1

Prin recursul formulat, domnul Georgios Pandalis solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 14 februarie 2017, Pandalis/EUIPO – LR Health & Beauty Systems (Cystus) (T‑15/16, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2017:75), prin care i s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 30 octombrie 2015 (cauza R 2839/2014‑1) privind o procedură de decădere între LR Health & Beauty Systems și domnul Pandalis (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] (JO 2009, L 78, p. 1, rectificare în JO 2015, L 312, p. 28), intitulat „Motive absolute de refuz”, prevede la alineatul (1) litera (c):

„Se respinge înregistrarea următoarelor:

[…]

3

Articolul 51 din acest regulament, intitulat „Cauze de decădere”, prevede:

„(1)   Titularul mărcii [Uniunii Europene] este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la [EUIPO] sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

[…]

(2)   În cazul în care cauza de decădere nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca [Uniunii Europene] a fost înregistrată, titularul nu este declarat decăzut din drepturi decât pentru produsele sau serviciile respective.”

4

Articolul 64 din regulamentul menționat, intitulat „Decizia privind calea de atac”, prevede la alineatul (1):

„În urma examenului de fond asupra căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia. Aceasta poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza spre soluționare organului în cauză.”

5

Articolul 75 din același regulament, intitulat „Motivarea hotărârilor”, are următorul cuprins:

„Hotărârile [EUIPO] sunt motivate. Acestea nu se pot întemeia decât pe motive sau dovezi asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.”

6

Articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO 2002, L 183, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 39), prevede:

„În înțelesul prezentei directive:

7

Articolul 6 din această directivă prevede:

„(1)   În sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9)], denumirea sub care se vând produsele prevăzute de prezenta directivă este aceea de «supliment alimentar».

(2)   Etichetarea, prezentarea și publicitatea nu trebuie să atribuie suplimentelor alimentare proprietatea de a preveni, trata sau vindeca o boală umană sau să facă trimite la asemenea proprietăți.

(3)   Fără a aduce atingere Directivei [2000/13], etichetarea conține următoarele indicații:

8

La data de 10 august 1999, reclamantul, domnul Pandalis, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la EUIPO. Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal Cystus (denumită în continuare „marca în cauză”).

9

Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 30 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare (denumit în continuare „Aranjamentul de la Nisa”), și corespund următoarei descrieri: „Suplimente alimentare fără uz medical”.

10

Marca în cauză a fost înregistrată la 5 ianuarie 2004 sub numărul 1273 119.

11

La data de 3 septembrie 2013, LR Health & Beauty Systems GmbH a prezentat o cerere de decădere a mărcii în cauză pentru toate produsele înregistrate, în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru motivul că respectiva marca nu ar fi făcut obiectul unei utilizări serioasă pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani.

12

La data de 12 septembrie 2014, divizia de anulare a EUIPO (denumită în continuare „divizia de anulare”) a decăzut recurentul din drepturile sale pentru o parte a produselor înregistrate, printre care se numără în special „suplimentele alimentare fără uz medical” care fac parte din clasa 30 din Aranjamentul de la Nisa.

13

La data de 30 octombrie 2015, prin decizia în litigiu, Camera întâi de recurs a EUIPO (denumită în continuare „camera de recurs”) a respins calea de atac formulată de recurent împotriva acestei decizii a diviziei de anulare. În special, în primul rând, aceasta a considerat că recurentul nu a utilizat termenul „cystus” ca marcă a Uniunii Europene, adică pentru a indica originea comercială a produselor sale, ci a făcut o utilizare descriptivă urmărind să indice faptul că produsele în discuție conțineau extracte vegetale de Cistus Incanus L. ca principală substanță activă. În această privință, utilizarea parțială a simbolului „®” și ortografierea termenului „cystus” cu litera „y” nu sunt suficiente pentru a constata existența unei utilizări ca marcă a Uniunii Europene.

14

În al doilea rând, camera de recurs a considerat că recurentul nu a făcut dovada concretă și obiectivă a utilizării mărcii în cauză pentru „suplimentele alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Aranjamentul de la Nisa. Astfel, pe de o parte, nu s‑ar fi demonstrat că termenul „cystus” fusese utilizat ca marcă pentru produsele Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln. Pe de altă parte, nu s‑ar fi demonstrat că comprimatele pentru supt, pastilele pentru gât, infuziile, soluțiile pentru gargară și comprimatele antiinfecțioase (denumite în continuare „celelalte produse Cystus”) intră în categoria de produse descrise drept „suplimentele alimentare fără uz medical” din clasa 30. În consecință, camera de recurs a apreciat în esență că exemplele de utilizare a termenului „cystus” referitoare la aceste produse nu permit să se considere drept dovadă a utilizării serioase a mărcii în cauză pentru produsele pentru care aceasta a fost înregistrată.

