This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62017CN0454
Case C-454/17 PP: Appeal brought on 27 July 2017 by Vincent Piessevaux against the judgment delivered on 17 May 2017 in Case T-519/16 Vincent Piessevaux v Council of the European Union
Cauza C-454/17 P: Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Vincent Piessevaux împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2017 în cauza T-519/16, Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene
Cauza C-454/17 P: Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Vincent Piessevaux împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2017 în cauza T-519/16, Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene
JO C 374, 6.11.2017, pp. 14–15
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
6.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 374/14 |
Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Vincent Piessevaux împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2017 în cauza T-519/16, Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-454/17 P)
(2017/C 374/19)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Vincent Piessevaux (reprezentant: L. Ponteville, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
|
— |
anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 17 mai 2017 în cauza T-519/16; |
|
— |
admiterea cererii recurentului potrivit concluziilor pe care le-a prezentat în fața Tribunalului; |
|
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor aferente celor două proceduri. |
Motivele și principalele argumente
Primul motiv de recurs este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, a articolului 77 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statutul menționat. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins excepția de nelegalitate a Comunicării către personal 113/11 a AIPN al Consiliului, care instituie o derogare de la articolul 9 al treilea paragraf ultima teză din Decizia Consiliului din 11 octombrie 2011 de adoptare a dispozițiilor generale de aplicare referitoare la articolele 11 și 12 din anexa VIII a Statutului funcționarilor privind transferul drepturilor de pensie („DGA 2011”) – derogare în temeiul căreia dispozițiile generale de aplicare adoptate la 29 aprilie 2004 („DGA 2004”) continuă să se aplice numai în cazurile în care AIPN a notificat o propunere de spor de ani de contribuție persoanei interesate, iar aceasta și-a exprimat consimțământul anterior intrării în vigoare a DGA 2011. Astfel, motivarea acestei respingeri, care figurează la punctele 68-71 din hotărârea atacată, este contrară principiului egalității de tratament, articolului 77 din statutul funcționarilor și articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statutul menționat.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe denaturarea primului aspect al celui de al treilea motiv de anulare invocat de recurent, pe nerespectarea caracterului autentic al actelor, pe lipsa motivării și pe încălcarea principiului egalității de tratament. Astfel, Tribunalul a săvârșit erori de drept:
|
— |
la punctele 73, 74, 80 și 81 din hotărârea atacată, denaturând primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare și nerespectând caracterul autentic al înscrisurilor recurentului, stabilind în mod nejustificat că recurentul a invocat încălcarea principiului protecției încrederii legitime; |
|
— |
la punctele 73-100 din hotărârea atacată, prin faptul că s-a abținut să răspundă, încălcând astfel articolul 36 din statutul Curții, la primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare care este întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament, iar nu pe cea a principiului protecției încrederii legitime; |
|
— |
la punctele 82-100 din hotărârea atacată – în ipoteza în care ar trebui totuși să se considere că punctele 82-100 sau o parte dintre acestea sau anumite elemente din acestea constituie un răspuns la primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare – respingând excepția de nelegalitate a articolului 9 al treilea paragraf ultima teză din DGA 2011, invocată de recurent și întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament. |