ca primele să prevaleze asupra celorlalte în această impresie de ansamblu sau invers), iar eventualul grad (scăzut, mediu sau ridicat) de similitudine atribuit pentru fiecare aspect al semnelor nu este, în fond, decât o simplificare a nuanțelor care rezultă din aceeași comparație ( 64 ).

71.

Totuși, în opinia noastră, una este să se evalueze comparativ elemente de asemănare și de diferențiere în cadrul comparării aspectului vizual, fonetic sau conceptual al semnelor în conflict pentru a se aprecia gradul de similitudine cu privire la aspectul în discuție și alta este să se evalueze comparativ gradele de similitudine și diferențele constatate cu privire la aceste diferite aspecte.

72.

După cum arată în esență EUIPO ( 65 ), să se efectueze astfel două evaluări comparative succesive (una, între elementele de asemănare și de diferențiere constatate cu privire la un aspect al semnelor pentru a se pronunța cu privire la existența unui grad de similitudine în ceea ce privește acest aspect; cealaltă, între similitudinile și diferențele constatate cu privire la diferitele aspecte ale semnelor pentru a se pronunța cu privire la „similitudinea globală” a acestora) implică riscul unei simplificări excesive a similitudinii lor, mascând elemente care ar fi fost susceptibile, în cazul în care s‑ar fi ținut seama de toate împrejurările speței, să demonstreze un risc de confuzie. În această privință, amintim că nu se poate exclude ca simpla similitudine fonetică existentă între două semne sau chiar simpla similitudine conceptuală să poată, în anumite împrejurări, implica acest risc ( 66 ).

73.

Astfel, metoda „flexibilă” de comparare a semnelor și etapa de „apreciere globală a similitudinii” contopesc, în opinia noastră, cele două analize descrise la punctul 69 din prezentele concluzii și depășesc obiectivul atribuit comparării semnelor. Urmarea acestei metode presupune eventual să se prejudece, în stadiul comparării semnelor, problema eventualei existențe a unui risc de confuzie.

74.

Trebuie să insistăm aici asupra faptului că problema de a stabili dacă similitudinea dintre semnele în conflict este suficientă pentru a implica un risc de confuzie nu poate fi apreciată independent de ceilalți factori pertinenți pentru aprecierea globală a acestui risc și de principiul interdependenței, care vizează asigurarea unei conformități cât mai stricte posibil a acestei aprecieri cu percepția efectivă pe care publicul relevant o are cu privire la semne ( 67 ). Factori precum, printre alții, gradul de atenție al publicului și caracterul distinctiv al mărcii anterioare prezintă, în această privință, o importanță esențială. Un consumator care are o atenție ridicată va percepe diferențe pe care un consumator puțin atent nu le‑ar remarca. De asemenea, confruntat cu o marcă anterioară extrem de distinctivă întrucât este compusă din elemente originale, publicul nu va atribui nicio importanță diferențelor dintre semnele în conflict, în timp ce, confruntat cu o marcă ce prezintă caracter distinctiv redus întrucât este constituită din elemente descriptive, evocative sau comune, acesta va atribui mai multă importanță diferențelor dintre ele ( 68 ).

75.

În plus, apreciem, asemenea EUIPO ( 69 ), că nici luarea în considerare a condițiilor de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză, nici cea a unui eventual „efect de neutralizare” nu ar trebui să permită Tribunalului să „șteargă” de la bun început, în stadiul comparării semnelor, un grad de similitudine constatat cu privire la unul dintre aspectele lor (a fortiori atunci când este vorba, precum în speță, despre un grad mediu de similitudine fonetică).

76.

Astfel, pe de o parte, luarea în considerare a condițiilor de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză ține, prin natura sa, de analiza prospectivă a eventualei utilizări a semnelor în conflict pe piață, care este inerentă aprecierii globale a riscului de confuzie ( 70 ). Nu trebuie să se mai compare semnele pentru a identifica asemănările și diferențele dintre ele, ci să se stabilească măsura în care similitudinile constatate contribuie la demonstrarea acestui risc. Atunci când, de exemplu, produsele sunt vândute în așa fel încât consumatorul s‑ar fi confruntat mai ales din punct de vedere vizual cu semnele în conflict, rezultă, în opinia noastră, doar că este mai puțin probabil ca similitudinea lor fonetică să determine riscul respectiv. Totuși, această eventualitate nu poate fi exclusă și depinde de ansamblul factorilor acestei aprecieri globale. În consecință, Tribunalul nu se poate limita să ignore o asemenea similitudine în stadiul comparării semnelor.