15

Camera de recurs a concluzionat, așadar, că marca în cauză nu făcuse obiectul unei utilizări serioase în Uniunea Europeană în perioada de referință.

16

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2016, recurentul a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.

17

Prin intermediul primului motiv, care cuprindea în esență trei aspecte, recurenta a susținut că, prin calificarea mărcii în cauză ca fiind o indicație descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a încălcat articolul 64 alineatul (1) din acest regulament coroborat cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din același regulament.

18

La punctele 17-20 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins ca nefondat primul aspect al acestui motiv referitor la întinderea analizei efectuate de camera de recurs.

19

În ceea ce privește al doilea aspect al aceluiași motiv, referitor la dreptul recurentului de a fi ascultat, Tribunalul a considerat, la punctele 23-25 din hotărârea sa, că, deși dreptul de a fi ascultat, astfel cum este consacrat la articolul 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009, acoperă toate elementele de fapt sau de drept, precum și toate elementele de probă care constituie temeiul deciziei, totuși acest drept nu se aplică poziției finale pe care administrația intenționează să o adopte. Prin urmare, camera de recurs nu ar fi obligată să asculte un recurent cu privire la o apreciere de fapt care ține de poziția sa finală. Or, în speță, camera de recurs nu s‑ar fi pronunțat deloc asupra existenței unui motiv absolut de refuz al înregistrării, nici nu ar fi repus în discuție caracterul distinctiv al mărcii în cauză. În orice caz, recurentul ar fi avut ocazia să ia poziție în cursul procedurii cu privire la utilizarea serioasă a acestei mărci, în mod obligatoriu și cu privire la natura acestei utilizări, în raport cu toate produsele vizate. În consecință, Tribunalul a respins acest al doilea aspect ca inoperant.

20

În ceea ce privește al treilea aspect al primului motiv invocat, referitor la eroarea pe care camera de recurs ar fi săvârșit‑o atunci când a considerat că termenul „cystus” este descriptiv în ceea ce privește toate produselor recurentului, Tribunalul a decis să examineze acest aspect împreună cu al treilea motiv de recurs.

21

Tribunalul a respins, la punctele 31-35 din hotărârea atacată, al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere săvârșit de camera de recurs.

22

În susținerea celui de al treilea motiv, alcătuit din două aspecte, recurentul a susținut că camera de recurs a încălcat articolul 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 atunci când a pronunțat decăderea mărcii în cauză, în condițiile în care dovedise că a făcut o utilizare serioasă și conformă cu scopul mărcii pentru „suplimentele alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

23

Primul aspect al acestui al treilea motiv se referea la natura utilizării mărcii în cauză pe ambalajele produselor Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln.

24

La punctul 42 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că părțile nu au contestat că produsele în cauză conțineau ca principiu activ esențial extracte dintr‑o plantă a cărei denumire, Cistus Incanus L., reprezenta denumirea științifică, iar cistus, denumirea latină.

25

La punctul 43 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, raportat la contextul său, utilizarea termenului „cystus” pe ambalajele produselor în cauză ar fi percepută de public ca fiind descriptivă în ceea ce privește ingredientul principal al acestor produse, iar nu ca vizând identificarea originii comerciale a acestor produse. Astfel, ar rezulta cu claritate în special din expresia „extract de cystus®” și din includerea termenilor „cystus®052” în lista ingredientelor produsului Immun44® Saft că termenul „cystus” nu desemnează „suplimentul alimentar fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa, nici a fortiori originea sa comercială, ci desemnează doar unul dintre ingredientele sale. Multiplicarea referirilor la termenul „cystus” pe ambalajele produselor în discuție și punerea lor în evidență nu ar permite să se stabilească o utilizare a termenului respectiv ca marcă a Uniunii Europene atunci când, precum în speță, publicul relevant va percepe aceste referiri ca fiind descriptive pentru substanța activă esențială a produselor în discuție.

