7.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/3

1)

În ceea ce privește interpretarea posibilității de a avea cunoștință despre toate clauzele la care face referire al douăzecilea considerent al Directivei 93/13 (1) și a cerinței privind limbajul clar și inteligibil, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din aceeași directivă, se poate considera că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive în cazul în care consumatorul poate avea cunoștință despre valoarea oricărui element esențial al contractului de împrumut (obiectul contractului, și anume valoarea împrumutului, ratele de rambursare și dobânzile aferente operațiunii) numai ulterior încheierii contractului (nu ca urmare a unei necesități obiective, ci în temeiul unei clauze prevăzute în acest sens de contractantul profesionist în cadrul condițiilor contractuale generale, care nu a fost negociată în mod individual), prin intermediul unei declarații de voință unilaterale (cu toate că se menționează că este inclusă în contract) întocmite de contractantul profesionist, care are caracter juridic obligatoriu pentru consumator?

2)

În ceea ce privește interpretarea posibilității de a avea cunoștință despre toate clauzele la care face referire al douăzecilea considerent al Directivei 93/13 și a cerinței privind limbajul clar și inteligibil prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din aceeași directivă, se poate considera că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive în cazul în care contractul de împrumut furnizează un element esențial (obiectul contractului, și anume valoarea împrumutului, ratele de rambursare și dobânzile aferente operațiunii) doar prin utilizarea expresiei „cu titlu informativ”, fără să clarifice dacă partea din contract comunicată cu titlu informativ are sau nu are caracter juridic obligatoriu sau dacă poate sau nu poate să servească drept izvor de drepturi și obligații?

3)

În ceea ce privește interpretarea posibilității de a avea cunoștință despre toate clauzele la care face referire al douăzecilea considerent al Directivei 93/13 și a cerinței privind limbajul clar și inteligibil prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din aceeași directivă, se poate considera că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive în cazul în care contractul de împrumut definește un element esențial utilizând o terminologie incorectă, în special în ceea ce privește un contract de împrumut în valută (în cazul căruia împrumuturile rezultate din contractul de împrumut sunt stabilite și înregistrate în valută, denumită în continuare „moneda împrumutului”, și obligația de plată a acestora este executată în moneda națională, denumită în continuare „moneda de executare”), contract în care:

4)

În ceea ce privește interpretarea posibilității de a avea cunoștință despre toate clauzele la care face referire al douăzecilea considerent al Directivei 93/13 și a cerinței privind limbajul clar și inteligibil prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din aceeași directivă, se poate considera că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive în cazul în care, într-un contract de împrumut stabilit în valută (nu ca urmare a unei necesități obiective, ci în temeiul unei clauze întocmite în acest sens de contractantul profesionist în cadrul condițiilor contractuale generale, care nu a fost negociată în mod individual), obiectul contractului, cu alte cuvinte valoarea împrumutului, precum și ratele de rambursare,