77.

O interpretare diferită nu reiese, în opinia noastră, din Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer ( 71 ). Astfel, asemenea EUIPO ( 72 ), înțelegem această hotărâre în sensul că, pentru a se stabili existența riscului de confuzie, este necesar, printre altele, să se compare semnele în conflict pe diferitele lor planuri și, presupunând că, în acest cadru, se constată un grad de similitudine pe un plan, să se „evalueze importanța” acestei constatări pentru demonstrarea riscului respectiv, ținând seama în special de condițiile de comercializare a produselor sau serviciilor în cauză. Cu alte cuvinte, Curtea intenționa doar să precizeze măsura în care constatarea unui grad de similitudine între semne pe un anumit plan (în această cauză era vorba despre o similitudine fonetică) demonstrează existența unui risc de confuzie, fără a aduce atingere altor factori pertinenți ( 73 ).

78.

Pe de altă parte, „teoria neutralizării” ține de asemenea, prin natura sa, de aprecierea globală a riscului de confuzie. Această teorie susține pur și simplu că diferențele conceptuale care există între două semne în conflict sunt de natură să reducă riscul ca un consumator să confunde originea produselor sau a serviciilor în cauză, în pofida similitudinilor vizuală și/sau fonetică ale acestor semne. Într‑o asemenea ipoteză, efectul similitudinilor respective asupra perceperii semnelor de către consumator este „atenuat în mare parte” ( 74 ). Totuși, nu se poate exclude ca, în pofida acestui lucru, similitudinile respective să implice un risc de confuzie în anumite cazuri ( 75 ). Prin urmare, constatarea unei eventuale „neutralizări” nu poate permite, în opinia noastră, Tribunalului să elimine aceleași similitudini în stadiul comparării semnelor și să îl scutească de obligația de a examina ceilalți factori pertinenți pentru aprecierea riscului de confuzie ( 76 ).

79.

De asemenea, metoda „strictă” ne pare, în al doilea rând, mai conformă cu obiectivul prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În această privință, amintim că dispoziția menționată vizează în esență să protejeze interesele concurențiale ale operatorilor economici, astfel încât semnele susceptibile să compromită funcția de indicare a originii exercitată de mărcile ai căror titulari sunt să nu fie înregistrate ca atare ( 77 ).

80.

Având în vedere acest obiectiv, titularul unei mărci care se opune înregistrării unui semn ar trebui, în opinia noastră, să aibă o oportunitate corectă de a demonstra un risc de confuzie și necesitatea unei protecții. În special, ar trebui să aibă posibilitatea de a demonstra că, de exemplu, simpla similitudine conceptuală sau fonetică dintre semnele în conflict este suficientă, ținând seama de toate împrejurările, să implice acest risc ( 78 ). În acest scop, condiția similitudinii dintre semne ar trebui să rămână o cerință prealabilă minimă pentru accesul la această protecție, iar condiția respectivă nu ar trebui, în afara cazurilor de nerespectare cu adevărat vădită, să servească la încetarea oricărei discuții cu privire la riscul respectiv ( 79 ). Prin urmare, jurisprudența vizată la punctul 37 din prezentele concluzii ar trebui aplicată cu reținere.

81.

Metoda „strictă” nu pare să depășească nici ceea ce impune obiectivul de protecție urmărit la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

82.

În special, obligația de a efectua aprecierea globală a riscului de confuzie din moment ce se constată un grad de similitudine cu privire la unul dintre aspectele semnelor în conflict nu înseamnă că existența acestui risc trebuie admisă în mod automat (și implicit exagerat), nici chiar în cazul identității produselor sau serviciilor în cauză ( 80 ).

83.

Astfel, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să permită să se stabilească, în fiecare caz, dacă marca anterioară pe care se întemeiază opoziția merită protecție, în conformitate cu obiectivul urmărit la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, similitudinea semnelor în conflict și cea a produselor sau serviciilor în cauză nu pot determina ca atare rezultatul acestei aprecieri. În special, o importanță determinantă trebuie să fie în această privință recunoscută caracterului distinctiv al mărcii anterioare respective. Deși, potrivit jurisprudenței Curții, riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi mai important ( 81 ), situația inversă este de asemenea adevărată. În ceea ce privește o marcă cu un caracter distinctiv scăzut, care are astfel o capacitate redusă de a identifica produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată ca provenind de la o întreprindere determinată, gradul de similitudine dintre semne ar trebui să fie ridicat pentru a dovedi un risc de confuzie, cu excepția situației în care riscă să confere acesteia și titularului său o protecție excesivă ( 82 ).