26

La punctul 46 din hotărârea atacată, Tribunalul a adăugat că ortografierea termenului „cystus” cu litera „y” nu este suficientă pentru a dovedi utilizarea ca marcă. În această privință, denaturarea unor litere nu ar face în general distinctiv un semn al cărui conținut este imediat înțeles ca fiind descriptiv. Este cu atât mai mult cazul în speță, cu cât camera de recurs a putut să considere în mod întemeiat că literele „i” și „y” sunt adesea utilizate în mod interschimbabil în cuvintele de origine latină și că litera „y” poate fi pronunțată precum litera „i” în limba germană. În consecință, camera de recurs putea să considere că publicul relevant percepe termenul „Cystus” ca o indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus, iar nu ca o marcă a Uniunii Europene, fără să se pronunțe însă asupra existenței unui motiv absolut de refuz al înregistrării în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

27

Al doilea aspect al celui de al treilea motiv invocat privea clasificarea celorlalte produse Cystus. În această privință, Tribunalul a statuat, la punctul 54 din hotărârea atacată, că în niciun caz camera de recurs nu clasificase aceste produse ca medicamente, produse medicale din clasa 5 din Regulamentul de la Nisa sau în vreo altă categorie, ci s‑a limitat să considere că nu s‑a făcut dovada conform cerințelor legale că respectivele produse trebuiau clasificate ca „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

28

După ce a amintit, la punctele 55 și 56 din hotărârea atacată, normele care reglementează sarcina probei într‑o procedură de decădere a unei mărci a Uniunii Europene, Tribunalul a constatat, la punctul 57 din acea hotărâre, că, pe de o parte, recurentul nu a dovedit că făcuse o utilizare serioasă a mărcii în cauză și, pe de altă parte, că simpla afirmație că produsele în discuție erau „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa nu era suficientă.

29

La punctul 58 din hotărârea atacată, Tribunalul a apreciat că camera de recurs a putut în mod întemeiat să aprecieze că nerespectarea dispozițiilor Directivei 2002/46, care impun un anumit număr de indicații obligatorii pentru vânzarea unui produs al cărui scop este acela de a completa un regim alimentar normal, constituie un indiciu deosebit de relevant care s‑ar opune calificării drept „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

30

Tribunalul a adăugat, la punctul 59 din hotărârea atacată, că camera de recurs nu a săvârșit o eroare nici atunci când a considerat că existența unui număr farmacologic central pentru celelalte produse Cystus, vânzarea acestor produse în farmacie și îndeosebi faptul că se sublinia, la momentul comercializării, potențialul lor de prevenire a gripei și a răcelii, precum și de reducere a inflamațiilor cavității buco‑faringiene constituiau tot atâtea elemente de probă suplimentare care se opuneau calificării lor drept „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

31

Întrucât au fost înlăturate primul, al doilea și al treilea motiv invocate, Tribunalul a respins în totalitate acțiunea cu care a fost sesizat.

32

Prin recursul formulat, recurentul solicită Curții:

33

EUIPO solicită Curții:

34

LR Health & Beauty Systems solicită Curții:

35

În susținerea recursului, recurentul invocă în esență trei motive referitoare, primul, la clasificarea celorlalte produse Cystus drept „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa, al doilea, la natura utilizării termenului „cystus” pentru produsele Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln, precum și, al treilea, la dreptul de a fi ascultat de camera de recurs.

36

Primul motiv vizează motivele care au stat la baza hotărârii atacate ce figurează la punctele 54-59 din aceasta. El se structurează pe două aspecte.

37

Prin intermediul primului aspect al primului motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

38

În această privință, hotărârea atacată nu ar permite să se stabilească dacă marca în cauză nu a fost utilizată pentru „suplimente alimentare fără uz medical” sau pentru suplimente alimentare în general. Or, celelalte produse Cystus, al căror ingredient principal este planta cistus, ar constitui suplimente alimentare în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/46, aceasta nefăcând distincție între suplimentele alimentare de uz medical și suplimentele alimentare fără uz medical.

39

În plus, Tribunalul ar fi denaturat împrejurarea că publicitatea pentru celelalte produse Cystus era întemeiată pe potențialul de prevenire a gripei și a răcelii al acestor produse, apreciind în mod greșit această împrejurare drept un indiciu că aceste produse nu ar putea să intre în categoria „suplimentelor alimentare fără uz medical”.

40

Pe de altă parte, faptul că recurentul nu ar fi respectat eventual cerințele în materie de etichetare prevăzute la articolul 6 alineatele (1)-(3) din Directiva 2002/46 ar fi fost de asemenea denaturat de Tribunal. Astfel, acesta din urmă l‑ar fi interpretat în sensul că un produs care nu respectă aceste dispoziții nu constituie un supliment alimentar fără uz medical. Or, etichetarea nu ar avea niciun efect asupra calificării celorlalte produse Cystus drept suplimente alimentare în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/46.

