—

anularea articolului 1 alineatul (4) și a articolelor 2-4 din Decizia (UE) 2016/287 a Comisiei Europene din 15 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.26500 – 2012/C (ex 2011/NN, ex CP 227/2008) pus în aplicare de Germania în favoarea întreprinderii Flugplatz Altenburg-Nobitz GmbH și a companiei aeriene Ryanair Ltd (JO 2016, L 59, p. 22) și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul bunei administrări și dreptul de apărare al reclamantelor, în măsura în care Comisia nu a permis reclamantelor să aibă acces la dosarul de investigație pentru a fi în măsură să își facă cunoscut în mod util punctul de vedere.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru motivul că Comisia nu a stabilit caracterul selectiv.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, pentru motivul că Comisia a concluzionat în mod eronat că acordurile dintre aeroport și reclamante au conferit un avantaj acestora din urmă. Comisia a refuzat în mod eronat să accepte analiza comparativă propusă de reclamante, a săvârșit erori vădite de apreciere și nu și-a motivat analiza privind rentabilitatea. Astfel, nu a atribuit o valoare adecvată serviciilor de marketing furnizate în cadrul contractelor privind serviciile de marketing, a respins în mod eronat raționamentul invocat de aeroport pentru justificarea achiziționării acestor servicii, a respins în mod eronat posibilitatea ca achiziționarea unei părți a serviciilor de marketing să fi fost motivată de considerații de interes general, și-a întemeiat concluziile privind calculul rentabilității pe date incomplete, nefiabile și inadecvate și nu a luat în considerare în mod eronat avantajele mai largi ale contractului încheiat între aeroport și Ryanair.

4.

Al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, întrucât Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept prin faptul că a considerat că ajutorul destinat Ryanair și Airport Marketing Services a fost egal cu cumulul pierderilor marginale ale aeroportului (astfel cum au fost calculate de Comisie), iar nu cu avantajul efectiv de care au beneficiat Ryanair și Airport Marketing Services. Comisia ar fi trebuit să examineze măsura în care pretinsul avantaj a fost repercutat în mod efectiv asupra pasagerilor Ryanair. În plus, ea nu a cuantificat un eventual avantaj concurențial de care ar fi beneficiat Ryanair ca urmare a pretinsului avantaj și nu a explicat în mod adecvat necesitatea recuperării valorii ajutorului menționat în decizie în vederea restabilirii situației anterioare acordării avantajului respectiv.