84.

Desigur, unele hotărâri trădează o oarecare derivă în materie. Tribunalul statuează astfel uneori că simplele constatări ale identității produselor și ale unei anumite similitudini, chiar redusă, a semnelor sunt suficiente indiferent de situație pentru a implica un risc de confuzie, independent de caracterul distinctiv scăzut al mărcii anterioare ( 83 ). Aceste hotărâri se îndepărtează, în opinia noastră, de obiectivul urmărit la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și generează o problemă de „supraprotecție” a mărcilor slabe, comentată pe larg ( 84 ).

85.

Totuși, deși această problemă este reală, nu considerăm că soluția este metoda „flexibilă” de comparare a semnelor. Soluția constă în realitate într‑o reevaluare a ponderii care trebuie acordată caracterului distinctiv al mărcii anterioare în aprecierea globală a riscului de confuzie.

86.

În al treilea rând, considerații de securitate juridică pledează, în opinia noastră, împotriva adoptării acestei metode „flexibile”. Astfel, suntem de părere că acest principiu presupune în special ca, în măsura posibilului, raționamentele să fie transparente, iar deciziile previzibile. Or, etapa „aprecierii globale a similitudinii” se caracterizează adeseori în hotărârile Tribunalului printr‑o anumită opacitate ( 85 ), iar dubla evaluare comparativă a asemănărilor și a diferențelor dintre semnele pe care o presupune afectează previzibilitatea rezultatului comparării lor ( 86 ). Invers, metoda „strictă” oferă, în opinia noastră, un raționament clar în materie.

87.

În ultimul rând, favorizarea metodei „flexibile” ar crea în mod inevitabil o tensiune cu jurisprudența referitoare la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 87 ). În această privință, amintim că, în cadrul dispoziției menționate, Curtea a favorizat o abordare „strictă”: de îndată ce Tribunalul constată o anumită similitudine, chiar scăzută, între semnele în conflict cu privire la unul dintre aspectele vizual, fonetic sau conceptual, el trebuie să efectueze o apreciere globală a factorilor pertinenți pentru a determina riscul ca publicul vizat să stabilească o legătură între aceste semne ( 88 ). Tensiunea ar fi cu atât mai intensă cu cât, în principiu, condiția similitudinii semnelor, comună articolului 8 alineatul (1) litera (b) și articolului 8 alineatul (5) din acest regulament, trebuie apreciată în același mod în cadrul uneia sau al celeilalte dintre dispoziții ( 89 ).

88.

Având în vedere considerațiile care precedă, apreciem că al treilea și al patrulea aspect ale motivului unic invocat de EUIPO în recursul său sunt fondate. Efectuând, la punctele 46-54 din hotărârea atacată, o etapă de „apreciere globală a similitudinii”, ținând seama, în acest cadru, la punctele 48, 51 și 53 din această hotărâre, de condițiile de comercializare a produselor în cauză, precum și, la punctul 54 din hotărârea menționată, de existența unei diferențe pe plan conceptual între semne și, în sfârșit, concluzionând, la punctul 55 din aceeași hotărâre, că, „în pofida similitudinii lor medii pe plan fonetic, semnele în conflict nu sunt, potrivit unei impresii de ansamblu, similare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009”, Tribunalul a încălcat, în opinia noastră, dispoziția menționată.

89.

Considerăm că aceste erori de drept repun în discuție legalitatea dispozitivului hotărârii atacate. Astfel, Tribunalul nu putea pronunța în mod valabil, la punctul 1 din dispozitivul menționat, anularea deciziei în litigiu, prin care se constată existența unui risc de confuzie, fără să fi efectuat în prealabil, în conformitate cu metoda descrisă la punctul 62 din prezentele concluzii, aprecierea globală a acestui risc. Prin urmare, propunem Curții, fără a aduce atingere răspunsului care trebuie dat la primul și la al doilea aspect ale motivului unic, să anuleze această hotărâre.

90.

Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem Curții să anuleze Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 7 martie 2018, Equivalenza Manufactory/EUIPO – ITM Entreprises (BLACK LABEL BY EQUIVALENZA) (T‑6/17, nepublicată, EU:T:2018:119).