41

Tribunalul ar fi încălcat totodată articolul 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 atunci când a reținut că exista unui număr farmacologic central pentru celelalte produse Cystus și vânzarea acestor produse în farmacie erau elemente de probă care se opun calificării lor drept „suplimente alimentare fără uz medical”. Or, în Germania, existența unui astfel de număr farmacologic nu ar avea vreo legătură cu aspectul dacă un produse este sau nu de uz medical.

42

În sfârșit, Tribunalul nu ar fi efectuat o analiză diferențiată a comprimatelor pentru supt comercializate sub marca în cauză (denumite în continuare „comprimate pentru supt”) pentru a verifica dacă acestea constituie suplimente alimentare în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/46.

43

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentul susține că hotărârea atacată conține o motivare insuficientă în cadrul constatării că marca în cauză nu a făcut, pentru „suplimentele alimentare fără uz medical”, obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

44

Astfel, recurentul nu ar putea cunoaște motivele pentru care faptele pe care le‑a invocat, precum și probele prezentate nu au convins Tribunalul că marca în cauză a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru „suplimente alimentare fără uz medical”. Pe de altă parte, analiza Tribunalului nu ar permite recurentului să știe în ce categorie intră produsele sale.

45

În plus, motivarea hotărârii atacate ar fi insuficientă în măsura în care ea nu ar permite recurentului să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu a verificat în mod diferențiat dacă, în ceea ce privește comprimatele pentru supt, marca în cauză a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru „suplimente alimentare fără uz medical”.

46

În special, comprimatele pentru supt nu ar fi fost comercializate cu indicația că ele au un potențial de prevenire a gripei și a răcelii, precum și de reducere a inflamațiilor cavității buco‑faringiene. La punctul 59 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi considerat totuși că acest potențial constituie un element de probă care se opune calificării celorlalte produse Cystus drept „suplimente alimentare fără uz medical”.

47

EUIPO și LR Health & Beauty Systems solicită respingerea primului motiv de recurs.

48

În speță, recurentul a obținut înregistrarea mărcii în cauză pentru produsele descrise drept „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

49

La punctele 54-61 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că camera de recurs a considerat în mod întemeiat că recurentul nu a demonstrat că celelalte produse Cystus puteau fi calificate drept „suplimente alimentare fără uz medical”, consecința fiind nedovedirea faptului că marca în cauză făcuse, pentru respectivele produse, obiectul unei utilizări serioase în Uniune în sensul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

50

În susținerea primului aspect al primului motiv de recurs, referitor la clasificarea celorlalte produse Cystus, recurentul invocă în cadrul unei prime critici, că aceste produse constituie suplimente alimentare în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/46 și fac parte din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

51

În această privință, trebuie amintit că din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că recursul se limitează la chestiuni de drept. Tribunalul este, în consecință, singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și să aprecieze elementele de probă. Aprecierea acestor fapte și elemente de probă nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestora, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 68, și Hotărârea din 6 iunie 2018, Apcoa Parking Holdings/EUIPO, C‑32/17 P, nepublicată, EU:C:2018:396, punctul 49).

52

Pe de altă parte, o astfel de denaturare trebuie să rezulte în mod evident din elementele din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 69, și Hotărârea din 26 octombrie 2016, Westermann Lernspielverlage/EUIPO, C‑482/15 P, EU:C:2016:805, punctul 36).

53

În plus, ținând seama de natura excepțională a unui motiv întemeiat pe denaturarea faptelor și a elementelor de probă, articolul 256 TFUE, articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și articolul 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură al Curții impun în mod special unui recurent să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de Tribunal și să demonstreze erorile din analiza care ar fi condus, în opinia sa, la această denaturare (Hotărârea din 22 septembrie 2016, Pensa Pharma/EUIPO, C‑442/15 P, nepublicată, EU:C:2016:720, punctul 21 și jurisprudența citată).

54

Or, trebuie să se constate că, prin argumentele pe care le invocă în susținerea acestei prime critici, recurentul se limitează să conteste aprecierile de fapt la care a recurs Tribunalul pentru a ajunge la concluzia că celelalte produse Cystus nu trebuiau să fie calificate drept „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa și încearcă, în realitate, să obțină din partea Curții o nouă apreciere a faptelor.

55

În plus și atât timp cât recurentul susține că hotărârea atacată are la bază o denaturare a faptelor și a elementelor de probă, argumentele pe care le dezvoltă în susținerea acestei afirmații nu permit identificarea precisă a elementelor pe care Tribunalul le‑ar fi denaturat și nici nu demonstrează erorile de analiză pe care acesta le‑ar fi săvârșit. Prin urmare, aceste argumente nu răspund exigențelor rezultând din jurisprudența citată la punctul 53 din prezenta hotărâre.

56

În consecință, prima critică formulată trebuie respinsă ca inadmisibilă.

57

Recurentul reproșează Tribunalului, în cadrul unei a doua critici, că nu a examinat în mod diferențiat comprimatele pentru supt în măsura în care, la punctul 59 din hotărârea atacată, a considerat într‑o manieră generală că, la momentul comercializării celorlalte produse Cystus, ele erau prezentate ca având efecte favorabile pentru sănătate, ceea ce constituie un element de probă care se opune calificării lor ca „suplimente alimentare fără uz medical”. Or, recurentul contestă faptul că comprimatele pentru supt ar fi fost comercializate cu indicația că ele au astfel de efecte favorabile.

58

Fără a fi nevoie să se stabilească dacă a doua critică este admisibilă, este suficient să se arate, la fel cum a făcut doamna avocată generală la punctul 39 din concluzii, că aceasta provine dintr‑o interpretare eronată a punctului 59 din hotărârea atacată.

59

Astfel, la punctul menționat, Tribunalul nu a constatat că comprimatele pentru supt erau comercializate cu indicarea efectelor lor favorabile pentru sănătate. Acesta s‑a limitat să observe, fără a distinge comprimatele pentru supt printre celelalte produse Cystus, că camera de recurs nu a săvârșit o eroare la aprecierea de fapt a elementelor de probă suplimentare care se opun calificării celorlalte produse Cystus drept „suplimente alimentare fără uz medical”.

60

Procedând astfel, Tribunalul nu a repus în discuție aprecierea camerei de recurs de la punctul 57 din decizie în litigiu, potrivit căreia documentele depuse de recurent nu indicau dacă comprimatele pentru supt sunt „produse medicale” sau „suplimente alimentare fără uz medical”. În consecință, comprimatele pentru supt au făcut în mod clar obiectul unei analize diferențiate prin care camera de recurs și Tribunalul au luat în considerare faptul că acestea nu sunt comercializate cu indicarea unor efecte favorabile pentru sănătate.

61

Prin urmare, a doua critică invocată trebuie respinsă.

62

În ceea ce privește al doilea aspect al primului motiv de recurs, referitor la încălcarea obligației de motivare, recurentul arată, pe de o parte, că Tribunalul nu a făcut nicio constatare în legătură cu categoria în care intră celelalte produse Cystus.

63

Cu toate acestea, astfel cum a subliniat doamna avocată generală la punctul 43 din concluzii, litigiul între LR Health & Beauty Systems și recurent vizează exclusiv problema dacă acesta din urmă a fost în măsură să facă dovada unei utilizări serioase a mărcii în cauză pentru celelalte produse Cystus ca „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa.

64

În cadrul analizei din acel litigiu, Tribunalul a constatat, la punctul 57 din hotărârea atacată, că camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că recurentul nu făcuse o astfel de dovadă a unei utilizări serioase. Tribunalul nu avea obligația de a examina în ce categorie, alta decât clasa 30 din Regulamentul de la Nisa, trebuiau încadrate celelalte produse, o astfel de problemă fiind irelevantă în soluționarea litigiului menționat.

65

În aceste condiții, prima critică invocată trebuie respinsă ca nefondată.

66

Recurentul susține, pe de altă parte, că hotărârea atacată nu permite cunoașterea motivelor pentru care Tribunalul nu a analizat în mod diferențiat dacă marca în cauză a făcut, în ceea ce privește îndeosebi comprimatele pentru supt, obiectul unei utilizări serioase pentru „suplimentele alimentare fără uz medical”.

67

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea nu impune Tribunalului să realizeze o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu și că, prin urmare, motivarea Tribunalului poate fi implicită cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu le‑a admis argumentele, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul (Hotărârea din 30 mai 2018, Tsujimoto/EUIPO, C‑85/16 P și C‑86/16 P, EU:C:2018:349, punctul 82, precum și jurisprudența citată).

68

Desigur, Tribunalul nu a făcut distincție între comprimatele pentru supt și celelalte produse Cystus. Cu toate acestea, trebuie arătat că, la punctele 57-64 din decizia în litigiu, camera de recurs a analizat problema dacă, printre celelalte produse Cystus, comprimatele pentru supt corespundeau descrierii „suplimente alimentare fără uz medical”.

69

În consecință, este necesar să se considere că Tribunalul, atunci când a reținut că camera de recurs nu a săvârșit o eroare în ceea ce privește clasificarea celorlalte produse Cystus, și‑a însușit aprecierea camerei de recurs. În acest fel, după cum a subliniat doamna avocată generală la punctul 45 din concluzii, Tribunalul a respins în mod implicit obiecțiile formulate de recurent în ceea ce privește comprimatele pentru supt.

70

În consecință, a doua critică invocată și, implicit, al doilea aspect al primului motiv de recurs trebuie respinse ca nefondate.

71

Având în vedere considerațiile care precedă, primul motiv trebuie respins în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

72

Al doilea motiv de recurs se raportează la motivele hotărârii atacate de la punctele 43 și 46. Acesta cuprinde două aspecte.

73

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a încălcat articolul 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 atunci când a calificat marca în cauză drept o indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus, fără a se referi la natura concretă a utilizării ca marcă.

74

În opinia recurentului, Tribunalul a subliniat în mod greșit, la punctul 46 din hotărârea atacată, că camera de recurs a putut considera că publicul relevant ar percepe termenul „cystus” drept o indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus, fără a se pronunța însă asupra existenței unui motiv absolut de refuz în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009. Această calificare sumară făcută de Tribunal ar lipsi recurentul de orice posibilitate de a‑și utiliza marca în conformitate cu funcția ei esențială, în sensul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

75

În această privință, în primul rând, Tribunalul ar fi trebuit să verifice dacă recurentul utilizase marca în cauză pentru „suplimente alimentare fără uz medical” sub forma în care aceasta fusese înregistrată sau sub o formă diferită de aceasta prin elemente care să nu altereze caracterul său distinctiv.

76

În al doilea rând, Tribunalul ar fi trebuit să analizeze dacă marca în cauză fusese utilizată în conformitate cu funcția sa esențială care este aceea de a indica o origine comercială. Or, această marcă ar fi fost utilizată în conformitate cu această funcție, dat fiind că un consumator este obișnuit ca unele produse să poarte, pe lângă marca principală, mărci secundare care sunt și ele interpretate drept indicații ale originii produselor.

77

În al treilea rând, publicul relevant ar considera semnul Cystus drept o marcă care desemnează suplimentele alimentare comercializate din cauza faptului că această marcă este de asemenea utilizată pentru planta cistus, vândută ca produs finit. În consecință, faptul de a desemna produsele vizate prin semnul Cystus ar constitui o utilizare a mărcii, în sensul că ea indică faptul că fabricantul unuia dintre elementele esențiale ale produsului este totodată responsabil de suplimentele alimentare în discuție, în ansamblul lor.

78

În ceea ce privește „suplimentele alimentare fără uz medical” care conțin, ca substanță activă principală, extracte din planta cistus, recurentul ar fi lipsit de facto de posibilitatea de a utiliza marca sa în conformitate cu funcția ei.

79

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a încălcat obligația de motivare în cadrul constatării că marca în cauză nu a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru „suplimentele alimentare fără uz medical”.

80

În această privință, aprecierea făcută de Tribunal la punctele 43 și 46 din hotărârea atacată ar fi contradictorie prin aceea că, pe de o parte, ar fi constatat în mod sumar că ortografierea termenului „cystus” cu litera „y” nu este suficientă pentru a demonstra utilizarea ca marcă. Pe de altă parte însă, Tribunalul ar pretinde că, pe baza acestei argumentații, camera de recurs a putut să considere, fără a săvârși o eroare, că publicul relevant ar percepe termenul „cystus” drept o indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus, iar nu ca marcă a Uniunii Europene.

81

Motivarea reținută de Tribunal ar fi în plus insuficientă întrucât nu ar menționa motivele pentru care natura concretă a utilizării mărcii în cauză nu respectă cerințele prevăzute la articolul 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, dat fiind că această marcă a fost înregistrată, între altele, pentru „suplimente alimentare fără uz medical” din clasa 30 din Regulamentul de la Nisa, ar trebui să se prezume că ea este distinctivă, iar nu descriptivă pentru aceste produse.

82

EUIPO și LR Health & Beauty Systems susțin că al doilea motiv de recurs trebuie respins.

83

În ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv, trebuie amintit că o marcă face obiectul unei „utilizări serioase” atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată, în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii anterioare trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a acesteia, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă, natura acestor produse sau servicii, caracteristicile pieței, întinderea și frecvența utilizării mărcii respective (Hotărârea din 11 martie 2003, Ansul, C‑40/01, EU:C:2003:145, punctul 43, și Hotărârea din 17 martie 2016, Naazneen Investments/OAPI, C‑252/15 P, nepublicată, EU:C:2016:178, punctul 56).

84

În ceea ce privește mărcile individuale, această funcție esențială constă în a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență. Astfel, pentru ca o marcă să își poată îndeplini rolul său de element esențial în sistemul de concurență nedenaturată pe care tratatul urmărește să îl stabilească și să îl mențină, aceasta trebuie să constituie garanția că toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au fost fabricate sau prestate sub controlul unei singure întreprinderi, căreia îi poate fi atribuită responsabilitatea pentru calitatea acestora (Hotărârea din 8 iunie 2017, W. F. Gözze Frottierweberei și Gözze, C‑689/15, EU:C:2017:434, punctul 41, precum și jurisprudența citată).

85

În consecință, condiția privind o utilizarea serioasă conformă cu funcția esențială nu este îndeplinită atunci când aplicarea unei mărci pe un produs nu contribuie nici la crearea unui debușeu pentru acesta, nici la diferențierea lui, în interesul consumatorului, de produsele care provin de la alte întreprinderi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 2009, Silberquelle, C‑495/07, EU:C:2009:10, punctul 21).

86

În speță, este necesar să se constate că argumentația reclamantului provine dintr‑o interpretare eronată a hotărârii atacate.

87

În această privință, Tribunalul a subliniat, la punctul 43 din hotărârea atacată, că, „având în vedere contextul său”, termenul „cystus” utilizat pe ambalajele produselor Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln ar fi perceput de public ca fiind descriptiv în ceea ce privește ingredientul principal al acestor produse, iar nu ca vizând identificarea originii comerciale a respectivelor produse.

88

În plus, la punctul 46 din hotărârea atacată, Tribunalul a adăugat că camera de recurs a putut să considere, fără a săvârși o eroare, că publicul relevant ar percepe termenul „cystus” ca indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus, iar nu ca marcă a Uniunii Europene.

89

Pe de altă parte, la punctul 47 din hotărârea atacată, Tribunalul a indicat că elementul „cystus” posedă un „caracter distinctiv redus”.

90

Rezultă din aceasta, după cum a subliniat doamna avocată generală la punctul 59 din concluzii, că Tribunalul nu a constatat că marca în cauză are caracter descriptiv.

91

Astfel, Tribunalul a făcut distincție între, pe de o parte, utilizarea mărcii în cauză și, pe de altă parte, utilizarea termenului „cystus”, perceput de public ca fiind descriptiv pentru ingredientul principal al produselor Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln. Având în vedere jurisprudența citată la punctele 83-85 din prezenta hotărâre, Tribunalul putea face o astfel de distincție întrucât o marcă nu este mereu utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care ea a fost înregistrată.

92

Prin urmare, Tribunalul a considerat în esență, după aprecierea faptelor și a elementelor de probă că, în împrejurările din speță, camera de recurs a relevat în mod întemeiat că recurentul nu utilizase marca în cauză în conformitate cu funcția sa esențială. În locul mărcii în cauză, recurentul ar fi utilizat termenul „cystus” în sens descriptiv pentru ingredientul principal al produselor în discuție.

93

În fond, problema dacă recurentul a utilizat marca în cauză în conformitate cu funcția de indicare a originii sau dacă a utilizat termenul „cystus” pe ambalajele produselor în discuție constituie o apreciere de fapt și nu poate deci să facă obiectul unui recurs decât în cazul unei denaturări, potrivit jurisprudenței citate la punctul 51 din prezenta hotărâre. Or, în cadrul primului aspect al celui de al doilea motiv, recurentul nu a susținut că Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă deduse judecății.

94

În aceste condiții, primul aspect trebuie respins ca nefondat.

95

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs, referitor la obligația de motivare, acesta se întemeiază pe premisa că Tribunalul ar fi considerat că marca în cauză este descriptivă în ceea ce privește produsele în discuție. Or, după cum reiese din analiza primului aspect al acestui motiv, această premisă este eronată.

96

În plus, Tribunalul a arătat, la punctele 39-49 din hotărârea atacată, motivele pentru care a apreciat că marca în cauză nu făcuse obiectul unei utilizări serioase în Uniune, în sensul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru produsele Pilots Friend Immunizer®, Immun44® Saft și Immun44® Kapseln.

97

În aceste condiții, al doilea aspect trebuie înlăturat ca nefondat și, în consecință, al doilea motiv trebuie respins în totalitate.

98

Recurentul se referă la punctele 23-25 din hotărârea atacată și susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la interpretarea articolului 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 în sensul că camera de recurs s‑ar fi pronunțat asupra existenței unui motiv absolut de refuz al înregistrării, subliniind caracterul descriptiv al mărcii în cauză, după cum ar reieși din cuprinsul punctelor 32 și 34 din decizia în litigiu. Contrar celor afirmate de Tribunal, camera de recurs ar fi făcut această apreciere în cadrul expunerii introductive la decizia în litigiu, iar nu în cadrul analizei sale privind natura concretă a utilizării mărcii în cauză.

99

Or, recurentul nu ar fi avut ocazia să ia poziție, în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, cu privire la constatarea caracterului descriptiv al mărcii în cauză. Tribunalul ar fi trebuit deci să anuleze decizia în litigiu din cauza încălcării dreptului de a fi ascultat.

100

EUIPO și LR Health & Beauty Systems contestă temeinicia argumentelor invocate de recurent.

101

La punctele 23-25 din hotărârea atacată, Tribunalul a analizat și a respins al doilea aspect al primului motiv al acțiunii formulate în primă instanță de recurent, întemeiat pe încălcarea dreptului său de a fi ascultat, consacrat la articolul 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009. În această privință, Tribunalul a subliniat că, în opoziție cu cele susținute de recurent, camera de recurs nu s‑a pronunțat în niciun fel asupra existenței unor motive absolute de refuz al înregistrării, nici nu a repus în discuție caracterul distinctiv al mărcii în cauză și că, în orice caz, recurentul a avut ocazia să ia poziție, în cursul procedurii, cu privire la utilizarea serioasă a acestei mărci, obligatoriu și cu privire la natura acestei utilizări în raport cu toate produsele în discuție.

102

Recurentul reproșează Tribunalului în esență că a interpretat eronat decizia în litigiu. Acesta susține că camera de recurs s‑a pronunțat asupra unui motiv absolut de refuz al înregistrării, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, cu privire la care el nu a fost ascultat. În această privință, recurentul se referă la punctele 32 și 34 din decizia în litigiu.

103

La punctul 32 din această decizie, camera de recurs a constatat că „denumirea generică științifică a unei plante nu constituie doar numele tipului de plantă [și, în consecință, numele produsului în sens larg sau o indicație descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009], ci desemnează și produsele al căror ingredient esențial este obținut pe baza unor plante de acest tip” și că această considerație nu era repusă în discuție nici prin inversarea lui „i” și a lui „y”, literele utilizate adesea în mod nediferențiat în cuvintele de origine latină.

104

Desigur, aceste fraze ar putea, luate separat, să conducă la confuzii. Cu toate acestea, rezultă din cuprinsul punctului 29 din decizia în litigiu că camera de recurs a subliniat că litigiul între LR Health & Beauty Systems și recurent privea problema dacă acesta din urmă a utilizat în mod concret marca în cauză în conformitate cu funcția de indicare a originii sau dacă a utilizat termenul „cystus” ca indicație descriptivă privind ingredientul principal al produselor în discuție.

105

În consecință, camera de recurs nu a considerat că recurentul nu putea, în general, să utilizeze marca în cauză. Ea a apreciat, după o analiză a faptelor și a elementelor de probă, că, termenul „cystus” era, în speță, utilizat de acesta ca o indicație descriptivă care face referire la denumirea plantei cistus.

106

Contrar celor susținute de recurent, rezultă că textul punctului 32 din decizia în litigiu nu poate fi înțeles ca o afirmație a camerei de recurs în sensul că aceasta s‑ar fi pronunțat asupra existenței unui motiv absolut de refuz al înregistrării.

107

Pe de altă parte, la punctele 33 și 34 din decizia în litigiu, camera de recurs a precizat că adăugarea simbolului „®” trebuie probabil înțeleasă în sensul că recurentul a declarat în cele din urmă în publicitatea făcută că dobândise un drept de marcă asupra unei indicații descriptive.

108

În această privință, astfel cum a subliniat doamna avocată generală la punctul 85 din concluzii, această frază nu reprezintă o constatare făcută de camera de recurs însăși cu privire la faptul că termenul „cystus” ar constitui, în general, o indicație descriptivă, ci o interpretare a comunicării pe care recurentul a efectuat‑o prin utilizarea simbolului „®”.

109

În aceste condiții, este necesar să se constate că Tribunalul nu a săvârșit o eroare la interpretarea deciziei în litigiu atunci când a considerat că camera de recurs nu s‑a pronunțat asupra existenței unui motiv absolut de refuz al înregistrării, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

110

Prin urmare, al treilea motiv de recurs nu poate fi admis.

111

Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că recursul trebuie respins în totalitate.

112

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Articolul 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede că partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

113

Întrucât EUIPO și LR Health & Beauty Systems au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar recurentul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: